20-10-2010, 08:55 PM
Wait, eu am un topic aici? :))
Mă rog, azi l-am descoperit [sau redescoperit].
Sincer, nu scriu cine ştie ce poezii, chiar deloc şi nici nu mă dau în vânt după poezii la modul general, deşi sunt şi unele care îmi plac în mod deosebit.
Enfin, asta e ultima poezie care am scris-o, acum o saptamană cred...Prima creaţie a mea în vers alb [concluzie: e oarecum eşuată]
Îndrăgostită
Vântul se joacă în păru-mi desprins,
Petale de trandafir îmi sărută obrajii
Viaţa îmi trece prin vene şi parcă,
O lume se gândeşte doar la mine.
Dar vântul nu bate şi n-am trandafiri
Şi viaţa nici nu mi-o ştiu pe de-ntregul
Iar lumii nu-i pasă de mine sau poate,
Poate că cineva ştie că exist.
Şi totuşi cu ce scop aceste trăiri,
Aceste momente de fantezie nebună
Reunite de-un glas străin care pare
Să fie un ucigaş pentru sufletul meu.
Mă tem de emoţie, mă tem şi de vise
Căci ştiu ce o să visez mereu şi mereu
Iar gându-mi va zbura din nou departe,
Prea departe să ajung acolo şi eu.
Ş-atâtea ore, atât amar de vreme
Eu pierd să stau şi să visez
La vânt, la lume şi la trandafiri
La aceste lucruri fără înţeles.
Dar toate se unesc în mine
Şi mă fac să mă simt aşa de ciudat
Părăsită, înecată, stresată, fericită,
Pe scurt: eu sunt îndrăgostită.
Mă rog, azi l-am descoperit [sau redescoperit].
Sincer, nu scriu cine ştie ce poezii, chiar deloc şi nici nu mă dau în vânt după poezii la modul general, deşi sunt şi unele care îmi plac în mod deosebit.
Enfin, asta e ultima poezie care am scris-o, acum o saptamană cred...Prima creaţie a mea în vers alb [concluzie: e oarecum eşuată]
Îndrăgostită
Vântul se joacă în păru-mi desprins,
Petale de trandafir îmi sărută obrajii
Viaţa îmi trece prin vene şi parcă,
O lume se gândeşte doar la mine.
Dar vântul nu bate şi n-am trandafiri
Şi viaţa nici nu mi-o ştiu pe de-ntregul
Iar lumii nu-i pasă de mine sau poate,
Poate că cineva ştie că exist.
Şi totuşi cu ce scop aceste trăiri,
Aceste momente de fantezie nebună
Reunite de-un glas străin care pare
Să fie un ucigaş pentru sufletul meu.
Mă tem de emoţie, mă tem şi de vise
Căci ştiu ce o să visez mereu şi mereu
Iar gându-mi va zbura din nou departe,
Prea departe să ajung acolo şi eu.
Ş-atâtea ore, atât amar de vreme
Eu pierd să stau şi să visez
La vânt, la lume şi la trandafiri
La aceste lucruri fără înţeles.
Dar toate se unesc în mine
Şi mă fac să mă simt aşa de ciudat
Părăsită, înecată, stresată, fericită,
Pe scurt: eu sunt îndrăgostită.