04-08-2010, 02:23 AM
Hei, am venit! De abia aşteptam să citesc ! :))
greÅŸeli:
curgându-se -- scurgându-se
Acum ne urăm -- nu există, măi. Poate: ne urâm, sau : ne uram
Aveam doar un singur regret şi o crimă ce îmi apasă pe umerii mei -- poate aşa: Am doar un singur regret şi o crimă ce îmi apasă umerii, sau : Aveam doar un singur regret şi o crimă ce îmi apăsa umerii.
reuşeau cu mare greutate să mă -- reuşeam
ÅŸi dorea cu disperare -- doream
de teama -- de teamă
Nu ştiu dacă am menţionat odată sau nu, dar cred că ar fi mai bine să nu mai faci spaţiere şi înainte şi după semnele de punctuaţie. Se vede cam dezordonat.
Hmm, de menţionat faptul că în anumite momente personajele au fost prea detaşate ! Adică, de exemplu atunci când se bătea personajul nostru, lol cred că am uitat cum o cheamă ( memoria mea e varză... ), ăă, Nathalia, right? Aşa, deci , atunci când Nathalia se bătea cu Melania ( excelent nume ) nu prea exista emoţie, era acolo acţiunea şi înţelegeam tot ceea ce se petrecea dar parcă personajele nu erau acolo, cu sufletul vreau să spun că trupurile erau prezente. Apoi, la dialogul dintre cele două, din final. Prea detaşat şi lipsit de orice emoţie, prea rapid ai trecut prin el.
Lăsând asta la o parte, restul a fost bun. Adică, acţiunea şi tot ceea ce s-a întâmplat, a fost frumos şi de aşteptat. Mă aşteptam să o omoare pe Melania, trebuia să moară ! PArcă simţeam şi eu nevoia, dorinţa de a o ucide odată. parcă simţeam că este importantă pt matt,sau că a fost, cel puţin. Şi sincer nu reuşesc să pricep de ce este acest personaj rău când eu îl ador din tot sufletul şi mi se pare atât de cool şi fascinant? Nu mi se pare atât de rău şi mizerabil cum îl descriu chiar personajele tale, nici genul adorabil, dar oricum ! Trădare, trădare. De abia aştept momentul în care Nathalia se va confrunta cu Matt. Atunci o să fie frumos. Presupunând că o să existe un astfel de moment. Şi nu pricep de ce naiba îi pasă ei de acest Christian? Şi acum îmi aduc aminte de un anumit personaj din amintirile ei, celui căruia i-a promis că îi va fii mereu alături. Cred că ar fi timpul să ne lămureşti în privinţa asta, nu? Doar nu crezi că am uitat.
Mi-*a plăcut atitudnea personajului nostru, eroină, dragă. A fost foarte... curajoasă şi bine determinată, şi total pe placul meu. O învingătoare. Cât despre Roy, ce se întâmplă? Melancolic? hai, o să treacă el peste. Poate că a fost prieten cu Melania, nu? Poate ... Cine ştiE?! nu îmi mai dau cu părerea că cine ştie la ce ajung, dar mi-a plăcut finalul capitolului.
Ai păstrat entuziasmul şi drama şi mai ales caracterul plin de mister al ficului, ceea ce mi se pare minunat. Şi ficul ăsta este în continuare unul din preferatele mele şi ador să îl citesc.
Baftă la scris!
greÅŸeli:
curgându-se -- scurgându-se
Acum ne urăm -- nu există, măi. Poate: ne urâm, sau : ne uram
Aveam doar un singur regret şi o crimă ce îmi apasă pe umerii mei -- poate aşa: Am doar un singur regret şi o crimă ce îmi apasă umerii, sau : Aveam doar un singur regret şi o crimă ce îmi apăsa umerii.
reuşeau cu mare greutate să mă -- reuşeam
ÅŸi dorea cu disperare -- doream
de teama -- de teamă
Nu ştiu dacă am menţionat odată sau nu, dar cred că ar fi mai bine să nu mai faci spaţiere şi înainte şi după semnele de punctuaţie. Se vede cam dezordonat.
Hmm, de menţionat faptul că în anumite momente personajele au fost prea detaşate ! Adică, de exemplu atunci când se bătea personajul nostru, lol cred că am uitat cum o cheamă ( memoria mea e varză... ), ăă, Nathalia, right? Aşa, deci , atunci când Nathalia se bătea cu Melania ( excelent nume ) nu prea exista emoţie, era acolo acţiunea şi înţelegeam tot ceea ce se petrecea dar parcă personajele nu erau acolo, cu sufletul vreau să spun că trupurile erau prezente. Apoi, la dialogul dintre cele două, din final. Prea detaşat şi lipsit de orice emoţie, prea rapid ai trecut prin el.
Lăsând asta la o parte, restul a fost bun. Adică, acţiunea şi tot ceea ce s-a întâmplat, a fost frumos şi de aşteptat. Mă aşteptam să o omoare pe Melania, trebuia să moară ! PArcă simţeam şi eu nevoia, dorinţa de a o ucide odată. parcă simţeam că este importantă pt matt,sau că a fost, cel puţin. Şi sincer nu reuşesc să pricep de ce este acest personaj rău când eu îl ador din tot sufletul şi mi se pare atât de cool şi fascinant? Nu mi se pare atât de rău şi mizerabil cum îl descriu chiar personajele tale, nici genul adorabil, dar oricum ! Trădare, trădare. De abia aştept momentul în care Nathalia se va confrunta cu Matt. Atunci o să fie frumos. Presupunând că o să existe un astfel de moment. Şi nu pricep de ce naiba îi pasă ei de acest Christian? Şi acum îmi aduc aminte de un anumit personaj din amintirile ei, celui căruia i-a promis că îi va fii mereu alături. Cred că ar fi timpul să ne lămureşti în privinţa asta, nu? Doar nu crezi că am uitat.
Mi-*a plăcut atitudnea personajului nostru, eroină, dragă. A fost foarte... curajoasă şi bine determinată, şi total pe placul meu. O învingătoare. Cât despre Roy, ce se întâmplă? Melancolic? hai, o să treacă el peste. Poate că a fost prieten cu Melania, nu? Poate ... Cine ştiE?! nu îmi mai dau cu părerea că cine ştie la ce ajung, dar mi-a plăcut finalul capitolului.
Ai păstrat entuziasmul şi drama şi mai ales caracterul plin de mister al ficului, ceea ce mi se pare minunat. Şi ficul ăsta este în continuare unul din preferatele mele şi ador să îl citesc.
Baftă la scris!