05-04-2010, 06:40 PM
Un baiat , o fata … o noua iubire !
Discalimer: Nu detin niciun personaj (in afara de cele create de mine), personajele apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.
Capitolul 1
Nu mai suport ! Vreau sa pot sa ma opresc din plans , sa nu ma mai gandesc la ce a fost , sa nu ma mai gandesc la prietene , sa nu ma mai gandesc la ce o sa fie de acum incolo , sa nu ma mai gandesc la toate astea … si totusi o fac ! Traiesc cu speranta ca am sa uit , desi cred cu sfintenie ca asta nu se va intampla niciodata … Uneori ma intreb cum oamenii pot sa zambeasca atunci cand sunt singuri , cand nu au pe nimeni aproape , cand nu mai au incredere in proprii parinti si cand nu au nici macar un prieten … Stiam si pana acum ca viata nu este , nu a fost si nu va fi roz , dar nu ma asteptam niciodata ca viata sa fie asa de dura , sa fie atat de rea , atat de cruda si nu ma asteptam ca lumea mea sa se destrame din cauza perietenilor – din cauza ca am devenit dependenta de ei – .
Salut , eu sunt Raluka Rebecca ! Am aproape doisprezece ani , ochii caprui dar cand ma uit la soare mi se fac verzi , parul saten cu suvite blonde , 50 Kg si 1.60 m . Sunt o fire tupeista si mai baietoasa si sunt desteapta . Acum ca am facut cunostinta , tin sa va spun de ce spun ca lumea mea , universal pe care il constriusem in cativa ani , s-a destramat pentru mine ! Avand doar doisprezece ani , cred ca v-ati dat si voi seama ca sunt abia clasa a V-a . Pana acum , de cand am inceput clasa intai si pana acum , cand am ajuns a V-a , am ajuns sa imi fac multi prieteni de incredere spun eu ! In patru ani , am reusit sa-mi construisc propriul univers , unde eram inconjurata de prieteni , de colegi … de tot ce imi era mie drag . Totusi , tot ce am construit in acesti patru ani , s-a destramat intr-o secunda , din cauza unei decizii pe care eu am luat-o . Aveam de ales , puteam da un examen pentru a intra intr-o clasa de intensive engleza si ramaneam cu colegii pe care i-am avut in acesti patru anis au puteam allege sa nu dau examenul si sa pica intr-o alta clasa . Am ales sa nu dau examenul nu ma asteptam ca toti colegii mei – in afara de cei care nu au vrut sa de-a examenul – sa treaca examenul . Totusi , desi nu ma asteptam la asta , s-a intamplat … asa a fost sa fie . Nu pot spune ca nu ma bucur pentru ei , ma bucur enorm ! Dar desi ma bucur pentru ei ca si-au implinit visul , eu stau ca proasta si plang si bocesc pana imi vine rau , din cauza ca nu mai sunt cu ei in clasa . Ceea ce nu imi sta in fire deoarece de obicei eu sunt o luptatoare !
Scuze pentru ca este atat de scurt . Am doar 9 ani ... si nu am mai avut rabdare pana sa-l postez . Vreau sa stiu macar ce parere aveti ... va place cat de cat , sa schimb ceva ... etc.
Va pwpyk :*:*!
Discalimer: Nu detin niciun personaj (in afara de cele create de mine), personajele apartin lui Masashi Kishimoto si nu fac profit de pe urma lor.
Capitolul 1
O clasa noua , colegi noi … o noua viata e pe cale sa inceapa pentru mine
Nu mai suport ! Vreau sa pot sa ma opresc din plans , sa nu ma mai gandesc la ce a fost , sa nu ma mai gandesc la prietene , sa nu ma mai gandesc la ce o sa fie de acum incolo , sa nu ma mai gandesc la toate astea … si totusi o fac ! Traiesc cu speranta ca am sa uit , desi cred cu sfintenie ca asta nu se va intampla niciodata … Uneori ma intreb cum oamenii pot sa zambeasca atunci cand sunt singuri , cand nu au pe nimeni aproape , cand nu mai au incredere in proprii parinti si cand nu au nici macar un prieten … Stiam si pana acum ca viata nu este , nu a fost si nu va fi roz , dar nu ma asteptam niciodata ca viata sa fie asa de dura , sa fie atat de rea , atat de cruda si nu ma asteptam ca lumea mea sa se destrame din cauza perietenilor – din cauza ca am devenit dependenta de ei – .
Salut , eu sunt Raluka Rebecca ! Am aproape doisprezece ani , ochii caprui dar cand ma uit la soare mi se fac verzi , parul saten cu suvite blonde , 50 Kg si 1.60 m . Sunt o fire tupeista si mai baietoasa si sunt desteapta . Acum ca am facut cunostinta , tin sa va spun de ce spun ca lumea mea , universal pe care il constriusem in cativa ani , s-a destramat pentru mine ! Avand doar doisprezece ani , cred ca v-ati dat si voi seama ca sunt abia clasa a V-a . Pana acum , de cand am inceput clasa intai si pana acum , cand am ajuns a V-a , am ajuns sa imi fac multi prieteni de incredere spun eu ! In patru ani , am reusit sa-mi construisc propriul univers , unde eram inconjurata de prieteni , de colegi … de tot ce imi era mie drag . Totusi , tot ce am construit in acesti patru ani , s-a destramat intr-o secunda , din cauza unei decizii pe care eu am luat-o . Aveam de ales , puteam da un examen pentru a intra intr-o clasa de intensive engleza si ramaneam cu colegii pe care i-am avut in acesti patru anis au puteam allege sa nu dau examenul si sa pica intr-o alta clasa . Am ales sa nu dau examenul nu ma asteptam ca toti colegii mei – in afara de cei care nu au vrut sa de-a examenul – sa treaca examenul . Totusi , desi nu ma asteptam la asta , s-a intamplat … asa a fost sa fie . Nu pot spune ca nu ma bucur pentru ei , ma bucur enorm ! Dar desi ma bucur pentru ei ca si-au implinit visul , eu stau ca proasta si plang si bocesc pana imi vine rau , din cauza ca nu mai sunt cu ei in clasa . Ceea ce nu imi sta in fire deoarece de obicei eu sunt o luptatoare !
Scuze pentru ca este atat de scurt . Am doar 9 ani ... si nu am mai avut rabdare pana sa-l postez . Vreau sa stiu macar ce parere aveti ... va place cat de cat , sa schimb ceva ... etc.
Va pwpyk :*:*!