22-06-2010, 11:58 PM
Hi! Multumesc Elena pentru comm, ma bucur ca iti place, si promit ca nu o sa ma las de el. Am adus partea a doua. Sper sa va placa!
Cap II
Partea II
Alex:
Intru trantind usa iau un caiet si un pix, si fara sa mai numar bagajele, ies si alerg pe coridor fara sa observ persoana care venea din sens opus si intru in ea cu toata viteza…
-Imi pare rau, chiar imi pare rau, dar ma grabesc…ii spun ridicandu-ma si continuand sa alerg. Ma simteam ciudat, ca si cum acel accident mi-ar fi zguduit intreaga memorie, lasand impregnat doar gandul ca trebuie sa ajung mai repede la ora aia. Nu apuc sa
ma indepartez prea mult de acea persoana deoarece picioarele mele au fost oprite de ceva, sau mai bine zis cineva, astfel dand nastere unei cazaturi de toata frumusetea.
-Hei! Am spus ca-mi pare rau! Chiar ma grabesc!
Spun eu privind spre ea, dar cand o privesc toata stare mea se schimba, toate amintirile imi invadeaza mintea, provocandu-mi o stare… ciudata. Parea atat de inocenta…se afla in mijlocul coridorului, in acelasi loc in care ne-am ciocnit si strangea niste hartii pe care probablil le scapase in momentul impactului. Statea cu spatele, asa ca singurul lucru pe care am putut sa il observ la ea era parul lung, negru, si drept care ii acoperea intregul spate, infasurand-o intr-o aura misterioasa. Ceva ciudat se intampla din nou in mintea mea. Parca toate amintirile mi s-ar agita in minte, dorind sa fie rascolite, dorind sa imi provoace durere. Un univers necunoscut mi se deschise in fata. Deabia acum realizam ca acele amintiri dureroase nu erau de fapt ale mele. In minte imi apare o fetita blonda, cu parul cret si scurt, prins in doua codite, si cu ochii negrii. Cred ca avea vreo cinci ani. Ma simteam ca si cum toata fericirea mea se afla in acea fetita care imi zambea. Imi scutur incet capul ca sa imi revin si reusesc sa-mi scot acele amintiri neplacute din minte, aducandu-le pe ale mele inapoi. Atentia imi este captata de catre persoana din fata mea. Sper doar ca nu am speriat-o sau altceva asemanator, pentru ca ea continua sa isi stranga hartiile fara sa imi spuna ceva sau sa dea semne ca a auzit sau inteles ceea ce am spus. Vroiam sa ma duc sa o ajut si sa-i spun ca imi pare rau ca am ridicat tonul la ea, orice doar sa nu ma mai simt asa de prost, dar se pare ca mi-o luase inainte. Simt cum sunt inconjurat de un zid, ridicat cam la un metru de podea si apoi lasat sa cad. Asta a pus capac. Ma ridic repede si ridic mana inspre ea. Din spatele meu apare un sarpe de gheata cu ochii negrii, ca si ai mei, care se indreapta spre ea. Abia acum imi dadeam seama ce faceam, abia acum cand era prea tarziu. Vroiam sa opresc acel sarpe, incercam…dar am trait pana la varsta asta printre oamenii normali, neputand sa ma antrenez sau sa incerc sa imi controlez puterile. Sa opresc acel sarpe era imposibil pentru mine.Tot ce am reusit sa fac a fost sa il incetinesc.Sarpele se afla la vreo cativa centimetri de ea cand ochii lui devin rosii si se intoarce spre mine. Sunt atat de uimit incat abia in ultima clipa reusesc sa ridic un zid de gheata in fata mea. Acea fiinta inocenta din fata mea a reusit sa intoarca o arma impotriva mea fara ca macar sa ma priveasca sau sa schiteze vreun gest. A urmat o explozie uriasa care a imprastiat cristale de gheata pretutindeni. Am ramas uimit chiar si eu de frumusetea acelei ploi magice, eu, cel ce o provocase. Am mai creat asemenea explozii, dar asta era diferita. Puterea…puterea cu care acel sarpe a lovit zidul creat de mine era cu mult mai mare decat cea care o foloseam eu de obicei pentru a crea explozii. Cred ca ea nu se astepta sa ma apar…cred ca ea chiar vroia sa ranesca. Tot ce am facut a fost sa ma ciocnesc de ea… cred ca cele doua cazaturi au fost suficiente daca chiar vroia sa se razbune. Recunosc, eu am fost cel care a atacat-o prima data, dar era doar… o gluma. Am incercat sa ma opresc, dar nu am putut. Nu intentionam sa o ranesc.
Chiar nu mai stiu cat timp a trecut de cand aceasta â€ploaie†incepuse. Stiu doar ca atunci cand m-am “trezit†eram singur pe coridor, iar dupa ce am realizat asta, déjà fierbeam de nervi. Vroiam sa ma duc dupa ea, sa o provoc la lupta si sa ma razbun pentru vanataile primite. Nu eram sigur daca aveam sanse sa castig, avand in vedere ca era un scut si ca reusise sa ma doboare de doua ori si sa imi intoarca una dintre cele mai puternice arme impotriva mea. Sa va explic cine, sau mai bine zis ce erau scuturile… erau niste persoane care puteau sa creeze lucruri, forme, iar cei mai puternici chiar si fiinte vii dintr-un material exagerat de puternic de diferite culori, si se pare ca colega mea nu avea nici o culoare, este un scut invizibil. Am ajuns din nou in lift, coborarea fiind la fel de rapida ca si urcarea. Ajung inapoi la parter si incep sa alerg inapoi spre clasa. Ma pregatesc sa bat la usa cand aud galagia din clasa. Probabil profesorul nu a ajuns inca, si chiar daca ar fi un profesor in clasa, de ce sa ma mai obosesc sa bat daca oricum nu o sa ma auda? Intru in clasa si observ ca profesorul lipsea, si ca Nick si Joey imi pastrasera un loc in banca lor. O salut pe Rose, care era in fata clasei discutand cu colegele ei, si ma asez langa cei doi angeli.
-Buna, baieti! Unde e profesorul? Intreb eu punand caietul si pixul pe banca.
-Am uitat sa iti spun sa nu te grabesti sa ajungi la ora, fiindca profesoara intarzie? Intreaba Nick.
-Da, ati uitat, dar mi-ati spus ca sunt singur la etajul opt. Ciudat, dar tocmai m-am ciocnit de o fata care nu cred ca avea ce cauta la acel etaj.
-Pai…O sa stai cu Hell, dar e ca si cum ai sta singur, te ignora total daca nu o calci pe coada, spuse Joey.
-“E ca si cum ai sta singurâ€?! â€te ignora totalâ€?! Alex, nu-l crede pe el! E ca si cum ai sta in aceeasi camera cu o bomba cu senzor de miscare. Nu poti sa misti un deget fara sa-ti rupi o mana cel putin. Fata aia isi merita numele de Hell, a bagat in spital pe toti cei ce au stat inaintea ta la acel etaj. Ultimul, Jake cred ca se numea, a plecat dupa o saptamana, si aia petrecuta mai mult pe la infirmerie. Ai grija ce faci, frate. Pari de treaba si nu stim cand o sa mai avem ocazia sa mai gasim un angel. Stii ca suntem destul de rari, spuse Nick cu un zambet usor la sfarsit.
-De ce o cheama Hell? Parintii ei o urau atat de mult incat i-au pus un asemenea nume? Nu are cum sa fie atat de rea.
Abia mai tarziu mi-am dat seama ca eu ii luam apararea celei pe care cu cateva minute in urma imi venea sa o bat. Dar astea au fost primele ganduri care mi-au venit in minte, nu am putut sa mai spun si altceva, deoarece Joey imi intrerupse meditarea.
-De fapt, o cheama Helen, si parintii ei o iubesc mai mult decat si-ar putea inchipui cineva. Pana acum cativa ani, cat sora ei era inca la scoala asta, ea era doar un copil ciudat de care radea toata lumea, iar sora ei o apara. Dar dupa ce a ramas singura, a trebuit sa se descurce pe cont propriu, si de atunci si-a capatat numele de “Hellâ€. Chiar nu vrei sa te pui cu ea, eu m-am purtat cu ea cum se cuvine si inca sunt intreg. Dar oricat de puternic ai fi, nu te pune cu ea. Nu multi stiu asta, de fapt, aproape nimeni, dar eu am aflat de ce chiar si directorul, care este foarte puternic, se teme de ea…este una dintre inimile gemene…..
Cap II
Partea II
Alex:
Intru trantind usa iau un caiet si un pix, si fara sa mai numar bagajele, ies si alerg pe coridor fara sa observ persoana care venea din sens opus si intru in ea cu toata viteza…
-Imi pare rau, chiar imi pare rau, dar ma grabesc…ii spun ridicandu-ma si continuand sa alerg. Ma simteam ciudat, ca si cum acel accident mi-ar fi zguduit intreaga memorie, lasand impregnat doar gandul ca trebuie sa ajung mai repede la ora aia. Nu apuc sa
ma indepartez prea mult de acea persoana deoarece picioarele mele au fost oprite de ceva, sau mai bine zis cineva, astfel dand nastere unei cazaturi de toata frumusetea.
-Hei! Am spus ca-mi pare rau! Chiar ma grabesc!
Spun eu privind spre ea, dar cand o privesc toata stare mea se schimba, toate amintirile imi invadeaza mintea, provocandu-mi o stare… ciudata. Parea atat de inocenta…se afla in mijlocul coridorului, in acelasi loc in care ne-am ciocnit si strangea niste hartii pe care probablil le scapase in momentul impactului. Statea cu spatele, asa ca singurul lucru pe care am putut sa il observ la ea era parul lung, negru, si drept care ii acoperea intregul spate, infasurand-o intr-o aura misterioasa. Ceva ciudat se intampla din nou in mintea mea. Parca toate amintirile mi s-ar agita in minte, dorind sa fie rascolite, dorind sa imi provoace durere. Un univers necunoscut mi se deschise in fata. Deabia acum realizam ca acele amintiri dureroase nu erau de fapt ale mele. In minte imi apare o fetita blonda, cu parul cret si scurt, prins in doua codite, si cu ochii negrii. Cred ca avea vreo cinci ani. Ma simteam ca si cum toata fericirea mea se afla in acea fetita care imi zambea. Imi scutur incet capul ca sa imi revin si reusesc sa-mi scot acele amintiri neplacute din minte, aducandu-le pe ale mele inapoi. Atentia imi este captata de catre persoana din fata mea. Sper doar ca nu am speriat-o sau altceva asemanator, pentru ca ea continua sa isi stranga hartiile fara sa imi spuna ceva sau sa dea semne ca a auzit sau inteles ceea ce am spus. Vroiam sa ma duc sa o ajut si sa-i spun ca imi pare rau ca am ridicat tonul la ea, orice doar sa nu ma mai simt asa de prost, dar se pare ca mi-o luase inainte. Simt cum sunt inconjurat de un zid, ridicat cam la un metru de podea si apoi lasat sa cad. Asta a pus capac. Ma ridic repede si ridic mana inspre ea. Din spatele meu apare un sarpe de gheata cu ochii negrii, ca si ai mei, care se indreapta spre ea. Abia acum imi dadeam seama ce faceam, abia acum cand era prea tarziu. Vroiam sa opresc acel sarpe, incercam…dar am trait pana la varsta asta printre oamenii normali, neputand sa ma antrenez sau sa incerc sa imi controlez puterile. Sa opresc acel sarpe era imposibil pentru mine.Tot ce am reusit sa fac a fost sa il incetinesc.Sarpele se afla la vreo cativa centimetri de ea cand ochii lui devin rosii si se intoarce spre mine. Sunt atat de uimit incat abia in ultima clipa reusesc sa ridic un zid de gheata in fata mea. Acea fiinta inocenta din fata mea a reusit sa intoarca o arma impotriva mea fara ca macar sa ma priveasca sau sa schiteze vreun gest. A urmat o explozie uriasa care a imprastiat cristale de gheata pretutindeni. Am ramas uimit chiar si eu de frumusetea acelei ploi magice, eu, cel ce o provocase. Am mai creat asemenea explozii, dar asta era diferita. Puterea…puterea cu care acel sarpe a lovit zidul creat de mine era cu mult mai mare decat cea care o foloseam eu de obicei pentru a crea explozii. Cred ca ea nu se astepta sa ma apar…cred ca ea chiar vroia sa ranesca. Tot ce am facut a fost sa ma ciocnesc de ea… cred ca cele doua cazaturi au fost suficiente daca chiar vroia sa se razbune. Recunosc, eu am fost cel care a atacat-o prima data, dar era doar… o gluma. Am incercat sa ma opresc, dar nu am putut. Nu intentionam sa o ranesc.
Chiar nu mai stiu cat timp a trecut de cand aceasta â€ploaie†incepuse. Stiu doar ca atunci cand m-am “trezit†eram singur pe coridor, iar dupa ce am realizat asta, déjà fierbeam de nervi. Vroiam sa ma duc dupa ea, sa o provoc la lupta si sa ma razbun pentru vanataile primite. Nu eram sigur daca aveam sanse sa castig, avand in vedere ca era un scut si ca reusise sa ma doboare de doua ori si sa imi intoarca una dintre cele mai puternice arme impotriva mea. Sa va explic cine, sau mai bine zis ce erau scuturile… erau niste persoane care puteau sa creeze lucruri, forme, iar cei mai puternici chiar si fiinte vii dintr-un material exagerat de puternic de diferite culori, si se pare ca colega mea nu avea nici o culoare, este un scut invizibil. Am ajuns din nou in lift, coborarea fiind la fel de rapida ca si urcarea. Ajung inapoi la parter si incep sa alerg inapoi spre clasa. Ma pregatesc sa bat la usa cand aud galagia din clasa. Probabil profesorul nu a ajuns inca, si chiar daca ar fi un profesor in clasa, de ce sa ma mai obosesc sa bat daca oricum nu o sa ma auda? Intru in clasa si observ ca profesorul lipsea, si ca Nick si Joey imi pastrasera un loc in banca lor. O salut pe Rose, care era in fata clasei discutand cu colegele ei, si ma asez langa cei doi angeli.
-Buna, baieti! Unde e profesorul? Intreb eu punand caietul si pixul pe banca.
-Am uitat sa iti spun sa nu te grabesti sa ajungi la ora, fiindca profesoara intarzie? Intreaba Nick.
-Da, ati uitat, dar mi-ati spus ca sunt singur la etajul opt. Ciudat, dar tocmai m-am ciocnit de o fata care nu cred ca avea ce cauta la acel etaj.
-Pai…O sa stai cu Hell, dar e ca si cum ai sta singur, te ignora total daca nu o calci pe coada, spuse Joey.
-“E ca si cum ai sta singurâ€?! â€te ignora totalâ€?! Alex, nu-l crede pe el! E ca si cum ai sta in aceeasi camera cu o bomba cu senzor de miscare. Nu poti sa misti un deget fara sa-ti rupi o mana cel putin. Fata aia isi merita numele de Hell, a bagat in spital pe toti cei ce au stat inaintea ta la acel etaj. Ultimul, Jake cred ca se numea, a plecat dupa o saptamana, si aia petrecuta mai mult pe la infirmerie. Ai grija ce faci, frate. Pari de treaba si nu stim cand o sa mai avem ocazia sa mai gasim un angel. Stii ca suntem destul de rari, spuse Nick cu un zambet usor la sfarsit.
-De ce o cheama Hell? Parintii ei o urau atat de mult incat i-au pus un asemenea nume? Nu are cum sa fie atat de rea.
Abia mai tarziu mi-am dat seama ca eu ii luam apararea celei pe care cu cateva minute in urma imi venea sa o bat. Dar astea au fost primele ganduri care mi-au venit in minte, nu am putut sa mai spun si altceva, deoarece Joey imi intrerupse meditarea.
-De fapt, o cheama Helen, si parintii ei o iubesc mai mult decat si-ar putea inchipui cineva. Pana acum cativa ani, cat sora ei era inca la scoala asta, ea era doar un copil ciudat de care radea toata lumea, iar sora ei o apara. Dar dupa ce a ramas singura, a trebuit sa se descurce pe cont propriu, si de atunci si-a capatat numele de “Hellâ€. Chiar nu vrei sa te pui cu ea, eu m-am purtat cu ea cum se cuvine si inca sunt intreg. Dar oricat de puternic ai fi, nu te pune cu ea. Nu multi stiu asta, de fapt, aproape nimeni, dar eu am aflat de ce chiar si directorul, care este foarte puternic, se teme de ea…este una dintre inimile gemene…..