FOTM - Octombrie - Lucrari

[Lia]

1. Ultimatum

Pe cat de diferita pare sa fie centrarea subiectului in acest scurt text, mi s-a parut destul de nepotrivita dezvoltarea lui, fiind mult prea inghesuita si schematica pe tot cursul nararii. A inceput promitator, dar parca spre sfarsit te-ai grabit si ai stricat si putina atmosfera pe care o aveai, s-a terminat cam ca un film cu buget redus. Are potential si ar fi putut fii mai mult decat o drama casnica a unui om ce prezinta mai multe semne de luciditate decat de nebunie, cred ca ceea ce iti lipseste e perceptia distorsionata, dezechilibrul mental, amestecul de disperare, anxietate si euforie ce constituie la baza un criminal. Si nu ai forta, citesc ce ai scris, inteleg, vizualizez, dar nu ma convingi, lipsesc elemente, detalii.

Te descurci destul de bine in ceea ce priveste tema, dar as fi dorit sa vad mai mult, in loc de a mentiona violul, de exemplu, mi-ar fi placut sa fi descris o scena chiar si in putine cuvinte. Stilul imi pare prea pe fata, prea direct pentru genul abordat.

Greseli gramaticale nu am observat. Nu sunt in schimb impresionata de cursivitatea textului, pe alocuri parca trage de actiune, iar in alte parti pare brusc, fortat.

Daca s-ar merge pe sistem de notare ti-as da un 7+, fiindca urmatorea lucrare te eclipseaza din punct de vedere al unei povesti similare, dar mai bine scrisa.


2. Confesiune eterica

Am si eu o mica intrebare, de ce incercati in mod evident sa faceti o drama din tot, de parca toate amintirile voastre sunt tragedii?

Acum ca am pus aceasta intrebare, pot sa revin asupra subiectului. Scrierea si mintea din spatele ei nu sunt suficient de mature pentru a ma convinge de nimic din ceea ce citesc. Se vede o distanta majora intre personaj si nivelul la care simte trairile. Este plat, imatur si smiorcait, iar toate aceste trasaturi l-au impins la o inscenare atat de cliseica pe un motiv atat de stupid. Intr-un fel povestea nu are consistenta, e superficiala si nu atat prin stilul de redare, dar prin profunzimea sentimentelor, nu stii cum sa le reliefezi sau sa le dai o umbra.

Ce drama romantica, iti placea de tip, el s-a combinat cu prietena ta, tu i-ai omorat si apoi te plangi ca ai avut o viata ratata? Asta incercam sa explic.

Din punct de vedere al stilului esti pe calea cea buna, dar nu mai folosi cuvinte pompoase de dragul de a fii acolo. Descrierea e prezenta, dar dai prea multe detalii inutile, care nu fac decat sa distraga atentia cititorului. Daca ar fi fost mai lunga lucrarea, jur ca ma plictiseam. 8-

3. E prea tarziu...

Mi-a placut cum a inceput, avand o coarda sensibila pentru o parte din poveste. Mi-a placut cum isi etala personajul reminiscentele, si diverse piese din marea poveste pe fata, dar a inceput sa-mi displaca teribil. De ce? Pentru ca dupa toate momentele astea in care pare sa pretuiasca amintirea prietenei ei, incepe sa o denigreze plangand de faptul ca a lasat-o singura, si nu faptul pierderii ei. E egoista si se comporta ca un copil rasfatat. Apoi devine si mai exagerat, dar intr-un sens negativ si stupid, pentru ca pana la urma prietena ei era doar o biata victima a violentei domestice si in niciun caz o lasa. Singurul pasaj care mi s-a parut bun dupa scena aceea, a fost sfarsitul. Simplu, scurt si emotionat. Dar pierzi mult prin tranzitie. 8