19-11-2010, 12:22 AM
Capitolul sase
Ma trezesc intr-un pat strain cu Amadeus dormind pe un scaun, cu capul pe picioarele mele. Soarele stralucea pe cer si dupa cate pot sa imi dau seama era putin peste ora douasprezece. Nu imi aduc aminte cum am ajuns aici si nici nu am putut sa imi dau seama unde era „aiciâ€. Ma dau jos din pat fara sa il trezesc pe Amadeus cu scopul de a vedea cum arata restul casei, poate reusesc sa imi amintesc ceva in legatura cu acest loc. Totul era mobilat dupa gusturile clanului Aqua, adica in culori reci de albastru, alb si albastru inchis, aproape negru, dar nimic nu imi parea cunoscut. As putea sa jur ca nu am mai fost in acea camera niciodata. Dar cum de am ajuns acolo? Sa ma fi adus Amadeus? Si daca m-a adus el, de ce a facut asa ceva? Nu reusesc sa imi amintesc deloc ce s-a intamplat seara trecuta, iar de cate ori incerc o durere de cap insuportabila imi apare fortandu-ma sa renunt. M-am intors in camera in care ma trezisem pentru a ma imbraca cu ceva curat deoarece hainele cu care eram imbracata erau murdare si sfasiate in anumite locuri. Gasesc in sifonier o rochie alba, simpla din matase. Am luat-o si am intrat in baie pentru a face un dus rapid inainte de a ma duce in bucatarie sa prepar ceva de mancare. Eram sigura ca o data ce Amadeus avea sa se trezeasca, acesta avea sa aduca putina lumina in toata situatia in care ne gaseam. Cand termin cu dusul, ies imbracata din baie si ma duc in bucatarie. Acolo gasesc frigiderul gol, fapt ce ma mira. Singurul lucru la care pot sa ma gandesc era ca Amadeus m-a adus intr-o casa nelocuita de foarte mult timp. Las asta la o parte si continui cautare pentru ceva comestibil. Din fericire camara este plina de alimente. I-au un borcan cu miere, unul cu gem de visine si o cutie cu cereale care pot fi mancate si fara lapte. Apoi ma intorc in bucatarie si scot dintr-un raft de sus doua castroane medii in care pun putina miere, gem si cereale si apoi pun putina apa. Terminand cu asta i-au doua cani si un ibric in care pun apa pentru a o incalzi, insa pana sa gasesc modalitatea prin care sa ii dau drumul la aragaz apa din ibric este deja fierbinte. Ma uit spre usa si il vad pe Amadeus stand sprijinit de toc.
-Buna dimineata, Clara. Te voi duce acasa... daca asta vrei, a spus el uitandu-se pe tavan.
Urasc cand face asta, spune cate ceva si apoi nu isi sustine vorbele, refuzand sa ma priveasca direct in ochi. Era ceva specific lui mai ales atunci cand ceea ce spunea nu era ceea ce vroia sau gandea. De ce nu putea sa fie sincer cu mine? Nu stia cat de mult il iubesc? Poate ca nu stia...
-Buna dimineata. Nu stiu unde ma aflu, dar ma incred in tine pentru ca sunt sigura ca nu vei lasa nimic rau sa mi se intample. Dar... incep eu sa vorbesc, dar vocea ma tradeaza.
-Dar? Intreaba el asteptand sa auda continuarea.
-Oricum aceasta casa cum este pozitionata este sigura si nu vreau sa ma intorc acasa pentru ca... pentru ca... te iubesc! Reusesc eu sa zic in timp ce imi simteam cum obraji incep sa mi se incalzeasca si probabil inrosindu-se.
Amadeus a facut niste ochi atat de mari incat nu imi venea sa cred ca asa ceva era posibil, nu ma asteptam sa fie chiar atat de uimit. Din cate imi amintesc i-am mai marturisit o data ca il iubesc. Nu intelegeam de ce trebuie sa fie atat de uimit de cuvintele mele.
-Si eu te iubesc, Lara, imi zice el uitandu-se in jos, inrosindu-se in obraji la fel ca si mine, dar spre deosebire de mine el arata atat de simpatic.
Ma duc la el si il imbratisez pupandu-l rapid pe buze. Intr-un sfarsit reusim sa recunoastem adevarul, dar ce pacat ca soarta nu ne va lasa sa fim impreuna, insa am jurat ca nu ma voi da batuta asa de usor si nu am de gand sa o fac tocmai acum cand stiu ca si el imi va sta alturi in timp ce ne vom infrunta parinti.
-Ce s-a intamplat aseara? Nu reusesc sa imi amintesc nimic...
-Nu? Intreaba el nevenindu-i sa creada. Te-ai transformat atunci cand l-ai vazut pe Siracus cum ma ataca. Nu am reusit sa ii fac fata asa ca ai c-am pierdut controlul si l-ai fi omorit daca nu s-ar fi aparat apoi pur si simplu te-ai prabusit, ti-ai pierdut cunostinta si ai devenit din nou tu. Nu stiu cum sa iti explic...
-Deci trebuie sa plecam imediat de aici.
-Da. Parinti tai cred ca stiu deja de aseara ca te-am luat, este foarte posibil sa ii fi anuntat si pe ai mei si in curand o sa vina sa ne caute aici. Asta este casa bunicii mele, este destul de izolata asa ca nu ne-a vazut nimeni venind aici. Dar trebuie sa plecam.
-Si unde sa mergem? Il intreb eu sperand ca el sa imi dea un raspuns.
Chiar inainte sa apuce sa raspunda am auzit un ciocanit in usa care ne-a speriat. Eram blocati in acea casa destul de mare fara posibilitatea de a evada. Imi ascund fata in pieptul lui, strangandu-l cat pot de tare, fiindu-mi teama ca daca ii dau drumul fie si pentru o singura secunda s-ar putea sa dispara din fata mea pentru totdeauna. Nu se putea ca soarta sa fie atat de cruda. Pur si simplu nu se putea. Amadeus isi pune mainile in jurul taliei mele, strangandu-ma la randul lui in acelasi mod. Ce aveam sa ne facem nu stiam, dar stiam amandoi ca aveam sa luptam pentru dragostea noastra chiar si cu parinti nostri daca asta trebuia.
Ma trezesc intr-un pat strain cu Amadeus dormind pe un scaun, cu capul pe picioarele mele. Soarele stralucea pe cer si dupa cate pot sa imi dau seama era putin peste ora douasprezece. Nu imi aduc aminte cum am ajuns aici si nici nu am putut sa imi dau seama unde era „aiciâ€. Ma dau jos din pat fara sa il trezesc pe Amadeus cu scopul de a vedea cum arata restul casei, poate reusesc sa imi amintesc ceva in legatura cu acest loc. Totul era mobilat dupa gusturile clanului Aqua, adica in culori reci de albastru, alb si albastru inchis, aproape negru, dar nimic nu imi parea cunoscut. As putea sa jur ca nu am mai fost in acea camera niciodata. Dar cum de am ajuns acolo? Sa ma fi adus Amadeus? Si daca m-a adus el, de ce a facut asa ceva? Nu reusesc sa imi amintesc deloc ce s-a intamplat seara trecuta, iar de cate ori incerc o durere de cap insuportabila imi apare fortandu-ma sa renunt. M-am intors in camera in care ma trezisem pentru a ma imbraca cu ceva curat deoarece hainele cu care eram imbracata erau murdare si sfasiate in anumite locuri. Gasesc in sifonier o rochie alba, simpla din matase. Am luat-o si am intrat in baie pentru a face un dus rapid inainte de a ma duce in bucatarie sa prepar ceva de mancare. Eram sigura ca o data ce Amadeus avea sa se trezeasca, acesta avea sa aduca putina lumina in toata situatia in care ne gaseam. Cand termin cu dusul, ies imbracata din baie si ma duc in bucatarie. Acolo gasesc frigiderul gol, fapt ce ma mira. Singurul lucru la care pot sa ma gandesc era ca Amadeus m-a adus intr-o casa nelocuita de foarte mult timp. Las asta la o parte si continui cautare pentru ceva comestibil. Din fericire camara este plina de alimente. I-au un borcan cu miere, unul cu gem de visine si o cutie cu cereale care pot fi mancate si fara lapte. Apoi ma intorc in bucatarie si scot dintr-un raft de sus doua castroane medii in care pun putina miere, gem si cereale si apoi pun putina apa. Terminand cu asta i-au doua cani si un ibric in care pun apa pentru a o incalzi, insa pana sa gasesc modalitatea prin care sa ii dau drumul la aragaz apa din ibric este deja fierbinte. Ma uit spre usa si il vad pe Amadeus stand sprijinit de toc.
-Buna dimineata, Clara. Te voi duce acasa... daca asta vrei, a spus el uitandu-se pe tavan.
Urasc cand face asta, spune cate ceva si apoi nu isi sustine vorbele, refuzand sa ma priveasca direct in ochi. Era ceva specific lui mai ales atunci cand ceea ce spunea nu era ceea ce vroia sau gandea. De ce nu putea sa fie sincer cu mine? Nu stia cat de mult il iubesc? Poate ca nu stia...
-Buna dimineata. Nu stiu unde ma aflu, dar ma incred in tine pentru ca sunt sigura ca nu vei lasa nimic rau sa mi se intample. Dar... incep eu sa vorbesc, dar vocea ma tradeaza.
-Dar? Intreaba el asteptand sa auda continuarea.
-Oricum aceasta casa cum este pozitionata este sigura si nu vreau sa ma intorc acasa pentru ca... pentru ca... te iubesc! Reusesc eu sa zic in timp ce imi simteam cum obraji incep sa mi se incalzeasca si probabil inrosindu-se.
Amadeus a facut niste ochi atat de mari incat nu imi venea sa cred ca asa ceva era posibil, nu ma asteptam sa fie chiar atat de uimit. Din cate imi amintesc i-am mai marturisit o data ca il iubesc. Nu intelegeam de ce trebuie sa fie atat de uimit de cuvintele mele.
-Si eu te iubesc, Lara, imi zice el uitandu-se in jos, inrosindu-se in obraji la fel ca si mine, dar spre deosebire de mine el arata atat de simpatic.
Ma duc la el si il imbratisez pupandu-l rapid pe buze. Intr-un sfarsit reusim sa recunoastem adevarul, dar ce pacat ca soarta nu ne va lasa sa fim impreuna, insa am jurat ca nu ma voi da batuta asa de usor si nu am de gand sa o fac tocmai acum cand stiu ca si el imi va sta alturi in timp ce ne vom infrunta parinti.
-Ce s-a intamplat aseara? Nu reusesc sa imi amintesc nimic...
-Nu? Intreaba el nevenindu-i sa creada. Te-ai transformat atunci cand l-ai vazut pe Siracus cum ma ataca. Nu am reusit sa ii fac fata asa ca ai c-am pierdut controlul si l-ai fi omorit daca nu s-ar fi aparat apoi pur si simplu te-ai prabusit, ti-ai pierdut cunostinta si ai devenit din nou tu. Nu stiu cum sa iti explic...
-Deci trebuie sa plecam imediat de aici.
-Da. Parinti tai cred ca stiu deja de aseara ca te-am luat, este foarte posibil sa ii fi anuntat si pe ai mei si in curand o sa vina sa ne caute aici. Asta este casa bunicii mele, este destul de izolata asa ca nu ne-a vazut nimeni venind aici. Dar trebuie sa plecam.
-Si unde sa mergem? Il intreb eu sperand ca el sa imi dea un raspuns.
Chiar inainte sa apuce sa raspunda am auzit un ciocanit in usa care ne-a speriat. Eram blocati in acea casa destul de mare fara posibilitatea de a evada. Imi ascund fata in pieptul lui, strangandu-l cat pot de tare, fiindu-mi teama ca daca ii dau drumul fie si pentru o singura secunda s-ar putea sa dispara din fata mea pentru totdeauna. Nu se putea ca soarta sa fie atat de cruda. Pur si simplu nu se putea. Amadeus isi pune mainile in jurul taliei mele, strangandu-ma la randul lui in acelasi mod. Ce aveam sa ne facem nu stiam, dar stiam amandoi ca aveam sa luptam pentru dragostea noastra chiar si cu parinti nostri daca asta trebuia.