O moarte subtilă

[Looolaaa13]

CAPITOLUL TREI

După ce a rămas fără aer a rupt sărutul. Mă căuta cu privrea, dar nu am putut să mă uit la el. Mă simţeam prea vulnerabilă. Mi-a prins bărbia cu mâna şi şi-a zdrobit buzele de ale mele. L-am împins şi am plecat. Nu trebuia să facă asta. Eu aveam alt plan. Trebuia să mă răzbun, şi oricum ştiam că dacă am fi avut iar o relaţie, m-ar fi înşelat. Aşa era el.
Am plecat plângând, cred că drumul spre casă mi-a luat zece minute. M-am oprit în faţa blocului. Am dat cu pumnul într-un perete, până când a început să îmi curgă sânge. Chiar şi eu aveam momente când simţeam nevoia că trebuie să mă descarc. Am urcat treptele grăbită, şi m-am aruncat în pat. Am început să plâng şi, printre suspine am adormit.
A doua zi m-am trezit cu o durere teribilă de cap. Nu vroiam să merg la şcoală să dau ochii cu toată lumea. Am încercat să îl conving pe tata să mă lase să stau acasă, însă ca de obicei a fost prea comunist. Trebuia să merg. După ce mi-am făcut toaleta de dimineaţă m-am schimbat într-o pereche de blugi gri şi o cămaşă neagră cu roşu. Părul cârlionţat mi l-am lăsat desprins şi m-am dat cu creion negru. Dacă tot trebuia să mă duc la şcoală fără voia mea, atunci clar nu purtam uniformă. Am mers încet spre liceu, şi am întârziat douăzeci şi cinci de minute la oră. Când am intrat într-un final în clasă aveam psihologia. Toate privirile au fost aţintite asupra mea, iar eu nepăsătoare m-am aşezat lângă Eric. Mi-a zâmbit trist, iar când am vrut să îl întreb ce are vocea dirigintelui mi-a captat atentia :
- Alexandra, tocmai vorbeam despre problemele adolescenţiolor. E clar că şi tu ai aşa ceva. Ce s-a întâmplat ?
Pe mătă s-a întâmplat. Mi-am dat ochii peste cap şi i-am zis cât de politicos mă lăsau nervii că nu e treaba lui. Mi-am băgat căştile în urechi, iar melodia celor de la Placebo, For what it’s worth îmi invada capul. Dintr-o dată Eric a luat o cască şi mi-a şoptit :

Ai gusturi bune...

I-am zâmbit strâmb şi mi-am simţit telefonul vibrând. Primisem un SMS de la Radu care mă invita să ne plimbăm. Şi Eric a văzut mesajul, mi-a aruncat o privire plină de dispreţ şi s-a uitat în altă parte. Nu înţelegeam care era problema lui. I-am pus o mână pe umăr şi l-am întrebat râzând dacă este gelos. A şoptit foarte încet un da... Am rămas mască şi am aşteptat uimită sfârşitul orei.
Când s-a sunat mi-am luat geanta şi am plecat spre parcul de lângă casa lui Radu. Mi-a spus că el este acolo şi că mă aşteaptă. Am mers grăbită , iar când am ajuns Prinţul stătea pe o bancă cu capul sprijinit de palme. Purta o pereche de blugi largi, lăsaţi, teneşi şi un tricou mov. Părul veşnic ciufulit îi scotea ochii negrii în evidenţă mai mult ca de obicei. Arăta perfect, deşi faţa îi era îngropată în griji.
- Bou’ de taică’miu mă dă afară din casă !
- De ce ?
- M-a prins cu droguri.
- Futu-i!
Îmi era milă de el. Nu vroiam să îl întreb de ce s-a drogat, ştiam că eu sunt motivul, aşa că l-am primit la mine o săptămână. În tot acest timp tata era plecat din ţară. A zâmbit forţat şi a acceptat. Urma să ne întâlnim peste patru ore, timp în care el îşi făcea bagajul.
Mă bucura nespus faptul că el urma să stea la mine, totuşi era naşpa. Îl cunosc de mult, iar când se droghează devine a naibii de irascibil. Îi trebuie mult să îşi revină şi se simte groaznic după ce le foloseşte, însă ca
şi mine iubeşte senzaţia din primele minute în care simţi o stare foarte plăcută de euforie. Diferenţa este că eu doar mai fumez. Am avut probleme grave de sănătate, plus că la dezintoxicare este a dracu’ de groaznic. Cunoşti o groază de persoane care vor să afle mai multe despre tine. După ce faci greşeala să le povesteşti cum te-ai apucat de droguri, încep şi ei să îţi facă o relatare nu tocmai scurtă a vieţii lor de drogaţi. Apoi mai e şi un psiholog. Asta am urât cel mai mult, să mă creadă o retardată care îşi aruncă viaţa la gunoi. Te simţi cel mai împlinit om după ce ieşi de acolo, însă jumătate se vor întoarce şi peste câteva luni...
După ce s-au scurs cele patru ore, el era în faţa blocului meu, cu patru valize. Când l-am văzut am început să râd zgomotos. A ridicat dintr-o sprânceană şi nu a spus nimic. L-am invitat înăuntru şi i-am arătat camera de oaspeţi. Şi-a aruncat toate bagajele şi s-a trântit pe pat, lângă mine.
- De ce m-ai primit? a întrebat el calm.
Nu i-am răspuns şi am continuat să fixez tavanul. Dintr-odată m-am ridicat şi m-am dus în bucătărie. Chiar nu vroiam să stau lângă el atunci. Urmau multe întrebări prosteşti de genul : mă mai iubeşti? Ca şi cum eram menită să fac asta. Să îl idolatrizez pe el. Poate că superioritatea lui m-a atras.. cert e că toate îl doresc...
Am luat telefonul şi am comandat pizza. Ca pe vremuri. Ne-am aşezat pe canapeaua din sufragerie şi am început să ne uităm la o comedie. Acum, când avea moralul la pământ exact asta îi trebuia. Am râs, am făcut alte glume, şi am început să povestim ce am mai făcut. Când m-a întrebat dacă am prieten, mi s-a oprit inima. Exact aici vroia să mă aducă. I-am spus că sunt pe cale să am . Ăsta era adevărul. Pe la jumătatea filmului, mi-a sunat telefonul. Am răspuns stângaci şi am fost foarte mirată când am realizat că era Eric. Zicea că vrea să ne întâlnim urgent. Tonul lui era foarte încordat. Era într-un parc foarte aproape de casa mea. I-am spus lui Radu unde mă duc şi cu cine. Mi-a rânjit. Am coborât treptele în grabă, gândindu-mă ce ar putea fi. Am alergat tot restul drumului. Când am ajuns gâfâiam puternic şi am rămas foarte şocată când am vazut că lângă el era Vlad. Amândoi aveau o figură serioasă care m-a făcut să înjur printre dinţi. Cum naiba aflase că eu îl cunoşteam pe Vlad?