Limita nu se impune [vampiri]

[Alexi]

Capitolul 15
Vladimir P.O.V


Roşcata continua să îmi sugă sângele. Mi-am pus mâinile pe spatele ei, mângâind-o. Trupurile noastre erau lipite. Nasul meu era aproape de gâtul ei. Am lins uşor pielea, iar colţii au ieşit la suprafaţă. Am zgâriat-o uşor, iar când am vrut să îi gust sângele, fata m-a îndepărtat de lângă ea şi s-a ridicat din braţele mele. Mi-am ridicat ochii şi am privit-o. Şi-a dus mâna la gura şi a început să îşi şteargă sângele de pe buze.
- Îmi pare rău. Dar nu pot permite nimănui să îmi sugă sângele.
- De ce?
- Pentru că aşa vreau eu. Şi prefer să îmi păstrez unele secrete pentru mine.
A început să se plimbe prin cameră. Voia să aibă secrete? Faţă de mine? Nu prea cred asta. M-am apropiat de ea şi am apucat-o de încheietura mâinii. Am împins-o în peretele de lângă ea şi am încolţit-o.
- Peste puţin timp o sa ne unim vieţile pentru totdeauna. De ce ai vrea să ţii secrete faţă de mine? Nu ai destulă încredere în mine?
- Exact! Şi dacă stau bine să îmi amintesc nu am acceptat niciodată să fiu soţia ta. Tu ţi-ai imaginat asta şi te-ai dus şi la regele tău să îi spui.
Am întors cu spatele la ea şi am dat cu piciorul în masa din faţa mea.
- E doar adevărul Vladimir! Nu ai de ce să te enervezi. Nu am spus niciodată că voi fi regina ta.
- Nici o grijă pentru că nu vei mai fi! Vreau să am alături pe cineva care poate avea încredere în mine. Şi care să poată simţi pentru mine ceea ce simt eu pentru ele.
- Vladimir...
- Ţi-am suportat destul capriciile şi am crezut că te vei putea schimba, dar văd că m-am înşelat. De acum înainte o să fac ce vreau cu tine. Tatălui tău nu îi pasă de tine şi nu îmi poate face nimic şi având în vedere că am câştigat pariul nostru, eşti sclava mea.
Am ieşit din cameră şi am trântit uşa în spatele meu. Nu ştiu ce se întâmpla cu mine. De ce i-am spus toate acele lucruri?
Am intrat în camera mea, reuşind să nu scot uşa din balamăli. M-am trântit pe pat şi mi-am pus mâinile în păr. Eram nervos, dar nici măcar nu ştiam care era motivul. M-am enervat doar pentru că Aria vrea să îşi ţină secretele pentru ea? Sau pentru că nu are destulă încredere în mine?
Am oftat şi m-am tras uşor de păr. Mi-am închis ochii. Trebuia să mă calmez. Însă nu puteam să îi permit Ariei să mă ia peste picior din nou. De această dată nu voi ceda. Nu o voi primi din nou lângă mine. Vreau să mă conving mai întâi că mă iubeşte cu adevărat. Nu vreau să ...
Gândurile mele au fost întrerupte de câteva bătăi în uşă. Mi-am deschis ochii şi m-am aşezat în şezut. O voce joasă mi-a spus că regele vrea să mă vadă.




*



- Voiai să mă vezi?
Armis s-a întors cu faţa la mine şi mi-a zâmbit. În faţa lui se aflau mai mulţi soldaţi sau ce naiba or mai fi şi ei. Bărbatul a scăpat repede de ei şi am rămas singuri în sala tronului.
- Da! Vreau să îţi spun că peste două zile vei deveni rege.
- Asta e tot?
- Nu! Voiam să îţi mai spun să ai grijă de Aria. Nu vreau să facă vreo nebunie şi să se ducă la Diocleţian să îi ceară socoteală pentru fapta lui.
- Şi de ce îmi spui mie să am grijă de ea? E fiica ta! Pe mine nu mă mai interesează soarta ei. Dacă asta a fost tot, eu plec.
Nu a mai avut replică. Dar cred că eram orb, pentru că l-am văzut puţin îngrijorat. M-am întors cu spatele şi am început să mă apropii de uşă. Înainte să reuşesc să părăsesc camera, Consuelo a apărut în faţa mea.
- Vrei să te dai? Îmi stai în cale.
- Prinţesa îţi va da cel mai frumos dar din lume, dar va suferi mult pentru el. Aproape îl va pierde. Nu o lăsa singură! Va avea nevoie de tine!
- Ar trebui să scrii o poveste despre aşa zisele tale preziceri.
Am trecut pe lângă ea şi am urcat scările. Cel mai frumos dar din lume? Ce ar putea fi? Tronul e deja în mâinile mele. La fel e şi ea. Ce ar putea să îmi mai dăruiască? Ce?
M-am oprit brusc în faţa uşii ei. Poate că e timpul să îi arăt cine conduce. Am apăsat pe clanţă şi am intrat în cameră. Fata s-a speriat când m-a văzut. Trupul ei era acoperit cu un halat de mătase roşu, iar părul ei era ud. Pisicuţa a făcut baie.
- Ce cauţi aici?
- Am venit să îţi impun noile mele reguli.
- Şi chiar crezi că sunt proastă ca să le ascult?
Am început să chicotesc şi m-am apropiat de ea. Am apucat-o de mână şi i-am întors-o la spate. Am izbit-o în peretele din spatele ei, fără să îi eliberez mâna. Mi-am băgat genunchiul între picioarele ei şi am lipit-o de perete. Mi-am apăsat trupul de al ei, lăsându-mi toată greutatea pe corpul ei. A scos un scâncet de durere.
- Nu cred că ai de ales. Uiţi lucrurile cele mai importante aici: că voi fi regele şi stăpânul tău. Acum: peste două zile are loc încoronarea şi vrea să stai aici cuminţică. Nu vei ieşi deloc din cameră în acel timp. Dacă o faci va trebui să te pedepsesc şi nu cred că o să îţi placă. Mai înţeles?
- Eşti un adevărat cretin dacă crezi că voi respecta ce spui tu. Mai bine mor decât să accept ordinele tale.
- Asta se poate aranja!
M-am lipit şi mai tare de ea şi mi-am pus buzele pe gâtul ei. Am lins uşor pielea şi am muşcat-o. Dacă nu o voi avea eu, atunci nu o va avea nimeni. A început să mă lovească cu pumnul in piept, dar nu îşi făcea nici un efect. Aveam de gând să îi sug tot sângele. Să o las fără viaţă.
Lacrimile au început să i se prelingă pe obraji, dar nu voi ceda în faţa lacrimilor ei. Mi-am înfipt colţii şi mai adânc în gâtul ei. Mâna sa a ajuns în părul meu şi a început să mă tragă de firele de păr. Am simţit când genunchii ei i s-au înmuiat şi a căzut în braţele mele. A devenit la fel de moale ca un burete.
- Te iubesc!
Cuvintele ei m-au uimit. Mi-am luat gura de la gâtul ei şi am privit-o. Şi-a închis ochii, iar lacrimile se prelingeau în continuare. Nu mă vei păcăli. Nu de data asta.
Am oftat şi am luat-o în braţe. Am lăsat-o pe pat şi am privit-o. Am sărutat-o pe frunte, apoi buzele mele au ajuns la ale ei. Îi mângâiam uşor buzele cu ale mele. Cred că roşcata dormea.
- Şi eu te iubesc! Dar trebuie să îţi dau o lecţie.
Am mângâiat-o uşor pe obraji şi m-am îndepărtat de ea. Am mai privit-o odată. Am luat cheia din uşă, apoi am ieşit din cameră. Am încuiat încăpereaşi am observat că Zara şi Zero se apropiau de mine. Probabil voiau să o vadă pe roşcată.
- Îmi pare rău , dar nu puteţi intra la Aria. Va sta închisă şi singură până se va termina încoronarea.
- Cred că eşti nebun! Dă-te din calea mea!
Zara s-a apropiat de mine şi a încercat să mă îndepărteze. Am apucat-o de braţ şi am îndepărtat-o de uşă.
- Dacă nu mă asculţi o să te omor! Şi e valabil pentru toţi. Aria e proprietatea mea. Şi momentan e ţinută sub cheie. Nimeni nu are voie să intre la ea. Absolut nimeni!