Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul XIV – lea

Sakura’s P.O.V

Simteam cum inima imi batea cu puterea in interiorul cutii toracice. Vantul imi lovea fata cu putere , parca pedepsindu-ma pentru greselile facute. Mainile imi inconjurau talia incercand sa o incalzeasca de frigul naprasnic. Era seara spectacolului. Luminile viu colorate strabateau scena , inviorand-o. Muzica se auzea in boxe incalzind atmosfera. Prietenii mei se descurcau de minune si incantau publicul cu versurile compuse de ei. Novicii taberei erau si ei atractia principala. Toti se imbulzeau sa vada noile talente aparute. Fiecare persoana importanta pentru amicii mei era aici si ii aplauda zambindu-le cu voiosie. Ma bucuram sa stiu ca sunt alaturi de ei si ii puteam sprijini.
Vantul inca imi izbea fata si imi fura suvitele din parul rozaliu, rasfirandu-l in bataia sa. Purtam o pereche de blugi negri , stramti si o bluza albastra ce-mi punea in evidenta forma corpului. Inca incercam sa ma incalzesc, insa in zadar. Brusc am simtit o geaca asezandu-se pe umerii mei. Mi-am intors privirea si l-am zarit pe … Itachi!
- Ce faci aici ? glasul meu era pe jumatate stins si totusi inca se putea distinge autoritatea din acesta.
- Am venit sa vad tinerele talente. De ce, imi este interzis ?
Brunetul a inceput sa rada cu voiosie cuprinzandu-ma in bratele sale pentru a ma incalzi.
L-am privit oarecum confuza, apoi gandul mi-a zburat la Sasuke. Puteam simti cum ochii sai ii capturau pe ai mei , incercand sa-i citeasca, cum bratele sale imi mangaiau corpul bland si cum buzele lui se jucau pofticios cu ale mele.
Am revenit imediat cu picioarele pe pamant, oftand din greu si privind din nou scena. Astfel, parca simteam cum Itachi ma tintea cu privirea incercand sa-si dea seama ce am patit. Peste cateva minute am putut sa aud cum isi pregatea vocea pentru a-mi tine un discurs.
- Stiu ca te gandesti la el. Imi pare rau , insa Sasuke nu a veni! Nu se simtea in stare , asa ca a ramas acasa cu Konan.
Vocea lui era obosita si lipsita de interes. Nu stiam de ce este atat de rece cu mine, insa banuiam ca era din cauza lui Gaara si pericolului la care il expuneam pe Sasuke. Nu ma simteam bine asa. Parca eram vinovata de o crima ce nu o comisesem. Mi-am lasat capul pe spate privind cerul si apoi mi-am dus iar privirea spre Itachi.
- Regret ca tu ma consideri astfel. Nu i-as face niciodata vreun rau intentionat lui Sasuke si tu ar fi trebuit sa stii asta deja !
Imediat ce am terminat , i-am inapoiat geaca brunetului si am plecat de langa scena intreptandu-ma spre rau.
Bolta cereasca era incalzita si luminata de catre divina si impunatoarea luna ce pare desprinsa dintr-un basm . Imaginea mea parca se reflecta pe cer, insa era doar o inchipuire. Fata mea era destul de trista, iar starea de spirit destul de deprimanta. Nu stiam ce sa fac in continuare. Ma simteam neajutorata si doream liniste. Il doream pe el , langa mine, sa-mi aline supararile si sa-mi incalzeasca trupul cu atingerile si saruturile sale. Ochii incepeau sa mi se umezeasca, iar corpul imi vibra in bataia vantului.
Brusc m-am oprit si am ascultat cu atentie sunetele din jurul meu. Nu parea nimic deosebit, insa ceva mi-a atras atentie. Parca se auzeau sunetele unei chitari. Am grabit pasul incercand sa ma ghidez dupa muzica auzita. Notele ma conduceau spre rau, lucru ce m-a mirat. Pe parcursul inaintarii mele , chitara se auzea tot mai tare, asa ca am luat-o la fuga , fiind nerabdatoare.
Imediat ce am ajuns la rau, am putut simti cum pamantul imi fuge de sub picioare. In fata apei statea iubitul meu cantand acea melodie… Melodia ce el o aruncase cand m-a parasit. Ma simteam atat de goala in acest moment. Nu puteam sa ma apropii sa-l imbratisez. Picioarele parca ma tineau locului. Buzele mele , fara acordul stapanei au inceput sa cante versurile melodiei , atragandu-i atentia brunetului. Trupul sau s-a rotit astfel incat sa ma poata vedea. Desi inghetasem, gura mea inca rostea versurile acompaniate de vocea lui Sasuke si de chitara. Imediat ce a terminat de analizat s-a ridicat de pe pamantul racoros si s-a apropiat de mine. Pasii lui se auzeau ca un ecou imens , ce prevestea ceva rau … Ceva groaznic de infricosator.
Cand doar cativa metri ne mai desparteau , am inceput sa alerg spre el pentru a-l cuprinde in brate, insa am avut un soc. Trupul meu a trecut prin al lui Sasuke, parca neexistand. De parca totul era un vis… Un vis prea frumos pentru a deveni realitate !


Sasuke’s P.O.V :

Stateam in sezut si priveam in gol spre perete. Respiratia mea era alerta , iar muschii mi se incordasera de la strangerea paturii ce-mi invelea trupul. Nu stiam ce tocmai sa intamplat. Doar priveam in gol si speram sa nu fi fost adevarat. Parca o simtisem, insa in momentul cand a trecut prin mine, parca am ramas fara inima. Ce se petrecea ? Aveam sa ajung la spitalul de nebuni ?! Agonia incepea sa-si faca prezenta peste mintea mea obosita si incarcata. Trebuia sa ajung la Sakura si sa ma asigur ca ea traia …Ca exista si nu a fost o creatie a imaginatiei mele. Totul imi parea pierdut. Am iesit din incapere si m-am indreptat spre camera fratelui meu din capatul holului. Am batut usor , apoi am pasit pragul. In pat statea Konan cu o carte destul de groasa in brate. Aceasta m-a privit zambindu-mi si m-a invitat sa iau loc langa dansa.
Am ascultat-o si am inceput sa privesc iar in gol. Mintea inca imi era acaparata de imaginea rozaliei mele.
- Ce-i cu tine?
- Nu stiu! Am avut cel mai ciudat vis. Am vazut-o pe Sakura, ce incerca sa ma ia in brate , dar cand a facut-o a trecut pur si simplu prin mine! Konan, cred ca inebunesc …Du-ma la un spital ceva, caci delirez!
- Stai calm! Sunt efectele dragostei. Cand iubesti prea mult, ai imagini cu persoana respectiva , daca nu esti langa ea. Sasuke, boala pe care o ai tu nu o poate vindeca nici cel mai bun doctor. vocea ei era amuzata de afirmatiile mele. Nu intelegeam de ce sufar atat de mult , insa stiam ca o fac. Imediat ce si-a dat seama ca mi-a explicat totul, albastruia s-a cufundat iar printre paginile cartii sale.
- Unde este Itachi ?
- Nu mai stii ? Dupa ce-ai fugit de noi , ai inceput sa strigi prin parcul de distractii dupa Sakura. Iti era frica ca este in pericol, asa ca imediat ce te-a gasit, Itachi a zis ca se duce la sfarsitul taberei sa-i faca o vizita si sa-ti spuna cum se simte.
Konan parea atat de calma. Parca nu o ingrijora nimic si mi-as fi dorit sa fiu ca ea in astfel de momente. Defapt, am fost! Insa aparitia rozaliei m-a schimbat complet !