24-04-2008, 04:42 PM
4. Zambetul
Un colt de intuneric mi-ar fi de ajuns
Daca as sti ca esti langa mine,
As accepta si o inima zdrobita
Daca as sti ca ai incerca sa o repari;
Lacrimi, dezamagiri si disperare,
Le-as primi cu bratele deschise,
Caci as fi sigur ca toate acestea
Le-ai inlocui cu ceea ce imi doresc,
Lucrul la care ravnesc cel mai mult,
Sentimentul care m-ar face sa ma simt implinit,
Si anume, Iubirea...
- Eu imi doresc cu adevarat...de ce nu sunt acolo unde vreau? Nu mai inteleg nimic! Acum si tu m-ai tradat Asao? Credeam ca esti mai bun decat ceilalti... De ce ma amagesti? De ce ma determini mereu sa-mi fac iluzii si apoi le lasi sa se spulbere? M-ai salvat degeaba, pentru ca oricum voi muri! Poate nu din cauza ranilor, dar din cauza ta, da!! Ti-ai irosit pretioasele tale puteri pe un inutil ca mine... Pacat, nu vroiam sa te fac sa-ti pierzi timpul! Imi pare rau ca a trebuit sa ma salvezi, dar cel mai mult regret ca te-am cunoscut! Ramai cu semenii tai lipsiti de sentimente...
- Shici ce-ai patit? Ti-am zis sa stai departe de locul acesta! Trebuia sa mergi acasa cand ai avut ocazia! Acum uite in ce stare esti... Si asta numai din cauza mea...trebuia sa ma lasi in pace! Of...sa mergem acasa...daca mai pierzi mult sange...
- Lasa-ma aici...Nu intelegi ca nu mai vreau sa traiesc? Vreau doar sa mor, iar acesta este locul perfect...
- Te-ai lovit la cap? Nici nu ma gandesc sa te las aici! Tu m-ai adus acasa asa ca asta voi face si eu!
*
* *
Noaptea a trecut greu, dar dimineata a sosit in sfarsit. Pe pat, langa pat, pe podea sunt doar prosoape ude si pline de sange. Pe masuta de langa geam sta un vas plin de apa si de lichidul rosu al brunetului. Lumina alba a masinii ce tine locul soarelui patrunde printre perdelele visinii si se opreste asupra celor doi, care inca dorm. Sunt obositi, epuizati. Amandoi au pierdut mult sange si din pacate nu are nimeni grija de ei in aceste momente destul de dificile.
In linistea ce a cuprins intreaga casa se aude cum cineva deschide usa. Intra in casa, lasa toate plasele cu produsele cumparate si urca scarile, indreptandu-se catre camera roscatului. Cand ajunge in incapere, in loc sa strige, se apuca sa stranga toate acele prosoape si le pune la spalat. Toate aceste lucruri sunt obisnuite, nu este prima oara. Mirosul micului-dejun ce vine din bucatarie il trezeste pe roscat. Cu greu se ridica din pat si se indreapta incet catre usa ca sa nu-l trezeasca pe cel de langa el.
- Neata mama! Ce mai faci?
- Iarasi Kai? De cate ori ti-am zis sa incetezi? Credeam ca te-ai desteptat putin de cand...
- Da, da... S-a intamplat o data, stii prea bine ca m-am oprit de jumatate de an!
- Trebuia sa te opresti de tot! Si apropo, cine-i baiatul din camera ta?
- El...e Shici, pe el l-am batut toti acesti ani, si tot el mi-a salvat aseara viata...Te rog prepara si pentru el micul-dejun...
*
* *
- Trezeste-te somnorosule! E timpul sa mananci!
In momentul in care si-a deschis lenes ochii, un zambet cald l-a intampinat. Credea ca viseaza din nou, dar nu era asa, caci totul era aievea.
- De ce e asa de ciudat? Nu demult ne bateam si acum imi aduce mancarea la pat si-mi zambeste? Asa ceva sigur nu vezi in fiecare zi! Putin ciudat, dar totusi imi place. Daca nu-l pot avea pe Asao, macar sa ma bucur de Kai. Un zambet putin diabolic si ironic ii apare pe chip.
- Nu l-am vazut niciodata zambind! E atat de...dragut!
- Nu stiam ca esti asa de emotiv si cu atat mai putin ca rosesti la vederea unui zambet. Sau poate...te gandeai cumva la altceva? Probabil de asta ai rosit atat de tare!
- Ha, ha! Ce amuzant! Nu ma gandeam la nimic rau, doar la faptul ca nu te-am vazut niciodata zambind.
- Si eu ma gandeam la asta cand m-am trezit si te-am vazut, dar n-am rosit deloc! Raman la ideea ca aveai cu totul alte ganduri.
- Nu-i adevarat!! Si nu ma mai enerva atata!!
- Bine, bine! Nu-i nevoie sa te bosumflezi! Glumeam si eu putin. Multumesc pentru masa, apreciez gestul!
*
* *
- Trebuie sa plec! Ne mai vedem.
- Stai, unde pleci?
- Acasa, am multe de facut!
- Dar daca vei fi atacat din nou? Vin cu tine!
- Nu! Trebuie sa ma duc acasa singur! In plus, stai linistit, sunt mai mult ca sigur ca nu va ataca atat de repede!
------------------------------------------
da, da... stiu. titlul e cam...um...hmm... nush... ciudat cred :)) gasiti voi un cuv mai potrivit :P iar capitolul stiu k e cam scurt :P doar k nu mai stiam cum sa lungesc capitolul asta :| promit k urmatorul va fi mai lung :D
si cam atat am d spus... sper k v`a placut xD
app` am incercat sa pun liniuta d dialog in loc d ghilimele :P sper k acum arata mai bn :D
Un colt de intuneric mi-ar fi de ajuns
Daca as sti ca esti langa mine,
As accepta si o inima zdrobita
Daca as sti ca ai incerca sa o repari;
Lacrimi, dezamagiri si disperare,
Le-as primi cu bratele deschise,
Caci as fi sigur ca toate acestea
Le-ai inlocui cu ceea ce imi doresc,
Lucrul la care ravnesc cel mai mult,
Sentimentul care m-ar face sa ma simt implinit,
Si anume, Iubirea...
- Eu imi doresc cu adevarat...de ce nu sunt acolo unde vreau? Nu mai inteleg nimic! Acum si tu m-ai tradat Asao? Credeam ca esti mai bun decat ceilalti... De ce ma amagesti? De ce ma determini mereu sa-mi fac iluzii si apoi le lasi sa se spulbere? M-ai salvat degeaba, pentru ca oricum voi muri! Poate nu din cauza ranilor, dar din cauza ta, da!! Ti-ai irosit pretioasele tale puteri pe un inutil ca mine... Pacat, nu vroiam sa te fac sa-ti pierzi timpul! Imi pare rau ca a trebuit sa ma salvezi, dar cel mai mult regret ca te-am cunoscut! Ramai cu semenii tai lipsiti de sentimente...
- Shici ce-ai patit? Ti-am zis sa stai departe de locul acesta! Trebuia sa mergi acasa cand ai avut ocazia! Acum uite in ce stare esti... Si asta numai din cauza mea...trebuia sa ma lasi in pace! Of...sa mergem acasa...daca mai pierzi mult sange...
- Lasa-ma aici...Nu intelegi ca nu mai vreau sa traiesc? Vreau doar sa mor, iar acesta este locul perfect...
- Te-ai lovit la cap? Nici nu ma gandesc sa te las aici! Tu m-ai adus acasa asa ca asta voi face si eu!
*
* *
Noaptea a trecut greu, dar dimineata a sosit in sfarsit. Pe pat, langa pat, pe podea sunt doar prosoape ude si pline de sange. Pe masuta de langa geam sta un vas plin de apa si de lichidul rosu al brunetului. Lumina alba a masinii ce tine locul soarelui patrunde printre perdelele visinii si se opreste asupra celor doi, care inca dorm. Sunt obositi, epuizati. Amandoi au pierdut mult sange si din pacate nu are nimeni grija de ei in aceste momente destul de dificile.
In linistea ce a cuprins intreaga casa se aude cum cineva deschide usa. Intra in casa, lasa toate plasele cu produsele cumparate si urca scarile, indreptandu-se catre camera roscatului. Cand ajunge in incapere, in loc sa strige, se apuca sa stranga toate acele prosoape si le pune la spalat. Toate aceste lucruri sunt obisnuite, nu este prima oara. Mirosul micului-dejun ce vine din bucatarie il trezeste pe roscat. Cu greu se ridica din pat si se indreapta incet catre usa ca sa nu-l trezeasca pe cel de langa el.
- Neata mama! Ce mai faci?
- Iarasi Kai? De cate ori ti-am zis sa incetezi? Credeam ca te-ai desteptat putin de cand...
- Da, da... S-a intamplat o data, stii prea bine ca m-am oprit de jumatate de an!
- Trebuia sa te opresti de tot! Si apropo, cine-i baiatul din camera ta?
- El...e Shici, pe el l-am batut toti acesti ani, si tot el mi-a salvat aseara viata...Te rog prepara si pentru el micul-dejun...
*
* *
- Trezeste-te somnorosule! E timpul sa mananci!
In momentul in care si-a deschis lenes ochii, un zambet cald l-a intampinat. Credea ca viseaza din nou, dar nu era asa, caci totul era aievea.
- De ce e asa de ciudat? Nu demult ne bateam si acum imi aduce mancarea la pat si-mi zambeste? Asa ceva sigur nu vezi in fiecare zi! Putin ciudat, dar totusi imi place. Daca nu-l pot avea pe Asao, macar sa ma bucur de Kai. Un zambet putin diabolic si ironic ii apare pe chip.
- Nu l-am vazut niciodata zambind! E atat de...dragut!
- Nu stiam ca esti asa de emotiv si cu atat mai putin ca rosesti la vederea unui zambet. Sau poate...te gandeai cumva la altceva? Probabil de asta ai rosit atat de tare!
- Ha, ha! Ce amuzant! Nu ma gandeam la nimic rau, doar la faptul ca nu te-am vazut niciodata zambind.
- Si eu ma gandeam la asta cand m-am trezit si te-am vazut, dar n-am rosit deloc! Raman la ideea ca aveai cu totul alte ganduri.
- Nu-i adevarat!! Si nu ma mai enerva atata!!
- Bine, bine! Nu-i nevoie sa te bosumflezi! Glumeam si eu putin. Multumesc pentru masa, apreciez gestul!
*
* *
- Trebuie sa plec! Ne mai vedem.
- Stai, unde pleci?
- Acasa, am multe de facut!
- Dar daca vei fi atacat din nou? Vin cu tine!
- Nu! Trebuie sa ma duc acasa singur! In plus, stai linistit, sunt mai mult ca sigur ca nu va ataca atat de repede!
------------------------------------------
da, da... stiu. titlul e cam...um...hmm... nush... ciudat cred :)) gasiti voi un cuv mai potrivit :P iar capitolul stiu k e cam scurt :P doar k nu mai stiam cum sa lungesc capitolul asta :| promit k urmatorul va fi mai lung :D
si cam atat am d spus... sper k v`a placut xD
app` am incercat sa pun liniuta d dialog in loc d ghilimele :P sper k acum arata mai bn :D