Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Acest capitol vreau sa il dedic lui Letty ( Ancuu) fiindca este ziua ei si este o cititoare fidela a ficului meu. Vreau sa-i spun la multi ani si sa aiba parte de tot ce-si doreste in viata cu ocazia implinirii frumoasei varste de paisprezece ani!


Capitolul al VI-lea:


Sasuke’s P.O.V :

Somnul meu nu a fost tocmai linistit. Aproape nu am dormit deloc. Am privit geamul incontinu si m-am gandit la ea… La chipul ei , cuvintele ei… si la ceea ce ascunde. De ce minte? Ce este atat de grav de este dispusa sa ii accepte atingerile brutale ale lui Gaara? Peste inca o ora in care intrebarile au continuat sa se joace cu creierul meu , am decis sa merg si sa manac. Mi-am luat o preche de blugi negri cu mici taieturi in genunchi si un tricou albastru, plecand din cabana cu mainile in buzunar si plin de nervi. Nu imi convenea ca ma minte. Dar de ce imi pasa atat de mult daca face asta? Nici macar nu suntem impreuna si totusi…Ma deranjeaza ca nu vrea sa-mi spuna adevarul. Pierdut prin ganduri nici nu i-am vazut pe copii din cabana mea stand pe iarba si razand. M-au salutat, iar eu m-am rezumat doar la un semn cu mana si mi-am continuat drumul. Vremea nu era cine stie ce minunatie. Soarele se ascundea dupa nori si isi mai arata razele doar cand isi amintea ca aveam nevoie de ele. Picioarele mele parca mergeau singure, fara sa le ghitez eu, asa cum era obiceiul. In scurt timp am reusit sa ajung la cabana principala. Am deschis usor usile si am intrat privind in jur. Ciudat… nu era mai nimeni. Ma uit la ceas si observ ca este zece. Deci de asta locul este gol… Insa atunci am vazut-o. Ea era acolo. Statea la una din mese cu niste foi in jur, privindu-le atenta. Isi masa tabla cu buricele degetelor, gandindu-se intes din cate am observat. Nu prea era in apele ei avand in vedere ca acum privea in gol. Ma indrept spre ea cu pasi marunti. Parca fiecare pas pe care il faceam era un drum spre agonie. Imi era intr-un fel frica sa nu ma minta din nou. Ce mi-a facut? M-a ransformat in jucaria ei? Imi scutur capul si ma opresc in dreptul ei. O privesc si observ ca inca nu si-a dat seama ca sunt langa ea. Imi dreg vocea si de abia atunci ma priveste. Ochii ei erau goi. Nu mai era acceasi stralucire pe care o avea inainte. Zambetul ii era sters si chipul abatut. Nu am putut sa-mi dau seama ce sa intamplat cu ea. Dar simteam ca vroiam sa o iau in brate si sa o mangai. Sa-i spun ca poate avea incredere in mine si ca sunt aici pentru ea , insa ceva ma tinea acolo, nemiscat. Tot ce am putut face a fost sa o privesc. Intr-un sfarsit, cu o voce slaba am putut sa-i vorbesc, desi mai bine nu o faceam.
- Ce ascunzi , Sakura?
- Ce vrei sa zici? Sasuke, nu ascund nimic! spuse ea cu o voce stinsa.
- Minti! spun si o apuc de brat ridicand-o de pe banca si oblingan-o sa se uite in ochii mei.
- Lasa-ma in pace! Ce e cu tine? Nu erai asa inainte!
- Spune-mi ce ascuzi! Gaara mi-a spus ca acum doi ani sa intamplat ceva! Si datorita faptului ca tu nu spui nimc poate sa te bruscheze mereu, Sakura! Spune-mi ce sa intamplat! Am sa te ajut…
Am spus ultima propozitie mai incet , eliberandu-i mana. Sakura se uita speriata la mine. Nu am facut bine. Nu trebuia sa tip la ea, nu merita asta! S-a aplecat strangandu-si foile de pe masa si m-a privit inca o data cu dispret.
- Sa nu te mai atingi de mine vreodata, Sasuke! Nu cred ca mai avem ce sa vorbim. Totul s-a terminat! Nu cred ca esti in masura sa ma oblingi sa-ti spun ce sa intamplat , nu esti iubitul meu! Imi esti doar un prieten , atat si nu trebuie sa-ti marturisesc totul. Dar , dupa scena pe care mi-ai facut-o nu mai suntem nici macar prieteni! Poti sa uiti de concurs, nu am de gand sa mai cant impreuna cu tine!
Si spunand toate astea mi-a intors spatele si s-a indreptat spre usile cabanei, dar inainte sa iasa s-a mai uitat o data la mine.
- Adio, Sasuke…
Si cu ultimele cuvinte a plecat. Usile s-au inchis in urma ei , lasand lacrimi ce cadeau linistite peste pamant. Nu ma simteam bine. O data cu plecarea ei, totul s-a terminat. A fost singura fata care m-a facut sa ma simt bine, care a reusit sa ajunga la inima mea… si acum ea a plecat. M-a lasat in umbra ca o amintirea a ceea ce am fost candva. M-a abandonat poate pentru totdeauna. M-a lasat in intuneric. Macar de mi-ar fi luat si amintirile o data cu plecarea ei.
Dupa aceasta scena nu mi-a pasat nici macar de mancare. Am dat cu pumnul in perete, iar o lacrima s-a strecurat din coltul ochiul meu. A coborat incet pe obraz, de unde s-a scurs pe gatul meu si a disparut. A disparut la fel ca Sakura…Am iesit din sala si m-am indreptat spre cabana mea, unde aveam sa-mi petrec de acum in colo vacanta de vara. Trist, plictisit si cu inima franta…


Sakura’s P.O.V:


Plangeam…Lacrimile imi spalau fata neincetat , lasandu-ma sa sufar. De ce? Il iubeam si a trebuit sa strice totul! Tot ce a trebuit sa faca era sa ma linisteasca si sa-mi spuna ca va fi bine, dar nu! El a decis ca este mai eficient sa scoata adevarul de la mine cu forta, facandu-ma sa sufar! A fost singurul baiat pe care l-am iubit cu adevarat si acum nu imi este nici macar prieten. Nu exista cuvinte ca sa descriu suferinta care ma macina acum. Nedorind sa ma gaseasca cineva , ma indrept spre padurea de langa tabara, unde ma asez langa un copac batran. Privesc spre cer si imi amintesc de acea zi…Ziua in care mi-am vandut cea mai buna prietena, lasand-o sa sufere in locul meu. Si ma doare si mai tare faptul ca ea nu s-a suparat pe mine, ci m-a inteles si a continuat prietenia cu mine. De ce? Tineam atat de mult la mine incat sa imi permit sa ii fac ei un astfel de rau? Am inchis ochii incercand sa uit, dar amintirele ma strafulgerau ca o sageata cu venin. Oare ce ar zice Sasuke daca ar afla ce am facut? M-ar dispretui sau mi-ar mai fi prieten? Mi-as dori sa-i spun atat de mult, insa totul este in zadar. L-am indepartat de mine, tratandu-l ca si cum ar fi fost un gunoi, nu o persoana iubita.
Nu am mai putut sa suport. Durerea era prea mare, asa ca am lasat amintirile acelei negre zile sa se strecoare din nou in capul meu si-n viata mea.



~~~###***FlashBack***###~~~


Alergam linistita pe camp cu un buchet de flori in mana. Langa mine veni un baiat cu parul roscat si ma privi cu interes. Ma uitam la el atat de suspect , incat acestuia ii aparu un zambet gingas in coltul gurii. I-am zambit la randul meu si m-am asezat usor pe iarba frageda privind trandafirii din mana mea. Culoarea lor ma fermeca atat de mult. Imi placea sa-i admir, sa-i tin in mana. Baiatul ma cuprinse in brate si se uita adanc in ochii mei verzi , asemanatori cu iarba pe care stateam. Mi-a laut mana in a sa si m-a sarutat usor pe buze, apoi s-a retras. Mi-a spus ca ma asteapta diseara la locul nostru secret , apoi a disparut la umbra unui copac. M-am ridicat si eu si am pasit incet spre cabana mea , unde m-am intalnit cu Hinata si Ino. Cele doua m-au cuprins in brate si m-au intrebat ce am facut, iar eu cu zambetul pe buze le-am spus ca diseara o sa ma vad iar cu el. Cele doua nu au continuat sa-mi puna intrebari ci s-au multumit sa ma imbratisese in continuare. Ma bucuram atat de tare ca il aveam…Era tot ce isi putea dori o fata. Un baiat glumet, aratos si destept. Toate aceste calitati il intruchipau pe Gaara al meu. Seara a venit pentru mine cu mare greu. Am iesit din cabana si am fugit spre padure, unde se afla un fel de casuta mica din piatra, cu o usita de lemn. Am intrat usor inauntru, iar acolo o mana mi-a astupat gura. Am inceput sa ma zbat si sa plang ,insa degeaba. Am fost trantita pe cimentul rece si atunci l-am vazut. Ochii lui verzi imi aratau o dorinta pura de ceva ce isi dorea cu ardoare sa aiba. Se uita la mine si brusc incepu sa-mi descheie nasturii de la bluza. Am inceput sa ma zbat , iar atunci el se opri din saruturile brutale si ma privi din nou. Lacrimile curgeau linistite , udandu-mi chipul acum palid.
- Nu am sa-ti fac nimic daca ai sa-mi aduci o fata pe care sa o fac a mea. imi spuse baiatul si apoi imi dadu drumul.
- M-Ma lasi sa plec? intreb inghitind in sec.
- Dar daca spui cuiva ce am de gand, imediat ce am sa am ocazia am sa ti-o platesc. O sa te fac pe tine a mea! a spus apoi m-a impins afara, eu cazand pe pamantul rece.
Imi era atat de frica. Am inceput sa alerg spre cabana mea , unde imediat ce am intrat m-am trantit in pat si am inceput sa plang. Hinata si Ino nu erau acolo. Cu atat mai bine…Dar pe ce fata sa o ademenesc in acea capcana? Frica mi-a cuprins intregul corp. Mi-am sters lacrimile si m-am indreptat spre usa cu planul de a o lua pe Karin si sa-i spun ca o asteapta Gaara in padure , unde vrea sa-i spuna ceva important, insa am dat de Ino, care mi-a blocat drumul. Mi-a spus sa merg cu ea spre padure. La inceput nu am vrut, dar m-a convins sa o fac. Cand eram aproape de casuta unde se afla roscatul, Ino mi-a spus sa-mi acopar ochii si peste cinci minute sa o caut. Am acceptat , crezand ca am sa uit de micul incident , dar nu a fost asa. Imediat ce au trecut acele cateva minute, am auzit tipete. Am fugit in directia sunetelor si atunci am vazut ca veneau din locul unde era Gaara. Prietena mea tipa si se auzeau tot felul de zgomote. Stateam si priveam usa, cu lacimile siroindu-mi pe fata. Cu toate ca imi era cea mai buna prietena nu am putut sa intru acolo sa o salvez. Am fugit! Am fugit inapoi in cabana noastra unde am inceput sa tip si sa plang. Peste doua ore am putut sa vad cum usa se deschide si pe ea intra Ino. Am fugit spre ea plangand , iar aceasta m-a luat in brate. Mi-a spus ca nu este nimic, dar nu am crezut-o. M-am uitat la chipul ei si am vazut ca plangea…Si numai fiindca eu nu am fost suficient de curajoasa sa intru sa o salvez.
A doua zi am fugit spre padure , unde am intrat in acea casuta. Am privit atenta cimentul si atunci am vazut petele de sange ce se oglindeau in ochii mei. Ino s-a vandut pentru mine! Si eu, nu am avut curaj sa merg sa o salvez de la aceasta soarta.



~~~###***End FlashBack***###~~~


Si asa am facut cel mai josnic lucru din lume. Dar, ce ma doare cel mai tare este faptul ca prietena mea nu a fost niciodata suprata pe mine. Impreuna cu ea am hotarat sa tinem acest lucru secret , chiar si fata de Hinata. Din ziua aceea am inceput sa-l resping pe Gaara. Mi-a placut de el, dar dupa ceea ce a facut, in ochii mei, el era doar un monstru fara inima, care nu merita nici cel mai mic zambet. M-am lasat usor cu spatele pe copacul cel batran si am inchis iar ochii , pana in momentul cand o mana calda mi-a atins umarul si m-a trezit din visare.