19-06-2010, 06:35 PM
Multumesc Ali si Blacksmile de commuri :x acum iata nextul si sper sa va placa :*
Cap 10
Drumul celor doi era fara tinta si sters, doar scopul le dadea forta sa continue si sa fie puternici. Sakura, cu o privire dregastoasa, se uita pe furis la conturul trupului brunetului admirandu-l clipe de-a randul. Nepasator si epuizat, Sasuke incerca sa-si planifice miscarile de evadare din pustiul inghetat. Pasii lor scartaiau in omatul proaspat asezat, orbitor de alb, care sclipea sub scanteia unui soare slab.
Norii incepura sa se adune incet laolalta formand o patura negricioasa ascunzand lumina soarelui. Rozalia ii tot urmari miscarile brunetului cu precizie si se uita la umbra lui pe nea ce-l insotea pururea. Sasuke se opri intr-o maniera misterioasa impingand-o pe Sakura intr-un val de confuzie. Baiatul cerceta cu coltul ochiului toata imprejurimea si incerca sa-si stabileasca traseul. In acea clipa, timpul paru ca incetineste, iar norii se opresc si isi varsa mania sub forma unor fulgi de nea dansatori. Micile balerine albe se lasara cu maiestrie peste pamant si peste trupurile celor doi.
Sasuke ridica mana si arata cu degetul fetei directia de mers. Cu un ton cam straniu si strain fetei, zise:
- Pe acolo vom merge! Ar trebui sa ajungem undeva, sa plecam inainte sa se intunece!
- Sa-Sasuke? Ce e acolo?
- Sakura te vei tine dupa mine si orice ai face fii atenta sa tii pasul cu mine! Ti-e clar?
- Da!
Raspunsul Sakurei fu atat de fortat ca baiatul se multumi cu raceala din vorba ei. Porni apoi inainte cu fata in urma sa.
Mai la inserat, incepu sa bata vantul si cei doi se oprira sa-si traga sufletul. Sasuke vazu ceva luciind puternic in zapada, prea clar si puternic pentru a face parte din peisajul de iarna. Se ridica precis lasand-o pe Sakura sezand si urmarindu-l confuza si mereu speriata. Baiatul facu cativa pasi si se opri in dreptul sursei luminoase. Ramase blocat cand vazu cand se astepta mai putin ca va gasi semne de civilizatie.
Ii facu semn fetei sa vina si ea sosi indata. Sakurei ii se aprinse in ochi o lucire de bucurie, iar inima si-o simti libera cuprinsa de o senzatie placuta de entuziasm. Isi potoli izbucnirile si il apuca pe Sasuke de mana lipindu-si capul de umarul sau.
Urma era o cale ferata construita in urma cu 5 decenii. Nu parea abandonat, deoarece se vedeau semne ca treceau trenuri. Sasuke plin de bucurie o lua pe Sakura si mersera de-a lungul sinei in speranta sa dea intr-un oras sau urma de civilizatie. Samanta sperantei incolti puternic in sufletul baiatului si fu mai mult ca sigur ca va gasi ceva.
- Sakura, intrerupse Sasuke in soapta, vom ajunge acasa!
Fata nu-si mai putu stapani emotiile si il imbratisa pe Sasuke duios. Mai cu apropierea noptii, se auzi un claxonat de tren ce parea agitat si gonea cu viteza. Sasuke incerca sa se ascunda, dar ezita si ii spuse fetei sa aiba grija caci vor sari sa prinda trenul.
Locomotiva si vagoanele trecura in goana pline cu veterani de razboi, printre care si femei vaduve si copii. Rana lui Sasuke se redeschisese si el nu putu sa mai tina pasul cu trenul. Ultimul vagon se deschise si aparu Nina Ivanovici, prietena lui Itachi.
- Repede, urca! Sakura haide!
Fata ii intinse mana rozaliei si cu un gest promt, o apuca pe Nina. Sakura urca in vagon, dar se intoarse catre Sasuke.
In tren era o aglomeratie de nedescris, multime si mizerie.
- Sasuke!!!
Baiatul ramase in urma ingenunchiat si slabit.
- Sakura ai grija!
- Sasuke!!
Vagonul se inchise si Sakura fu trasa inauntru. Incepu a bate cu palmele si sa strige dupa brunet. Zadarnic efort! Rozalia cazu la podea plangand in hohote, lacrimile impanzindu-i ochii si oferind o licarire fermecatoare culorii sale. Nina incerca sa o potoleasca punandu-si mana pe mana fetei, dar degeaba. Sakura se uita pentru ultima data la gemuletul vechi din spatele vagonului si dete cu pumnul. Il sparse, iar mainile ei incepura sa se spoiasca de sange.
- Sa-Sasuke!... Nu ma abandona! Am nevoie de tine!
Lumea auzi un bubuit, apoi fata se facu nevazuta. Brunetul sedea inconstient in zapada, pe mijlocul sinei de tren. Auzind urme de cizme, incerca prin eforturi mari sa se ridice. Privirea lui fu incetosata si isi scutura capul . Porni cu pasi grei in directia din care provenea silueta neagra.
Dupa ce isi mai reveni in fire, Sasuke realiza ca silueta era Sakura ce venea spre el.
- Sakura, ce cauti aici? Trebuia sa fii in tren? De ce ai cazut?
Fata se opri aratandu-i mainile insangerate.
- Am sarit pentru tine! Nu te las singur! Mi-ai promis ca ma duci tu acasa! Nu plec singura, nu fara tine!
Sasuke, tacut o cuprinse pe Sakura de incheieturile mainilor si o saruta repezit. Se lasara purtati de valuri de sentimentalism si senzualitate. El isi strecura limba printre buzele fetei fiind un jucaus pe cinste. Fata se lasa la mana lui facandu-i felul.
Dupa ce buzele lor se despartira, privirilor lor se incrucisara in sageti amoroase, apoi paralel au pornit spre o noua locatie.
Cap 10
Drumul celor doi era fara tinta si sters, doar scopul le dadea forta sa continue si sa fie puternici. Sakura, cu o privire dregastoasa, se uita pe furis la conturul trupului brunetului admirandu-l clipe de-a randul. Nepasator si epuizat, Sasuke incerca sa-si planifice miscarile de evadare din pustiul inghetat. Pasii lor scartaiau in omatul proaspat asezat, orbitor de alb, care sclipea sub scanteia unui soare slab.
Norii incepura sa se adune incet laolalta formand o patura negricioasa ascunzand lumina soarelui. Rozalia ii tot urmari miscarile brunetului cu precizie si se uita la umbra lui pe nea ce-l insotea pururea. Sasuke se opri intr-o maniera misterioasa impingand-o pe Sakura intr-un val de confuzie. Baiatul cerceta cu coltul ochiului toata imprejurimea si incerca sa-si stabileasca traseul. In acea clipa, timpul paru ca incetineste, iar norii se opresc si isi varsa mania sub forma unor fulgi de nea dansatori. Micile balerine albe se lasara cu maiestrie peste pamant si peste trupurile celor doi.
Sasuke ridica mana si arata cu degetul fetei directia de mers. Cu un ton cam straniu si strain fetei, zise:
- Pe acolo vom merge! Ar trebui sa ajungem undeva, sa plecam inainte sa se intunece!
- Sa-Sasuke? Ce e acolo?
- Sakura te vei tine dupa mine si orice ai face fii atenta sa tii pasul cu mine! Ti-e clar?
- Da!
Raspunsul Sakurei fu atat de fortat ca baiatul se multumi cu raceala din vorba ei. Porni apoi inainte cu fata in urma sa.
Mai la inserat, incepu sa bata vantul si cei doi se oprira sa-si traga sufletul. Sasuke vazu ceva luciind puternic in zapada, prea clar si puternic pentru a face parte din peisajul de iarna. Se ridica precis lasand-o pe Sakura sezand si urmarindu-l confuza si mereu speriata. Baiatul facu cativa pasi si se opri in dreptul sursei luminoase. Ramase blocat cand vazu cand se astepta mai putin ca va gasi semne de civilizatie.
Ii facu semn fetei sa vina si ea sosi indata. Sakurei ii se aprinse in ochi o lucire de bucurie, iar inima si-o simti libera cuprinsa de o senzatie placuta de entuziasm. Isi potoli izbucnirile si il apuca pe Sasuke de mana lipindu-si capul de umarul sau.
Urma era o cale ferata construita in urma cu 5 decenii. Nu parea abandonat, deoarece se vedeau semne ca treceau trenuri. Sasuke plin de bucurie o lua pe Sakura si mersera de-a lungul sinei in speranta sa dea intr-un oras sau urma de civilizatie. Samanta sperantei incolti puternic in sufletul baiatului si fu mai mult ca sigur ca va gasi ceva.
- Sakura, intrerupse Sasuke in soapta, vom ajunge acasa!
Fata nu-si mai putu stapani emotiile si il imbratisa pe Sasuke duios. Mai cu apropierea noptii, se auzi un claxonat de tren ce parea agitat si gonea cu viteza. Sasuke incerca sa se ascunda, dar ezita si ii spuse fetei sa aiba grija caci vor sari sa prinda trenul.
Locomotiva si vagoanele trecura in goana pline cu veterani de razboi, printre care si femei vaduve si copii. Rana lui Sasuke se redeschisese si el nu putu sa mai tina pasul cu trenul. Ultimul vagon se deschise si aparu Nina Ivanovici, prietena lui Itachi.
- Repede, urca! Sakura haide!
Fata ii intinse mana rozaliei si cu un gest promt, o apuca pe Nina. Sakura urca in vagon, dar se intoarse catre Sasuke.
In tren era o aglomeratie de nedescris, multime si mizerie.
- Sasuke!!!
Baiatul ramase in urma ingenunchiat si slabit.
- Sakura ai grija!
- Sasuke!!
Vagonul se inchise si Sakura fu trasa inauntru. Incepu a bate cu palmele si sa strige dupa brunet. Zadarnic efort! Rozalia cazu la podea plangand in hohote, lacrimile impanzindu-i ochii si oferind o licarire fermecatoare culorii sale. Nina incerca sa o potoleasca punandu-si mana pe mana fetei, dar degeaba. Sakura se uita pentru ultima data la gemuletul vechi din spatele vagonului si dete cu pumnul. Il sparse, iar mainile ei incepura sa se spoiasca de sange.
- Sa-Sasuke!... Nu ma abandona! Am nevoie de tine!
Lumea auzi un bubuit, apoi fata se facu nevazuta. Brunetul sedea inconstient in zapada, pe mijlocul sinei de tren. Auzind urme de cizme, incerca prin eforturi mari sa se ridice. Privirea lui fu incetosata si isi scutura capul . Porni cu pasi grei in directia din care provenea silueta neagra.
Dupa ce isi mai reveni in fire, Sasuke realiza ca silueta era Sakura ce venea spre el.
- Sakura, ce cauti aici? Trebuia sa fii in tren? De ce ai cazut?
Fata se opri aratandu-i mainile insangerate.
- Am sarit pentru tine! Nu te las singur! Mi-ai promis ca ma duci tu acasa! Nu plec singura, nu fara tine!
Sasuke, tacut o cuprinse pe Sakura de incheieturile mainilor si o saruta repezit. Se lasara purtati de valuri de sentimentalism si senzualitate. El isi strecura limba printre buzele fetei fiind un jucaus pe cinste. Fata se lasa la mana lui facandu-i felul.
Dupa ce buzele lor se despartira, privirilor lor se incrucisara in sageti amoroase, apoi paralel au pornit spre o noua locatie.
...............![[Imagine: bnkWUB1.png?1]](http://i.imgur.com/bnkWUB1.png?1)