10-07-2010, 07:20 PM
Voi posta continuarea, care sper sa va placa. Astept sa citesc reply-urile voastre.
Lectura placura!
[center] - * -[/center]
[center]Rautatea din lume a disparut, dar pentru cat timp?[/center]
Intr-o zi in care ne vom simti singuri si parasiti de lumea ce ne inconjoara, intr-un sfarsit tragic al vietii, vom ajunge sa sarutam buzele reci ale mortii. Lovindu-ne de peretele plat si invizibil ce ne-ar inconjura si ne-ar da tarcoale pana cand inima ar inceta sa mai bata, iar ploapele greoaie ar cadea peste ochii inspaimantati. Mai apoi am ajunge undeva in bezna lumii pierdute. Ne-am simti neputinciosi, nu am stii daca asta-i moartea sau doar pretinde a fii. Cu fiecare secunda care ar trece amintirile s-ar pierde undeva-n trecutul uitat, iar mai apoi dupa cateva minute in care am privi in gol, ne-am intreba †Cine suntem? †si †Unde suntem? †, ne-am pierde in abisul asasinului intunecat.
[center]~ Sacrificand iubirea pentru salvarea lumii, pierzand prietenia pentru a trai in intunericul uitarii.~[/center]
Implorand moartea sa-ti crute viata, rugandu-te sa poti supravietui chinului adus de acesta.
> Razele plapande ale soarelui, luminau parculetul in care doua fete stateau si se dadeau bucuroase-n leagan. O blonda cu parul lung, prins in doua codite si ochii albastri plini de dragoste, statea linistita pe unul din leaganele din parculet, langa aceasta, pe leaganul alaturat, o adolescenta cu parul negru spre albastru, scurt, statea si citea o carte.
- Ami, mai lasa cartea asta, de cand am plecat de la scoala tu o tot citesti, sopti tanara, privind-o un pic cam dur. Mai distreaza-te si nu te mai ascunde printre carti, continua aceasta cu vocea sa calda si calma, lundu-i prietenei sale cartea din mana si inchizand-o, nu inainte-a de a-i lasa un micut semn la pagina ramasa. Ami, ii zambi cald, privind cum prietena ei se indreapta spre topoganul din fata ei... <
> - Venus-chan, sti cat de mult te admir, esti idolul meu! Canti foarte frumos, cuvintele spuse mai degraba semanau cu niste chitaituri vesele... <
> - Fetelor, voi sunteti cele mai bune prietene de pe planeta! Acelasi voce copilaroasa, acelasi ochisori sclipitori, aceasi fata cu un suflet mare si naiv. <
In mintea celor patru Senshi, amintirile cu tanara lor prietena circulau. Isi amineau boacanele facute de Usagi, zambetele aduse pe buzele lor in momentele triste, datorita acelei fiinte iubitoare si copilaroase sau rasetele infernale ce se auzeau de fiecare data cand copila spunea cate o tampenie. Nu puteau sa creada ca de data aceasta ea le mintise, de fiecare data, dupa o lupta dura, lipsita de puteri, Sailor Moon, lesina. Insa de data aceasta tanara a disparut impreuna cu intunericul ce amenintase lumea.
- De ce, ea? Usagi, intoarce-te!
Linistea se regasise pe Pamant, insa-n galaxie intunericul pandea, astept micuta greseala a gardienelor pentru a putea ajunge stapan a tuturor creaturilor din Univers si Cosmos. Mania sa intunecata, furia si ura ce-o purta fata de creaturile ce-l distrusesera candva aveau sa-l ajute sa le distruga pe Senshi si ajutoarele acestora. Numai puterea lor unita, prietenia si dragostea ce le poseda ar putea sa le ajute, insa in momentul de fata fetele sunt cele mai vulnerabile creaturi de pe planeta noastra draga.
Cu fiecare secunda care trecea Mamoru nu mai rezista, o simtea aproape de el, insa nu o vedea. Tanarul stia foarte bine ca lucrul acesta se petrecea in imaginatia sa, ca dorinta lui puternic il facea s-o simta langa el. Privea tacut cerul, iar ochii sai inlacrimati asteptau sa o vada pe tanara blonda, naiva si plina de inocenta. Incetul cu incetul a inceput sa-si aminteasca anumite momente din viata lui si a printesei sale.
> O priveliste superba si extrem de romantica, frumusetea lunii oglindindu-se-n marea limpede. Doua siluete mergeau usor pe nisipul moale. Cele doua persoane se tineau de mana, pareau a fi doi indrgostiti, doua suflete pereche. Baiatul o privea cu multa dragoste, isi dorea sa-i simta din nou gustul suav al buzelor, era al lui si doar a lui, nimeni nu avea dreptul s-o ia de langa el. Fata il privea si ea la randul ei, observandu-i privirea dulce si buzele rozali, pe care dorea sa le atinga.
- Mamo-chan, te iubesc! Sopti blondina, in timp ce vantul isi facu simtita prezenta, mangaindu-le chipurile.
- Odango, si eu te iubesc! Brunetul o privi in ochii apropiindu’si buzele de ale ei, unindu’le intr-un sarut pasional.
Se iubeau cu adevarat, isi doreau un viitor impreuna, doareau sa fie mereu unul langa altul. <
Cam atata pe moment, astept sa citesc parerile voastre.
* Z-Bye *
Lectura placura!
[center] - * -[/center]
[center]Rautatea din lume a disparut, dar pentru cat timp?[/center]
Intr-o zi in care ne vom simti singuri si parasiti de lumea ce ne inconjoara, intr-un sfarsit tragic al vietii, vom ajunge sa sarutam buzele reci ale mortii. Lovindu-ne de peretele plat si invizibil ce ne-ar inconjura si ne-ar da tarcoale pana cand inima ar inceta sa mai bata, iar ploapele greoaie ar cadea peste ochii inspaimantati. Mai apoi am ajunge undeva in bezna lumii pierdute. Ne-am simti neputinciosi, nu am stii daca asta-i moartea sau doar pretinde a fii. Cu fiecare secunda care ar trece amintirile s-ar pierde undeva-n trecutul uitat, iar mai apoi dupa cateva minute in care am privi in gol, ne-am intreba †Cine suntem? †si †Unde suntem? †, ne-am pierde in abisul asasinului intunecat.
[center]~ Sacrificand iubirea pentru salvarea lumii, pierzand prietenia pentru a trai in intunericul uitarii.~[/center]
Implorand moartea sa-ti crute viata, rugandu-te sa poti supravietui chinului adus de acesta.
> Razele plapande ale soarelui, luminau parculetul in care doua fete stateau si se dadeau bucuroase-n leagan. O blonda cu parul lung, prins in doua codite si ochii albastri plini de dragoste, statea linistita pe unul din leaganele din parculet, langa aceasta, pe leaganul alaturat, o adolescenta cu parul negru spre albastru, scurt, statea si citea o carte.
- Ami, mai lasa cartea asta, de cand am plecat de la scoala tu o tot citesti, sopti tanara, privind-o un pic cam dur. Mai distreaza-te si nu te mai ascunde printre carti, continua aceasta cu vocea sa calda si calma, lundu-i prietenei sale cartea din mana si inchizand-o, nu inainte-a de a-i lasa un micut semn la pagina ramasa. Ami, ii zambi cald, privind cum prietena ei se indreapta spre topoganul din fata ei... <
> - Venus-chan, sti cat de mult te admir, esti idolul meu! Canti foarte frumos, cuvintele spuse mai degraba semanau cu niste chitaituri vesele... <
> - Fetelor, voi sunteti cele mai bune prietene de pe planeta! Acelasi voce copilaroasa, acelasi ochisori sclipitori, aceasi fata cu un suflet mare si naiv. <
In mintea celor patru Senshi, amintirile cu tanara lor prietena circulau. Isi amineau boacanele facute de Usagi, zambetele aduse pe buzele lor in momentele triste, datorita acelei fiinte iubitoare si copilaroase sau rasetele infernale ce se auzeau de fiecare data cand copila spunea cate o tampenie. Nu puteau sa creada ca de data aceasta ea le mintise, de fiecare data, dupa o lupta dura, lipsita de puteri, Sailor Moon, lesina. Insa de data aceasta tanara a disparut impreuna cu intunericul ce amenintase lumea.
- De ce, ea? Usagi, intoarce-te!
Linistea se regasise pe Pamant, insa-n galaxie intunericul pandea, astept micuta greseala a gardienelor pentru a putea ajunge stapan a tuturor creaturilor din Univers si Cosmos. Mania sa intunecata, furia si ura ce-o purta fata de creaturile ce-l distrusesera candva aveau sa-l ajute sa le distruga pe Senshi si ajutoarele acestora. Numai puterea lor unita, prietenia si dragostea ce le poseda ar putea sa le ajute, insa in momentul de fata fetele sunt cele mai vulnerabile creaturi de pe planeta noastra draga.
Cu fiecare secunda care trecea Mamoru nu mai rezista, o simtea aproape de el, insa nu o vedea. Tanarul stia foarte bine ca lucrul acesta se petrecea in imaginatia sa, ca dorinta lui puternic il facea s-o simta langa el. Privea tacut cerul, iar ochii sai inlacrimati asteptau sa o vada pe tanara blonda, naiva si plina de inocenta. Incetul cu incetul a inceput sa-si aminteasca anumite momente din viata lui si a printesei sale.
> O priveliste superba si extrem de romantica, frumusetea lunii oglindindu-se-n marea limpede. Doua siluete mergeau usor pe nisipul moale. Cele doua persoane se tineau de mana, pareau a fi doi indrgostiti, doua suflete pereche. Baiatul o privea cu multa dragoste, isi dorea sa-i simta din nou gustul suav al buzelor, era al lui si doar a lui, nimeni nu avea dreptul s-o ia de langa el. Fata il privea si ea la randul ei, observandu-i privirea dulce si buzele rozali, pe care dorea sa le atinga.
- Mamo-chan, te iubesc! Sopti blondina, in timp ce vantul isi facu simtita prezenta, mangaindu-le chipurile.
- Odango, si eu te iubesc! Brunetul o privi in ochii apropiindu’si buzele de ale ei, unindu’le intr-un sarut pasional.
Se iubeau cu adevarat, isi doreau un viitor impreuna, doareau sa fie mereu unul langa altul. <
Cam atata pe moment, astept sa citesc parerile voastre.
* Z-Bye *