O noua viata, o noua descoperire.

[♥Luchi♥]

Hei.. Se pare ca m-am gandit sa imi fac si eu un nou fic.. de data asta original. Pei. As avea de obiectat mai intai niste chestii.
1. Am scris intentionat fatza ca am observat ca de multe ori se inceurca in anumite conteste cu fata. Asa ca acolo unde se putea incurca am scris fatza.
2. As vrea sa primesc cat mai multe commuri ca ma perfectionez. Primul meu fic SasuSaku ma cam enerva pentru ca povesteam fix viata mea, si ma cam deranja:D. Pasta o sa il si termin;).
3. Capitolele vor fi mai scurte decat ar trebui sa fie.. Vreau sa fie mai exact ca niste episoade dintr-un film. Observand ca eu tot citind ficuri pe aici cand se termina nici nu imi vine sa cred ca am citit, pare ca ar fi fost un film, m-am gandit sa il fac ca un fel de serial doar ca scris;;) lol.

Episodul I: Ce cauta ea aici?

O noua zi incepe. Soarele tampit reuseste sa ma trezeasca din somnul meu profund, desi aseara m-am chinuit sa dau cu zmoala pe geam. Pentru mine noaptea, cand ma bag in patutul meu pufos si cand alunec in lumea viselor abea atunci sunt eu. Atunci mintea mea o ia razna si incepe sa isi creeze lumea ei proprie unica si perfecta. Insa, dimineata cand acest soare orbitor isi face simtita prezenta in camera mea, parca printr-un farmec reusind sa strapunda straturile de culoare inchisa, reuseste la fel de usor si silentios sa ma faca sa deshid ochii chiar daca eu nu vreau. Dupa vre-o zece minute de stat intinsa si incruntandu-ma la ideea ca iar vine o zi aiurea de scoala ma ridic din pat si ma duc la baie. Uitandu-ma in oglinda ca tuta vre-o 15 minute incerc sa imi amintesc cine sunt eu cu adevarat. Sunt Arisa Mashimoto. O fata de 15 ani, rockarita. Sunt blonda cu ochii negri. Nu sunt multe lucruri care imi plac. Defapt sunt chiar putine. Cel mai mult imi place sa ascult muzica si sa dorm toata ziua. Parintii mei uneori sunt niste dobitoci. Niciodata nu isi dau seama ce imi doresc si asta ma scoate din sarite. Pana la urma dupa ce mintea mea incepe sa isi intre in normal si sa proceseze informatiile si amintirile in ritmul unui melc turbat, termin si eu intr-un final siesta de dimineata. Fara a manca ceva ies pe usa val vartej cu ghiozdanul meu plin de modele de cranii si cu castile in urechi indreptandu-ma spre scoala. Ei bine, nici nu ajung in fata scolii ca imediat sunt strigata de cineva. Cine dracu o vrea sa ma sacaie la ora asta? Altceva mai bun nu si-a gasit? Dar imediat ce ochii mei au reusit sa detecteze persoana enervanta m-am calmat. Ce bine. Nu era un dobitoc. Era cel mai bun prieten al meu Jacke. Imi place de el, ei bine, nu vroiam sa stie. Nu vroiam sa distrug acea relatie de amicie din cauza iubiri mele pentru el. Ajungand in fata mea, ca deobicei, ma ia in brate si ma saruta pe frunte. Uneori nici macar eu nu mai stiu daca suntem doar prieteni sau din senin acum suntem impreuna. Intram noi frumusel in clasa unde ne astepta de ceva timp alti prietenii din gasca. In total eram sase. Mereu radeam si faceam glume pe seama tocilarilor din scoala. Dupa ce auzim soneria toti colegii intra in clasa asezandu-se fiecare la locul lui, profesorul intrad dupa. Prima ora: mate. Mai rau nici ca se poate. Niciodata nu am fost buna la matematica si nici macar nu imi trebuia la ceva. Cel putin asta credeam atunci. Dupa ce profesorul a palavragit el ceva acolo vreo 50 de minute, aud soneria de iesire. Mei, cand nu esti atent la profesor si mintea iti boara in alta parte, ora trece mai repede. Profesorul imediat ce iese din clasa eu cu Jacke si cu gasca ne gandim sa mergem sa fumam si noi ca si asa ne streseaza scoala asta destul de mult. Mergem noi, fumam ce fumam, si ne intoarcem in clasa. Insa eu, cum am trecut pragu am ramas blocata in usa. Toti se uitau la mine si nimeni nu intelegea ce am, ce s-a intamplat. Ramasesem cu gura cascata si cu ochii holbati si nu numai ei nu intelegeau, nici eu nu intelegeam ce cauta ea aici. De ce a venit. Jacke deja incepuse sa ma zguduie crezand ca am paralizat. Intradevar, paralizasem de frica. Desi mereu faceam prosti si nu respectam niciodata regulamentul, dar niciodata nu m-am trezit cu ea la usa. Parul ei blond, scurt si ondulat si acei ochii mari si caprui; silueta ei micuta si delicata si acea piele a iei rozalie, o frumusete rar intalnita. Si nu zic asta pentru ca e ea, ci pentru ca e chiar frumoasa. Mai stau putin si ma holbez. Nu stiam ce sa spun. Nu parea nici suparata nici fericita. Parea trista. Oare de ce? Pana la urma, facandu-mi curaj am reusit sa rostesc un singur cuvant:
- Mama?
Ea se uita la mine cu niste ochii de catelus cersetor. Chiar nu stiam ce cauta la scoala. Stie ca am numai 10 pe linie dar de ce vine la scoala in persoana? Mereu suna. Pana la urma reusesc sa ma misc si ma indrept sprea ea incet.
- Mama? Ce cauti la scoala?
- Arisia. Hai in biroul directorului.
Cand a zis sa mergem in biroul directorului automat am simtit un fior strabatandu-mi sira spinarii si cum tot corpul meu inlemneste. Frate, nu puteam sa inteleg ce se intampla. De ce sunt chemata pentru prima oara in biroul directorului? Bine inteles ca nu am respectat absolute deloc regulamentul scolar, dar am numai 10. Pana la urma am reusit sa imi revin fara ai da mamei vre-o urma de suspiciune. Am urmat-o in liniste, ea fiind in fatza mea. Pana la urma am ajuns si la usa directorului. Bine inteles ca mama m-a lasat pe mine sa intru prima. Am deschis usa si am intrat. Acum, ce o fi o fi, desi inca stau cu inima in gand gandindu-ma ce se intampla.

[Me�al.]

Cum am promis, sunt aici.
First of all, am să încep cu greșelile de tastare ca să nu le uit : )) .
„soarele tâmpit” - well, expresia asta nu este prea bună pentru un fic. Soarele nu poate fi tâmpit și nu prea sună bine, sincer.
„abea” - abia
„vre-o” - vreo ( am observat că obișnuiești să scrii de multe ori cu cratimă )
„încruntându-mă la ideea ( ... ) ” - nu prea sună bine. zici că ideea e o persoană și te încrunți la ea : )) . suna mai bine parcă : neconvenindu-mi ideea că ( ... )
„rockarita” - rockeriță
„amicie” - amiciție
„prosti” - prostii ( în context )
Înainte să văd ce ai scris înainte de începutul capitolului, voiam să-ți zic să schimbi acel „episod” în „capitol” , dar dacă vrei să semene cu un serial I can't help it.
Ai o mică problemuță cu virgulele.Știi, ele punctează o pauză în vorbire și, pentru a elimina lipsa virgulelor, citește capitolul după ce l-ai terminat și vezi unde faci o pauză ( când citești ) . Ah, ceva mi-a sărit în ochi: înainte de dar și iar se pune virgulă, obligatoriu.
Descrierea este destul de absentă. A plecat pe Marte ? : )) Ai descris numai aspectul fetei și ăla cam în fugă. Aveai destule de descris, precum: aspectul dormitorului ei, vestimentația personajelor, drumul ei spre școală, cum arăta tipul pe care-l plăcea, clasa . Și cel mai important lucru, n-ai descris sentimentele ei prea bine. Încearcă să te transpui în pielea fetei și să spui ce simți tu când te gândești la un tip ce-ți place.
Acțiunea este cam grăbită. Hop se trezește, imediat dupaia ajunge la școală, hop se termină ora de mate, merge la fumat și imediat dupaia e în clasă. E prea grăbită, sincer. Încearcă să o faci să decurgă lin și calm, nu o mai fugări. Descrie mai mult și așa acțiunea n-o să pară așa grăbită.
Dialogul este bunicel. Nu e mult și nici sec.
Ideea în sine pare bună, dar nu pot să-mi fac încă o părere. Aștept următorul capitol și sper să acorzi atenție sfaturilor mele.

P.S.: Dacă vrei ca să se vadă diferența dintre fată și față, scrie cu diacritice. Așa textul pare mai ordonat și se citește mai încet.

Succes !