Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al XVI –lea


Sasuke’s P.O.V :

Lacrimile unui inger nu se opresc niciodata. Acesti picuri de roua sunt patati cu sange si tristete profunda, insa oare se pote schimba? Poate un inger sa ierte si sa o ia de la capat? Sa iubeasca din nou si sa se bucure de o noua zi insorita?
Unii oamenii ar numi aceste propozitii intrebari fara raspuns , insa eu stiu ca sunt legate de propria mea viata , de … propria mea inima. Rozalia din fata mea era pentru mine un inger fara aripi. Un spirit ratacit ce incerca sa-si gaseasca fericirea in aceasta lume plina de nedreptati. Lacrimile ce ea le varsa pentru majoritatea persoanelor erau numai picaturi de apa , insa pentru mine reprezentau sabii ascutite care imi strapungeau inima. Nu suportam sa o vad in starea asta … Sa o vad atat de distrusa! Iar cel mai tare ma durea faptul ca eu eram vinovat. Mereu dragostea a durut , oricat de profunda a fost !
O priveam cu atata blandete pe rozalie. Mana mea ii mangaia obrazul drept, iar ochii mei se adanceau in ai ei. Ma bucuram ca eram din nou langa ea. Stiam ca nu mai avea cine sa ne desparta. Ne iubeam si aveam sa trecem peste toate neintelegerile ce ne vor iesi in cale. Toutusi … , inca nu eram prea sigur ca puteam sa o ating. Ea nu facea nici o miscare. Ma privea , insa parca vedea prin mine. Ma durea atat de tare sa o vad asa. Din nou margaritarele i-au inundat chipul. Nu stiam cum sa o linistesc. Simteam ca sunt gol si neputincios.
Atunci, sa intamplat! Sakura mi-a sarit in brate , prinzandu-ma de gat si sarutandu-mi buzele. Din nou nu stiam ce sa fac. Ce era cu gestul ei?
- Te iert! Sasuke, te iubesc… Te rog, fi alaturi de mine , ajuta-ma sa trec peste toate obstacolele!
Vorbele ei m-au incuranjat. M-am miscat prudent si am cuprins-o si eu in imbratisare incepand sa-i mangai parul rozaliu.
Razele soarelui ne incalezeau trupurile , iar iubirea ne proteja. Ma simteam atat de bine cu ea langa mine. Puteam sa o protejez si aveam sa nu o mai las sa-mi scape printre degete din nou !
- Sasuke!!!
Vocea aceea iritanta din nou! Aroganta de Vannesa a inceput sa alerge spre mine si Sakura. Imediat ce a ajuns in dreptul meu s-a uitat amenintator la rozalie , ce cu cateva secunde inainte de a ajunge ea la noi mi-a dat drumul din imbratisare. Rozalia s-a dat doi pasi in spate si s-a sprijit de bara de metal din spate parca asteptand discursul Vanessei.
- Unde ai fost?! Am mers la tine acasa , iar Konan mi-a spus ca ai mers sa te plimbi din cauza ca te simteai sufocat. De ce nu m-ai chemat cu tine?
A facut o mica pauza timp in care a privit-o lung pe Sakura apoi mi s-a adresat iar.
- Ce faci aici cu tipa asta? Este mai importanta decat mine?
Intrebarile ei deja imi dadeau dureri de cap. Nu mai suportam sa o ascult. Vocea ei pitigaiata imi deranja urechile “sensibila la urlete” . Ciudat era faptul ca rozalia inca nu a spus nimic. Ea numai privea cum blonda ma tragea pe mine la raspundere pentru tot ceea ce am facut. Nu stiu cat mi-a tinut predica. Poate o jumatate de ora sau chiar o ora , insa cert era ca nu mai rezistam. Am privit-o dispretuitor , apoi cuvintele au iesit printre buzele mele ca si o lovitura puternica :
- Vanessa ne despartim!
Imediat ce am terminat , fata s-a oprit din dojenire si m-a privit uimita. Nu intelegea de ce am spus asta si tot incerca sa obtina un motiv , insa nemaisuportand nici Sakura s-a iscat o mica cearta…
- Auzi, blondo? Tu nu stii sa zbieri mai tare? Ca nu cred ca te-a auzit tot orasul. Mai ridica putin tonul vocii pentru a fi perfect si apoi te alegi si cu o palma de la mine.
- Ce ai spus nenorocit-o? Dupa ce ca te gasesc aici cu prietenul meu , facandu-i avansuri mai ai si tupeul sa ma insulti? Nu cred ca stii cu cine vorbesti!
- Ba da , stiu foarte bine cu-i ma adresez si acea persoana este o analfabeta. Tu chiar nu pricepi ca Sasuke nu mai este cu tine sau vrei sa-ti trimit o scrisoare?
Bun deja devenea interesant , dar nu puteam sa las sa continuie asa. Sakura ar fi fost in sare sa o bata aici in mijlocul parcului , iar Vanessa sa urle de mama focului ca este agresata. M-am bagat intre cele doua si am prins-o pe rozalie de brat tragand-o dupa mine spre iesirea parcului. Dupa ce am coborat si ultimele scari am mai aruncat-o o ultima privire inapoi si am putut vedea cum Vanessa se sprijinea de balustrada si isi tinea chipul in palme.


Sakura’ s P.O.V :

Persoane nenorocite si inganfate! Mai aveam putin si o luam la bataie pe tupeista aia. Nu stiu cine sa crede ea, dar stiu ca trebuie sa fie pusa la respect. Totusi, ma bucur ca ne-a lasat in pace si nu a alergat dupa Sasuke sa-l imbratiseze sau mai rau.
Ochii mei verzi il priveau pe brunetul meu ce avea un ranjet aparte pe chip. Ma conducea pe strazile orasului cu multa iscusinta si graba. Nu stiam unde vrea sa ajungem , insa nu ma opuneam. Eram bucuroasa ca eram din nou impreuna si ca nimeni nu avea sa ne desparta.
In mai putin de zece minute , Sasuke m-a oprit in fata locuintei mele. Am intrat grabiti , iar imediat ce am deschis usa acesta m-a ridicat in brate facandu-ma sa-mi incolacesc picoarele in jurul bazinului sau si m-a izbit in perete facandu-ma sa scot un geamat infundat. Ma saruta apasat pe buze , plin de lacomie si nevrand sa-mi dea drumul. Maine lui ma tineau de par si ma trageau din cand in cand , insa nu foarte tare.
Brusc acest moment a fost intrerupt de catre o persoana cunoscuta mie ce a tusit fals . Sasuke m-a lasat jos si a privit-o cu repros pe Hinata , apoi m-a sarutat din nou.
-Terminati! Sakura, avem o mare problema! Sasuke trebuie sa plece pana nu …, insa nu a terminat de vorbit caci de dupa usa camerei mele a iesit chipul mamei. Priveam inmarmurita cum aceasta se indrepta spre mine luandu-ma in brate si sarutandu-mi obraji.
- O, scumpa mea! Eu si tatal tau am venit sa va facem o vizita tie si Hinatei. Mi-a fost asa de dor de tine!
Nu stiam cum sa reactionez. Cumde mama nu a spus inca nimic de pezenta lui Sasuke? Si unde este tata?
- Dragule, uite cine a venit acasa! vocea mamei ma facu sa inghit in sec si sa-l privesc tematoare pe brunet.
- Sakura , cine este acest baiat?
- A, pai vedeti domnule ,el este Sasuke Uchiha iubitul meu!
Vocea Hinatei parea fara vlaga si totodata increzatoare. Eu parca ii multumeam din suflet prietenei mele ca m-a salvat in timp ce Sasuke ne privea confuz.
- Nu cred ca …
O bataie in usa la oprit pe brunet din idee ce tocmai vroia sa o porneasca. Hinata s-a dus rapid spre usa deschizand-o si brusc o voce m-a facut sa tremur.
- Iubito, ce ma bucur ca am dat peste tine. Am incercat sa dau de Sasuke , insa nu este acasa asa ca am crezut ca este aici cu Sakura. a spus Naruto dintr-o singura suflare , apoi a sarutat-o pe Hinata.
- Pentru numele lui Dumnezeu! Sakura Haruno , explica-te ! vocea tatei ma speriase , mai ales tonul grav pe care il folosise...