O moarte subtilă

[Looolaaa13]

Mdaa.... Mi s-a părut o idee bună, aşa că am decis să postez... Sper să vă placă. Orice sfat/critică/sugestie etc. sunt bine primite. Lectură plăcută!

Prolog

-Imi pare rău, Alexandra ! Chiar imi pare...
Mi-am ridicat capul, aşa încât el să îmi vadă ochii împăienjeniţi de lacrimi. Braţele lui puternice mă prindeau într-o strânsoare tandră, gura lui o căuta pe a mea, iar când a întâlnit-o, limbile noastre au început acelaşi joc atât de cunoscut. Am rupt sărutul repede, jenată de acel moment în care am lăsat garda jos. M-am mai uitat odată la el, şi abea atunci am putut să observ cât de mult se schimbase. Părul lui brunet, ciufulit, acum îi ajungea deasupra umerilor, ochii lui albaştri erau atât de profunzi iar corpul îi era mai înalt şi mai bine făcut.
- Nu... nu mai plâng... gata.. Scuze Vlad....

A fost o promisiune pe care mi-am făcut-o mie, şi pe care aveam să o respect.

Capitolul unu

Au trecut doi ani de când am făcut acea promisiune. Şi...mda, pot spune cu mândreţe că m-am schimbat radical faţă de persoana care eram înainte. Nici nu ştiu când am zâmbit ultima dată, cert este că nici nu mă interesează. Chiar şi acum mi se pare că la cinsprezece ani eram mult prea naivă. Credeam in dragoste si credeam că Vlad ar putea fi prinţul meu. Greşit. Eu trăiam singură, poate doar cu propriile mele iluzii roz.

Acel ţiuit asurzitor a spart liniştea din camera mea. Am înjurat printre dinţi şi am oprit alarma. Era luni, iar asta însemna că trebuia să îmi mişc fundul până la liceu. M-am ridicat din patul meu pufos, şi m-am dus la baie să îmi fac toaleta de dimineaţă. Când am terminat, m-am mai uitat odată în oglindă, pentru a-mi vedea chipul încă o dată. Ştiam să mă iubesc numai pe mine, şi nu refuzam niciodată să arăt asta. Mulţi mă considerau doar o îngâmfată, şi sincer nici nu îmi păsa...
M-am îndreptat spre şifonier de unde mi-am scos o pereche de pantaloni scurţi negri, un tricou mov şi o eşarfă. M-am încălţat cu o pereche de converşi tot mov, mi-am luat ghiozdanul plin de maimuţoi şi insigne si am plecat la liceu. Simţeam nevoia să fac ceva diferit, aşa că am mers cu bicileta. Mi-a luat mai puţin ca de obicei şi am ajuns repede în clasă. Eram a 10 a C. Am deschis uşa din lemn de nuc după ce mi-am aranjat câteva şuviţe rebele. Părul meu brunet nu avea să stea liniştit ştiind că este captiv în acea strânsoare aşa că i-am dat drumul. Spre marea mea surprindere nu eram singură. Acolo se afla şi tipul nou, cu care trebuia să facem cunoştiinţă azi.Ochii mei negrii l-au cercetat pe furiş pentru a-mi confirma bănuielile. Dacă era aşa, înseamnă că anul ăsta aveam să mă distrez. Trebuie să recunosc că am rămas plăcut surprinsă să văd că avea aceleaşi trăsături ca fratele său, pe care eu îl cunoşteam atât de bine, şi care era plecat cu o bursă in America. Il cheamă Eric. Aceiaşi ochii albaştrii s-au aţintit asupra mea, încercând să afle cine sunt eu, atunci când a observat că mă îndreptam spre el. Pe chipul lui angelic a apărut o expresie de uimire. Am crezut că îi par familiară, însă speram să nu realizeze cine sunt. M-am prefăcut că nu îl cunosc şi m-am prezentat.
- Alexandra Radu !
- Eric...
Mi-am arcuit buzele într-un zâmbet cuceritor şi am părăsit clasa.În mintea mea muream de nerăbdare să îl văd din nou. Vocea lui groasă îmi amintea de cea a fratelui său. În mintea mea deja aveam pregătită razbunarea ce avea să ii lovească din plin cea mai apropiată rudă ... pe Vlad...
Am fost trezită rapid din visare de sunetul groaznic al clopoţelului. Avea sa fie o zi specială. Am afişat un zâmbet superior şi m-am întors in clasă. Toate privirile au fost aţintite asupra mea, şi abea atunci am realizat că în dezordinea gândurilor mele am greşit încăperea. Am început să râd isteric. Am salutat câţiva băieţi după care m-am îndreptat spre clasa mea cu paşi hotărâţi. Am observat că toată lumea stătea în jurul băncii mele, chiar şi Eric. Am auzit fete cum se rugau de el pentru nu ştiu ce, iar el le spunea că este ceva personal şi că nu ar trebui să facă asta. Dintr-o dată mi-am dat seama. Îmi uitasem jurnalul pe bancă. Jurnalul în care scrisesem şi despre Vlad. M-am năpustit spre Eric şi am început să îl injur printre dinţi.
- Hai, gata... dispăreţi, nu vând nimic!
Atunci şi-a făcut apariţia noul diriginte care arata a dracu de sexy. Clar nu avea să fie un an plictisitor. M-am aşezat in bancă, în timp ce îmi muşcam cu ardoare buza de jos. Iar el a observat asta. El adică Eric.S-a uitat superior la mine şi s-a aşezat în bancă. Dirigintele nostru era profesor de psihologie, aşa că a început să spună nişte baliverne teribil de plictisitoare. Stăteam în banca a trei-a de la perete, aşa că mă puteam uita pe geam în voie.
Nimeni nu era atent, aşa că dirigintele a hotărât să abandoneze subiectul şi să ne mute în bănci. Grozav ! Am afişat un rânjet şi m-am ridicat:
- Domnule diriginte, am spus eu pe un ton mieros. Aş vrea să stau în bancă cu Eric!
Am observat cum toate privirile erau aţintite asupra mea. Felicitări Alexandra! Totul mergea perfect. Dirigintele a aprobat scurt, iar eu m-am mutat în ultima bancă cu Eric. I-am zâmbit dulce si mi-am aşezat lucrurile. Deodată mi-am amintit. Avusese jurnalul meu. Am scos repede o foaie şi am scris pe ea:

L-ai citit?

Nu am aşteptat mult şi mi-a răspuns cu un zâmbet pe buze:

Poate da, poate nu...

Nu mă aşteptam să semene atât de tare cu Vlad. La naiba. Deci vroia să ne jucăm. Mi-am strâns mâna într-un pumn, şi m-am calmat. Nu trebuia să fie aşa, însă dacă avea să semene aşa de tare cu fratele lui, însemna că este un cuceritor înăscut şi dacă avea aceleaşi gustusturi ca el, urma să mă dorească. Asta m-a făcut să rânjesc încă o dată.

[Looolaaa13]

Capitolul doi

Când am plecat de acasă eram sigură că urma să fie o zi plictisitoare, însă acum tot timpul mi-l petreceam holbându-mă la următoarea mea cucerire. Da, ai citit bine...”cucerire”. Ăsta era planul meu : să îi sucesc minţile lui Eric, iar apoi să îl găsesc pe Vlad. Îl părăseam pe Eric pentru fratele său iar el urma să mă urască. Şi pe mine şi pe el. Un lucru pe care l-am învăţat despre iubitul meu este faptul că nu ar suporta să fie urât chiar de propriul frate. Patetic.
În timp ce stăteam în bancă, m-am hotărât că mi-am pierdut prea mult timp privindu-l pe Eric. Aşa că mi-am plimbat privirea şi prin alte părţi, şi am rămas plăcut surprinsă. Aveam numai bunăciuni. Când m-am trezit din visare se sunase. Am dat să mă ridic si tocmai atunci a sărit pe banca mea un baiat înalt, cu părul roşcat cifulit şi cu ochii căprui foarte pătrunzători. Toată lumea îl cunoştea sub numele de Prinţul.
-Ooo... Prinţule, ce e cu tine pe umila mea bancă?
A afişat un zâmbet de-a dreptul cuceritor. La fel am făcut şi eu şi mi-am dat părul pe spate. M-a luat de mână şi m-a tras afară. Şi-a dres glasul şi a început să vorbească:
-Astăzi arăti splendid ! Mergem la o plimbare după ore?
-De ce nu?
L-am pupat pe obraz şi m-am întors în bancă. Toate fetele se uitau invidioase la mine. Dintr-o dată am simţit o bataie pe umăr. Era chiar iubita Prinţului. Am afişat un rânjet superior şi am întrebat-o în silă :
-Tu ce dracu’ mai vrei ?
-Stai departe Alexandra, sau o s-o păţeşti !
Mi-am dat ochii peste cap şi am început să râd ca o isterică. Când m-am oprit i-am văzut expresia tâmpitei din faţa mea. În spatele ei se afla Prinţul. Ce aveam să mă mai distrez!
- Auzi, spunei atunci iubitului tău să nu mă mai invite în oraş, paraşută idioată.
L-am auzit şi pe el râzând şi m-am întors la banca mea. Acolo am dat de Eric. A vrut să mă întrebe ceva însă tocmai atunci şi-a făcut apariţia profesorul de fizică. Am încercat sa fiu atentă până la jumătatea orei, însă atunci am primit un bileţel de la Eric :

Eşti la fel de crudă cu toată lumea?

Bun. Deci în primul rând fufa aia a cerut-o. Nu era vina mea. M-am întors cu faţa spre el şi am observat că mă privea dezgustat. Mi-am dat ochii peste cap şi am luat un pix :

Wow...Justiţiarul... In caz că nu ai observat, eu nu o ” paţesc ” niciodată. Mai ales de la o curvă idioată. Aşa că taci din gura. Esti nou aici şi nu cunoşti persoanele la fel ca mine.

Ştiu că am fost prea tăioasă dar nu îmi păsa. Am încercat să mă calmez şi am început să desenez. Ghinionul meu a fost că profu’ de fizică m-a văzut.
- Radu ! Ce naiba faci acolo? Afară !
Am rânjit şi am ieşit afară. În desenul meu era o fată care îşi cerea scuze. Ştiam că Eric urma să se uite iar asta m-a făcut să rânjesc iar.
Mare mi-a fost mirarea când am observat că de la clasa vecină, 11 B, Prinţul era şi el dat afară. M-am apropiat de el şi i-am şoptit la ureche pentru că aţipise acolo pe jos :
-Trezirea, Făt-Frumos !
A râs, şi mi-a apucat mâna. M-a tras acolo, lângă el şi mi-a şoptit la ureche :
- Nu te-am mai văzut de mult pe la locul nostru...
- Mergem acolo după ore?
Şi-a arcuit buzele într-un zâmbet şi m-a sărutat în colţul gurii. S-a ridicat. Atunci am realizat că încă mai avea sentimente pentru mine.A fost prietenul meu, după ce m-am despărţit de Vlad. El este singurul care m-a văzut plângând şi care m-a ajutat. Asta m-a făcut să îl iubesc mult. Şi poate şi el pe mine, însă lui i s-a părut normal să se culce cu toate curvele. Asta m-a rănit mult, dar din nou am ţinut în mine.
Ora de fizică a fost penultima mea oră. Mai aveam geografia dar nu aveam chef. Aşa că am fost în clasa Prinţului. Cred că sunt printre puţinii care îi ştiu numele : Radu. Mie îmi place, dar Prinţul îl defineşte : înfumurat, frumos, deştept si plin de bani. Aşadar am intrat acolo şi l-am chemat afară. Imediat ce mi-a văzut geanta l-a rugat pe Ştefan, un coleg să îi dea ghiozdanul. M-a luat de mână şi am plecat. Toţi din liceu ne priveau uimiţi. Să se ducă naibii. Eu oricum încă mai tânjeam după el.
După ce am ajuns în curtea şcolii a insistat să sărim gardul . Am aprobat chicotind. Era ca atunci, când el şi cu mine formam un cuplu. Am ajuns repede la destinaţie. Era locul unde l-am cunoscut. Locul unde am început să fumez şi să mă droghez. Atâtea amintiri. Prea multe şi prea dureroase.
Văzând că nu eram în apele mele, şi-a trecut mâna după gâtul meu şi am început să ne plimbăm. Eram agitată, aşa că mi-am aprins o ţigară. Aveam nevoie să simt fumul cum îmi invadează plămanii. Să simt din nou că sunt liberă. Ţigara s-a terminat repede, pentru că am împărţit-o cu Radu. Dintr-o dată vocea lui groasă a spart liniştea :
-E fracsu’. Ai de gând să te răzbuni pe el doar pentru că Vlad te-a rănit? E un copil.
-Nu e un copil. Ai rămâne uimit să vezi cât de mult îi seamană. Chiar şi ţie : îngâmfat şi genu’ de tip care cucereşte orice fată...
-Asta înseamnă că eu chiar te-am cucerit pe tine...
M-a tras spre el şi mi-a căutat gura. Nu am ripostat pentru că eram mult prea obosită şi pentru că în fond îl vroiam. Limbile noastre au început dansul cunoscut. Mi-am băgat mâna în părul lui pentru a adânci sărutul. Îl vroiam, aveam nevoie de el iar Radu ştia asta mai bine ca toată lumea.

[Looolaaa13]

CAPITOLUL TREI

După ce a rămas fără aer a rupt sărutul. Mă căuta cu privrea, dar nu am putut să mă uit la el. Mă simţeam prea vulnerabilă. Mi-a prins bărbia cu mâna şi şi-a zdrobit buzele de ale mele. L-am împins şi am plecat. Nu trebuia să facă asta. Eu aveam alt plan. Trebuia să mă răzbun, şi oricum ştiam că dacă am fi avut iar o relaţie, m-ar fi înşelat. Aşa era el.
Am plecat plângând, cred că drumul spre casă mi-a luat zece minute. M-am oprit în faţa blocului. Am dat cu pumnul într-un perete, până când a început să îmi curgă sânge. Chiar şi eu aveam momente când simţeam nevoia că trebuie să mă descarc. Am urcat treptele grăbită, şi m-am aruncat în pat. Am început să plâng şi, printre suspine am adormit.
A doua zi m-am trezit cu o durere teribilă de cap. Nu vroiam să merg la şcoală să dau ochii cu toată lumea. Am încercat să îl conving pe tata să mă lase să stau acasă, însă ca de obicei a fost prea comunist. Trebuia să merg. După ce mi-am făcut toaleta de dimineaţă m-am schimbat într-o pereche de blugi gri şi o cămaşă neagră cu roşu. Părul cârlionţat mi l-am lăsat desprins şi m-am dat cu creion negru. Dacă tot trebuia să mă duc la şcoală fără voia mea, atunci clar nu purtam uniformă. Am mers încet spre liceu, şi am întârziat douăzeci şi cinci de minute la oră. Când am intrat într-un final în clasă aveam psihologia. Toate privirile au fost aţintite asupra mea, iar eu nepăsătoare m-am aşezat lângă Eric. Mi-a zâmbit trist, iar când am vrut să îl întreb ce are vocea dirigintelui mi-a captat atentia :
- Alexandra, tocmai vorbeam despre problemele adolescenţiolor. E clar că şi tu ai aşa ceva. Ce s-a întâmplat ?
Pe mătă s-a întâmplat. Mi-am dat ochii peste cap şi i-am zis cât de politicos mă lăsau nervii că nu e treaba lui. Mi-am băgat căştile în urechi, iar melodia celor de la Placebo, For what it’s worth îmi invada capul. Dintr-o dată Eric a luat o cască şi mi-a şoptit :

Ai gusturi bune...

I-am zâmbit strâmb şi mi-am simţit telefonul vibrând. Primisem un SMS de la Radu care mă invita să ne plimbăm. Şi Eric a văzut mesajul, mi-a aruncat o privire plină de dispreţ şi s-a uitat în altă parte. Nu înţelegeam care era problema lui. I-am pus o mână pe umăr şi l-am întrebat râzând dacă este gelos. A şoptit foarte încet un da... Am rămas mască şi am aşteptat uimită sfârşitul orei.
Când s-a sunat mi-am luat geanta şi am plecat spre parcul de lângă casa lui Radu. Mi-a spus că el este acolo şi că mă aşteaptă. Am mers grăbită , iar când am ajuns Prinţul stătea pe o bancă cu capul sprijinit de palme. Purta o pereche de blugi largi, lăsaţi, teneşi şi un tricou mov. Părul veşnic ciufulit îi scotea ochii negrii în evidenţă mai mult ca de obicei. Arăta perfect, deşi faţa îi era îngropată în griji.
- Bou’ de taică’miu mă dă afară din casă !
- De ce ?
- M-a prins cu droguri.
- Futu-i!
Îmi era milă de el. Nu vroiam să îl întreb de ce s-a drogat, ştiam că eu sunt motivul, aşa că l-am primit la mine o săptămână. În tot acest timp tata era plecat din ţară. A zâmbit forţat şi a acceptat. Urma să ne întâlnim peste patru ore, timp în care el îşi făcea bagajul.
Mă bucura nespus faptul că el urma să stea la mine, totuşi era naşpa. Îl cunosc de mult, iar când se droghează devine a naibii de irascibil. Îi trebuie mult să îşi revină şi se simte groaznic după ce le foloseşte, însă ca
şi mine iubeşte senzaţia din primele minute în care simţi o stare foarte plăcută de euforie. Diferenţa este că eu doar mai fumez. Am avut probleme grave de sănătate, plus că la dezintoxicare este a dracu’ de groaznic. Cunoşti o groază de persoane care vor să afle mai multe despre tine. După ce faci greşeala să le povesteşti cum te-ai apucat de droguri, încep şi ei să îţi facă o relatare nu tocmai scurtă a vieţii lor de drogaţi. Apoi mai e şi un psiholog. Asta am urât cel mai mult, să mă creadă o retardată care îşi aruncă viaţa la gunoi. Te simţi cel mai împlinit om după ce ieşi de acolo, însă jumătate se vor întoarce şi peste câteva luni...
După ce s-au scurs cele patru ore, el era în faţa blocului meu, cu patru valize. Când l-am văzut am început să râd zgomotos. A ridicat dintr-o sprânceană şi nu a spus nimic. L-am invitat înăuntru şi i-am arătat camera de oaspeţi. Şi-a aruncat toate bagajele şi s-a trântit pe pat, lângă mine.
- De ce m-ai primit? a întrebat el calm.
Nu i-am răspuns şi am continuat să fixez tavanul. Dintr-odată m-am ridicat şi m-am dus în bucătărie. Chiar nu vroiam să stau lângă el atunci. Urmau multe întrebări prosteşti de genul : mă mai iubeşti? Ca şi cum eram menită să fac asta. Să îl idolatrizez pe el. Poate că superioritatea lui m-a atras.. cert e că toate îl doresc...
Am luat telefonul şi am comandat pizza. Ca pe vremuri. Ne-am aşezat pe canapeaua din sufragerie şi am început să ne uităm la o comedie. Acum, când avea moralul la pământ exact asta îi trebuia. Am râs, am făcut alte glume, şi am început să povestim ce am mai făcut. Când m-a întrebat dacă am prieten, mi s-a oprit inima. Exact aici vroia să mă aducă. I-am spus că sunt pe cale să am . Ăsta era adevărul. Pe la jumătatea filmului, mi-a sunat telefonul. Am răspuns stângaci şi am fost foarte mirată când am realizat că era Eric. Zicea că vrea să ne întâlnim urgent. Tonul lui era foarte încordat. Era într-un parc foarte aproape de casa mea. I-am spus lui Radu unde mă duc şi cu cine. Mi-a rânjit. Am coborât treptele în grabă, gândindu-mă ce ar putea fi. Am alergat tot restul drumului. Când am ajuns gâfâiam puternic şi am rămas foarte şocată când am vazut că lângă el era Vlad. Amândoi aveau o figură serioasă care m-a făcut să înjur printre dinţi. Cum naiba aflase că eu îl cunoşteam pe Vlad?

[Zăpă]

Heya(*.*)

Nu ti`a dat nimeni comm?...Lasa`ma pe mine sa fac asta...

Deci,ficul tau este foarte frumos...original 100% ji foarte captivant:bv:
Ai creat niste personaje foarte interesante...
Alexandra-un fel de bad girl,oarecum plina de bani,interesanta si o adolescenta rebela...asta nu`i foarte original...am intalnit ideea asta in mai multe ficuri...este un fel de emo kid,plus ca mai are si probleme cu fumatul si drogurile..mi`a placut cat de cat personajul asta
Eric-un personaj atractic,cu un zambet cuceritor ji foarte gelos...il iubesc:chuu:
Vlad-aceiasi personalitate ca si fratele sau
Printul vs. Radu-i`ai pus un nume excelent,suna foarte impunator si atractiv...l`ai facut genu` de persoana plina de bani,cu fite,care crede ca poate castiga orice:bv:

Descrierea-hmmm...bunicica,cred ca mai poti lucra la ea...
Naratiunea-narezi la persoana I si asta imi place...ps:incerca sa descrii sentimentele pe care le simte personajul mai detaliat,este mai usor avand in vedere la ce persoana narezi;)
Actiunea-pe alocuri putin grabita,insa deloc plictisitoare:bv:
Dialogul-hmm...destul de bun,insa trebuie sa mai lucrezi...are mici tente spre sec

Greseli de tastare nu am vazut,dar nici nu am fost foarte atenta dupa ele..Au fost mici greseli gramaticale,dar nu le mai gasesc:|

O idee-este destul de bun si original 100%...bina hai 95%,avand in vedere personalitatea Alexandrei
Titlul-interesant ji foarte misterios:bv:


Astept nextu` si repede

Ja ne` si multa inspiratie:*