Iubire ascunsa in ura

[AyumiHamasaki]

Disclaimer:Nu detin nici un personaj(inafara de cele create de mine) ce apartin lui Masashi Kishimoto din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestor personaje/intamplari

Eu voi vi Sakura iar Tamoshiku va fi Sasuke

Capitolul I
Trecut si prezent

~ Flashback ~
Alerg prin padure spre un loc special, langa mine sunt cele mai bune prietene ale mele. Ino o blonda cu ochii albastri, era mereu in pas cu moda, purta un plover alb pana sub fund si o pereche de egari negri. Cealalta fata este Temari, si ea e blonda, dar ochii ei sunt verzi, ea nu era interesata de modul in care arata, purta o bluza alba si o pereche de pantaloni treisfert albastri. Amandoua aveau chizme ninja la fel ca mine. Si acum sa ma prezint si eu, ma numesc Sakura Haruno, am parul roz, fruntea putin lata si ochii verzi, port o bluza roz, o fustita de blugi si o pereche de egari roz.
-De ce te-ai imbracat asa? Ti-am spus ca ne vom antrena, nu inteleg ce-i cu fusta aia. Ino comenta mereu cum ma imbracam, cum ma comportam si chiar cum ma antrenam. Toate trei suntem eleva la scoala din Kanoha. Am simtit ca cineva ne priveste asa ca ne-am oprit.
-Cine-i acolo? Te-am vazut. Temari era cea mai curajoasa, mereu gata de lupta, avea doi frati mai mari si mereu se antrena cu ei.
Din spatele unui copac a aparul un baiat, era mai mare ca noi cu vreo 8 ani, am uitat sa spun noi avea 8 ani. Sa uitat urat la prietenele mele apoi la mine, acei ochii negri ma cutremurau.
-E Uchiha! Am auzit-o pe Ino tipand si fugind, la fel a facut si Temari. Sakura fugi! O auzeam pe prietena mea striganduma, dar nu puteam sau nu doream sa plec.
Nu stiam ce ma apucat si m-am apropiat de el, picioarele imi tremurau si ochii imi erau plini de lacrimi. Baiatul sa pus pup si mi-a atins chipul, mana lui era asa de calda, ochii pareau atat de blanzi, nu intelegeam.
-Tu esti Itachi Uchiha? Vocea mea era o soapta, speram sa spuna “nu” nu stiu din ce motiv dar asta imi doream. Baiatul sa ridicat si a privit cerul, eram asa de aproape de el, nu stiam ce sa fac. Am intins mana pana a atins-o pe a lui, dar asta a fost o greseala, am simtit cum un fior de gheata si elecricitate mi-a strapuns corpul. Am cazut pe spate si simteam cum raman fara aer, brunetul ma privea cu ingrijorare.
-Da. Esti bine? Ochii brunetului devenira rosii, era Sharinganul, am auzit si eu de el. Era aplecat asupra mea, ii puteam simti respiratia rece pe chiul meu. Ochii lui era ficsati pe ochii mei, m-am ridicat si i-am zambit brunetului. Am pus mana pe umarul lui si l-am impins usor, in acelasi moment m-am dezechilibrat si eu si am cazut peste el.
Am inceput sa radem amandoi, m-am simtit foarte fericita, parca viata mea a prins un alt sens.
Brunetul sa ridicat si mi-a spus ca vine cineva, mi-a mai spus sa nu spun nimanui ca am vorbit.
-Unde pleci? Nu pot sa vin cu tine? Promit ca o sa fiu cuminte. Ochii mei erau scaldati in lacrimi. Nu stiam ce sa spun ca sa ma ia cu el. Eu nu cred ca esti rau, te cred nevinovat!
Cand s-a intors si ma privit in mintea mea au aparut diverse imagini, oameni morti, copii care cereau mila si doreau sa traiasca, dar erau omorati. Am simtit un fior de groaza care imi invadeaza mintea.

~ End flashback ~

Atunci am crezut ca ma tem pentru viata mea, dar acum imi dau seama ca ma temeam pentru ca el nu se va mai intoarce. Acum nu stiam din ce motiv ma temeam. Am 17 ani si sunt inca in Konoha, fratele lui Itachi, Sasuke, a plecat pentru al distruge. Cred ca de asta ma tem, ma tem ca il voi pierde, ma tem ca nu ii voi vorbi. Au trecum 9 anii si eu imi doresc sa primesc o misiune care sa il implice pe el. Aud o bataie in usa si ma duc lenesa sa deschid.
-Karin? Ce cauti tu aici? Eram sigura ca vises, in fata mea statea Karin, o roscata frumoasa cu puteri incredibile, singura ei slabiciune era iubirea sau obsesia pentru Sasuke.
-Sasuke e ranit! Am venit direct la tine, nu am stiut ce sa fac. Te rog sa ma ajuti, nu ma descurc singura.
Era socata nu credeam ca roscata imi va cere vreodata ceva, dar il iubea pe Sasuke si ar fi facut orice pentru el. Am aprobat din cap si fata mi-a spus sa o urmez.
Am pornit prin padure, totul era ciudat, simteam ca devine din ce in ce mai frig, simteam o mare putere, o combinatie de chakra foarte ciudata. Eu sunt medical ninja si am fost antrenata de Tsunade unul dintre cei trei sanini.
Frigul devenea tot mai puternic si am ajuns la sursa, in fata noastra era o fortareata de gheata si chakra. Disperata Karin a inceput sa foloseasca tot felul de jutsuri dar fara rost, cand era sa ramana fara chakra a observat un punc slab. Am rugato sa atace in partea de jos, se pare ca daca lovesc la baza se va prabusi, dar trebuie sa folosesc multa chakra si daca gresesc a doua oara nu mai o pot face. Strang pumnul si dau cat de tare pot in acel punct, pentru moment nu a functionat dar apoi intreaga fortareata a fost facuta praf.
Karin a uitat sa-mi spuna ca Sasuke lupta cu Itachi, amandoi aratau ravasiti si uimiti. Se uitau destul de ciudat la mine, cred ca acea fortareata absorbea chakra din jur.

[MooN.]

Vreau sa fiu prima asa ca dau un edit dupa ce termin de citit:
EDIT

Asa deci pai... ideea: nu am mai citit un fic care sa aiba aceasta idee la baza, deci s-ar putea sa fie originala, dar nu sunt sigura. Dar faza cu Sas'ke se lupta cu Itachi si amandoi sunt raniti, nu este tocmai original. Ai greseli de tastare destul de multe. Incearca inainte sa postezi capitolul sa il recitesti, preferabil cu voce tare. Probabil ca nu vei vedea toate greselile, dar sigur jumatate din ele nu vor mai exista in capitolul urmator.
Karin vine sa ii ceara ajutorul Sakurei? Wow, adica nu cred ca este si cazul ficului tau, dar Karin nu este mult prea obsedata de sine pentru ai cere ajutorul tocmai ei? Anyway, ii bine si asa poate ca la tine vor fi prietene. Dialogul... chiar nu stiu ce sa zic despre el. Este destul de mult in primul capitol. Mi-ar fi placut mai mult daca te axai pe descriere, dar este bine si asa. In orice caz, mi se pare un pic sec. Actiunea, cred ca sunt eu prea obosita, dar am impresia ca este prea grabita. Si mai este ceva. Repeti foarte mult acelasi cuvant ( de ex. "brunetul" ). Incearca sa gasesti alte cuvinte care sa il defineasca ( de ex. "babiatul cu ochii rosi" ) sau poate chiar simplu "baiatul". Nu prea mi-a placut repetitia aia. Titlul ficului este destul de ok. Nu m-a atras cine stie ce, dar este ok. In spre deosebire de titlul primului capitol. Defineste ce vrei sa spui, dar nu stiu pur si simplu ar fi fost ok daca s-ar fi numit "Destinul ne readuce impreuna" . Da, titlul asta este groaznic de sec, dar altul nu mi-a venit in minte.
Deci asta este tot ce am avut de spus. Daca te-a deranjat cu ceva comul meu da-mi un PM si il editez. Succes in continuare si bafta cu inspiratia
P.S. anunta-ma cand ati pus nextul!
:bye:

[sadgirl10092]

sall
Deci e un un nou fic si eu n-am postat,nu se poate asa ceva
Soo:
Ideea:originala,nu am mai vazuto
Dialogu:apare si el,nu pot zice nu
Naratiune:apare si ea
Descriere:la inceput....
Deci sper sa vad si urmatorul captol,acesta a fost dragut :)

P.S:Anunta-ma cand pui continuarea :):

[tamoshiku]

Cred ca trebuia sa imi spui si mie ca facem un fic impreuna:))
Dar daca spui tu asa ramane, sefa`:))

Capitolul II
Sentimente sau pareri

~Flashback~

Prima zi la Konoha, Doamne, fele din acest loc sunt nebune rau, nu ma lasa sa respir nici o secunda. Si cine o fi rozalia? Aia, singura care nu sare pe mine, singura care pare normala in locul asta de nebuni. O vad ca se ridica si ma priveste cu ura, o cunosc, dar nu stiu de unde. Langa nime apare un blond cu ochii albastri ca cerul, la prima impresie mi se pare un idiot, dar e mai rau de atat. Se uita dupa rozalie si incepe sa tipe:
-Hei, Sakura. Aici uitate la nime, eu sunt Naruto! Rozalia se uita la el si dispare, in clipa urmatoare era in spatele lui. Il privea atent, parca se gandea unde sa dea ca sa-l doara mai tare. Se pare ca agasit locul potrivit. Ii da un pumn in cap si baiatul cade jos , incepe sa tipe ca un copil de gradinita. Rozalia ii spune sa se ridice ca o face de ras si pleaca de langa noi.
-Fraiere. Cine ii fata? Copilul ma priveste atent si zambeste, nici nu vreau sa stiu ce ii trece prin mintea aia minuscula.
-Ii iubita mea. Blondul ma priveste ca pe un rival de temut si apoi imi mai spune. Sa nu te atingi de iubita mea.
Saracul baiat vrea sa fie si el important si nu reuseste decat prin minciuna. Murmur un "Mda...cum spui tu fraiere" si plec lasandul acolo, merg prin scoala fara sa ma gandesc ce fac, toti ceilalti erau afara. Aud un zgomot puternic si ma indrept spre locul din care se aude. O vad pe fata aruncand nervoasa cu cartile si caietele prin clasa. Cand ma vede se ridica si isi aduna lucrurile apoi se indreapta spre usa. Ma pun in fata ei si o prind de mana, se intoarce spre mine. Daca ar fi putut cred ca m-ar fi ucis doar cu privirea, dar nu ii un Uchiha deci nu poate.
-Date Uchiha, iti spun doar o data. Ii dau drumul la mana, dar inainte o intreb cum o cheama, fata ii raspunde ca nu are abligatia sa vorbeasca cu mine, ca pierde timpul degeaba.

~End flashback~

Acum o privesc atent pe rozalie, am aflat cum o cheama, Sakura. Un nume frumos, floare de cires avea ochii pe fratele meu. Nu erau acei ochii plini de ura pe care iam cumoscut eu in trecut, erau foarte schimbati. Era o fata puternica, a fost in echipa cu Kiba si Shino, in timp ce eu eram cu Naruto si Hinata. Hinata era o fata talentata, o posesoare a Byakuganului, era foarte rusinoasa si indragostita de Naruto, avea parul negru cu nuante de albastru deschis si ochii roz ca toti din clan. Sakura a devenit o luptatoare excelenta, nu pot sa cred ca a reusit sa distruga o fortareata de chakra. Asta este imposibil, trebuie sa ai un talent special iar ea nu facea parte din nici un clan. Nu pot sa cred ca o fata asa de draguta poate fi atat de puternica. Asta-i tot ce-mi amintesc in clipa urmatoare din cauza luptei am lesinat.
Eram sigur ca sunt mort, nu mai aveam cum sa traiesc. Dar daca sunt mort cum de simt durerea? Asa-i mai bine, simt cum ranile imi dispar, un medical ninja se ocupa de ranile mele. Dar din cauza oboseli adorm dinnou.
Ma trezesc intr-o camere foarte cunoscuta, camera pe care am parasit-o acum multi ani pentru a deveni un bun luptator. In partea stanga langa geam era dulapul meu plin de praf, langa pat era noptiere pe care erau asezate pozele mele. Am observat ca cineva a sters praful de pe poze, langa usa era Karin care ma privea atet. Stai putin Karin, dar oare ce sa intamplat cu Sakura?
-Unde-i Sakura? Vocea mea era ragusita, foarte ragusita. Am vazut privirea plina de tristete a roscatei si mi-am dat seama ca sa intamplat ceva rau.
-A plecat cu Itachi ca tu sa scapi, acum doua zile cand a fost lupta. Doua zile!? Nu pot sa cred am dormit doua zile, Sakura poate fi moarta acum si doar din cauza mea. Doamne ce-i cu mine? De ce ma simt asa ciudat? Oare simt ceva pentru o fata?
Am rugat-o pe Karin sa ma lase singur putin, fata nu a comentat nimic si a iesit. Am incercat sa-mi pun ordine in ganduri, si mi-am amintit acea seara.

~Flashback~

-Sasuke! Nu poti sa pleci cu Orochimaru. Nu pot, imi spune ea ce pot sa fac si ce nu. Cine se crede, pana acum se purta de parca nu eram acolo si acum imi spune ce sa fac. Nu o las sa spuna mai mult, ma teleportez in spatele ei si o lovesc, a fost mai usor decat credeam. O asez pe banca si o las sa doarma, parca era un inger, un inger indurerat.

~End flashback~

Oare simtea ceva pentru mine atunci, poate ca si acum simte ceva si a ales sa fiu eu in siguranta cu pretul vieti ei. Of, cand ma gandesc la cei ochii verzi ca smaraldele, la pielea ei alba ca laptele, la parul roz ca florile de cires. Gata, deja devin obsedat, nu simt nimic pentru fata aia, a fost alegerea ei sa plece cu Itachi cu nu i-am cerut nimic, nu am de ce sa ma simt vinovat. Putea sa ma lase sa mor acolo si gata, sigur a vrut sa plece cu el, dar nici macar nu il cunoaste.

[MooN.]

Vreau sa fiu prima asa ca dau un edit dupa ce termin de citit:

EDIT

Mersi ca m-ai anuntat ;). Acum sa trecem la fic. Nu cred ca am ce sa comentez de data asta.
Descriere ai avut un pic, dar ma bucur ca este ( poate data viitoare o sa fie mai multa? :D )
Naratiune ai avut si este chiar ok
Dialog, nu pot spune ca nu ai avut deoarece ar fi o minciuna ( :)) ) nu mi se pare sec deloc
Greseli de tastare chiar nu am vazut.
Imi place cum ai continuat. Deja devine o idee originala. Faza cu Naruto, cica ii iubita lui, a fost super. Se pare ca totusi Saku a fost foarte indiferenta cu Sas'ke. I like it. Si a plecat cu Itachi? Hm :> ... deja devinde interesant, chiar foarte.
Deci.... chiar mai surprins cu continuarea asta. Astept nextul si nu uita sa ma anunti ;)
Bye si bafta cu inspiratia :bye:

[sadgirl10092]

SALL :yes: tam-tam-tam!!!!!!Ce-am gasit eu ???Kontinuarea :zz:
Deci mersi mult ca mai anuntat
Sa srii ca-i extraordinar,mai ales ca Sakura nu-l baga in seama(dar e sasusaku,nu?)
Sa vedem ce face sasuke in continuarea

SPOR SI MULT NOROK


P.S: de fiecare data cand pui un capitol nou sa ma anunti

[Miranda.]

Sa spunem ca am, cateva lucruri de spus despre aceasta poveste a voastra. Descrierea nu este perfecta, mai trebuie adaugat cateceva, asa ra fi mai bogata. Dialogul nu este mult, cea ce este bine, dar cand este pare sec. Ideea pare originala, Sakura pleaca cu Itachi cand cuplul este Sasusaku. Dar mi se pare cunoscut. Actiunea este grabita, pune descriere ca sa nu mai fie asa.

Bye Bye

[AyumiHamasaki]

Capitolul III
Un nou posesor al Sharinganului


Privirea-mi ramane atintita pe brunet, stiam ca Karin era langa mine, dar imi mai pasa. Ceva din mine ma indemna sa merg la el si sa-i dau o palma. Aud un zgomot si imi intorc privirea, fratele brunetului, Sasuke, a cazut din cauza lipsei de chakra. Fug la el si raman socata, ranile erau mai groaznice decat credeam. Avea muschiul inimi distrus aproape complet, am inghitit sec si am luat o gura mare de aer.

~Flashback~

-Sakura, ai de gand sa stai in spatele lui Kiba iar? Nu stiu din ce motiv, dar cand Sasuke mi-a spus asta am simtit ca sunt neputincioasa, ca mereu am nevoie de cineva sa ma apere, ca sunt un copil mic in primejdie.
-Nu-l baga in seama Sakura, tu esti speciala si el chiar nu stie. Cuvintele prietenului meu de o viata Kiba m-au facut sa ma simt putin mai bine. Jur ca voi deveni mai buna, jur ca-ti voi arata cine sunt Sasuke.

~End flashback~

Acum e timpul sa-ti arat ca nu mai stau in spatele lui Kiba, acum e momentul meu, acum vei afla cine sunt, acum viata ta e in mainile mele. Imi canalizez o cantitate mare de chakra in maini, cu ajutorul chakrei adun telocite din corp la nivelul inimi si incet incet muschiul inimi se reface. Rasuflu usurata si ma indrept spre Itachi, ii spun sa stea nemiscat. Se pare ca el nu are decat o rana la mana si...
-Nu se poate. Il privesc ingrozita, asa ceva nu era posibil, majoritatea organelor interne erau distruse complet, nu cred ca mai avea mult de trait. Merg la Karin si ii spun sa plece repede cu Sasuke de aici, vad ca fata dezaproba hotarata.
-Cu ce crezi ca ma poti ajuta? O vad ca ofteaza si se uita la Sasuke, era pregatita sa fuga cand trei clone au oprit-o. Ma intorc spre brunet si il privesc atent, nu aveam cuvinte, dar cred ca el a inteles ce am vrut sa spun.
-Sa facem un targ, tu vi cu mine si cei doi pleca. Deacord? Aprob si cele trei clone dispar, Karin ma priveste cu tristele apoi il ia pe Sasuke si dispare. Ma duc la Itachi si il privesc intens, imi canalizaz o mica cantitate de chakra si ii vindec bratul ranit. Il aud spunand ca nu mai avea sens oricum va muri azi. Las privirea in jos pentru a nu mi se putea citi durerea pe chip. Brunetul pleca de langa mine in padurea intunecata, sar in urma lui din copac in copac. Din neatentie sar pe o creanga gresit si alunec, inchid ochii pregatita de impact, dar cineva ma prinde. Deschid repede ochii si vad ca sunt in bratele baiatului si ochii lui rosii imi priveau chipul. Fara a mai sta pe ganduri dispare cu mine intr-un nor de fum, in clipa urmatoare ne aflam in fata unei casa din piatra. Parca era o stanca cu ferestre, era acoperita de iedera si bine ascunsa intre copaci, il urmez pe baiatul cu ochii rosi inauntru, casa era frumoasa, avea un aer medieval. Era un semineu vechi si o canapea bej, langa canapea era o masuta din lemn care parea instabila, pe perete era biblioteca plina cu carti vechii si prafuite. Mai erau doua usi, dar erau inchise. Ma iut in jos si vad un covor cu simbolul clanului Uchiha, ma uit repede la una dintre carti si vad ca avea si ea simbolul clanului Uchiha. Imi intorc privirea spre brunetul care se face comod in vechea casa.
-Sper ca-ti place sa citesti, acum vreau sa-ti spun cateva lucruri. Aici se afla tot ce trebuie sa sti. Cred ca ti-ai dat seama ca nu mai am mult de trait, defapt asta este ultima mea zi. Te rog sa-i ceri scuze lui Sasuke din partea mea, imi pare rau ca nu il pot lasa sa-si duca la bun sfarsit razbunarea. Acum vreau sa-ti cer ceva. Aprob din cap hotarata sa accept orice isi dorea, chiar orice, il iubesc atat de mult incat numi pasa nimic, poate sa-mi ceara chiar sa-mi dau viata pentru el. Vreau sa pui Sharinganul meu in ochii tai. Am ramas uimita, asta nu puteam face, daca as face asta el ar muri, nu pot. Itachi a vazut ca eu bat in retragere si ca nu doresc sa fac una ca asta. Cum as putea ucide persoana pe care o iubesc de ata timp, cum sa-i fac lui rau, dar iam promis. Oftez adanc si ii spun ca o voi face chiar daca nu inteleg motivlu. El imi explica ca unui copil mic, trebuie sa redevina clanul Uchiha ceea ce a fost odata. Imi spune ca Sasuke are anumite sentimente fata de mine. Rad ironic pentru ca nu credeam deloc asta, eram sigura ca Sasuke ma considera o fata speriata care se ascunde mereu. Dar ce-mi pasa mie de ce crede el, eu nu simt nimic pentru el. Sau poate simt ceva, nu trebuie sa-mi revin, eu nu simt nimic pentru el si nici el nu simte nimic pentru mine.
Eram pregatita pentru transplant, stiam ca el nu va mai trai dupa asta, nu eram sigura, dar ca proasta am promis. Incep sa fac mai multe semne cu mainile, era printre cele mai complica lucruri pe care le faceam, daca greseam eram morti amandoi. Dupa mai putin de zece minute, am simtit o caldura la nivelul ochilor. Mi-am intors privirea spre Itachi si am ramas impietrita de groaza, nu mai avea acei ochii rosi, ochii lui erau albastri. Am sperat sa mai fie in viata dar era degeaba, era mort, iar eu l-am ucis.


Sper sa va placa...Imi pare rau daca nu-i ceea ce sperati...
...astept critici cat se poate de dure.

[MooN.]

Mersi ca m-ai anuntat! Sa revenim la capitol. Este foarte diferit de primul capitol. Ai descriere, dar mai este loc. Naratiune este si ea prezenta. Actiunea mi se pare doar un pic grabita, dialogul... pai nu stiu ce sa zic, este si el prezent in cantitati mici, dar este foare bine si asa, iar greseli de tastare nu am mai vazut de data asta. Si a mai ramas titlul, care este mult mai potrivit. Partea cu Itachi a fost preferata mea. M-a impresionat comportamentul lui Itachi fata de Sakua. Pai asta este tot ce am avut de spus.
P.S. nu uita sa ma anunti ;)
Bye Bye
:bye:

[Turta Dulce]

wow ,hey my honey am venit si eu p'aici neinvitata ,dar m-a atras numele ficului tau
in primul rand mi se pare o idee minunataaa sa ii da sharinganul sau ...OoOO
pacat ca a murit, dar asa are sasuke cale libera la ea..sau cel putin asa cred
imi place , sasuke este confuz , ea este confuz , amandoi neaga iubirea
e o idee interesanta ,chiar imi place .Nu stiam ca scrii chiar asa de bine
greseli , sunt cateva de tastare *parca* (ma refer in toate cele 3 capitole) , dar in rest totul e OK, la ce ar mai trebui lucrat este la descriere ,descrierea face intamplarile sa aibe mai mult farmec,mai multa culoare descrierea este ca si o haina frumoasa cu care imbraci un vis pribejit
bine c-am atat my honey .Vreau sa ma anunti si pe mine cand apare urmatorul capitol pentru ca :O3 abia astept sa vad ce se intampla.
Bay-bay my sweet love *te pup*
succes in continuare !