Aventura unei prajituri

[BlueGum]

sa vedem unde ajunge nebunia mea :D am decis sa scriu o poveste total imaginara si (sper eu) total originala. sper ca o a fie destul de captivanta
sa trecem la subiect! e timpul ca prajitura noastra sa se creeze!

Capitolul 1 : Creatia

Intr-un laborator ascuns, izolat, un savant statea ascuns printre experimentele lui. Bietul om era evitat de toata lumea, nici nu isi arata fata prin lume. Aparenta lui demonstra ca era un savant nebun.Numele acestui savant era Nebonia.
De mult timp lucra la un experminet. Nimeni nu stia despre ce e vorba. Isi lua din lucruri tot de ce avea nevoie. Pe o masa, puse un castron imens. Incepuse prin a turna un lichid transparent ce era necesar omului. Sau apa pe intelesul vostru. Apoi lua trei obiecte identice ce se spargeau usor si proveneau de la o pasare banala, numita gaina, sau oua mai bine zis. Apoi lua doua prafuri albe, dintre unul care era sarat si unul era dulce. Sau mai bine spus, zahar si sare. Apoi loua o lingura imensa in care se afla un lichid vascos si galben, sau ulei mai pe limba noastra. Apoi lua un pliculet care il desfacu si iesi putin praf, sau praf de copt. Baga in compozitie un obiect lung, sau lingura, cu care a inceput sa omogenizeze compozitia chimica. Apoi mai adauga un praf fin, sau faina. Apoi lua un pachet in care se afla ceva galben, moale si unsuros, adica unt. Apoi mai adauga un lichid alb ce provenea de la un animal domestic numit vaca, adica lapte. Apoi lua o sticluta mica in care se afla ceva care mirioase frumos si destul de transparent, adica esenta de vanilie. Lua din nou acel obiect lung numit lingura si incepu din nou sa amestece. Apoi turna compozitia chimica intr-un recipient destul de mare care avea forma sferica. Savantul baga recipientul intr-o camera mare care incepu sa se incalzeasca din ce in ce mai tare, pana cand compozitia a capatat o nuanta maronie. Savantul a scos recipientul luand din el experimentul. Apoi il pune pe o tava si adauga un praf necunoscut. Savantul a inceput sa rada copios dand cu mana accidental pe o sticla de pe un raft. Aceasa continea elementul X care cazu pe experiment. Acesta incepu sa straluceasca. Incepu sa ii creasca membre si incepu a vorbi.
-Prajitura mea...TRAIESTE!
-Cine esti tu? Cine sunt eu?Sau, ce sunt eu? spuse prajitura abia ,,nascuta''.
-Tu esti experimentul meu accidental. Eu am incercat sa fac cea mai mare prajitura din lume dar se pare ca a iesit cea mai inteligenta, sau singura prajitura inteligenta!
Prajitura incepu sa alerge peste tot, speriata de locul unde se afla.

cam atat! sper ca ma place si poate am sa continui ! :zuppy10:

poze:

savantul : http://upload.wikimedia.org/wikipedia/co...nd.svg.png

prajitura: http://media.photobucket.com/image/cooki...s.jpg?o=55

[Apathy]

Incepuse prin a turna un lichid transparent ce era necesar omului. Sau apa pe intelesul vostru.

nu se incepe niciodata propozitia cu "sau", puteai sa pui virgula...

Apoi lua doua prafuri albe, dintre unul care era sarat si unul era dulce.

Apoi lua doua prafuri, din unul sarat si unul dulce.(suna mult mai bine asa)
repeti de prea multe ori "apoi"
in rest... chiar mi s-a parut interesant fic-ul:-?
ideea seamana cu cea a "Omuletului din turna dulce", doar ca mult mai tehnologizata daca pot spune asa... si ideea cu elementul "X", e exact ca in fetitele Power Puff(sau cum s-o scrie). Mai ales ca prajitura a fost creata intr-un mod accidental,exact ca in desen.
:bye:

[BlueGum]

flower_of_hell sincer nu stiu ,,Omuletul din turta dulce'' da mi-ar placea sa stiu. oricum azi sunt putin fericita si putin deprimata ...vine 50% 50%...adica fericita :D

Capitolul 2: Portalul

Mica prajitura alerga peste tot speriata. Nebunul savant fugea continuu dupa ea pentru a o prinde. Acesta obosi asa ca a inceput sa se gandeasca la un plan. O vazu ca prajiturei ii era foame ca ii venea sa se auto-manance. O ademeni cu un biscuit. Aceasta se apropia incet, incet, pana cand se asigura ca savantul nu vrea s aii faca nimic. Dar cand vazu ce urma sa manance...
-Esti nebun? Vrei sa imi mananc semenii? spuse prajitura.
-Este doar un biscuit!
-Ce ai spus? Mi-ai insultat o ruda?
-Ce ruda? Am spus si repet, E DOAR UN BISCUIT!
-Iar imi insulti ruda? Sunt sigura ca toti cei din neamul tau imi mananca rudele. Nu aveti respect?
-Respect doar pentru ceva ce se mananca? Daca ne-ar cuprinde respectul atunci...atunci noi ce vom manca?
-Mancati copaci! Nu cumva sa imi raniti rudele! Sa fie mancate la o varsta atat de frageda ? Oameni buni...ce este cu lumea asta?!
Prajitura continua sa stranga in brate micul biscuit. Parca s-ar fi indragostit de el. Savantul era uimit. Prajitura era chiar inteligenta, daca vroia sa isi apere ,,semenii'' atunci avea un creier extraordinar. Savantul avea sa castige mult pentru prajitura lui, dar acum trebuia sa aiba grija sa nu o piarda. Avea multe lucruri periculoase prin laborator, ceea ce putea duce chiar la distrugerea prajiturii. Savantul nu avea cum cum sa ascunda toate acele lucruri intr-un loc. O cusca era o solutie destul de buna,dar trebuia sa faca una destul de rezistenta. Nu stia inca ce mai putea face prajitura.
Intre timp, prajiturica a adormit cu biscuitele in brate. Parca si-ar fi gasit fratele Biscuitus de mult pierdut. Savantul a inceput sa isi construiasca cusca. Din pacate, nici un surub nu putea strange. Masina lui pentru asamblat era stricata, asa ca trebuia sa faca el totul. Ii era greu, nu facuse de mult asa ceva. Dupa cateva ore de lucru, sau mai bine zis 10 ore, savantul nepriceput a reusit sa isi faca cusca. Prajitura inca dormea asa ca nu era o problema. Savantul se apropia din ce in ce mai mult de ea cu o plasa.
-Ce somnic bun am tras! Tu cum ai dormit micul meu biscuite?
Dar nu mai apuca sa spuna nimic deoarece savantul o prinse in plasa. Prajitura se agita si tipa dupa ajutor, chiar daca nu o auzea nimeni. Barbatul o puse in cusca pe prajitura o si o incuie. Acum vroia sa sune la ziar pentru a le spune despre experimentul lui. Cei de la ziar erau uimit, nu credeau ca poate exista asa ceva. Acestia urmau sa vina in curand pentru o noua stire senzationala. Savantul sarea in sus de bucurie spunand:
-O sa fiu bogat! O a fiu bogat!
In timp ce dansa, a ajuns langa o masinarie care, dupa spusele savantului, te teleporta in timp, dar niciodata nu a stiut adevarul. Din neatentie, se aseza pe butonul mare si rosu. Incepu sa se deschida ceva, ca o gaura in perete doar ca aceasta nu ducea afara. Aceasta parea ca o gaura neagra in miniatura care incepea sa absoarba tot ce apuca. Savantul se tinea de ce gasea prin camera, dar biata prajitura era inchisa in cusca. Cusca zbura cu tot cu ea in portal dar nu se stie unde. Savantul era ingrijorat, oare ce le va spune jurnalistilor. Acum prajitura se ducea intr-un loc neexplorat singura. Dar oare unde ?

[BlueGum]

nicioun commentariu? nu-i nimic, o sa fiu rabdatoare

Capitolul 3: Dincolo de portal

Prajiturica intrase in portala. Inauntru parca aluneca pe un tobogan infinit. Dar deodata se zari lumina.
Prajitura cazu jos, pe pamant, sau asa parea. Era un loc ciudat, unde dulciurile predominau. Pietrele erau bomboane mici colorate. Copacii aveau in loc de frunze vata-de-zahar. Casele erau din turta dulce iar gardurile lor erau acadele-bastonase. Toate plantele si animalele erau jeleuri colorate. Lacul , in loc de apa avea esenta de vanilie. In fata prajiturii se ridica un palat mare care era deasemenea din prajituri si bomboane. Intr-o gradina de langa palat se afla un scaun pe care statea un omulet ciudat care avea o pelerina si o coroana pe cap. Prajiturica se apropie de acel loc. Garzile au oprit-o. O voce de barbat se auzi:
-Lasati-o sa treaca. Cine esti tu? Nut e-am vazut prin aceste imprejurimi.
-Eu am fost creata de curand intr-un laborator al unui om si am fost trasa intr-un portal care m-a adus aici.
-Se pare ca vi din lumea omanenilor.
-Da, si nu imi place acolo. Oamenii ne mananca semenii zilnic fara mila si spun ca suntem doar niste prajituri.
-Candva, am trimis o armata foarte numeroasa, cam 1000 de soldati, pentru ai ingenunchia pe oameni. Dar am dat gresi. Noi eram mici, dar ei erau mari. In putin timp, fara niciun efort, acestia ne-au mancat locuitorii.
-Cat de trist! Nu imi vine sa cred ca niste fiinite atat de renumite despre care se vorbeste ca au suflet bun, pot manca niste fiinite de alta specie. Dar nu am avut onoarea sa va cunosc.
-Ma bucur ca spui asta. Cred ca infatisarea mea spune multe. Eu sunt Contele de Turta-Dulce si conduc acest tinut, numit Dulcenia.
-Eu nu am nume. Sunt un nimic. Locul meu este undeva unde sa fiu singura. Spuse prajiturica amagita.
-Aici iti este locul! Impreuna vom cuceri lumea oamenilor si le vom arata ca trebuie sa aiba respect nu numai intre ei, ci si cu alte fiinite care nu sunt de aceeasi rasa.
-Cand am fost creata, omul acela a vrut sa imi dea sa mananc una din neamul meu! As face orice pentru a va ajuta sa ii ingenunchiati pe oameni! Spuse prajitura stergandu-si lacrimile.
-Ma bucur ca vrei sa ne ajuti! Hai cu mine in palat si iti voi spune o poveste.
Prajitura aproba si merse impreuna cu contele in palat. Cand au ajuns in sala tronului, prajitura a fost uimita. Acolo se afla un scaun imens care era al contelui. Perdelele erau lungi si acopereau ferestrele care pareau contruite din cuburi de zahar. In mijlocul salii se afla o fantana cu ciocolata iar pe pereti aveau tablouri ce pareau ale familiei contelui. Acesta se aseza pe imensul scaun si incepu sa ii povesteasca prajiturei:
-Noi am avut multe incercari de cucerire a oamenilor dar toate au dat gresi. Tot ce ne trebuie este o arma cara sa nu le faca rau, dar macar sa ii sperie pe oameni. Legenda spune ca exista o arma ascunsa care are ca scop cucerirea oamenilor. Dar nimeni nu stie unde este ascunsa. Intr-o carte veche din biblioteca se enumera locurile unde se ascund bucati de harta si bijuterii care folosesc pentru activarea armei. Dar pana acum, toti care au incercat sa se aventureze au sfarsit din primele momente. Aventura este periculoasa dar are ca premiu ceva foarte folositor.
-Si credeti ca eu as putea sa merg in aceasta aventura?
-Eu nu cred, stiu ca poti! Iti voi da la dispozitie 1 zi pentru a te gandi si sper din tot sufletul ca va fi raspunsul care mi-l doresc!
Prajiturica a ramas ingandurata. Nu stia daca sa refuze sau sa accepte.

[BlueGum]

Capitolul 4: Decizia

Prajiturica a ramas ingandurata. Nu stia daca sa accepte sau sa refuze. Daca accepta, isi risca viata si nici nu se ,,nascuse��de mult timp . Nu apucase sa exploreze lumea. Dar daca refuza, ii trada pe toti cei care au sperat ca va accepta sa se aventureze intr-o aventura riscanta. O multime de intrebari i se invarteau in cap. Trei cuvinte o bantuiau: refuza sau accepta. Nu vroia sa il dezamageasca pe conte mai ales ca acesta si-a facut sperante. Dar se pare ca inima a fost putin mai puternica decat micul ei creier de gelatina. Nu o mai interesa viata, daca ajuta pe cineva, iar acel cineva va insemna o multime de prajituri, atunci aceasta macar va muri cu un scop. Isi sterse lacrima din ochi si porni spre sala tronului.
In sala, contele parea si el ingandurat. Spera din tot sufletul ca prajitura sa accepte. Aceasta deschise usile, facandu-si aparitia. Pe fata contelui a aparut un zambet de speranta.
-Bine ai revenit prajiturica mea! Ai luat hotararea atat de devreme?
-Asa se pare. Dupa cum se vede, inima mea a luat decizia mult dorita. Asa ca�accept!
Regele sarea in sus de fericire. Nu ii venea sa creada ca dupa atata timp, a mai gasit pe cineva care sa se aventureze. O imbratisa pe prajitura in semn de multumire, spunandu-i ca va fi rasplatita si va deveni o eroina.
-Iti voi angaja doua ajutoare. Sunt sigur ca unii dintre cavalerii mei de onoare vor fi incantati sa te ajute in aventura ta riscanta. Am patru cavaleri de onoare la curte care s-au remarcat prin curajul si puterea lor. Sunt cei mai buni razboinici de aici. Indata ii voi chema. Mesager!
-Aici! Ce doreste Inaltimea ta? spuse mesagerul.
-Doresc sa le spui cavalerilor de onoare sa vina in graba la mine!
-Da conte! Cuvantul tau e lege pentru mine!
Mesagerul pleca indata dupa cavaleri. Nu vroia sa isi supere seful. In cateva minute ii aduse pe cei patru cavaleri.
-Cavaler Gogoasa, Sir Crema, Print Ecler si Razboinicule Tarta, stiti de ce v-am chemat aici? spuse contele.
-Nu. Ce doreste Zaharimea voastra ?
-O alta prajitura a acceptat periculoasa aventura in care voi nu ati avut curajul sa va duceti. Daca nu ati avut curaj pentru atat, atunci o veti insoti pe prajitura in aventura. Castigatorii voi cei de pe primele doua locuri, ceilalti fiind nefolositori. Inafara de posturile de ajutor pentru aventuriera noastra, veti primi cate un trofeu creat de insusi renumitii bucatari Chip si Dale! Pentru a se desemna castigatorul, va fi o cursa periculoasa maine. Daca reusiti sa treceti de aceasta cursa atunci veti reusi si in aventura.
Cei patru cavaleri au inceput sa isi arunce priviri ucigatoare. Daca vor castiga, primesc un trofeu frumos. Iar daca vor reusi si in aventura vor aparea bine in ochii contelui. Nu au mai pus intrebari deoarece contele ura asta. Nu ii placea sa repede de doua ori. Acestia au plecat din sala, lasandu-I pe conte si prajitura dinguri.
-Sper ca vei primi ajutorul cuvenit, prajitura mea. Spuse contele.
-Asa sper si eu. Sper ca nu voi regreta ca am acceptat aceasta propunere. Dar am o rugaminte! Castigatorii care vor ajunge ajutoarele mele sa se ainteleaga, altfel in aventura vom avea certuri. Daca intre noi apar relatii de dusmanie, atunci sansele noastre sunt ca si pierdute!
Contele a aprobat din cap. Era multumit ca prajitura stia ce sa faca si nu ii era prea frica.

[RaYnutza]

de unde sa incep.... poi, in primul rand ideea intradevar mi s-a parut originala, cam copilaroasa...dar e ok. Apoi, ai foarte multe greseli si de tastare "experminet" etc... si multe de exprimare. de exemplu mi se pare aiurea sa incepi o propozitie de genul "Nebunul savant" cand puteai sa spui "savantul nebun" sau alta "Apoi lua doua prafuri albe,dintre unul care era sarat si unul era dulce" ... "DINTRE care unul era sarat..si unul dulce"
sau "Apoi lua un pliculet care il desfacu si iesi putin praf, sau praf de copt" aici nu inteleg la ce te referi..bine m-am prins dar te-ai exprimat gresit. ori e praful dupa dulapuri ori praful de copt? din exprimarea ta reiese ca sunt amandoua.
"prajiturei" ="prajiturii"
si multe altele. ai si multe repetitii deranjante
"Sper ca vei primi ajutorul cuvenit, prajitura mea."
"Asa sper si eu. Sper ca nu voi regreta"


primul capitol a fost plin de greseli, insa ai mai avansat putin pana la ultimul capitol. reciteste textul inainte de postare. take care. gambatte !

[BlueGum]

usor, sa va mai tin putin in suspans, acum va fi intrecerea dintre cei patru cavaleri de onoare :D

Capitolul 5 : Intrecerea

Cei patru cavaleri erau la linia de start. Razboinicul Tarta si Printul Ecler isi aruncau priviri ucigatoare. Vroiau cu orice pret sa castige. Cei doi, chiar inainte de cursa, s-au aliat pentru ai invinge pe Cavalerul Gogoasa si Sir Crema. Vroiau sa castige respectul contelui si al prajiturei care va deveni eroina chiar daca vor trebui sa faca asta trisand. Cavalerul Gogoasa si Sir Crema erau mult mai corecti. Ei vroiau sa castige prin joc curat, iar daca pierdeau, stiau ca nu trebuie sa renunte si se vor antrena mai mult.
Arbitrul era o negresa. Acesta parea si el curios de ce se va intampla. Dar la ordinul contelui acesta a spus...
-START!
Cei patru cavaleri au inceput sa alerge. Cavalerul Gogoasa si Sir Crema erau in frunte. Stiau ca nu vor trebui sa triseze pentru a castiga. Dar din pacate visele lor au fost distruse. Se pare ca Razboinicul Tarta si Printul Ecler au avut grisa de ei. Au aruncat pe teren multe banane, lasandu-i pe cei doi in urma. Au incercat sa ii ajunga din urma dar nu au reusit. Cavalerii inaintau din ce in ce mai mult. Cand Razboinicul Tarta si Printul Ecler au vazut ca cei doi erau mult in urma au decis sa faca o capcana. Au inceput sa sape o groapa care au acoperit-o cu pietrele din bomboane. S-au dus cat au putut de repede la izvorul de miere pentru a lua niste miere. Au pus-o in groapa pentru ca atunci cand cei doi vor cadea, sa se lipeasca de miere si sa nu mai poata ajunge la start. S-au ascuns in copacii din vata-de-zahar pentru a nu fi vazuti. Sir Crema si Cavalerul Gogoasa se indreptau spre capcana. Spre ghinionul lor, au cazut in ea. Razboinicul Tarta si Printul Ecler au inceput sa rada. Dar Cavalerul Gogoasa si Sir crema au reusit sa iasa din gaura. Se pare ca nu era suficient de adanca pentru a nu putea iesi. Razboinicul Tarta si Printul Ecler au ramas cu gurile cascate. Trebuiau sa se gandeasca deoarece adversarii erau deja la mare distanta. Dar din pacate, ideea lor de a se ascunde in copaci nu a fost una buna. Acestia au ramas blocati in vata-de-zahar. Dupa putin au reusit sa se elibereze din capcana dulce.
Cavalerul Gogoasa si Sir Crema erau in frunte. Erau siguri pe ei ca vor castiga si asta prin joc corect. Dar din pacate, au gresit drumul. Cei doi au iesit de pe ruta cursei ajungand intr-un loc blocat. Acolo lucrau niste muncitori clatite.
-Ne scuzati, putem trece?
-Nu vedeti ca e zona in constructie? plecati de aici inainte sa s eintample ceva!
Cei doi au plecat inapoi. Razboinicul Tarta si Printul Ecler au reusit sa ajunga foarte aproape de start. Adversarii nu mai aveau nicio sansa de a castiga. Au hotarat sa ia o pauza deoarece adversarii nu aveau cum sa mai castige. In timp ce se odihneau, pe langa ei au trecut Cavalerul Gogoasa si Sir Crema. Toti cei patru cavaleri erau aproape de linia de finish.
-Castigatorii sunt...Cavalerul Gogoasa si Sir Crema!
-Ceeeeee? Noi am fost primii!
-Da, voi ati fost primii deoarece i-ati intrecut cu o secunda. Dar din pacate, Spionul Dulceata v-a urmarit. Voi doi ati trisat, iar cei doi au castigat prin joc curat!
-Am castigaaaaaat! spusera Cavalerul Gogoasa si Sir Crema.
-Acum, veniti pentru a va primi premiul!
Castigatorii s-au indreptat spre conte mandri. Contele avea un zambet pe buze. Acum stia ca macar ii va da ajutoare bune micii lui eroine.
-Asa cum am promis, voi doi veti primi o cupa creata de insusi renumitii bucatari Chip si Dale si onoarea de a fi ajutoarele prajiturei in viitoarea ei aventura! Plecarea va fi maine dimineata asa ca sa va odihniti bine, ati avut o zi grea!
Cei doi au mers in palat in camerele lor gata pentru culcare si cu gandul la ceea ce ii asteapta.

sper ca a fost interesant, in capitolul urmator prajiturica merge in aventura :D

[Apathy]

mi-a pacut capitolul.. mai ales ca cei care au castigat cinstit au castigat, desi ar fi fost mai interesant ca Razboinicul Tarta si Printul Ecler, sa castige... poate o omorau pe prajiturica in aventura sa...:zuppy08:

lasandu-i pe cei doi in urma. Au incercat sa ii ajunga din urma dar nu au reusit.

ai multe repetitii, daca era numai una te iertam, dar ai mare grija la ele.. si repeti de asemenea de prea multe ori numele celor patru cavaleri
s eintample - sa se intample

Plecarea va fi maine dimineata sa ca ar fi bine( nu prea am inteles ce ai vrut sa spui) sa va odihniti

Cei doi au mers in palat in camerele lor gata pentru culcare si cu gandul la ceea ce ii asteapta.
se subantelege ca , camerele eerau gata de culcare, nu cavalerii... deci nu uita de virgula
:bye:

[BlueGum]

ma bucur ca iti place flower_of_hell :D macar stiu ca am un cititor fidel :*

Capitolul 6:Plecarea

Cei treu aventurieri s-au trezit dis-de-dimineata. Nu erau somnorosi si aveau putina pofta de aventura.
Contele de Turta-Dulce astepta la iesirea din Dulcenia. Vroia sa isi i-a ramas bun de la cavalerii lui. Prajiturica era alaturi de el asteptandu-si ajutoarele. Din departare au inceput sa se vada Cavalerul Gogoasa si Sir Crema.
-Buna dimineata sefa! spuse Cavalerul Gogoasa.
-Nu e nevoie sa imi spui sefa. Pentru voi voi fi ca o prietena! spuse prajiturica.
-Nu credeti ca ar trebui sa plecam? Aventura ne asteapta! spuse Sir Crema.
-Draga mea prajiturica, inainte sa pleci vreau sa iti alegi un nume. Un nume la care sa ma pot gandi cat vei fi plecata! spuse contele trist de plecarea noi lui prietene.
-Ce spuneti de Regina de Ciocolata? Este un nume maret!
-Nu vreau sa mi se spuna asa! Sunt totusi o prajitura obisnuita. Prefer sa imi spuneri Kiri! spuse prajiturica.
-Chiar vrei un nume atat de comic? Daca spui tu. La revedere draga mea Kiri!
Prajiturica a plecat impreuna cu ajutoarele sale. Incet, se pierdeau in departare. Contelea a inceput sa planga. Simtea ca isi bate joc de Kiri. A trimis atatia cavaleri curajosi in misiune dar el nu a avut niciodata curajul sa mearga. A ramas in palatul lui pe scaunul imens in timp ce unii isi riscau viata. Acum spera ca va fi diferit, nu si-o va ierta niciodata daca inca o prajitura curajoasa isi va pierde viata.
Pe drum, cei trei aventurieri mergeau linistiti. Cavalerul Gogoasa si Sir Crema erau foarte ingrijorati, in timp ce Kiri nu avea nicio problema. Cei doi erau ingandurati. Se priveau unul pe altul cu ochii plini de griji. Parca incepeau sa regrete ca merg in aceasta misiune. Dar nu stiau ce sa mai creada. Daca reuseau sa termine cu succes misiunea atunci vor aparea bine in ochii contelui, dar daca vor muri va plange cineva pentru ei? Nimeni nu tinea la cei doi. Dar Kiri a reusit sa ii scoata din gandurile profunde:
-Sunteti speriati, nu-i asa?
-Sigur ca nu! Dar din cate vedem tu nu pari ingrijorata de ce se va intampla.
-Nu este adevarat. Inauntrul meu exista o particica speriata de aceasta aventura, dar eu incerc sa imi inving teama altfel aceasta va castiga si nu ma va lasa sa duc misiunea la bun sfarsit.
-Cata dreptate ai! As vrea sa pot avea si eu inima ta pura!
Kiri zambi. Se pare ca a reusit sa isi faca prieteni foarte repede. Stia ca acestia vor fi in stare sa isi dea viata pentru a o proteja. Stia ca vor fi alaturi de ea in momente in care nu va sti ce sa faca, cand isi va pierde curajul si speranta. Era sigura ca daca va muri, cei doi vor continua aventura si o vor cinsti ca a avut curaj sa se duca in prima si cea mai periculoasa aventura. Nu va trece moment in care ea sa nu fie alaturi de cei doi asa cum au facut si ei pentru ea.
Dar fara sa isi dea seama, au ajuns intr-un loc ce nu prea prea primejdios la prima vedere.
-Hai prieteni! Aceasta este Lacul de Ciocolata. Nu pare deloc periculos! spue Kiri.
-Ai dreptate. Din cate stiu eu, aici nu este nimic de care sa te temi. spuse Cavalerul Gogoasa.
-Eu spun sa te mai gandesti. Priveste! spuse Sir Crema.
Din Lacul de Ciocolata au inceput sa sara pesti. Dar nu orice fel de pesti. Erau Pesti Pirania sub forma de alune. Acestia pareau cam flamanzi. Oare cei trei aventuriei vor reusi sa treaca de ei ?

Sper ca v-a placut :D si vreau sa va cer o parere. Ma gandesc sa scriu o poveste ... ,,O viata de scolar'' si in poveste sa fie vorba de niste copii care sa faca numai prostii :D deci, cu alte cuvinte, o poveste comica! Sa spuneti daca ati fi interesati sa scriu aceasta poveste. Pana tunci, spor la citit!

[Apathy]

yey... prajiturica are un nume... Kiri, ce-mi place numele:x, e atat de haios
am vazut cateva greseli:
treu - trei
"Contele a inceput sa planga."

Nimeni nu tinea la cei doi. Dar Kiri a reusit sa ii scoata din gandurile profunde

nu mai incepe propozitiile cu "dar", trebuia sa pui virgula si sa continui...
''au ajuns intr-un loc ce nu parea prea primejdios"
cam atat am avut de spus... :X

si despre noua ta idee cu "Viata de scolar", e usor sa scrii despre asta la cate nazbatii facem... dar trebuie sa imbini foarte bine amuzamentul cu celelalte caractere ale genului epic:descrierea, naratiunea cat si dialogul...
daca crezi ca esti in stare, incearca... din greseli inveti;) :bye: