15-05-2010, 11:39 AM
Capitolul 8
Vladimir P.O.V
Ce se întâmpla cu ea? De ce plângea? Nu am văzut-o atât de vulnerabilă. Nu ştiu de ce simţeam nevoia să o strâng în braţele mele. Să o simt la pieptul meu.
- Aria! Ce e cu tine? Ce se întâmplă?
- Doar strânge-mă în braţe, bine?
I-am ridicat capul cu două degete şi am sărutat-o pe buze. Mi-am strecurat limba în gura ei şi am început să colind fiecare colţişor. Şi-a pus mâinile după gâtul meu, răspunzând sărutului. Îmi plimbam mâinile pe spatele ei, trimiţându-i fiori pe şira spinării. Lacrimile continuau să i se prelingă pe obraji. Limbile noastre se intersectau una cu alta.
- Vladimir opreÅŸte-te!
M-a împins uşor şi s-a ridicat de pe treaptă, încercând să se îndepărteze de mine. Am apucat-o de încheietura mâinii şi am tras-o înapoi în braţele mele. Am sărutat-o pe buze, punându-mi mâinile în părul ei. Mă jucam cu limba ei, dominând-o. Am luat-o în braţe, iar în mintea mea a apărut camera ei. În câteva secunde am ajuns în locul unde ea dormea zi de zi. Am rupt sărutul şi am lăsat-o pe pat. Am sărutat-o uşor pe frunte şi pe obraji.
- Uite! Nu ştiu ce e cu tine, dar cred că ar fi mai bine să te odihneşti. Ştiu că nu ai destulă încredere în mine ca să îmi spui ce ai păţit. Însă orice s-ar întâmpla , braţele mele vor fi mereu deschise pentru tine.
Am vrut să plec, însă fata m-a prins de mână. S-a ridicat în şezut şi m-a privit.
- Rămâi cu mine! Te rog!
Era aşa de dulce când era rănită. Am zâmbit şi m-am urcat în pat, lângă ea. Am tras-o în braţele mele şi ne-am învelit cu cearşaful. Şi-a pus capul pe pieptul meu, cuibărindu-se lângă mine. Am sărutat-o pe creştet.
Ce se întâmplă cu mine? De ce sunt atât de mişcat de slăbiciunea ei? De ce trebuie să fie aşa de frumoasă când plângea?
Am oftat şi mi-am închis ochii, adormind.
- Vladimir! Vladimir! TrezeÅŸte-te!
Mi-am deschis ochii încet. În faţa mea stătea Zero. M-am ridicat repede în şezut şi am observat că eram în camera mea.
Cum naiba am ajuns aici? Unde e Aria?
- Ce se întâmplă?
- Ai uitat că azi e ultima zi de detenţie? Trebuie să te duci la şcoală imediat.
- Mda! Ai dreptate! Spunem un lucru. Cum am ajuns aici? Eram în camera Ariei şi…
- Aria m-a chemat aseară la ea şi mi-a spus să te aduc în camera ta. Dă-te jos din pat şi hai.
M-am dat jos din pat şi m-am dus la baie. Se pare că micuţa prinţesă nu vrea să mă aibă prin preajmă atât de mult. Nu a durat mult şi am ieşit din baie. M-am îmbrăcat cu haine obişnuite , lăsându-mi părul ciufulit. Zero îşi ţinea mâinile în sân şi dădea agitat din picior. Parcă ar fi o muiere. Am zâmbit şi am ieşit din cameră însoţit de prietenul meu. Mergeam agale. Nu mă grăbeam să îl văd pe idiotul de Theodor. De ce a trebuit să stau cu el? Pe de o parte îmi plăcea că îl torturam. Însă era aşa de enervant când o visa pe Aria. Idiotul! Încă nu ştie că micuţa prinţesă va fi a mea.
- Aria? Ce cauţi aici?
Vorbele blondului m-au trezit la realitate. M-am uitat în faţa mea. Roşcata se uita la noi plictisită.
- Mda, tata a spus că trebuie să îl însoţesc pe Vladimir pentru că e un bebeluş şi nu poate să se descurce de unul singur.
De ce mereu trebuia să mă enerveze? Am zâmbit şi m-am apropiat de ea. Am pus-o pe umărul meu şi i-am spus lui Zero că poate să rămână acasă. Fata se zbătea în braţele mele şi mă lovea cu pumnii în spate. M-am prefăcut că o scap şi a început să ţipe. Era aşa de amuzantă când era isterică.
Am ieşit din curtea castelului. M-am oprit brusc şi mi-am închis ochii. M-am gândit la biblioteca şcolii, iar când mi-am deschis ochii eram deja acolo. Ce bine era când aveai puteri!
Am lăsat-o pe roşcată jos şi m-am uitat prin jur. Theodor tocmai şi-a făcut apariţia. Când a văzut-o pe Aria a început să fugă către ea. M-a împins şi a luat-o pe fată în braţe şi a început să o învârte.
Ce dobitoc! Nu a durat mult şi a lăsat-o jos. Îşi apropia buzele de ale ei, încercând să o sărute. M-am apropiat de ei şi am tras-o pe roşcată în braţele mele. Mi-am pus mâna în părul ei şi am sărutat-o. Mi-am strecurat limba printre buzele ei , plimbând-o prin gura fetei. I-am lipit trupul de al meu, în timp ce îmi priveam adversarul. Arăta ca o curcă plouată.
- Dă-i drumul Ariei! Cine te crezi să o săruţi?
Mi-am dezlipit buzele de cele ale prinţesei şi am întors-o cu spatele la mine. Mi-am încolăcit un braţ după gâtul ei, punându-mi celălalt braţ pe sânii ei.
- Eşti un adevărat fraier. Tatăl tău mi-a luat părinţii. Chiar crezi că am să te las pe tine să îmi o iei pe Aria?
- Aria! Dă-mi mâna! Nu trebuie să intri în jocul lui, doar pentru că e invidios.
A întins mâna, aşteptând-o pe cea a Ariei. Am zâmbit. Dacă roşcata îndrăznea să fie de partea lui, o omoram pe loc. Fără să îmi pese de ceva.
Mi-a îndepărtat uşor braţele şi a făcut un pas în faţă. Theodor a început să râdă.
- Vezi? Ştiam eu că Aria Van de Cristo nu se va înjosi pentru un servitor ca tine. Haide Aria! Papa ne aşteaptă la prânz.
Fata a chicotit şi s-a întors cu faţa către mine. M-a luat în braţe şi l-a privit pe fiul lui Diocleţian.
- Îmi pare rău Theodor. Dar am planuri cu Vladimir. Ştii, viitorul meu soţ vrea să îmi gătească. O viitoare regină trebuie răsfăţată. Şi cine o poate răsfăţa mai bine, dacă nu regele ei?
- Deci îl alegi pe el şi nu pe mine? Aria e un nimic! În comparaţie cu noi, el e un cerşetor.
- El e o persoană de o mie de ori mai bună decât noi. Eu şi tu suntem doar marionetele lui Armis şi Diocleţian, însă spre deosebire de tine, mine nu îmi este frică să îmi înfrunt regele.
Băiatul a strâns din pumn şi a părăsit încăperea, trântind uşa în spatele lui. Rămaşi singuri, roşcata s-a îndepărtat de mine, oftând. Am zâmbit şi am luat-o de talie, punându-o pe masa alăturată. M-am strecurat între picioarele ei , atingându-i zona sensibilă cu genunchiul meu. A gemut, lăsându-şi capul în jos. I l-am ridicat cu două degete şi am sărutat-o scurt pe buze.
- Termină! Doar pentru că am jucat puţin teatru ca să scap de el, asta nu înseamnă că cedez şi te las să faci ce vrei.
- Nu te cred! Nu mai folosit doar ca să scapi de idiotul ală. Ai făcut tot acest teatru pentru că te-ai îndrăgostit de mine. Să ştii că Zara nu e singura care poate să descopere sentimentele unei persoane.
- Ei bine eşti încă un fraier care cade în iluzia mea. Iluzia inimii mele.
Am zâmbit şi am sărutat-o apăsat. Mi-am introdus limba în gura ei, sugându-i buzele. Şi-a trimis limba ca să se apere, însă nu prea reuşea. La fel cum făcea cu minciuna. Simţeam că mă iubeşte. Prin faptul cum mă priveşte, cum mă sărută. Dar oare eu o iubesc? La dracu Vladimir! Pentru tine femeile sunt doar nişte obiecte cu care îţi satisfaci dorinţele sexuale. Iar această pisicuţă va cădea în patul tău mai devreme sau mai târziu.
Cine ştie? Poate după acest lucru voi ajunge să ţin puţin la ea. Însă vreau neapărat să câştig înfruntarea dintre noi. Să devină sclava mea. Căţeluşul meu.
Vladimir P.O.V
Ce se întâmpla cu ea? De ce plângea? Nu am văzut-o atât de vulnerabilă. Nu ştiu de ce simţeam nevoia să o strâng în braţele mele. Să o simt la pieptul meu.
- Aria! Ce e cu tine? Ce se întâmplă?
- Doar strânge-mă în braţe, bine?
I-am ridicat capul cu două degete şi am sărutat-o pe buze. Mi-am strecurat limba în gura ei şi am început să colind fiecare colţişor. Şi-a pus mâinile după gâtul meu, răspunzând sărutului. Îmi plimbam mâinile pe spatele ei, trimiţându-i fiori pe şira spinării. Lacrimile continuau să i se prelingă pe obraji. Limbile noastre se intersectau una cu alta.
- Vladimir opreÅŸte-te!
M-a împins uşor şi s-a ridicat de pe treaptă, încercând să se îndepărteze de mine. Am apucat-o de încheietura mâinii şi am tras-o înapoi în braţele mele. Am sărutat-o pe buze, punându-mi mâinile în părul ei. Mă jucam cu limba ei, dominând-o. Am luat-o în braţe, iar în mintea mea a apărut camera ei. În câteva secunde am ajuns în locul unde ea dormea zi de zi. Am rupt sărutul şi am lăsat-o pe pat. Am sărutat-o uşor pe frunte şi pe obraji.
- Uite! Nu ştiu ce e cu tine, dar cred că ar fi mai bine să te odihneşti. Ştiu că nu ai destulă încredere în mine ca să îmi spui ce ai păţit. Însă orice s-ar întâmpla , braţele mele vor fi mereu deschise pentru tine.
Am vrut să plec, însă fata m-a prins de mână. S-a ridicat în şezut şi m-a privit.
- Rămâi cu mine! Te rog!
Era aşa de dulce când era rănită. Am zâmbit şi m-am urcat în pat, lângă ea. Am tras-o în braţele mele şi ne-am învelit cu cearşaful. Şi-a pus capul pe pieptul meu, cuibărindu-se lângă mine. Am sărutat-o pe creştet.
Ce se întâmplă cu mine? De ce sunt atât de mişcat de slăbiciunea ei? De ce trebuie să fie aşa de frumoasă când plângea?
Am oftat şi mi-am închis ochii, adormind.
- Vladimir! Vladimir! TrezeÅŸte-te!
Mi-am deschis ochii încet. În faţa mea stătea Zero. M-am ridicat repede în şezut şi am observat că eram în camera mea.
Cum naiba am ajuns aici? Unde e Aria?
- Ce se întâmplă?
- Ai uitat că azi e ultima zi de detenţie? Trebuie să te duci la şcoală imediat.
- Mda! Ai dreptate! Spunem un lucru. Cum am ajuns aici? Eram în camera Ariei şi…
- Aria m-a chemat aseară la ea şi mi-a spus să te aduc în camera ta. Dă-te jos din pat şi hai.
M-am dat jos din pat şi m-am dus la baie. Se pare că micuţa prinţesă nu vrea să mă aibă prin preajmă atât de mult. Nu a durat mult şi am ieşit din baie. M-am îmbrăcat cu haine obişnuite , lăsându-mi părul ciufulit. Zero îşi ţinea mâinile în sân şi dădea agitat din picior. Parcă ar fi o muiere. Am zâmbit şi am ieşit din cameră însoţit de prietenul meu. Mergeam agale. Nu mă grăbeam să îl văd pe idiotul de Theodor. De ce a trebuit să stau cu el? Pe de o parte îmi plăcea că îl torturam. Însă era aşa de enervant când o visa pe Aria. Idiotul! Încă nu ştie că micuţa prinţesă va fi a mea.
- Aria? Ce cauţi aici?
Vorbele blondului m-au trezit la realitate. M-am uitat în faţa mea. Roşcata se uita la noi plictisită.
- Mda, tata a spus că trebuie să îl însoţesc pe Vladimir pentru că e un bebeluş şi nu poate să se descurce de unul singur.
De ce mereu trebuia să mă enerveze? Am zâmbit şi m-am apropiat de ea. Am pus-o pe umărul meu şi i-am spus lui Zero că poate să rămână acasă. Fata se zbătea în braţele mele şi mă lovea cu pumnii în spate. M-am prefăcut că o scap şi a început să ţipe. Era aşa de amuzantă când era isterică.
Am ieşit din curtea castelului. M-am oprit brusc şi mi-am închis ochii. M-am gândit la biblioteca şcolii, iar când mi-am deschis ochii eram deja acolo. Ce bine era când aveai puteri!
Am lăsat-o pe roşcată jos şi m-am uitat prin jur. Theodor tocmai şi-a făcut apariţia. Când a văzut-o pe Aria a început să fugă către ea. M-a împins şi a luat-o pe fată în braţe şi a început să o învârte.
Ce dobitoc! Nu a durat mult şi a lăsat-o jos. Îşi apropia buzele de ale ei, încercând să o sărute. M-am apropiat de ei şi am tras-o pe roşcată în braţele mele. Mi-am pus mâna în părul ei şi am sărutat-o. Mi-am strecurat limba printre buzele ei , plimbând-o prin gura fetei. I-am lipit trupul de al meu, în timp ce îmi priveam adversarul. Arăta ca o curcă plouată.
- Dă-i drumul Ariei! Cine te crezi să o săruţi?
Mi-am dezlipit buzele de cele ale prinţesei şi am întors-o cu spatele la mine. Mi-am încolăcit un braţ după gâtul ei, punându-mi celălalt braţ pe sânii ei.
- Eşti un adevărat fraier. Tatăl tău mi-a luat părinţii. Chiar crezi că am să te las pe tine să îmi o iei pe Aria?
- Aria! Dă-mi mâna! Nu trebuie să intri în jocul lui, doar pentru că e invidios.
A întins mâna, aşteptând-o pe cea a Ariei. Am zâmbit. Dacă roşcata îndrăznea să fie de partea lui, o omoram pe loc. Fără să îmi pese de ceva.
Mi-a îndepărtat uşor braţele şi a făcut un pas în faţă. Theodor a început să râdă.
- Vezi? Ştiam eu că Aria Van de Cristo nu se va înjosi pentru un servitor ca tine. Haide Aria! Papa ne aşteaptă la prânz.
Fata a chicotit şi s-a întors cu faţa către mine. M-a luat în braţe şi l-a privit pe fiul lui Diocleţian.
- Îmi pare rău Theodor. Dar am planuri cu Vladimir. Ştii, viitorul meu soţ vrea să îmi gătească. O viitoare regină trebuie răsfăţată. Şi cine o poate răsfăţa mai bine, dacă nu regele ei?
- Deci îl alegi pe el şi nu pe mine? Aria e un nimic! În comparaţie cu noi, el e un cerşetor.
- El e o persoană de o mie de ori mai bună decât noi. Eu şi tu suntem doar marionetele lui Armis şi Diocleţian, însă spre deosebire de tine, mine nu îmi este frică să îmi înfrunt regele.
Băiatul a strâns din pumn şi a părăsit încăperea, trântind uşa în spatele lui. Rămaşi singuri, roşcata s-a îndepărtat de mine, oftând. Am zâmbit şi am luat-o de talie, punându-o pe masa alăturată. M-am strecurat între picioarele ei , atingându-i zona sensibilă cu genunchiul meu. A gemut, lăsându-şi capul în jos. I l-am ridicat cu două degete şi am sărutat-o scurt pe buze.
- Termină! Doar pentru că am jucat puţin teatru ca să scap de el, asta nu înseamnă că cedez şi te las să faci ce vrei.
- Nu te cred! Nu mai folosit doar ca să scapi de idiotul ală. Ai făcut tot acest teatru pentru că te-ai îndrăgostit de mine. Să ştii că Zara nu e singura care poate să descopere sentimentele unei persoane.
- Ei bine eşti încă un fraier care cade în iluzia mea. Iluzia inimii mele.
Am zâmbit şi am sărutat-o apăsat. Mi-am introdus limba în gura ei, sugându-i buzele. Şi-a trimis limba ca să se apere, însă nu prea reuşea. La fel cum făcea cu minciuna. Simţeam că mă iubeşte. Prin faptul cum mă priveşte, cum mă sărută. Dar oare eu o iubesc? La dracu Vladimir! Pentru tine femeile sunt doar nişte obiecte cu care îţi satisfaci dorinţele sexuale. Iar această pisicuţă va cădea în patul tău mai devreme sau mai târziu.
Cine ştie? Poate după acest lucru voi ajunge să ţin puţin la ea. Însă vreau neapărat să câştig înfruntarea dintre noi. Să devină sclava mea. Căţeluşul meu.