Dragoste interzisa?

[bastard_in_love]

Adevarul dureros




-Ah, da, scuze!raspunse acesta.
-Si sa stii ceva, nu e nevoie sa-ti ceri scuze de atatea ori!
-Da, imi pare...adica, bine!
-Asa mai merge!spuse acesta, asezandu-se pe un fotoliu.
-As vrea sa-mi spui ceva!
-Cum ar fi? Ce?
-De ce?
-Poftim ?
-De ce faci asta ?De ce te porti asa de frumos cu mine, stiind ca sunt doar un strain ?
-Pai, dintr-un singur motiv !raspunse acesta, ridicandu-se in picioare.
-Care?
In locul unui raspuns, Takuan l-a prins de talie si i-a lipit corpul de al sau.Takezo a inceput sa tremure, in timp ce Takuan se apropia amenintator de mult.Inainte ca Takezo sa riposteze, acesta i-a acoperit buzele cu ale sale, lasandu-l pe baiat fara vlaga in timp ce ii mangaia usor cerul gurii cu limba, strangandu-l din ce in ce mai tare, parca vrand sa-l faca una cu el.
Apoi, s-a desprins usor de el, privindu-l intens.Takezo era prins la granita dintre dorinta si principii.Insa nu a rezistat tentatiei de a-l saruta din nou, de data acesta el fiind “seful”.La scurt timp s-a desprins de el, ingaimand :
-Nu, nu e bine !
Dar Takuan nu se obosea sa-l asculte, ci continua :
-Tu chiar ai de gand sa-ti perteci intreaga viata facand numai lucruri « bune »?
Dupa replica data, l-a apucat de mana si l-a aruncat pe canapea.
-Te voi lasa sa scapi, de data asta, dar data viitoare nu vei mai fi la fel de norocos!spuse Takuan zambind, dupa aceea s-a intors in bucatarie.
“Nu e bine...stiu asta!Dar ce sa fac, are dreptate, de aceasta data el s-a oprit.Oare voi fi capabil sa ma opresc urmatoarea data?” Gandeste acesta disperat.
Desi la scoala Takezo era cel mai decis, inteligent si cuminte student, se pare ca in sinea lui nu stia nici macar ce simte. Se pare ca pentru el era floare la ureche sa invete cateva zeci de pagini legate de geografia Africii intr-o singura noapte, dar sa invete sa se cunoasca pe sine ii era imposibil.Nu stia daca intradevar il iubea sau era pur si simplu obligat sa-l iubeasca pe Takuan, dar un lucru stia sigur, si anume ca nu-i va fi usor sa uite sarutarie baiatului.
-Hei, nu mai sta acolo uitandu-te in gol, se racesc ouale!spuse Takuan ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-Nu te mai comporta de parca totul ar fi in ordine! Inceteaza sa mai zambesti asa!se rasti Takezo, neobisnuit de manios.
-Dar ce s-a intamplat?insista Takuan prefacandu-se indignat de spusele baiatului in timp ce se apropia si mai mult de acesta.
-Stai departe de mine!striga Takezo, fugind pe usa, pe care a trantit-o cu putere in urma sa.
Acum alerga pe straziile aglomerate, in timp de razele soarelui se strecurau printre ramurile copacilor inverziti, mangaiindu-i usor chipul inecat in lacrimi.
“De ce? De cine fug? De ce mi-e frica ? ’’ Intrebarile fara raspuns ii inundau mintea in timp ce pasii l-au condus spre casa.A apasat pe clanta si a privit in jur.Aproape ca uitase ca mama lui il asteapta, si nici nu s-a chinuit sa gaseasca o scuza buna, a intrat in casa, s-a descaltat si a urcat in camera sa.Insa in mod ciudat a ramas impietrit in fata usii. ‘’Ce tot fac aici’’Gandea el in timp ce deschidea usa.
-TA-KE-ZO! Se auzi un strigat de-a dreptul sfasietor, care venea din interiorul camerei sale.

Iata urmatorul capitol....stiu ca le postez unul dupa altul, dar nu am ce face...Love_yuki_eoiri, mersi din nou pentru comment!