Dragoste interzisa?

[bastard_in_love]

Cum nu am mai postat un capitol de-un veac, m-am hotarat s mai pun unul:


Schimbarea...Matachi si camera secreta(partea a doua)

-Ce...ce faceti aici Matachi? Intreba Takezo uimit.
-Ce facem???Ce facem?? Te asteptam pe tine de DOUA ore!
-Dar de ce m-ati astepta pe mine? Si ce cautati in camera mea???intreba acesta indignat.
-Oare...iti mai amintesti ceva vad legat de un proiect la geografie pe care trebuia sa-l faci cu mine, Yuki, Matsumo, Otsu si Eiji??
-Ce...proiect? Ah...am uitat complet!
-Dar tu ce ai facut vineri seara? Nu-mi spune ca ai uitat si sa scoti informatii ! Tontule! Nu-mi vine sa cred!
-De fapt, da!
-Off! Si ti-am spus sa nu incepi cu istoria ca nu o sa te mai opresti si o sa scrii iar romane!
-Ce...a, stai lunistit, nu m-am ocupat de asa ceva! Raspunse acesta nonsalant, aruncandu-si ghiozdanul pe pat si asezandu-se pe scaun.
-Omule, da tu nu ai facut chiar nimic pentru scoala ?
-Numai la asta nu-mi sta capul asa ca va rog sa plecati, nu am chef de voi si nici de prostiile voaste !a raspuns Takezo pe un ton rastit si s-a asezat la calculator.
Toti cei din jur il priveau mirati in timp ce-si strangeau lucrurile si isi urmau drumul catre iesire.Numai Matachi ramase nemiscat pentru cateva secunde privindu-si prietenul.Apoi s-a gandit sa-i deschida ghiozdanul.Deschizand cateva caiete a observat ca erau cartile de vineri.
“Ce face asta cu cartile de vineri?Si cum de inca are marul la el?Ceva nu e bine...”
-Takezo!spuse acesta apucandu-l de bratul ranit.
-Au! Ce te-a apucat omule !?striga Takezo fuerios de-a dreptul.
-De cand ai devenit asa sensibil?Nu am facut altceva decat sa te ating!Si as mai avea ceva de intrebat! Unde ai fost vineri seara?
-Dar cine te crezi sa-mi pui atatea intrebari? Ma doare capul si chiar nu am chef de mofturile tale! Lasa-ma singur!
Pe Matachi chiar il deranja atitudinea rautacioasa a baiatului, asa ca iesi vijelios din camera si se propti in fata usii.
-De ce stai acolo ca o statuie?intreba Takezo iritat si intr-un fel ironic.
-Scuza-ma!spuse el si se facu nevazut.
-De ce iti ceri...TU?
-Salut !spuse o voce blanda din pragul usii, in timp ce se autoinvita in camera si inchidea usa dupa el.
-Ce..ce faci aici?intreba Takezo uimit, di in acelasi timp speriat.
-Mi-a fost dor de tine, scumpete!zambi acesta in timp ce incuia usa si pasea spre Takezo care devenea din ce in ce mai agitat.
Takuan il lua de bratul stang, si il saruta violent, ignorand rugamintile baiatului care tremura in bratele sale puternice.
-Lasa-ma! Nu e bine! Nu pot!NU!se zbatea Takezo disperat.
-Nu poti sau mai degraba nu vrei?intreba acesta in timp ce il mangaia tacticticos pe abdomen.
-Ti-ai pierdut mintile? Lasa-ma, ciudatule!striga Takezo de-a dreptul furios.Desi parea sa dispretuiasca comportamenul baiatului, in adancul sufletului il ruga sa continue.”Nu! Nu se poate! Nu sunt un ciudat! Voi deveni cineva in viata asta nu un renegat!”isi spunea el.Desi parea ca vrea sa se convinga pe sine ca nu simte nimic special pentru Takuan se insela.Si acest lucru il va costa pe viitor mai mult decat si-ar fi imaginat el.
-Bine! Cum vrei! Dar ca sa plec, tu te vei uita in ochii mei si imi vei spune ca nu simti numic pentru mine si ca nu vrei sa ma mai vezi in viata ta.
-E..eu...eu, TE URASC! Lasa-ma-n pace!se zbatea tanarul.
Takuan ramase inmarmurit.Era chiar Takezo cel care rostea acele cuvinte?Cert e ca nu a mai avut vreme sa afle, pentru ca Takezo a luat-o la fuga, trecand prin fata mamei lui si a lui Matachi fara sa scoata niciun cuvant, ba chiar a si trantit usa.Si pentru ca uimirea lor sa fie mai mare, la cateva secunde Takuan a fugit si el, dupa brunet, desigur.
-Takezo! Stai!striga Matachi luand-o si el la fuga, urmat indeaproape de mama lui Takezo.
Iesiti in strada, au observat ca nu era nici urma de cei doi.Probabil ca fiecare si-a urmat drumul, Takezo, dupa cum obisnuia, in parc, iar Takuan spre casa lui.
Matachi a pornit inspre parc, insa nici urma de Takezo, nici de Takuan.Disperati, mama si prietenul lui Takezo au inceput sa-l caute in tot orasul.
-Nu-mi vine sa cred! Ce-i cu baiatul asta? Ieri era cel mai cuminte, bun si destept din clasa, iar acum se putra mai imatur decat un copil de cinci ani! se plange Matachi.
Mama baiatului era insa prea disperata ca sa mai vorbeasca.In final, s-a decis sa spuna si ea ceva:
-El! Trebuie sa-i fi spus ceva!
-Cine?
-Takuan acela!Probabil l-a suparat!spuse aceasta furioasa, plecand spre casa baiatului.Brusc insa, si-a dat seama ca nu stie unde se afla si s-a dus inapoi acasa pentru a cauta in agenda telefonica.
-Am gasit!spuse aceasta si voi sa plece.
-Sa mergem!o sustinu si Matachi si in cateva minute au ajuns la usa baiatului.Acesta a raspuns in cateva minute, facandu-i pe cei doi sa dispere in fata usii.
-Cine e...Tu?! spuse el, surprins.-Adica, buna ziua, cu ce va pot ajuta !?raspunse el din nou, observand-o pe mama lui Takezo in prag.
-Ce s-a intamplat ?Unde e ? Ce i-ai facut?incepu aceasta sa puna intrebari, si apropiindu-se de acesta pentru a-l apuca de camasa pe jumatate descheiata.
-Cui sa-i fac ce? La ce va referiti? Incercati va rog sa va calmati!incerca Takuan s-o linisteasca.
-A plecat! Unde s-a dus?
-Cine a plecat?
-Takezo, ce i-ai,...Stai!aceasta a observat ca Takuan era de-a dreptul inmarmurit, ochii ii erau cascati si respiratia intretaiata.Acesta s-a indreptat spre telefonul mobil, apoi spre jacheta din blugi, si formand un numar de telefon a fugit precum o furtuna, alergand pe strazi si dandu-i la o parte pe oamenii care erau in jur.
-Alo! Myamoto, da-i drumul! A C U M!zbiera acesta in receptor.
-Dragul meu disperat, ma tem ca nu stiu despre ce vorbesti!
-Iti jur ca te omor! Ma auzi!? T E O M O R!striga acesta sub privirile uimite a cateva zeci de cetateni.
Dupa ce a inchis intr-un mod violent, si-a trantit mobilul de 2000 de yeni pe asfalt si s-a asezat pe o banca.Punandu-si mainile in cap, se gandea unde s-ar fi putut duce brunetul.
-Hei, tu esti de la noi de la scoala, nu? Ce s-a intamplat?Takezo ! Aici! Vino o secunda!spunea o voce blanda, trezindu-l pe Takuan la realitate.
-Ce s-a...Takuan?Otsu, ce faci?inteba Takezo uimit,Dar inainte ca Otsu sa-i poata raspunde, Takuan s-a ridicat si i-a dat un pumn zdravan.
-Tampitule! Nenoro...
-Stai, ce-i faci?striga Otsu speriata, sau mai bine zis, de-a dreptul ingrozita, aplecanduse pentru a vedea cum se simte Takezo.
-Eu ce fac??El ce face?Am asteptat doua ore, dupa care l-am sunat pe Myamoto si l-am amenintat, spunandu-i ca-l omor, in timp ce tu iti faceai de cap cu o pustoaica de 15 ani?striga Takuan de-a dreptul exasperat, sub privirile uimite ale mamei lui Takezo si ale lui Matachi, care nu intelegaeau nimic.
-Ma scuzi, am 17 ani! Interveni si Otsu, tinandu-l pe Takezo de mana.
-Si ar trebui sa-mi pese,tot o...
-Hei, ai grija cum vorbesti cu ea!interveni Takezo, furios de-a binelea.-Cine te crezi sa o insulti?
-Ma cred fratele ei, ba nu, stai!Ce chestie, chiar sunt fratele ei! Raspunse acesta ironic, frustrarea citindu-i-se pe fata.
Takezo inlemni.Chiar era fratele ei?”Nu, nu se poate! El nu poate fi fratele ei! De fapt de ce mi-e teama?Doar, nu simt nimic pentru el.O iubesc pe Otsu, mi-am demonstrat-o chiar in ultimile doua ore, sau am demonstrat doar ca am dubii!?”
-Ooo...deci sa inteleg ca razbunarea e din ce in ce mai dulce, mai ales cand victimile sunt minore, am dreptate?intreba Takuan sarcastic.
-Draga frate, nu e nici locul, si nici momentul potrivit ca sa discutam despre asta!raspunse Otsu, infuriata de-a binelea.
-Ce se petrece aici? Nu inteleg nimic!interveni Takezo dezorientat.
-Nici nu trebuie!Pleaca! Sau ai uitat ce mi-ai spus mai devreme?urla Takuan.
-Cred ca ai dreptate, nu imi pasa si nici nu mi-a pasat vreodata!Sa mergem Otsu!concluziona acesta.
-Ea ramane chiar unde este!comanda Takuan.
-Sunt destul de mare incat sa decid singura unde vreau sa ma duc.
-Poate, dar esti inca minora! Pana implinesti 18 ani, va trebui sa ma asculti!
-Da? Ei uita ca nu te ascult si nici nu te voi asculta vreodata!raspunse aceasta si luandu-l pe Takezo de mana au luat-o impreuna la fuga.
Takuan ar fi vrut sa se uite in urma, ar fi vrut sa-i opreasca, dar era peste puterile sale, asa ca a inceput sa mearga in directia opusa.Fara sa-si dea insa seama, pasii l-au dus catre strada unde a fost atacat brunetul.”Ce fac eu aici? Parca nu aveam regrete!Sau poate ca am?”isi spunea el.Insa nu a avut prea mult timp sa se gandeasca, caci Myamoto isi facu aparitia.
-Hei!Pustiule!Sa inteleg ca prietenii tai nu-s prin preajma!
-Nu, nu sunt, si ce-i cu asta?
-Perfect, acum nu va mai salveaza nimeni!
Furios, Takuan a ripostat, fiind prea absorbit pentru a-si da seama ca acesta a vorbit la plural.
-In sfarsit!spuse Myamoto, il prinse de incheietura si il saruta violent, muscandui buzele.Takuan s-a eliberat imedioat si a spus:
-Daca mai faci vreodata asta, nu mai apuci urmatoarea zi!
-Poate, dar nici tancul asta!raspunse Myamoto, si a batut din palme.In acel moment, unul dintre pereti s-a miscat, si din spatele sau se putea observa un corp ce zacea lipsit de vlaga pe podea.Takuan incremeni. Voia sa strige, dar nu avea putere, nu mai putea nici macar sa se miste.

Nu am modificat nimic din original, dar sper totusi sa fie mai bine.Unele dintre capitole sunt pline de dialog pentru ca asa le-am gandit...sper ca le-am grupat in asa fel incat sa nu fie tone).