Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al IX –lea

Sakura’s P.O.V :

Stateam in bratele lui si ma bucuram de fiecare atingere neinsemnata ce imi dadea fiori. Il iubeam atat de mult si totusi doream sa-l tin departe de mine. Stiam ca nu faceam bine , dar nu puteam recunoste! Daca i-as fi spus totul probabil ca nu mi-ar mai vorbi si asta ar fi lovitura de gratie pentru mine. De abia acum imi dau seama ca doream sa-l tin la distanta fiindca asa stiam ca inca il puteam avea , el nestiind adevarul si acest gand ma impaca. Dar nu era corect… Trebuia sa-i fi spus de prima data ce sa intamplat, dar eu nu am vrut. Mi-a fost mai usor sa-l mint decat sa-i marturisesc totul. Par o scorpie , dar asta simt ca este cel mai bine sa fac. De obicei nu eram inebunita dupa baieti, insa el era altfel. Inteligent , amuzant si totusi serios cand vine momentul , sensibil si iubitor. Il doream pe el si nu puteam sa accept alt baiat in viata mea. Avea ceva special ! Cand eram cu el simteam ca sunt completa. Poate ca asta era…el era opusul a ceea ce sunt eu. Uneori rusinoasa , dar totusi reusind sa mentin o aura autoritara , iar el baiatul chipes cu multa indrazneala . Mereu mi-am dorit sa devin mai curajoasa, insa nu asta imi era firea .
Incerc sa revin la realitate , asa ca imi scutur putin capul dand la o parte o suvita ce-mi acoperea un pic ochiul stang. Il privesc in ochii abisali si incerc sa schitez un zambet, insa fara sa-mi doresc lacrimile incep sa se scurga usor pe chipul meu ce-mi ascundea destul de bine emotiile false. Asta era cel mai ciudat… De obicei puteam sa ma prefac foarte bine in fata cuiva , dar cu el nu puteam! Mintea mea vroia sa ascunda acel trecut intunecat , iar inima dorea cu ardoarea sa-i dezvaluie lui totul , indiferent daca eu vroiam sa nu.
Mi-am scufundat suvitele rozalii alaturi de ochii inecati in lacrimi in pieptul lui , acesta jucandu-se cu degetele sale in parul meu si mangaidu-ma. Incercam sa ma controlez , insa nu puteam. Era ceva involuntar. Simteam pentru el un sentiment atat de pur incat nu puteam sa-l mint . Ceea ce ma facea curioasa era ca brunetul nu ma intreba de ce vars lacrimi fara un motiv pe care el sa-l cunosca. Sasuke doar continua sa ma atinga tandru si sa-mi sarute pielea soptind cuvinte linistitoare si plina de iubire. Acele vorbe de care eu aveam atat de multa nevoie pentru a ma calma.
Resusesc intr-un final sa imi scot fata din acel loc , acum destul de umed si sa-l privesc din nou. Acesta se indrepta spre mine , parca vrand sa ma sarute insa de abia dupa cateva secunde realizez ca tinta lui era urechea mea dreapta, unde murmurul vocii sale incerca sa ma linisteasca.
- Nu mai plange , my angel !
Apoi isi trecu cu tandrete mainile peste chipul meu udat , stergand lacrimile . Ma privi pret de o secunda , timp in care eu am inceput sa-mi las pleoapele sa se inchid de emotie, plans si oboseala . Imi cuprinse spatele cu mana sa dreapta , cea stanga tinandu-ma cu atentie si mangaiere pe sold , incepand sa-si apropie buzele , cautandu-le pe ale mele . Atingerile lui ma faceau sa tremur. Era atat de emotionant momentul , asa ca nerezistand mi-am trecut degetele prin parul lui moale incercand sa fac totul mult mai pasional . Iubitul meu incepu sa se dea cativa pasi in spate, inca mentind sarutul , apoi isi lua mana de pe spatele meu si deschise usa cabanei. Am inaintat tot asa pana in fata camerei mele , unde am abandonat in cele din urma acea atingere a iubirii .
Sasuke se indeparta de mine , ducandu-se sa aprinda lumina pentru a ne vedea clar zambetele ce pusera stapanire pe chipurile noastre. Imediat ce si-a indeplinit sarcina s-a apropiat iar prinzandu-ma de talie si lasandu-ma usor pe pat . Buzele sale dulci imi mangaiau pielea gatului , coborand si urcand , repetand miscare cam de doua ori, apoi incepura sa-mi dezmierde obrajii si buzele . Sarutul incepea sa se adanceasca din ce in ce mai mult, asa ca Sasuke profita de ocazie si isi strecura o mana pe sub bluza mea . La acest gest am tresarit in mod involuntar , intrerupand sarutul si impingandu-l departe de mine. Nu doaream sa faca asta. Ce credea el ca sunt? O jucarie pe care o folosea cand avea el chef apoi o uita acolo in cel mai intunecat colt al camerei , urmand sa o mai foloseasca cand ii veneau impulsurile? La acest gand o lacrima amara s-a scurs pe pielea mea si a continuat sa cada de pe obrajii mei destul de rosiatici , pe mana mea dreapta. Stateam sprijinita cu spatele de perna , si priveam tavanul alb cum devenea un pic intunecat din cauza noptii. Brunetul nu facea nici cel mai mic gest. Statea acolo , exacat cum l-am lasat in momentul cand l-am impins si privea in gol. Am incercat sa ma apropii de el , insa atunci glasul sau m-a oprit.
- Stiu ce sa intamplat!
A spus asta cu un oftat adanc si m-a privit cu mila in ochi. Nu stiam ce dorea sa zica cu acea propozitie atat de simpla si totusi atat de complicata. Il priveam cu o spranceana ridicata, dandu-i de inteles ca trebuia sa fie mai explicit. A mai oftat inca o data , apoi cu un zambet destul de pervers mi-a spus totul. Cum Ino i-a aratat trecutul meu, cum stateam si plangeam ca o fetita fara aparare, ceea ce si eram atunci, cum iubeam atat de mult viata pana in momentul distrugerii. Lacrimile au inceput din nou sa arate cat de slaba puteam fi. Nu intelgeam de ce nu puteam sa ma stapanesc. Poate asta era firea mea , dar eu nu puteam sa accept acest lucru. Am ridicat privirea din asternuturile patului si l-am urmarit in ochii sai negri ce imi aratau iubirea. L-am cuprins in brate , fara sa ma gandesc ce va urma si am inceput sa-l strang cu ardoare. Brunetul imi soptea ca ma iubeste si ca nu-i pasa de trecut cat timp eu traiesc cu el in prezent, iar aceste vorbe ma faceau sa zambesc larg si sa-l strang si mai tare la pieptul meu.



Sasuke’s P.O.V:

O tineam in brate nedorind sa o las sa-mi scape printre degete. O iubeam! Ea imi dadea speranta de care aveam atata nevoie. Ea ma facea sa zambesc, sa cant , sa iubesc , sa am incredere! Cu alte cuvinte, ea era sursa mea de viata. Izvorul ce continea speranta si dragostea cu care te hranea zilnic pentru ati putea continua existenta.
Ii zambeam si o strangeam cu putere. Nu stiam cum sa-i arat cat de mult o iubesc. Sentimentele mele pentru ea nu puteau fi descrise. Rozalia era speciala! Nu era ca orice fata , care te trada la cea mai mica abatere cand nu te supuneai.
- Te iubesc atat de mult!
Cuvintele ei imi gadilau inima , facandu-ma sa nu ma pot opri din zambit. Puteai spune ca eram un tantalau , la fel ca Naruto. Da, poate asta eram acum! Un pusti ce se bucura de dragoste si afectiune din partea persoanei iubite , pe care si-a dorit-o atat de mult.
- Si eu te iubesc, my angel!
I-am soptit si i-am cuprins buzele intr-un sarut pasional. Limba mea trecu peste bariera foarte usor si ajunsese la cea a Sakurei. Acesta imi raspundea la atingerile tandre inca jucandu-se cu parul meu.
Tocmai i-am gasit un alint iubitei mele si banuiesc ca nu am sa-l schimb niciodata , caci ea va fi mereu ingerasul meu, indiferent de circumstante. Era atat de pura si incocenta. Zambetul ei era simplu si totusi te facea sa uiti de probleme. Era o prietena de incredere si o partenera grozava , careia puteai sa-i spui orice secret, fiindca nu l-ar fi divulgat niciodata.
Adoram sa o ating. Pielea ei imi dadea fiori si ma facea sa vreau mai mult, dar stiam ca trebuia sa ma abtin. Ea nu dorea sa-i fac asa ceva si pe de alta parte nici eu nu puteam sa-i fac una ca asta fara permisiunea ei.
Imi puteam aminti si acum cat de gol m-am simtit cand ea nu a fost langa mine. Eram mereu plictisit si trist, fara pic de viata. Ii doream zambetul pe care nu l-am primit decat acum , cand mi-am facut curaj sa-i vorbesc dupa atat de mult timp.
Nu stiu cata vreme a trecut de cand am stat cu Sakura in camera si ne priveam in ochi, dar nu doream nici macar sa stiu. O aveam langa mine si puteam sa rad din nou, sa ma bucur de viata. Am fost insa trezit din transa , de iubita mea care imi spuse ca ar fi mai bine sa merg sa ma culc, caci era destul de tarziu. Am asculat-o in cele din urma , asa ca am pasit usor peste pragul cabanei , furundu-i inca un sarut si continund sa privesc inapoi spre locul unde a stat ea acum cateva secunde.
Pasii mei rasunau pe alee si eu eram numai un zambet. Sakura era acum iubita mea si nimeni nu mai putea sa mi-o fure vreodata. Cand aproape ajungeam la cabana mea am auzit pasi venind din spate cu o viteza uluitoare . Nu stiam cine ar putea fi afara la ora asta atat de tarzie. Bine poate ace persoana avea si ea un motiv intemeiat si nu aveam nici cea mai mica intentie sa ma iau de ea daca nu s-ar fi impins in mana trandinu-ma la pamant si incepand sa rada cu pofta pe baza a ceea ce tocmai realizase.