Limita nu se impune [vampiri]

[Alexi]

Capitolul 9
Aria P.O.V


Ce naiba făceam? De ce mă deviam de la planul meu? Doar pentru că m-am îndrăgostit de el? Ce naiba spun? Nu m-am îndrăgostit de el. Sau da? La dracu!
Zara îşi aranja florile ei păduchioase şi mi le prezenta. Nu eram atentă. Mă gândeam într-una la Vladimir. De ce săruturile lui trebuiau să mă dea peste cap de fiecare dată? Prietena mea continua să îmi spuna de acele buruiene de parcă ar fi vii.
- Nu e aşa că sunt minunate? Ce spui Aria?
- Sunt absolut hidoase! Zara de ce îţi plac chestiile astea? Unele au un miros de îţi întoarce stomacul pe dos, iar alte sunt absolut oribile. Nici măcar nu sunt nemuritoare. Se ofilesc şi mor. Le detest!
- Spui asta pentru că te afli într-o dispoziţie proastă. Aceeaşi stare pe care o ai de când regele a fixat data confruntării dintre tine şi Vladimir. Doar pentru că ai căzut într-o depresie, asta nu înseamnă că nu trebuie să te răzbuni pe altcineva.
- Zara are dreptate!
Mi-am ridicat privirea şi l-am văzut. Cu zâmbetul pe buze, ca întotdeauna. S-a apropiat de florile prosteşti ale blondei şi a luat în mână un trandafir. S-a apropiat de mine şi s-a aşezat pe leagăn. Mi-a întins floare şi a început să zâmbească.
- Zara! Ne poţi lăsa singuri? O rugă roşcatul.
Fata a zâmbit şi a plecat din grădină. Îl priveam pe roşcat, iar acesta se apropia mai mult de mine.
- Întâlnirea cu tatăl tău ţi-a dat planurile peste cap, nu? Uite Aria! Îţi propun un târg. Mă laşi să câştig, devin rege, iar tu regina mea. Şi vei avea regatul în propriile tale mâini. Ce spui?
Şi-a pus o mână pe piciorul meu. Am zâmbit şi am luat trandafirul din mână.
- Acea persoană nu e tatăl meu. Şi în legătura cu propunerea ta, am un sfat pentru tine: du-te dracului împreună cu regele tău.
Am strivit floarea şi m-am ridicat de pe leagăn, făcând câţiva paşi în faţă. Brusc am căzut pe iarbă. Am simţit cum trupul meu era întors cu faţa către cer, iar alt corp se afla deasupra mea. Era Vladimir.
Mi-a prins ambele încheieturi de o parte şi de alta a capului meu, iar picioarele mele erau ţinute între ale lui.
- Te-am suportat destul de mult şi acum am început să mă satur. Am crezut că dacă sunt blând cu tine o să ajungi în braţele mele mai devreme sau mai târziu. Dar acum o să am totul cu forţa. Regatul şi pe tine. Pregăteşte-te prinţeso! O să plângi când vei deveni servitoarea mea.
M-a muşcat de buză de jos până când am ţipat. A zâmbit satisfăcut şi s-a ridicat de pe mine. Sângele se prelingea în colţul gurii mele. Eram uimită. Tot timpul s-a prefăcut! Nu voia decât să ajung în patul lui. Asta a pus capac la toate! O să regreţi ziua în care ai intrat în castelul meu.
Mi-am închis ochii şi mi-am imaginat camera mea. Când i-am deschis mă aflam pe patul meu. M-am dat jos şi am chemat-o pe Zara. Nu a durat mult şi blonda şi-a făcut apariţia.
- Ajută-mă să mă îmbrac!
- Deci eşti hotărâtă să mergi până la capăt?
- Să merg mai departe şi să înving!
- Asta e prietena mea!
Am zâmbit , iar fata mi-a deschis dulapul. Mi-a scos o pereche de pantaloni negri, o vestă neagra şi o pereche de adidaşi de aceeşi culoare. M-am îmbrăcat cu ţinuta aleasă, iar blonda mi-a lăsat fermuarul vestei sub sâni, lăsându-mi un decolteu adânc . Zara , nu cred că Vladimir nu va ceda de această dată.
M-am uitat la ceas şi am văzut că era timpul. Am zâmbit şi am ieşit din cameră, împreună cu prietena mea. Coboram scările repede. Eram nerăbdătoare. Abia aşteptam să câştig şi să fiu noua regină.
Am părăsit incinta castelului, îndreptându-mă spre muntele din spatele acestuia. M-am căţărat împreună cu blonda şi am ajuns la punctul de pornire. Regele, Consuelo, Jaquelin, Zero şi Vladimir erau acolo. Mă aşteptau. Era aşa de bine să te laşi aşteptată. M-am aşezat lângă roşcat, aşteptând startul. Tata s-a aşezat în faţa noastră şi a zâmbit.
- Cred că ştiţi foarte bine care este miza acestei întreceri. Ve-ţi porni de aici şi ve-ţi intra în pădure. Am pregătit terenul şi are câteva capcane. Înainte de a încheia traseul , pentru a ajunge la castel, va trebui să vă luptaţi. Cine rămâne în picioare şi ajunge la castel, câştigă regatul. Vladimir succes!
Mersi mult pentru încurajare ”tati”. După câteva secunde a spus start, iar eu şi roşcatul am început să alergăm. Era la fel de rapid ca mine, însă eu aveam un avantaj. Am zâmbit şi mi-am întins mâna spre pământ. Am pronunţat un descântec, iar sub picioarele mele s-a format un mic cerc. Mi-am îndreptat mâna în jos şi m-am ridicat în aer. Băiatul s-a uitat la mine şi a rămas uimit.
- Ne vedem la luptă. Sclavule!
M-am concentrat asupra pietrei de sub picioarele mele şi am mărit viteza. Nu puteam să pierd mult timp. Mă uitam în spatele meu şi nu îl mai vedeam pe oponentul meu. Pentru o clipă am micşorat viteza şi m-am uitat prin jur. Brusc am auzit o bubuitură, iar în următorul moment, piatra mi-a dispărut de sub picioare. Cădeam în gol. Privirea mi s-a oprit pe un copac. Roşcatul stătea pe o creangă şi zâmbea. Vrei să scapi aşa de repede de mine? Nu o să se întâmple! Mi-am îndreptat mâna spre o creangă, iar în faţa ochilor mei nu vedeam decât acea creangă, restul era alb. Am aterizat pe creanga copacului. Mi-am închis ochii, apoi i-am deschis din nou. Gâfâiam destul de tare. Nu ar trebui să folosesc tehnica daca nu o stăpânesc prea bine. Vladimir a plecat, iar eu am pornit pe urmele lui.
Tata nu a vrut o confruntare simplă. Atât eu cât şi băiatul cădeam din capcana în capcană. Rănile au început să îşi facă apariţia pe corpul meu, iar energia se ducea cu fiecare minut petrecut în acea sălbăticie.
Nu ştiu cât timp a trecut de când mă aflam acolo. Însă am reuşit să ajung la destinaţie. Acel loc unde va avea loc lupta. Adolescentul stătea pe iarbă şi mă aştepta. Avea răni vizibile, iar pe obrazul stâng avea o zgârietură destul de urâtă. Arăta ca cea a unui lup.
Când m-a văzut s-a ridicat în picioare şi m-a privit. Era ceva ciudat în privirea lui. Era trist.
- Deci ai ajuns! Hai să terminăm odată cu asta!
Am aprobat din cap şi m-am apropiat de el şi am început să îl lovesc. Nici nu încerca să se apere prea bine. Voia să mă lase să câştig? Am scrâncit din dinţi şi i-am dat un pumn în faţă, trântindu-l la pamânt. M-am dus la el şi l-am luat de tricou şi l-am ridicat de jos.
- Care e planul tău? Mai întâi intri în viaţa mea şi accepţi propunerea tatălui meu şi o faci pe durul, apoi flirtezi cu mine, eşti blând şi vrei doar să mă bagi în patul tău. În această dimineaţă mi-am spus că eşti dispus să câştigi această competiţie, iar acum te comporţi ca o fată şi nu faci nimic. Ce naiba e cu tine? Urăsc băieţii care nu ştiu ce vor de la viaţă.
L-am izbit într-un copac, reuşind să îl distrugă.
- Ridică-te şi poartă-te ca un bărbat!
- Nu ştii nimic! Nu mai complica situaţia, Aria! Vreau să termin cu toate astea şi să mă întorc acasă.
- Acasă unde? În acel loc în care stai mereu închis şi îţi plângi de milă. Plângi pentru că eşti prea idiot şi nu te poţi comporta ca un adevărat bărbat? Te compătimeşti singur pentru că părinţii tăi s-au omorât doar ca să nu aibă grijă de tine?
- Taci din gură!
A ţipat şi sunt sigură că s-a auzit până departe. Acel ton m-a speriat. S-a apropiat de mine cu o viteză incredibilă şi m-a apucat de gât. Ochii lui erau roşii, iar venele de lângă tâmplă se vedeau foarte clar. La fel şi venele de la mână. Puteam să îi văd colţii scoşi la iveală. Mă strângea de gât şi îmi îngreuna respiraţia. M-a aruncat într-un copac. La contactul cu coroana arborelui am simţit că mi s-au rupt câteva oase. Corpul meu a rămas înţepenit pentru câteva minute. Am putut să îmi mişc doar capul. În faţa mea era distruşi câţiva copaci.
- Te-a avertizat. Mereu jigneşti fără motive. De când am ajuns la castel te-ai comportat cu mine ca şi cum aş fi fost căţeluşul tău. Acum îţi băteai joc de mine, în următoarea clipă mă sărutai şi deveam jucăria ta ca să scapi de Theodor. Te comporţi urât cu prietenii tăi, ca şi cum ei ar fi servitorii tăi. O să se schimbe totul. În momentul în care voi pune mâna pe tron o să te pun în lanţuri şi o să te tratez ca pe o sclavă.
A început să se apropie de mine. Mi-am mişcat mâna cu greu şi am pus-o pe iarbă. Mâna mea a fost înconjurată de o lumină galbenă. Un cutremur a început să mişte pământul, îndepărtându-l pe roşcat de mine. Trupul meu începea să se dezmorţească şi am reuşit să mă ridic de jos. Colţii mei au ieşit la iveală, iar ochii s-au făcut roşii. Dacă vrea o luptă adevărată, atunci aşa să fie. Acum unde era?
Brusc am fost lovită pe la spate. Era Vladimir! A venit în spatele meu şi m-a luat în braţe violent , prizându-mi braţele.
- Am început să ţin la tine, poate chiar să te iubesc. Şi nu îmi place deloc să te rănesc, însă tu vrei să fie totul aşa. De ce trebuie să fie atât de obsedată de tronul regatului? De atenţia tatălui tău.
M-am întors brusc şi i-am dat un genunchi în abdomen şi m-am eliberat. M-am dat câţiva paşi în spate, privindu-l. Mi-am dus mâna la ochi, încercând să îmi împiedic lacrimile.
- Cum ai spus şi tu! Nu ştii nimic! Habar nu ai cum am trăit ultimii 10 ani din viaţa mea. Forţată să mă ascund, să nu vânez, să nu mor. A trebuit să înfrunt multe. Dispreţul tatălui meu, moartea şi amintirea mamei mele şi mai presus de toate, vânătoarea lui Diocleţian. Tu a trebuit să înduri moartea părinţilor tăi. Dar ştii ceva? Preferam să fiu eu în locul mamei mele. Eu trebuia să fiu moartă nu ea.
- Aria!
- Acum ştii totul! Dar pentru asta nu vreau să mă menajezi. Vreau o luptă curată.
- Foarte bine! Dar să nu plângi!
Amândoi am început să alergăm şi să ne lovim. Era mult mai puternic decât mine, însă nu puteam să mă las mai prejos.
Începeam să devin din ce în ce mai slabă. Într-un moment de neatenţie, roşcatul şi-a scos un briceag şi mi l-a băgat în abdomen. L-am împins de lângă mine şi am căzut în genunchi.
- Ştiam că joci dur, dar nici chiar aşa! Acum vrei să mă omori? Nu mă mai iubeşti?
- Ţi-am spus să nu plângi!
Am zâmbit. Scuze Vladimir, dar trebuie să scot arma mea secretă. Mi-am închis ochii şi m-am gândit la mama. Aveam puterea moştenită de la ea.