09-11-2010, 11:53 PM
Uhh..Look look! A venit nexuu:X Sper sa va placa.
Capitolul 5
Oare cum va fi lumea in care voi locui acum? Cat de diferita de acea lume mizerabila va fi? Daca deschid ochii oare ce voi vedea?
Ma las prada gandurilor si incerc sa deschid ochii. Cu greu pot insa. Parca pleoapele mele sunt lipite cu scoci, dar pana la urma tot eu am invins. Ce? Ce e asta? Nu pot distinge nimic in jurul meu, e asa de intuneric. Intuneric peste tot, nici macar o sursa de lumina. Unde naiba sunt? Incerc sa ma disting, dar nici asta nu pot face. Incerc sa ma ridic de pe acea suprafata destul de rece, dar simt o durere ingrozitoare in partea dintre umarul drept si gat. Cu greu am putut sa ma ridic in ciuda durerii. Nu... Sa nu-mi spui ca sunt in viata! Ma ciupesc, ma lovesc, da, ma doare. Ce naiba s-a intamplat cu mine? Doar n-am putut iesi singura din apa nu? In mintea mea umbla acel chip angelic care era cu mine atunci cand eram aproape inostienta. Cine era? Ce mi-a facut? Dar stiu sigur ca om normal nu putea sa fie. Cum naiba sa lasi un om inconstient singur intr-o.... Stai. Unde ma aflu? Perfect. Poate se va mai gandi mama la mine si ma va da disparuta. Privesc buimaca in jur, inca simtind acea durere. Nici macar nu stiu cat este ceasul. Stai, cred ca ai mei sforaie deja, n-am de ce sa-mi fac griji. Raman ingandurata. Acum ce naiba sa mai fac? Nu stiu unde ma aflu, telefonul meu e varza, lumina nu e afara si nici nu stiu cat este ceasul, ca sa stiu cat mai astept pana la rasarit. Dar ma intreb ce-i cu durerea asta. Nu-mi amintesc sa ma fi lovit. Imi ating putin parul si observ ca e incredibil de slinos, ud si ciufulit. Incerc sa mi-l descalcesc dar mai rau imi fac. Incerc inca odata, desi stiu ca daca ar fi cineva acum cumine sar intreba daca sunt sanatoasa la cap. Adica sunt aproape ratacita si eu imi fac criji pentru cum arat. In timp ce eu imi fac criji pentru parul meu care candva arata asa de bine, apare prima sursa de lumina. Aleluia! Cat am asteptat clipa asta. Sa plec naibii de aici. Locul asta nu-mi place deloc. Poate il aduc pe Gaara pe aici, ca sa-i multumesc pentru intetia de viol. Ceva tot se vede, dar trebuie sa ma binoclez mai bine. Ce naiba? Sunt intr-o padure? Cati copaci! Nu puteau padurarii astia sa puna mai putini? Poate din greseala ma spanzur de o creanga la naiba. Macar ma pot folosi de acea mica urma de lumina pentru a ma orienta cat de cat. Observ ca la cativa pasi mai incolo este o straduta. Daca imi amintesc eu bine, pe acolo am venit si am dat de lacul asta blestemat. Incep sa alerg spre acea straduta care era salvarea mea din acest loc, dupa parerea mea, oribil. Abea astept sa ajung acasa. Macar acolo ma simt cat de cat mai bine, dar nu mult. Pot sa vad scoala, casele si uite-o si pe a mea. Incep sa alerg spre acel loc numit "casa". Acel loc in care cineva, poate se gandeste la mine chiar daca acum nu au nici macar cea mai mica idee unde sunt si prin ce am trecut. Dar cum sa fac sa trec neobservata? Cu putin noroc, daca ajung mai repede poate scap de acel interogatoriu plictisitor al mamei. Nu vreau sa spun nimanui despre cele intamplate. Daca ar afla mama cred ca m-ar tina in casa ani intregi. Doar scoala si atat. Ma aflu in acea curte mare a casei. Apas usor pe clanta, si pasesc usor inauntru. Toti dorm, inclusiv menajera. Urca acele scari reci care ma fac sa tremur din toate incheieturile pana ce ajung in camera mea. Sunt prea epuizata, nu mai am energie nici macar sa ma duc pana la baie ca sa fac un dus. Ma trantesc in patul moale, care parca ma astepta sa vin. Nu mai pot rezista, trebuie sa doarm toata ziua. Ma afund din ce in ce mai tare in perna ca sa pot adormi. Cine stie ce ciudatenii voi mai visa acum.
Unde ma aflu? Pasesc inainte nestiind unde ma indrept. Deodata o luminta puternica apare in fata mea. Nu stiu ce este, nu stiu unde ma aflu sau ce caut aici, dar stiu sigur ca acesta e cel mai stupid vis pe care l-am avut vreodata. O umbra imi invadeaza lumina. Ridic privirea si vad o umbra, nu pot distinge nimic. Lumina incepe sa mai slabeasca si observ ca in fata mea este un barbat saten cu ochi caprui. Imi aduce aminte de cineva. Oh nu! El este! El este cel care...care.... Nu pot sa mai pronunt nimic. Ce cauta el aici? E doar visul meu! Nu mi-l poate invada, dar poate ca asta e singura sansa in care pot sa-i cer o explicatie. Mai exact, ce s-a intamplat cu mine? Se aproprie de mine, pasii rasunandu-i in toata incaperea. Nu ma pot misca, acel sentiment de frica imi invadeaza mintea. Nu pot sa scot nici macar un sunet. Se apleaca la nivelul meu privindu-ma intens. Ce vrea? Sa ma innebuneasca mai tare? Ii pot simti respiratia calda infasurandu-mi buzele.
-Nu poti nega ceea ce esti. Asta ai devent, unul de-al nostru. Un bautor de sange.
:> Scuze de greseli, nu e corectat. Fetita rea ce sunt:)) Si scuze ca e scurt, dar deh... >:)
Capitolul 5
Oare cum va fi lumea in care voi locui acum? Cat de diferita de acea lume mizerabila va fi? Daca deschid ochii oare ce voi vedea?
Ma las prada gandurilor si incerc sa deschid ochii. Cu greu pot insa. Parca pleoapele mele sunt lipite cu scoci, dar pana la urma tot eu am invins. Ce? Ce e asta? Nu pot distinge nimic in jurul meu, e asa de intuneric. Intuneric peste tot, nici macar o sursa de lumina. Unde naiba sunt? Incerc sa ma disting, dar nici asta nu pot face. Incerc sa ma ridic de pe acea suprafata destul de rece, dar simt o durere ingrozitoare in partea dintre umarul drept si gat. Cu greu am putut sa ma ridic in ciuda durerii. Nu... Sa nu-mi spui ca sunt in viata! Ma ciupesc, ma lovesc, da, ma doare. Ce naiba s-a intamplat cu mine? Doar n-am putut iesi singura din apa nu? In mintea mea umbla acel chip angelic care era cu mine atunci cand eram aproape inostienta. Cine era? Ce mi-a facut? Dar stiu sigur ca om normal nu putea sa fie. Cum naiba sa lasi un om inconstient singur intr-o.... Stai. Unde ma aflu? Perfect. Poate se va mai gandi mama la mine si ma va da disparuta. Privesc buimaca in jur, inca simtind acea durere. Nici macar nu stiu cat este ceasul. Stai, cred ca ai mei sforaie deja, n-am de ce sa-mi fac griji. Raman ingandurata. Acum ce naiba sa mai fac? Nu stiu unde ma aflu, telefonul meu e varza, lumina nu e afara si nici nu stiu cat este ceasul, ca sa stiu cat mai astept pana la rasarit. Dar ma intreb ce-i cu durerea asta. Nu-mi amintesc sa ma fi lovit. Imi ating putin parul si observ ca e incredibil de slinos, ud si ciufulit. Incerc sa mi-l descalcesc dar mai rau imi fac. Incerc inca odata, desi stiu ca daca ar fi cineva acum cumine sar intreba daca sunt sanatoasa la cap. Adica sunt aproape ratacita si eu imi fac criji pentru cum arat. In timp ce eu imi fac criji pentru parul meu care candva arata asa de bine, apare prima sursa de lumina. Aleluia! Cat am asteptat clipa asta. Sa plec naibii de aici. Locul asta nu-mi place deloc. Poate il aduc pe Gaara pe aici, ca sa-i multumesc pentru intetia de viol. Ceva tot se vede, dar trebuie sa ma binoclez mai bine. Ce naiba? Sunt intr-o padure? Cati copaci! Nu puteau padurarii astia sa puna mai putini? Poate din greseala ma spanzur de o creanga la naiba. Macar ma pot folosi de acea mica urma de lumina pentru a ma orienta cat de cat. Observ ca la cativa pasi mai incolo este o straduta. Daca imi amintesc eu bine, pe acolo am venit si am dat de lacul asta blestemat. Incep sa alerg spre acea straduta care era salvarea mea din acest loc, dupa parerea mea, oribil. Abea astept sa ajung acasa. Macar acolo ma simt cat de cat mai bine, dar nu mult. Pot sa vad scoala, casele si uite-o si pe a mea. Incep sa alerg spre acel loc numit "casa". Acel loc in care cineva, poate se gandeste la mine chiar daca acum nu au nici macar cea mai mica idee unde sunt si prin ce am trecut. Dar cum sa fac sa trec neobservata? Cu putin noroc, daca ajung mai repede poate scap de acel interogatoriu plictisitor al mamei. Nu vreau sa spun nimanui despre cele intamplate. Daca ar afla mama cred ca m-ar tina in casa ani intregi. Doar scoala si atat. Ma aflu in acea curte mare a casei. Apas usor pe clanta, si pasesc usor inauntru. Toti dorm, inclusiv menajera. Urca acele scari reci care ma fac sa tremur din toate incheieturile pana ce ajung in camera mea. Sunt prea epuizata, nu mai am energie nici macar sa ma duc pana la baie ca sa fac un dus. Ma trantesc in patul moale, care parca ma astepta sa vin. Nu mai pot rezista, trebuie sa doarm toata ziua. Ma afund din ce in ce mai tare in perna ca sa pot adormi. Cine stie ce ciudatenii voi mai visa acum.
Unde ma aflu? Pasesc inainte nestiind unde ma indrept. Deodata o luminta puternica apare in fata mea. Nu stiu ce este, nu stiu unde ma aflu sau ce caut aici, dar stiu sigur ca acesta e cel mai stupid vis pe care l-am avut vreodata. O umbra imi invadeaza lumina. Ridic privirea si vad o umbra, nu pot distinge nimic. Lumina incepe sa mai slabeasca si observ ca in fata mea este un barbat saten cu ochi caprui. Imi aduce aminte de cineva. Oh nu! El este! El este cel care...care.... Nu pot sa mai pronunt nimic. Ce cauta el aici? E doar visul meu! Nu mi-l poate invada, dar poate ca asta e singura sansa in care pot sa-i cer o explicatie. Mai exact, ce s-a intamplat cu mine? Se aproprie de mine, pasii rasunandu-i in toata incaperea. Nu ma pot misca, acel sentiment de frica imi invadeaza mintea. Nu pot sa scot nici macar un sunet. Se apleaca la nivelul meu privindu-ma intens. Ce vrea? Sa ma innebuneasca mai tare? Ii pot simti respiratia calda infasurandu-mi buzele.
-Nu poti nega ceea ce esti. Asta ai devent, unul de-al nostru. Un bautor de sange.
:> Scuze de greseli, nu e corectat. Fetita rea ce sunt:)) Si scuze ca e scurt, dar deh... >:)
![[Imagine: Hm757.png]](http://i.imgur.com/Hm757.png)