12-07-2010, 01:11 PM
(Ultima modificare: 12-07-2010, 01:16 PM {2} de Little Star.)
Interesant, sunt persoane care intra si posibil citesc aceasta poveste, insa nu prea se incumeta sa lase si un reply. Duh, chiar mi-ar placea sa citesc parerile celor care citesc povestea, sa stiu si eu unde mai am de lucrat, fiindca mi-ar placea sa evoluez, sa scriu mai frumos si mai placut. Nu cred ca-i asa de greu sa lasa-ti un comment in care sa va spune-ti parerea. Voi posta si urmatorul capitol si astept sa citesc parerile voastre [ bune sau rele ].
Lectura placuta!
Uneori ne intrebam de ce murim? De ce destinul nostru este scris sa aiba un final trist? Nimeni nu ne-a invata cum este lumea.
†In sfarsit in mainile mele! Acum esti a mea si nimeni nu te va salva! â€
- Nimeni nu stie ca traiesti, decat supusi mei! Vocea teribil de groznica se auzi, pareau a fii aceele cuvinte scoase dintr-un film enervant. Barbatul se uita-n fata sa si privea chipul palid al copilei ce statea asezata-n coltul cel mai intunecat al camerei. Aceasta era legata cu lanturi, iar cateva firicele de sange ii curgeau din ranile pe care le avea. Era adevarat, nimeni nu stia sigur ca tanara traieste, toti au dat-o disparuta; aceasta era inconjurata doar de ura si rautate sau cel putin asa parea la prima vedere. Adolescenta cu parul blond s-a trezit, incetul cu incetul deschizand ochii sai de un albastru pur, asemanator marii calme. Privea-n jur, iar teroarea din suflet o facea sa fie mai neputincioasa decat se simtea, nu-si zarea nici o prietena, doar intuneric si frig. Usagi incerca sa se ridice de pe cimentul rece, insa nu putuse, se simtea legata, iar corpul o durea extrem de rau.
- Unde sunt? Intreba blondina, incercand sa se transforme din nou in Sailor Moon. Nici un sunet, nici un pas, parca nimeni nu ar fi stat in aceea incapere, parea a fi doar ea si lacrimile acesteia.
†Stai linistita vei iesi din acest calvar. Te vei reintoarce la prietenii tai. †o voce de fata se auzi in mintea tinerei printese. Aceasta se uita-n stanga si-n dreapta incercand sa zareasca pe cineva, insa nu vedea pe nimeni, ramasese tot in acel infern.
†Cine esti? De ce vrei sa ma ajuti daca esti de partea raului? †intreba viitoarea regina, speriata si totusi cu incredere-n persoana cu care vorbea telepatic. Astepta un raspuns clar, insa nu primi nimic asa ca repeta din nou intrebarile puse.
†Nu ma cunosti asa ca te rog sa nu ma judeci, nu-s de partea raului. Pe moment nu-ti pot da mai multe detali, Printesa. â€
Ceva o facea pe tanara printesa sa creada-n adolescenta cei vorbea, simtea cum ceea ce-o lega acum cateva secunde de maini si picioare nu mai era, parea a fi libera, insa nu stia ca pana la libertate mai era cale lunga de parcurs.
Fata a incercat sa se transforme din nou, dar nimic, energia ei fusese epuizata, iar acum avea nevoie de multa odihna. Durerea de cap ii reveni uitandu-se in gol, sperand ca cineva din umilul intuneric o va salva, sau macar ii va spune unde este.
„ Ma auzi? Te rog spune-mi cine esti si unde suntem? â€
„ Te aud foarte clar, Usagi. Cum am spus despre mine nu-ti pot da prea multe detali, insa te asigur ca nu-ti voi face rau si te voi proteja cat voi putea. In legatura cu locul in care te afli, ei bine nu este unul prea primitor, sincer nici eu nu stiu multe. †aceasi voce calma si calduroasa se auzi in mintea fetei, nu parea a fi o persoana rea.
Inainte ca Printesa sa se mai poata gandi la ceva, sau sa puna alte intrebari absurde pe moment, aceasta simti cum cineva o prinde de umar, iar apoi ii sopti usor la ureche ` sa mergem, pana nu ne prinde ` . Era tanara cu care vorbise telepatic, nu putea sa-i zareasca chipul, insa se lasa ajutata de ea.
Unii oameni fura din nevoie, altii din dorinta de-a avea mai mult, insa de multe ori cel bogat este cel sarac, iar omul sarac cel bogat chiar daca se confrunta cu lumea dura.
Nu privi oamenii ca fiinte crude, nu fii naiv si nu te increde-n raul pur.
- Ne-am intors, o voce vesela si dragastoasa se auzi din pragul unei usi. Era o tanara bruneta, parul sau ajungandu-i pana la nivelul umerilor, intra in casa, pasind usor pe podeaua rece. Simtea un fior ingrozitor in legatura cu un gand groaznic, simtea teama si neputinta.
Cam atata din acest capitol. Rog cei ce citesc acest fic sa lase si un comentariu pentru a stii parerea vostra despre aceasta poveste. Multumesc!
* Z-Bye *
Lectura placuta!
- * -
Uneori ne intrebam de ce murim? De ce destinul nostru este scris sa aiba un final trist? Nimeni nu ne-a invata cum este lumea.
~ Traind in flacara durerii ce-mi mistuie corpul...
Ranindu-te pe tine cu durerea mea...
Ferindu-te de iluzia fericirii patetice a lumii. ~
Ranindu-te pe tine cu durerea mea...
Ferindu-te de iluzia fericirii patetice a lumii. ~
†In sfarsit in mainile mele! Acum esti a mea si nimeni nu te va salva! â€
- Nimeni nu stie ca traiesti, decat supusi mei! Vocea teribil de groznica se auzi, pareau a fii aceele cuvinte scoase dintr-un film enervant. Barbatul se uita-n fata sa si privea chipul palid al copilei ce statea asezata-n coltul cel mai intunecat al camerei. Aceasta era legata cu lanturi, iar cateva firicele de sange ii curgeau din ranile pe care le avea. Era adevarat, nimeni nu stia sigur ca tanara traieste, toti au dat-o disparuta; aceasta era inconjurata doar de ura si rautate sau cel putin asa parea la prima vedere. Adolescenta cu parul blond s-a trezit, incetul cu incetul deschizand ochii sai de un albastru pur, asemanator marii calme. Privea-n jur, iar teroarea din suflet o facea sa fie mai neputincioasa decat se simtea, nu-si zarea nici o prietena, doar intuneric si frig. Usagi incerca sa se ridice de pe cimentul rece, insa nu putuse, se simtea legata, iar corpul o durea extrem de rau.
Soarta-i scrisa-n stele, insa aceasta poate fi schimbata, trebuie doar sa lupti pentru ceea ce tu-ti doresti. Lasa-ti aripile sa te ajute sa zbori, da frau liber imaginatiei si las-o sa traiasca inauntrul tau.
- Unde sunt? Intreba blondina, incercand sa se transforme din nou in Sailor Moon. Nici un sunet, nici un pas, parca nimeni nu ar fi stat in aceea incapere, parea a fi doar ea si lacrimile acesteia.
†Stai linistita vei iesi din acest calvar. Te vei reintoarce la prietenii tai. †o voce de fata se auzi in mintea tinerei printese. Aceasta se uita-n stanga si-n dreapta incercand sa zareasca pe cineva, insa nu vedea pe nimeni, ramasese tot in acel infern.
†Cine esti? De ce vrei sa ma ajuti daca esti de partea raului? †intreba viitoarea regina, speriata si totusi cu incredere-n persoana cu care vorbea telepatic. Astepta un raspuns clar, insa nu primi nimic asa ca repeta din nou intrebarile puse.
†Nu ma cunosti asa ca te rog sa nu ma judeci, nu-s de partea raului. Pe moment nu-ti pot da mai multe detali, Printesa. â€
Ceva o facea pe tanara printesa sa creada-n adolescenta cei vorbea, simtea cum ceea ce-o lega acum cateva secunde de maini si picioare nu mai era, parea a fi libera, insa nu stia ca pana la libertate mai era cale lunga de parcurs.
Privesc in trecut si vad durere,
Stau in viitor si te observ pe tine,
In prezentul cel de mult pierdut.
Stau in viitor si te observ pe tine,
In prezentul cel de mult pierdut.
Fata a incercat sa se transforme din nou, dar nimic, energia ei fusese epuizata, iar acum avea nevoie de multa odihna. Durerea de cap ii reveni uitandu-se in gol, sperand ca cineva din umilul intuneric o va salva, sau macar ii va spune unde este.
„ Ma auzi? Te rog spune-mi cine esti si unde suntem? â€
„ Te aud foarte clar, Usagi. Cum am spus despre mine nu-ti pot da prea multe detali, insa te asigur ca nu-ti voi face rau si te voi proteja cat voi putea. In legatura cu locul in care te afli, ei bine nu este unul prea primitor, sincer nici eu nu stiu multe. †aceasi voce calma si calduroasa se auzi in mintea fetei, nu parea a fi o persoana rea.
Inainte ca Printesa sa se mai poata gandi la ceva, sau sa puna alte intrebari absurde pe moment, aceasta simti cum cineva o prinde de umar, iar apoi ii sopti usor la ureche ` sa mergem, pana nu ne prinde ` . Era tanara cu care vorbise telepatic, nu putea sa-i zareasca chipul, insa se lasa ajutata de ea.
Chinuiete sa-mi zaresti chipul
Cautal acolo unde crezi ca-l vei zari,
Insa nu te amagi cautand iluzi.
Cautal acolo unde crezi ca-l vei zari,
Insa nu te amagi cautand iluzi.
Unii oameni fura din nevoie, altii din dorinta de-a avea mai mult, insa de multe ori cel bogat este cel sarac, iar omul sarac cel bogat chiar daca se confrunta cu lumea dura.
Nu privi oamenii ca fiinte crude, nu fii naiv si nu te increde-n raul pur.
- Ne-am intors, o voce vesela si dragastoasa se auzi din pragul unei usi. Era o tanara bruneta, parul sau ajungandu-i pana la nivelul umerilor, intra in casa, pasind usor pe podeaua rece. Simtea un fior ingrozitor in legatura cu un gand groaznic, simtea teama si neputinta.
Cam atata din acest capitol. Rog cei ce citesc acest fic sa lase si un comentariu pentru a stii parerea vostra despre aceasta poveste. Multumesc!
* Z-Bye *