17-04-2010, 02:40 PM
Mai incerc cu un next. Daca tot nu e bun, ficul poate fi sters.
Prima intrebare, “ Cine si ce sunt “ , m-a pus pe ganduri. Si asta din cauza ca nu stiam la care dintre noi se referea, odata ce in trupul meu salasluiesc doua persoane, cealalta fiind Florenta, un spirit al unei fete ce murise cu mult timp in urma.
“ Prezinta-ma frumos, da?... se baga ea in seama. Florenta Anghelon, fiica bancherului din Aeternum… “
“ Flor ! Uite, eu sunt convins ca Leo vrea sa stie doar dspre mine, posesorul acestui corp ; altfel, intrebarea ar fi fost formulate la plural, nu crezi ?... “
Am soptit un “ Doamne-ajuta ! “ si am inceput sa tastez.
< Cine si ce sunt ? > Hm... Grea întrebare... O întrebare cu multe răspunsuri, aşa cum e normal, doar că răspunsurile mele nu se aseamănă deloc cu cele la care te-ai putea aştepta.
Sa spun ca sunt un simplu om, as minti. As vrea sa fiu un simplu muritor, poate totul ar fi mai simplu pentru mine, dar dupa atatia ani, nu cred ca as mai suporta asta. De fapt, imi place sa fiu ceea sunt sunt, chiar daca e o afirmatie de om nebun... Spun asta, fiindca am o existenta duala, in mine sunt doua vieti, doua destine ; port in mine samanta nefericirii mele. Un singur trup si doua suflete, ancorate intr-o realitate incerta.
Ma numesc Doryan. Nu, nu Grey… Toata lumea ne confunda, desi prenumumele meu se scrie diferit fata de cel al personajului lui Wilde. Sincer, nu stiu de ce m-au botezat asa ai mei, dar imi place la nebunie numele meu.
Nu-mi stiu adevarata mea identuitate, am uitat-o, dar pe parcursul vietii mele, am avut diferite nume patronimice. Sperand sa nu-ti incarc memoria, domnule Leonard, voi enumera aceste demumiri fara lamuririle de rigoare. De altfel, sunt convins ca matale le sti déjà ; am observat ca te-ai pus in tema cu unele lucruri legate de existenta mea.
So, this diary is for… ca sa nu zica cineva ca ai sta degeaba. Mda…
Cand am fost adus de la internat la castelul parintelui meu adoptiv, ma numeau Doryan Galba, caci acesta era numele prolificului bancher din Aeternum, iar daca amintea de cel personajului desfranat din poemele lui Horatiu, coincidenta nu era deloc intamplatoare. Apoi, cand Galba a fost decazut din drepturi, am fost adoptat de maestrul Desalonta, unchiul lui Mariusz, care nutrea o iubire parinteasca pentru amandoi. Mai tarziu, in vremea cand am considerat ca viata mea alaturi de acest frate vitreg putea fi periculoasa, am incercat sa fug si mi-am luat denumirea Roxolan.
Ca o paranteza, in caz ca n-ai aflat, aceasta este derivarea de la de Roxa-Lhea, numele directorului tau.
Acum, sunt totusi, Doryan Desalonta, director la Rymnotech, compania mea si a lui Mariusz. care oficial e firma de avocatura. In realitate are preocupari cu mult mai sinuoase.
Cine sunt ? Un biet gardian, pastrat in organizatia asta, ce dainuie de cateva secole, doar pentru a-i purta de grija lui Mariusz, a-l apara de o profetie gasita in niste carti ale unui vrajitor si care s-ar putea indeplini sau nu, intr-un viitor nesigur. Practic, asta e singura explicatie pentru care inca supravietuiesc.
Usor patetic, nu ?... Si totusi, nu sunt atat de slab pe cate s-ar crede. Practic, intreaga firma se invarte in jurul meu, pot sa fac orice vreau, fara pic de teama.
Vârsta mea ar uimi pe oricine, dar cred ca tu ma vei intelege. Poate ai mai auzit de numarul doua sute saisprezece, dar nu stiai ca reprezinta si varsta mea, nu ?... Hm... Cred ca e haios sa auzi acest numar si mai apoi, ca omul care o poseda sta cuminte langa fratele lui, fără a încerca să-si faca propria mea viaţă. Eh, obisnuite-te cu asta, caci vei auzi lucruri si mai ciudate de atat...
Prima intrebare, “ Cine si ce sunt “ , m-a pus pe ganduri. Si asta din cauza ca nu stiam la care dintre noi se referea, odata ce in trupul meu salasluiesc doua persoane, cealalta fiind Florenta, un spirit al unei fete ce murise cu mult timp in urma.
“ Prezinta-ma frumos, da?... se baga ea in seama. Florenta Anghelon, fiica bancherului din Aeternum… “
“ Flor ! Uite, eu sunt convins ca Leo vrea sa stie doar dspre mine, posesorul acestui corp ; altfel, intrebarea ar fi fost formulate la plural, nu crezi ?... “
Am soptit un “ Doamne-ajuta ! “ si am inceput sa tastez.
< Cine si ce sunt ? > Hm... Grea întrebare... O întrebare cu multe răspunsuri, aşa cum e normal, doar că răspunsurile mele nu se aseamănă deloc cu cele la care te-ai putea aştepta.
Sa spun ca sunt un simplu om, as minti. As vrea sa fiu un simplu muritor, poate totul ar fi mai simplu pentru mine, dar dupa atatia ani, nu cred ca as mai suporta asta. De fapt, imi place sa fiu ceea sunt sunt, chiar daca e o afirmatie de om nebun... Spun asta, fiindca am o existenta duala, in mine sunt doua vieti, doua destine ; port in mine samanta nefericirii mele. Un singur trup si doua suflete, ancorate intr-o realitate incerta.
Ma numesc Doryan. Nu, nu Grey… Toata lumea ne confunda, desi prenumumele meu se scrie diferit fata de cel al personajului lui Wilde. Sincer, nu stiu de ce m-au botezat asa ai mei, dar imi place la nebunie numele meu.
Nu-mi stiu adevarata mea identuitate, am uitat-o, dar pe parcursul vietii mele, am avut diferite nume patronimice. Sperand sa nu-ti incarc memoria, domnule Leonard, voi enumera aceste demumiri fara lamuririle de rigoare. De altfel, sunt convins ca matale le sti déjà ; am observat ca te-ai pus in tema cu unele lucruri legate de existenta mea.
So, this diary is for… ca sa nu zica cineva ca ai sta degeaba. Mda…
Cand am fost adus de la internat la castelul parintelui meu adoptiv, ma numeau Doryan Galba, caci acesta era numele prolificului bancher din Aeternum, iar daca amintea de cel personajului desfranat din poemele lui Horatiu, coincidenta nu era deloc intamplatoare. Apoi, cand Galba a fost decazut din drepturi, am fost adoptat de maestrul Desalonta, unchiul lui Mariusz, care nutrea o iubire parinteasca pentru amandoi. Mai tarziu, in vremea cand am considerat ca viata mea alaturi de acest frate vitreg putea fi periculoasa, am incercat sa fug si mi-am luat denumirea Roxolan.
Ca o paranteza, in caz ca n-ai aflat, aceasta este derivarea de la de Roxa-Lhea, numele directorului tau.
Acum, sunt totusi, Doryan Desalonta, director la Rymnotech, compania mea si a lui Mariusz. care oficial e firma de avocatura. In realitate are preocupari cu mult mai sinuoase.
Cine sunt ? Un biet gardian, pastrat in organizatia asta, ce dainuie de cateva secole, doar pentru a-i purta de grija lui Mariusz, a-l apara de o profetie gasita in niste carti ale unui vrajitor si care s-ar putea indeplini sau nu, intr-un viitor nesigur. Practic, asta e singura explicatie pentru care inca supravietuiesc.
Usor patetic, nu ?... Si totusi, nu sunt atat de slab pe cate s-ar crede. Practic, intreaga firma se invarte in jurul meu, pot sa fac orice vreau, fara pic de teama.
Vârsta mea ar uimi pe oricine, dar cred ca tu ma vei intelege. Poate ai mai auzit de numarul doua sute saisprezece, dar nu stiai ca reprezinta si varsta mea, nu ?... Hm... Cred ca e haios sa auzi acest numar si mai apoi, ca omul care o poseda sta cuminte langa fratele lui, fără a încerca să-si faca propria mea viaţă. Eh, obisnuite-te cu asta, caci vei auzi lucruri si mai ciudate de atat...