Limita nu se impune [vampiri]

[Alexi]

Capitolul 14
Aria P.O.V



- Rege Armis... prinţesa Jaquelin... a fost găsită...moartă.
Mi-am întors mecanic capul spre mesajer, privindu-l. Sora mea? Micuţa mea soră era moartă? Corpul meu a început să tremure, iar inima mea s-a oprit pentru câteva clipe. Nu ştiam cum să reacţionez. Să plâng şi să ţip sau să fiu rece şi să mă comport ca şi cum ar fi murit un câine? Lacrimile mele încercau să iasă la iveală.
- Cine... a... fost?
Abea am reuşit să pun întrebarea. Nici glasul meu nu voia să se facă auzit. Mâna mea s-a desprins de cea a lui Vladimir. Simţeam că puterea m-a părăsit. Oare cum mai pot să stau în picioare?
- Credem că a fost Diocleţian. Sigla regatului lui a apărut pe trupul prinţesei.
Când am auzit de Diocleţian am căzut în genunchi, iar lacrimile au început să se prelingă pe obrajii mei. Mi-am încleştat pumnii până când unghiile au ajuns înfipte în carne, iar sângele începea să se scurgă printre degete. În acel moment am simţit că ura pune stăpânire din nou pe mine.
Vladimir m-a ridicat de jos şi m-a strâns în braţele lui. Mi-am întors uşor capul şi l-am privit pe tata. Nu făcea nimic. Stătea pur şi simplu. Brusc l-am împins pe roşcat şi am făcut câţiva paşi pentru a mă apropia de bărbat.
- Nu ai să faci nimic? Nici măcar acum? Fiica ta e moartă, iar tu stai ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De ce nu faci nimic?
- Şi ce ai vrea să fac? Jaquelin e moartă şi nu mai putem face nimic. Trebuie să te resemnezi!
- Deci asta e tot? Trebuie să ne resemnăm? La fel cum am făcut şi cu mama? Am acceptat prea uşor faptul el a omorât-o! Dacă îl lăsăm în pace pe cine va mai omorâ? Pe Consuelo? Pe Vladimir? Pe mine? Trezeşte-te odată şi realizează că ai sentimente cu toate că tu ţi le ascunzi. Şi nu cred că îţi convine faptul că duşmanul tău îţi omoară familia.
Cred că am exagerat puţin, dar m-a călcat rău pe nervi. Cred că fierbeam. Nu făcea nimic. Nici măcar după ”morala” pe care i-am făcut-o. M-am întors cu capul la cel care a adus vestea şi i-am cerut să mă duc la sora mea. Roşcatul s-a apropiat de mine şi mi-a spus că mă însoţeşte.




*



Trupul ei era plin de sânge, iar inima era scosă şi aşezată lângă ea. Corpul meu continua să vibreze, iar genunchii mi s-au înmuiat. Vladimir m-a prins în braţele lui înainte să cad pe jos.
În acest moment sentimentele mele erau amestecate. Ură cu dragoste, slăbiciune cu forţă. M-am desprins din braţele roşcatului şi m-am apropiat de sora mea. M-am aşezat pe pământ şi am luat-o în braţe. Chipul ei era alb, iar pielea era rece. Mi-am lăsat capul în părul ei şi am început să plâng. Nu mai puteam să mă abţin. O strângeam în braţele mele, încercând să mă conving că totul nu era un vis.
- Jaquelin! Sunt eu Aria! Trezeşte-te! Te rog spune-mi că totul e doar un coşmar! Un coşmar din care mă voi trezi! Te rog! Trezeşte-te!
Vladimir a venit în spatele me şi m-a sărutat pe creştetul capului. M-a mângâiat pe păr şi m-a înconjurat talia cu braţele.
- Iubito! Mai bine îi lăsăm pe băieţii să îşi facă treabă! Mai bine te odihneşti.
- Nu! Nu nu vreau să o las. Nu vreau să ştiu că am pierdut-o! Te rog! Lasă-mă să mă duc şi eu cu ea.
Unul dintre servitori s-au aşezat de noi şi a luat-o pe Jaquelin în braţele lui şi a început să se îndepărteze. Am încercat să mă ridic şi să mă duc după ei, dar Vladimir mă ţinea strâns. Am început să ţip şi să mă zbat în braţele lui. Şi-a lăsat bărbia pe umărul meu şi mi-a cerut scuze. Mi-a îndepărtat părul şi şi-a înfipt colţii în gâtul meu. Am ţipat şi mi-am pus mâinile pe braţele lui. Mi-am băgat unghiile în pielea lui sperând că voi reuşi să mă eliberez. Un val de ceaţa a pus stăpânire pe ochii mei. Simţeam că energia abandona corpul meu. M-am lăsat în braţele roşcatului şi mi-am închis ochii, intrând într-o stare de inconştienţă.



*



Când mi-am deschis ochii am realizat că eram în camera mea. M-am aşezat în şezut şi mi-am pus mâna la gât. Am simţit ceva moale. Mi-am întors capul şi am văzut că pielea era acoperită cu un pansament. Capul îmi pulsa şi simţeam că mai avea puţin şi exploda. Mi-am dat cearşaful la o parte şi am observat că purtam halatul meu de mătase.
Înainte să mă întorc pentru a mă da jos din pat, uşa s-a deschis.
- Nici să nu te gândeşti!
Vladimir a intrat în cameră, iar în mâini avea o tava. S-a apropiat de pat şi a lăsat tava pe noptieră. Am observat că pe aceasta se aflau câteva pastile şi un pahar cu apă. Erau acele pastile scârboase care înlocuiau sângele. Sau măcar încercau.
Roşcatul m-a întins pe pat şi m-a învelit din nou. S-a aşezat în şezut pe pat şi m-a sărutat pe frunte. A zâmbit şi a luat câteva pastile între degete şi le-a lăsat să cadă în paharul cu apă. În câteva clipe lichidul transparent a devenit roşiatic. A luat paharul în mână şi mi l-a dat. Am oftat şi l-am luat. Începea să îmi fie greaţă de aşa ceva. Am privit lichidul. Dacă tata nu mă ascultă, eu de ce să o fac? Am aruncat paharul in peretele din faţa patului, reuşind să îl sparg. Băiatul m-a privit uimit, apoi s-a întors şi a privit cioburile de sticlă.
- Să înţeleg că eşti capricioasă! Dacă mă urăşti...
- Nu fi idiot! Tu nu ai nici o treabă cu asta. M-am săturat să fiu păpuşa lui.
S-a întors cu capul la mine. Îl priveam fix în ochi.
- Păpuşa cui?
- A tatei! Ai văzut că nu a făcut nimic ca să îl pedepsească pe acel criminal. Nici măcar nu m-a ascultat. Nu mai am de gând să beau băuturile astea scârboase sau să îi fac pe plac în vreun fel. Fiica lui a murit şi lui nici măcăr nu îi pasă.
M-a luat de mână şi m-a tras în braţele lui. M-a aşezat pe genunchii lui şi m-a sărutat scurt pe buze.
- Iubito el e tatăl tău. Şi nu poţi să schimbi asta. Dar vreau să ştiu de ce te pune să bei chestiile astea.
- Naiba ştie! După ce a murit mama mi-a spus că vrea să beau asta şi să nu mai vânez. Nici măcar nu mi-a dat nici o explicaţie. Nici măcar nu ştii cum mă simt atunci când Zara şi Zero sunt plecaţi să mănânce , iar eu trebuie să stau şi să mă uit pe pereţi.
- Păi cred că am o soluţie la frustarea ta! Muşcă-mă! Bea sângele meu!
L-am privit uimită. Nu cred că glumea. Se uita la mine cu zâmbetul pe buze. M-a sărutat scurt pe buze.
- EÅŸti sigur?
A dat din cap şi m-a apropiat de el. Am tras aer în piept şi mi-am apropiat buzele de gâtul lui. I-am lins uşor pielea, iar colţii şi-au făcut apariţia imediat. Nu am mai stat mult pe gând şi l-am muşcat. Am auzit geamătul pe care roşcatul l-a scos. Sângele lui avea un gust bun şi sinceră să fiu îmi era dor de gustul sângelui. I-am înconjurat umerii cu mâinile şi mi-am lipit trupul de al lui.