28-05-2010, 04:34 PM
Capitolul 10
Vladimir P.O.V
În momentul ăsta mă aşteptam la orice. Ce naiba era cu mine? De ce am înjunghiat-o?
Şi-a închis ochii şi a început să rostească o incantaţie. Trupul ei a fost înconjurat de o lumină roşie. S-a ridicat uşor de jos şi m-a privit. Şi-a îndreptat mâna spre mine şi a zâmbit. O bilă de energie s-a apropiat de corpul meu. Am încercat să mă feresc, dar trupul meu era înţepenit. Sfera m-a lovit din plin izbindu-mă în copac. De fapt în mai mulţi copaci. Am început să tuşesc , în timp ce din abdomenul meu se prelingea sângele. Poate ar fi bine să o las să câştige.
M-am aşezat în genunchi şi am privit-o. Corpul ei revenea la normal, dar pierdea mult sânge din cauza rănii. Mi-am pus mâna pe răni şi am început să le închid treptat.
M-am uitat în faţă şi am observat că roşcata a dispărut. M-am ridicat în picioare cu greu şi am început să merg după urmele fetei. Puteam să o ajung din urmă. Mai ales după urma de sânge de pe pământ. Am ajuns imediat în spatele ei. În faţa noastră am putut să văd porţile castelului. Şi pe rege.
Am ieşit din pădure şi ne-am apropiat amândoi de castel. Cu greu. În acel moment voiam să o iau în braţe şi să o sărut şi să îi cer iertare pentru tot. Nu vreau să păţească nimic. Nu aş rezista daca i s-ar întâmpla ceva rău.
Când am ajuns în faţa porţii regele mă privea dezamăgit. Zara şi Zero s-au dus la roşcată şi au luat-o în braţe. Regele a venit lângă mine şi m-a îmbrăţişat.
- Felicitări Vladimir! Tu vei fi noul rege al acestui regat!
Îl priveam şi îmi venea să îl lovesc, dar nu aveam suficientă forţă. Aria s-a întors cu faţa la tatăl ei, iar ochii ei erau înlăcrimaţi. A făcut un pas în faţă, ajutată de prietena ei. Îmi era atât de milă de ea. Tipul ăsta nu are milă? E fiica lui!
- Dar tată! Eu am câştigat concursul. Eu am ajuns prima. Tronul e al meu.
- Ai fost jalnică Aria! Uită-te la tine! Niciodată nu am fost mai dezamăgit de tine. Nu înţeleg de ce nu te-ai dus tu în locul mamei tale?
Cred că a întrecut măsura. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii ei. Corpul ei tremura. Când mă fac bine, regele o păţeşte.
Roşcata şi-a închis ochii şi a leşinat. M-am apropiat de ea şi am luat-o de mână. Era rece şi abea mai avea puls. Consuelo i-a făcut semn lui Zero, iar acesta a luat-o în braţe. Am vrut să îi urmez, însă Zara m-a oprit. M-a luat de mână şi ne-am apropiat de castel.
Când am văzut scările, am vrut să urc treptele şi să mă duc în camera Oracolului.
- Vladimir aşteaptă! Ce vrei să faci?
Blonda mă ţinea de braţ şi încerca să mă oprească.
- Nu e evident? Vreau să o văd pe Aria! E în starea în care e din cauza mea. Eu i-am provocat acea rană. Lasă-mă să o văd!
- Şi ce vrezi că rezolvi cu asta? Crezi că o faci bine doar pentru că te duci să o vezi. Şi tu eşti rănit şi trebuie să fii îngrijit. Aria va fi bine! E cu Consuelo! Nu o va lăsa să moară! Îşi va da şi viaţa ca să o apere.
Am renunţat la ideile mele şi m-am lăsat ghidat de blondă. Am ajuns într-o cameră pe care nu am mai văzut-o până acum. Arăta exact ca un cabinet al unui doctor. Fata m-a aşezat pe pat şi a scos nişte tifon şi spirt...cred.
Mi-am dat tricoul jos, iar tânăra a început să îmi curţe rănile. Puteam să văd în ochii ei că era îngrijorată şi se abţinea să nu plângă.
- Zara pot să observ că eşti foarte speriată şi îngrijorată. Nu poţi să nu pari indiferentă.
- Ai dreptate! Nu sunt sigură dacă Aria va mai putea scăpa şi de această dată.
- De această dată?
- Atunci când Diocleţian a omorât-o pe regină, plănuia să o omoare şi pe Aria. A încolţit-o şi a atacat-o. Şi-a înfipt colţii în gâtul ei şi aproape i-a supt tot sângele, până când regele Armis a apărut şi l-a îndepărtat de lângă ea. A adus-o acasă, iar Consuelo a tratat-o. I-a vindecat rănile fizice, dar cele psihice au rămas deschise. După ce s-a vindecat, regele a început să o marginalizeze şi să semene ură în inima ei. Vladimir, Aria a trecut prin multe. Iar ultima replică a regelui sunt absolut sigură că i-a frânt inima. Tu eşti singurul care o poate ajuta. Pe tine te iubeşte cel mai mult şi ştiu asta. Probabil şi tu o simţi.
Vocea ei era joasă şi parcă plângea când vorbea. După ce a terminat m-am ridicat de pe pat şi am mângâiat-o uşor pe cap.
- Mulţumesc pentru tot! Şi nu îţi fă griji! Şi eu o iubesc pe Aria şi nu o să mai permit nimănui să o rănească. Nici măcar regelui.
Am ieşit din încăpere şi m-am sprijinit de perete. Mi-am închis ochii şi m-am gândit la turnul lui Consuelo. Când i-am deschis, mi-am dat seama că eram pe holul din faţa camerei Oracolului. Zero şi Jaquelin se aflau în faţa încăperii. Micuţa plângea , în timp ce prietenul meu o ţinea în breţe. Blondul m-a salutat, reuşind să îi atragă atenţia fetiţei. M-a privit cu ură. S-a desprins de băiat şi s-a apropiat repede de mine.
- Te urăsc! Din cauza ta sora mea e pe moarte! Te urăsc! De ce nu ai putut fi tu în locul ei? De ce? De ce?
A început să dea cu pumnii ei micuţi în mine. Abea simţeam loviturile ei. Zero a venit în spatele ei şi a apucat-o de încheieturi. Şi-a pus mâna pe fruntea ei , iar în câteva minute micuţa şi-a închis ochii, iar blondul a luat-o în braţe. A chemat-o pe Vera la el şi i-a spus să o ducă pe micuţa prinşesă în camera ei.
- Îmi cer scuze! Jaquelin e foarte impulsivă. Va dispărea în câteva zile.
- Nu îţi fă griji! Ştii ceva despre Aria?
- Nu! Consuelo e cu ea! Şi sunt sigur că totul va fi bine.
Priveam uşa. Nu ştiam ce să fac. Voiam să o strâng în braţe, să o sărut. Să simt că e în viaţă.
M-am sprijinit de perete şi am căzut pe podea. Mi-am pus cotul pe genunchi şi mi-am sprijinit capul în palmă. Oare Armis nu o să apară? Chiar nu îi pasă de ea?
- Zero! Tu eşti mâna dreaptă a regelui. Trebuie să ştii de ce regele se poartă atât de urât cu fiicele lui.
Blondul m-a privit şi s-a aşezat lângă mine.
- Ceea ce urăşte Armis cel mai tare sunt persoanele slabe. Cu toate că regina a fost cea mai slabă din întreg regatul. Cu toate astea el s-a îndrăgostit de ea şi a învăţat-o cum să îşi exploateze puterile. Însă când ea a murit totul s-a schimbat. A început să o urască pe Aria. Pe Jaquelin a trimis-o să înveţe la un internat departe de aici. Iar Aria a trebuit să îndure toate umilinţele şi insultele lui. Totuşi nu i-a oferit-o pe tava lui Diocleţian.
- Ăsta e un lucru nou! Ceva e ciudat cu el. Ca şi cum s-ar răzbuna pe Aria pentru faptul că Diocleţian a omorât-o pe regină. Mă întorc imediat.
M-am ridicat de pe podea şi am început să mă îndepărtez.
- Unde te duci?
Nu i-am răspuns blondului. Am coborât treptele, îndreptându-mă spre sala tronului. Aveam nevoie de nişte răspunsuri.
Am deschis uşa, iar pe tronul din faţa acesteia stătea regele. Am închis uşa în spatele meu. Am înaintat spre bărbat. Şi-a întors capul şi m-a privit. Dar era ceva ciudat în acea privire. Nu era rece. Era diferită. Era îngrijorat?
- S-a trezit Aria?
Am dezaprobat din cap şi m-am apropiat de el. Mi-a făcut semn să mă aşez lângă el. Am tras aer în piept şi m-am aşezat pe tronul de lângă el. S-a întors cu faţa la mine şi mi-a zâmbit.
- Trebuie să înveţi multe lucruri. Nu e uşor să fii rege Vladimir! Trebuie să fii corect şi discret cu oamenii tăi. Să ai încredere în ei.
- Dar tu ai încredere? Eşti corect faţă de oamenii tăi? Faţă de fiicele tale?
M-a privit uimit. Care e problema Armis? Doar pentru că am adus-o pe una dintre fiicele tale aproape de moarte, asta nu înseamnă că nu ţin la ea.
Vladimir P.O.V
În momentul ăsta mă aşteptam la orice. Ce naiba era cu mine? De ce am înjunghiat-o?
Şi-a închis ochii şi a început să rostească o incantaţie. Trupul ei a fost înconjurat de o lumină roşie. S-a ridicat uşor de jos şi m-a privit. Şi-a îndreptat mâna spre mine şi a zâmbit. O bilă de energie s-a apropiat de corpul meu. Am încercat să mă feresc, dar trupul meu era înţepenit. Sfera m-a lovit din plin izbindu-mă în copac. De fapt în mai mulţi copaci. Am început să tuşesc , în timp ce din abdomenul meu se prelingea sângele. Poate ar fi bine să o las să câştige.
M-am aşezat în genunchi şi am privit-o. Corpul ei revenea la normal, dar pierdea mult sânge din cauza rănii. Mi-am pus mâna pe răni şi am început să le închid treptat.
M-am uitat în faţă şi am observat că roşcata a dispărut. M-am ridicat în picioare cu greu şi am început să merg după urmele fetei. Puteam să o ajung din urmă. Mai ales după urma de sânge de pe pământ. Am ajuns imediat în spatele ei. În faţa noastră am putut să văd porţile castelului. Şi pe rege.
Am ieşit din pădure şi ne-am apropiat amândoi de castel. Cu greu. În acel moment voiam să o iau în braţe şi să o sărut şi să îi cer iertare pentru tot. Nu vreau să păţească nimic. Nu aş rezista daca i s-ar întâmpla ceva rău.
Când am ajuns în faţa porţii regele mă privea dezamăgit. Zara şi Zero s-au dus la roşcată şi au luat-o în braţe. Regele a venit lângă mine şi m-a îmbrăţişat.
- Felicitări Vladimir! Tu vei fi noul rege al acestui regat!
Îl priveam şi îmi venea să îl lovesc, dar nu aveam suficientă forţă. Aria s-a întors cu faţa la tatăl ei, iar ochii ei erau înlăcrimaţi. A făcut un pas în faţă, ajutată de prietena ei. Îmi era atât de milă de ea. Tipul ăsta nu are milă? E fiica lui!
- Dar tată! Eu am câştigat concursul. Eu am ajuns prima. Tronul e al meu.
- Ai fost jalnică Aria! Uită-te la tine! Niciodată nu am fost mai dezamăgit de tine. Nu înţeleg de ce nu te-ai dus tu în locul mamei tale?
Cred că a întrecut măsura. Lacrimile au început să se prelingă pe obrajii ei. Corpul ei tremura. Când mă fac bine, regele o păţeşte.
Roşcata şi-a închis ochii şi a leşinat. M-am apropiat de ea şi am luat-o de mână. Era rece şi abea mai avea puls. Consuelo i-a făcut semn lui Zero, iar acesta a luat-o în braţe. Am vrut să îi urmez, însă Zara m-a oprit. M-a luat de mână şi ne-am apropiat de castel.
Când am văzut scările, am vrut să urc treptele şi să mă duc în camera Oracolului.
- Vladimir aşteaptă! Ce vrei să faci?
Blonda mă ţinea de braţ şi încerca să mă oprească.
- Nu e evident? Vreau să o văd pe Aria! E în starea în care e din cauza mea. Eu i-am provocat acea rană. Lasă-mă să o văd!
- Şi ce vrezi că rezolvi cu asta? Crezi că o faci bine doar pentru că te duci să o vezi. Şi tu eşti rănit şi trebuie să fii îngrijit. Aria va fi bine! E cu Consuelo! Nu o va lăsa să moară! Îşi va da şi viaţa ca să o apere.
Am renunţat la ideile mele şi m-am lăsat ghidat de blondă. Am ajuns într-o cameră pe care nu am mai văzut-o până acum. Arăta exact ca un cabinet al unui doctor. Fata m-a aşezat pe pat şi a scos nişte tifon şi spirt...cred.
Mi-am dat tricoul jos, iar tânăra a început să îmi curţe rănile. Puteam să văd în ochii ei că era îngrijorată şi se abţinea să nu plângă.
- Zara pot să observ că eşti foarte speriată şi îngrijorată. Nu poţi să nu pari indiferentă.
- Ai dreptate! Nu sunt sigură dacă Aria va mai putea scăpa şi de această dată.
- De această dată?
- Atunci când Diocleţian a omorât-o pe regină, plănuia să o omoare şi pe Aria. A încolţit-o şi a atacat-o. Şi-a înfipt colţii în gâtul ei şi aproape i-a supt tot sângele, până când regele Armis a apărut şi l-a îndepărtat de lângă ea. A adus-o acasă, iar Consuelo a tratat-o. I-a vindecat rănile fizice, dar cele psihice au rămas deschise. După ce s-a vindecat, regele a început să o marginalizeze şi să semene ură în inima ei. Vladimir, Aria a trecut prin multe. Iar ultima replică a regelui sunt absolut sigură că i-a frânt inima. Tu eşti singurul care o poate ajuta. Pe tine te iubeşte cel mai mult şi ştiu asta. Probabil şi tu o simţi.
Vocea ei era joasă şi parcă plângea când vorbea. După ce a terminat m-am ridicat de pe pat şi am mângâiat-o uşor pe cap.
- Mulţumesc pentru tot! Şi nu îţi fă griji! Şi eu o iubesc pe Aria şi nu o să mai permit nimănui să o rănească. Nici măcar regelui.
Am ieşit din încăpere şi m-am sprijinit de perete. Mi-am închis ochii şi m-am gândit la turnul lui Consuelo. Când i-am deschis, mi-am dat seama că eram pe holul din faţa camerei Oracolului. Zero şi Jaquelin se aflau în faţa încăperii. Micuţa plângea , în timp ce prietenul meu o ţinea în breţe. Blondul m-a salutat, reuşind să îi atragă atenţia fetiţei. M-a privit cu ură. S-a desprins de băiat şi s-a apropiat repede de mine.
- Te urăsc! Din cauza ta sora mea e pe moarte! Te urăsc! De ce nu ai putut fi tu în locul ei? De ce? De ce?
A început să dea cu pumnii ei micuţi în mine. Abea simţeam loviturile ei. Zero a venit în spatele ei şi a apucat-o de încheieturi. Şi-a pus mâna pe fruntea ei , iar în câteva minute micuţa şi-a închis ochii, iar blondul a luat-o în braţe. A chemat-o pe Vera la el şi i-a spus să o ducă pe micuţa prinşesă în camera ei.
- Îmi cer scuze! Jaquelin e foarte impulsivă. Va dispărea în câteva zile.
- Nu îţi fă griji! Ştii ceva despre Aria?
- Nu! Consuelo e cu ea! Şi sunt sigur că totul va fi bine.
Priveam uşa. Nu ştiam ce să fac. Voiam să o strâng în braţe, să o sărut. Să simt că e în viaţă.
M-am sprijinit de perete şi am căzut pe podea. Mi-am pus cotul pe genunchi şi mi-am sprijinit capul în palmă. Oare Armis nu o să apară? Chiar nu îi pasă de ea?
- Zero! Tu eşti mâna dreaptă a regelui. Trebuie să ştii de ce regele se poartă atât de urât cu fiicele lui.
Blondul m-a privit şi s-a aşezat lângă mine.
- Ceea ce urăşte Armis cel mai tare sunt persoanele slabe. Cu toate că regina a fost cea mai slabă din întreg regatul. Cu toate astea el s-a îndrăgostit de ea şi a învăţat-o cum să îşi exploateze puterile. Însă când ea a murit totul s-a schimbat. A început să o urască pe Aria. Pe Jaquelin a trimis-o să înveţe la un internat departe de aici. Iar Aria a trebuit să îndure toate umilinţele şi insultele lui. Totuşi nu i-a oferit-o pe tava lui Diocleţian.
- Ăsta e un lucru nou! Ceva e ciudat cu el. Ca şi cum s-ar răzbuna pe Aria pentru faptul că Diocleţian a omorât-o pe regină. Mă întorc imediat.
M-am ridicat de pe podea şi am început să mă îndepărtez.
- Unde te duci?
Nu i-am răspuns blondului. Am coborât treptele, îndreptându-mă spre sala tronului. Aveam nevoie de nişte răspunsuri.
Am deschis uşa, iar pe tronul din faţa acesteia stătea regele. Am închis uşa în spatele meu. Am înaintat spre bărbat. Şi-a întors capul şi m-a privit. Dar era ceva ciudat în acea privire. Nu era rece. Era diferită. Era îngrijorat?
- S-a trezit Aria?
Am dezaprobat din cap şi m-am apropiat de el. Mi-a făcut semn să mă aşez lângă el. Am tras aer în piept şi m-am aşezat pe tronul de lângă el. S-a întors cu faţa la mine şi mi-a zâmbit.
- Trebuie să înveţi multe lucruri. Nu e uşor să fii rege Vladimir! Trebuie să fii corect şi discret cu oamenii tăi. Să ai încredere în ei.
- Dar tu ai încredere? Eşti corect faţă de oamenii tăi? Faţă de fiicele tale?
M-a privit uimit. Care e problema Armis? Doar pentru că am adus-o pe una dintre fiicele tale aproape de moarte, asta nu înseamnă că nu ţin la ea.