Dragostea ascunsa in razboi

[Erina Ozaki]

Multumesc Black Smile de comm si sper sa ramai in continuare fidela ficului meu :x



Cap 9

Sasuke si rozalia se strecurasera in infanteria 23 si puteau trece granita fara probleme cu conditia sa nu fie descoperiti. Cei doi mergeau impreuna cu soldatii in sir indian intr-un loc necunoscut si sumbru. Aerul rea pustiu si rece. Atmosfera era ostila si putea lasa usor amprenta eterna in sufletul unui soldat;o atmoasfera de razboi...
Sakura se temea pentru viata sa, semn care se remarca din faptul ca era fricoasa si isi freca trupul cu bratele de infricosare. Sasuke, stapan pe sine, se simti neputincios in aceasta privinta. Asa de mult isi dorea sa o cuprinda in brate si s-o incalzeasca el insusi, incat isi stranse pumnul si ofta in tacere. Soldatii marsaluiau mai cate unul privind pe furis la el. Datoria e datorie! Mergand, ei au ajuns intr-un camp intins si lipsit de verdeata. Unul pustiu secatuit de iarba, impanzit de licheni si muschi, unde doar vantul bantuie dansand printre firicelele de vegetatie.
Intr-un final se oprira in mod enigmatic toti si sirul se rupse cu usurinta ca o ata. Soldatii se imprastiara analizand locatia si in cele din urma, se aliniara unul langa altul. Sakura isi facu loc langa brunet fiind intr-o continua spaima si speranta zidita in suflet. Intoarse capul si privi tinta pe baiat in ochi. Vantul obraznic ii plimba suvitele peste buzele ei finute mascate de o mustata falsa. Ochii ei puri si verzi parea ca o oglinda in care Sasuke se putea vedea pe sine. Acea uitaura i-a transmis printre niste luciri de smarald dorinta arzatoare de a pleca acasa si de a fi libera alaturi de cei dragi.
In ochii lui Sasuke domina un negru abisal in care Sakura cazu adanc ca intr-o prapastie. Citi clar semnul de a-l iubi si nevoia de a vorbi, dar buzele sale erau parca incuiate cu un lacat. Toata aceasta miscare amoroasa fu risipita de sosirea generalului Liubovi. Acesta era un om scundac imbracat in uniforma similara soldatilor numai ca avea cizme groase pana la genunchi. Fata lui autoritara plina de riduri si supta dadea o nota de eleganta la uniforma. Era jumatate chelios, cu o mustacioara curbata si ochii adanciti in cap.
Batu din picior si rosti cu o voce groasa si foarte tare:
- Perestani!* Soldatii stanga imprejurul!
Soldatii urmara intocmai ordinul generalului si facura stanga imprejurul. Liubovi se plimba pe langa fiecare om in parte si se uita la ei cu o privire ascutita si otravitoare. Sakura tremura si incepea sa suspine. Generalul o observa si o trase de cot inafara sirului. Ii ridica casca si se uita la ea. Sasuke bubuia de gelozie, cu toate incerca sa se comporte normal, vroia sa nu se dea de gol si sa faca praf planul lui T.j.. Tipul asta era la alta infanterie, plecase si ii lasase pe cei doi singuri.
Liubovi ii tranti Sakurei o hartie si un stilou cu scopul de a face o sarcina militara.
- Tu scundule, vreau sa-mi schitezi planurile campului de Vest! In 2 ore sa-l vad la mine pe masa? S-a inteles??
'' Sakura spune da. Spune!''
- D-da! Da domnule!
Toata treaba parea o joaca si un test. Sasuke incerca sa-i schiteze insa fara folos. Dupa doua ceasuri, sosi generalul si ii smulse hartia. Se uita si apoi o lua pe rozalie cu forta de umar si o tranti de un tanc.
Ii dete jos casca si mustata i-o smulse de la buze fara mila.
- O domnisoara? Aici in armata mea? Tu ce cauti pustoaico aici? My rabotaem s vami**!
- Nu! Nu! Lasa-ma! Sasuke!!
Brunetul nu putu sa stea deoparte sa priveasca nedumerit toata fapta cum generalul avea intentii de tentative de viol. Furios la culme si ochii parca insetati de bataie se napusti peste general cu o ploaie de pumni. Liubovi care era mai in varsta decat el, i-a rasplatit cu aceeasi moneda. In coltul buzelor brunetului o picatura de sange se ivise si cobori pana la barbie. Ochii generalului devenira vaneti si aspri. Satul, Sasuke o apuca pe Sakura si fugira in camp larg.
- Sakura misca-te dracului odata! O sa murim aici!
- Sasuke multumesc! Trebuie sa plecam acasa!
- Sakura! Nu putem uita-te si tu in jur sunt nu mai licheni si muste! Nu avem sanse sa plecam acasa! Numai o minune ne-ar trebui!
Ambii au pornit inflacarati si tensionati unul dupa altul in acel camp. Sasuke refuza sa se dea batut si inainta de drum luptandu-se cu vantul ce-l batea in fata. Rozalia, cu pasi moi, se tinea in urma lui si provocandu-se sa fie puternica sa ia exemplu. Pe o potecuta naturala, se vedeau slab urme de sange care se lasau de pe trupul lui Sasuke. Acesta mearsa nepasator de el si fara un loc tinta.
Fata plina de mila si dezamagire se apleca atingand pamantul. Se uita si il striga din rasputeri pe Sasuke sa se opreasca. Alerga spre el si apoi se opri brusc uitand toate gesturile si intentiile ce vroia sa le faca.
- S-Sasuke... Sangerezi! Te rog Sasuke trebuie sa ma lasi sa am grija de tine! Esti ranit, spuse fata cu o voce stinsa si mieroasa.
- Mmm...Bine, ma rog!
Fata ii stearsa sangele din coltul buzelor si ii bandaja mana. Sasuke o privea in tot acest timp inocent asemenea unui copil neajutorat. Vreo jumatate de ceas au stat asezati pe poteca impreuna. Baiatul nu mai putea de recunoastiinta si a luat-o pe fata de obraz oferindu-i un scurt sarut pe pometi. Rozalia inrosi ca un bujor si cu un zambet larg pe fata, se ridica hotarata si-l salta si pe Sasuke cu chiu cu vai.
- Afurisit poti fi uneori!
- Ce vorbesti vulpito, fara mine n-ai supravietui aici! Sa mergem in continuare!...


* Stop!
** Am treaba cu tine!