Iubirea dintre o fata si un baiat

[Nami]

M-am gandit sa postez un fic. Se bazeaza putin si pe realitate. Este un fic romance. Dragostea poate fii un sentiment placut sau un sentiment dureros. Se povesteste din perspectiva unei fete, tradata baiatul pentru care simte ceva.
Acest capitol este mai scurt, sunt incepatoare. Am imaginatie bogata, dar mai trebuie sa lucrez. Pe viitor capitolele o sa fie mai lungi, dar pentru inceput consider ca este destul de bun.


Capitolul 1

Introducere



Ai fost intotdeauna tipul de baiat laudaros. Dar toate fetele te placeau ... Ai avut mereu gura mare. Chiar daca uneori greseai ... Iti dadeai mereu cu parerea. Chiar daca uneori raneai sentimentele ... Nu stiu ce vad la tine. Te-am placut in secret, mult timp. Dar cand ti-am spus, tu m-ai respins. M-ai facut sa ma simt aiurea. Stiam ca nu te vei uita la mine, dar nu credeam ca poti sa ma injosesti in asemenea hal. Ai spus ca nu sunt speciala. Ca-s ciudata. Ca nu ma placi. Mi-ai adresat aceste cuvinte, in vazul tuturor. Cand ti-a spus ea, prietena mea, ca te place si ti-a sarit de gat, ai acceptat-o. Pe mine mai respins ... De ce ? Pentru ca eu sunt diferita de ceilalti. Ti-ai creat o impresie gresita despre mine. Si m-ai judecat. M-am lasat pagubasa, am lasat ca timpul sa rezolve totul. Dar n-a fost asa. Am crescut. Tu ai plecat in strainatate, cu ea. O credeam prietena, dar m-am inselat. Acum, ma tot gandesc la tine. Cum ar fi fost, daca eram impreuna ? Nu stiu ...
Poate ca tu, nu mai iti aduci aminte de mine, dar eu te stiu. Imi amintesc acea azi, parca ar fi fost ieri. Tu poate esti fericit cu ea. Eu nu am un prieten. Am incercat sa ma indragostesc de altcineva. Dar nu am putut.
Oare, aceasta este dragostea neimpartasita ? Poate … Asa este cand o fata iubeste un baiat, dar sentimentul nu este reciproc. Este trist. Pentru ca doare … Simti ca iti este alaturi, dar defapt el o place pe ea. Aceeasi fata cu care te-ai inteles bine. Uneori, baietii, pot frange inimile fetelor. De ce ? Pentru ca se simt superiori si judeca o fata dupa aspect. La sentimente nu se gandesc. In dragoste, poti suferi, sau te poti bucura. Dragostea poate fi o senzatie placuta, daca sentimentul este reciproc, sau poti suferi, daca partenerul nu simte acelasi lucru.

O noua zi isi face aparitia. Soarele apare pe cer. Razele aurii alinta bland coroanele copacilor. In camera mea, patrunde lumina. Ma ridic din pat si ma indrept spre baie. Imi fac toaleta de dimineata si deschid dulapul meu mare, din lemn de cires. Ma imbrac cu o rochie albastra, inflorata si ma incalt cu o pereche de pantofi albi, cu toc. Plec, la plimbare, vreau sa-mi limpezesc gandurile.
Mergand linistita, ma gandesc la aspectul meu. Nu arat ca o persoana de 19 ani. Sunt mult mai matura. Am invatat ca prietenii ma tradeaza. Nu trebuie sa am incredere in toata lumea. Unii oameni se dau drept prietenii tai, te fac sa ai incredere in ei, apoi te tradeaza.
Ma opresc din mers si intru in curtea fostei mele scoli. Aici am stat alaturi de el ceva timp. Eram o comunitate de prieteni. Am invatat impreuna. Apoi, brusc, ai plecat cu ea. M-ai lasat. Am incercat sa inteleg, dar n-am putut. Tot timpul m-am intrebat de ce ? Dar nu mi-a raspuns nimeni.
Ma asez pe o banca. Privesc cum alerga copii, in recreatie. Asa am fost si noi odata. A fost frumos, insa s-a sfarsit. Ne-am maturizat. Nu mai suntem copii. Suntem persoane mature. Dar nu toti ... Tu nu te-ai maturizat destul. M-ai facut de rusine in fata prietenelior, ti-ai abandonat tara si ai plecat cu ea. Acea fata cu nasul pe sus, pe care am crezut-o prietena. Nu toti suntem al fel. Eu sunt foarte diferita, din multe puncte de vedere.
Momentul de gandire mi-a fost interupt. Aud o voce blanda, cunoscuta, dar totusi mirata.
- Adeline ?
- Da ?
Este el … S-a reintors. Este cu ea, sunt impreuna. De ce s-au reintors ?
- Ce te aduce pe aici, Sebastian ?
- M-am reintors in tara, sa-mi vizitez rudele. Vreau sa deschid o afacere aici. Tu ?
- Pardon ? Ce fac eu aici ? Daca-mi aduc bine aminte, nu eu am fost cea care am plecat. Iti amintesti acea zi ?
- Oarecum ...
- Ziua aceea, m-a facut sa-mi dau seama ca prieteni ma pot trada. Ca nu trebuie sa am incredere in oricine. Dar tu, Anette, te-am considerat prietena mea ... Dar tu ai m-ai tradat. De ce ?
- A fost alegerea lui, El m-a ales pe mine. Este iubitul meu. Nu ai ce sa faci. Am fost intotdeauna mai buna decat tine, mai feminine, mai frumoasa, De asta, Sebastian m-a ales pe mine. Acum eu sunt iubita lui, iar el este iubitul meu.
Acel cuvant. Iubitul ... Este de de-ajuns ! Incep sa fug, plangand. Nu vroiam sa-i privesc in ochi. Imi era rusine ... El, parca nepasator, o ia de mana pe Anette si pleaca. Asa de nepasatori. Poate ei cred ca nu mi-au ranit sentimentele destul.
Am ajuns acasa. Lacrimile imi uda obrajii. Sunt suparata. S-a intors in tara, acelasi baiat increzator, blond, cu ochi albastri. S-a inaltat, acum este mai inalt decat mine, avand in vedere ca sunt mai mare decat el cu un an. S-a schimbat, din punct de vedere fizic, dar, pe plan moral, este acelasi ca intotdeauna.
A inceput sa ploua. Picaturile mari, se scurg lin pe geam. Ma intreb ... Ce este ploaia, de unde vine ? Nu vreau raspunsuri stiintifice. Uneori, nu toate fenomenele se pot explica prin stiinta. Aici intervine fantasticul. Puterea, puritatea lui Dumnezeu. Nu toate lucrurile au o definitie.
Stau , si ma gandesc … De ce s-a intors in tara ? Cred ca este fericit cu ea. Poate eu chiar nu sunt buna pentru el. In ziua aceea mi-a spus ca sunt ciudata, diferita, ca nu ma place. M-a jignit. Si ea, Anette, am considerat-o prietena mea. Acum imi dau seama ce inseamna tradarea. Am fost tradata de ei. De atunci nu mai am incredere in cei ce spun ca-mi spun prieteni. Trebuie sa-mi demonstreze ca sunt cu adevarat prieteni. Acum, Anette nu mai poate fi considerata prietena. O prietena adevarata, nu face asemenea lucru. Dar, nu stim ce se ascunde in latura fiecarui om. Era blanda, draguta, prietenoasa, iar pe la spate radea de mine. Stia ce simt pentru Sebatian, dar nu i-a pasat.
Dar, care este motivul pentru care s-a intors, cu adevarat ? Chiar se simte bine alaturi de ea ? I-a fost dor de mine ? Nu stiu raspunsul la aceste intrebari, dar voi afla. Trebuie sa am curaj, sa ma intalnesc cu el si sa spui ce gandesc. M-am maturizat, nu mai sunt o fetita plangacioasa.
Trebuie sa-i spun ce gandesc, chiar in fata. Poate ma va asculta, poate nu. Poate va reactiona, dar poate nu. Merita sa incerc !

[A'Svear]

Helău!
Sooo am aterizat si eu pe la fic`ul tau...
Pai am observat ca ai spus ca este inpsirat putin si din realitate, deci sunt curioasa cum vei dezvolta ideile [btw, seamana cu realitatea mea :))]
Let`s see:
Prima parte e ca un fel de prolog, sau asa ceva nu? Paaai, imi place descrierea folosita. Sentimentele sunt evidentiate clar dar totusi am observat ca spui "tu" sau folosesti pronume personale la persoana a 2`a putin cam des si suna deranjant.
Am vazut ca ai avut tendinta sa repovestesti intamplarile din prolog, in primele alineate din a doua partea ca sa`i zic asa.

Este iubitul meu. Nu ai ce sa faci. Am fost intotdeauna mai buna decat tine, mai feminine, mai frumoasa, De asta, Sebastian m-a ales pe mine. Acum eu sunt iubita lui, iar el este iubitul meu.

Pai in primul rand, e repetarea neplacuta a cuvantului "iubit" Si in al doilea rand, bati prea mult pe o idee clara si incepe sa devina si asta un soi de repetitie sau asa ceva.
Naratiunea e la persoana I...Ador asta :X. Dar am observat ca iti cam scapa verbele si cand e prezent, cand e trecut.
Dialogul nu este in exces, chiar deloc si nu este sec.
Dar actiunea mi s-a parut putin cam grabita. Poate daca era mai multa descriere in text atunci nu se observa..tutusi chestia asta se poate indrepta rapid XD
Abia astept urmatorul capitol, m`ai facut curioasa...Spor la scris si multa multa imaginatie
Zbye :3

[Nami]

Ma bucur ca-ti place ...
Am venit cu capitolul urmator ...
Este mai lung ...

Am luat o hotarare importanta. Ii voi spune ce gandesc despre noi. Ce a fost in trecut si ce este in prezent. Ma ridic in picioare, pe pat si incept sa tip.
- M-am hotarat. Ii spun ce simt. Iar el … Trebuie sa ma asculte !
Brusc, ma dezechilibrez si cad. Bufff !
- Auch, a durut …
Ma ridic serioasa si incep sa ma gandesc. Cum o sa-l gasesc ? Nu stiu, dar trebuie sa-I spun ce gandesc.
Prima data, ne-am intalnit la fosta noastra scoala. Acel loc imi aduce amintiri placuta, dar si amintiri dureroase. Acolo am invatat impreuna, am format o comunitate de prieteni, toti pentru unul, dar tot la scoala m-a jignit.
Sunt hotarata sa-l gasesc. Incep cu locul unde ne-am intalnit prima data, dupa ceva ani buni, in care nu ne-am vazut.
Ma imbrac repede cu o fusta alba si un tricou mov, cu modele si ma incalt cu o pereche de pantofi. Ies din casa asemenea unei vijeli si incep sa alerg.
Am ajuns in curtea scolii, dar nimeni nu este aici. Ma asteptam sa-l gasesc aici, dar m-am inselat.
Acum, nu am nici o idée unde ar putea fi. Ma asez totusi pe o banca si astept. Chiar vreau sa vorbesc cu el. Daca ar este si Anette se fata, este mult mai bine.
Dupa un timp indelungat de asteptare, ma ridic de pe bancuta si ma dau cativa pasi in spate, cu gandul sa plec. Sunt dezamagita. Nu i-am gasit. Insa, aud o voce de fata, ce-mi striga numele.
- Adeline !
- Anette ?
- Ce faci aici, Adeline ?
- Eu … Vreau sa vorbesc cu voi, Sebatian. Trebuie sa va spun ceva important. Dar, nu as vrea sa vorbim aici. Putem merge intr-un parc ?
- Bine …
Ne deplasam toti spre parcul de langa lac. Un lac, cu apa curate, numai buna de o baie. Si parcul … Peisajul este mirific. Ronduri de flori colorate si parfumate. Copacii, cu ale lor coroane verzi si dese. Alei, cu banci, unde te poti relaxa. Un parc, cu adevarat ingrijit.
Ne oprim, pe o banca.
- Deci, ce doresti sa ne spui ?
-D espre noi. Ce am ajuns ? In ziua aceea, ti-am spus ce simt pentru tine, Sebatian. Dar tu m-ai respins. Mi-ai adresat toate acele cuvinte urate. De ce ? Sunt adevarate ? Poate ca este adevarat ce ai spus, darn u trebuia sa ma umilesti in fata a multor oameni, prieteni si chiar colegii nostri.
- Eu …
- Nu are rost sa explici acum. S-a intamplat. Am depasit momentul. Nu mi-a fost usor, dar am reusit. Iar tu, Anette. Nu ma asteptam sa ma tradezi in asemenea hal. Te-ai comportat parca nu eram prietene, ci rivale.
- Adeline … Imi pare rau. Nu stiu daca ai putea sa ma ierti vreodata.
- Te-am iertat deja. Nu sunt genul de persoana care sa tina suparare. Nu va dispretuiesc. Eu chiar, tin la voi, Candva, ati fost prietenii mei. Astept, san e reimprietenim din nou. Sa luam totul de la capat. Astept …
Ma ridic de pe banca. Si incep sa merg, incet. Insa, Sebastian ma prinde de mana.
- Daca vrei sa fim prieteni si s-o luam de la capat, suna-ma. Am acelasi numar care l-am avut si pana acum. Nu ezita sa ma suni !
Dupa ce i-am spus aceste cuvinte, m-a privit in ochi. Aceiasi ochi albsatri, blanzi. Nu am mai intalnit aceasta privire, de mult timp. Imi elibereaza mana si plec linistita spre casa.
Ajung acasa, ma schimb si ma trantesc in pat. Deja s-a inserat. Mandra luna a aparut deja pe imensul vazduh. Ma gandesc la ziua de astazi. A fost o zi nebuna. Am spus tot ce simt. Sunt pregatita s-o iau de la capat si sa redevenim prieteni. Imi este de ajuns sa fie langa mine, ca prieten, dar imi este greu sa ma gandesc ca este iubitul ei. Totusi, simt ca totul va in regula si ca ne vom intelege.
Am adormit cu zambetul pe buze, gandindu-ma ca totul va fi ca inainte.

O noua zi si-a facut aparaitia. Este o dimineata insorita. Soarele mangaie cu blandete pamantul roditor si coroanele verzi ale copacilor. Cerul este senin, de un albastru pur. M-am trezit de mult. Aceasta dimineata, pare a fii una frumoasa.
Telefonul suna galagios. Ma intre, oare cine este ?
- Alo.
- Alo, Sebastian ?
- Te-am sunat in legatura cu ce ai spus ieri. Mai este valabil ?
- Ti-am spus … Tin la voi, am fost candva prieteni. Vreau sa redevenim ce am fost inainte sa ne certam.
- Adeline … Tu, ne-ai iertat, dupa ce ti-am facut. Esti o fiinta buna.
- Multumesc. Apropo, eu planuiam sa merg la un concert. Vreti sa mergeti ?
- Sigur.
- Mai vorbim …
- Pa.
M-a cautat. Vrea sa redevenim prieteni. Eu sunt gata sa redeschid o frumoasa relatie de prietenie.

[Nami]

Am adus si ultimul capitol. Stiu un fic foarte scurt. Este un fic de genul povestilor care incep cu " a fost odata ... ".

Capitolul 3

Ma imbrac cu o pereche de blugi, un tricou albastru si ma incalt cu o pereche de pantofi albi. Sunt gata pentru concert. Plec spre sala amenajata concertelor.
Ma intalnesc cu Sebastian. Este singur.
- Anette unde este ?
- Nu stiu. Trebuia sa ne intalnim aici. Nu a venit.
Dupa cateva minute de asteptat ne-am hotarat sa intram in sala.
Acolo, am vazut-o pe Anette, in compania unui baiat, imbracat cu haine, scume, de firma. Dupa infatisare, parea bogat. Eu si Sebastian am ramas masca.
- Anette, ce faci cu el ? Ma iubesti ? M-ai mintit ?
- Sebastian ? Eu … Nu stiu ce sa zic. Nu este ceea ce pare.
- Nu trebuie sa spui nimic. Acum stiu de ce se spunea in scoala generala ca nu esti o persoana de incredere, dar n-am crezut. Acum, am deschis ochii.
- Sebastian …
- Adeline, stai linistita ! Ma descurc. Poate ca asta merit, dupa ceea ce ti-am facut in ziua aceea.
- Nu spune asta. Sa margem la mine acasa. Nu cred ca mai stam la concert, dup ace s-a intamplat.
- Bine.
Plecam spre casa mea. Sebastian este dezamagit. Nu se astepta la asa ceva.
Anette priveste cum ne departam.
- Nu se poate. Ne-a vazut. Acum o sa ramana cu Adeline.
Am ajuns la locul dorit. Descui usa, intram. Aprind lumina.
- Aseaza-te pe canapea, fa-ta comod.
- Multumesc …
- Te rog nu mai fi suparat. Eu stiam ca se va intampla asta, dar n-am vrut sa te ranesc, spunandu-ti.
S-a facut liniste in camera. Sebastian ma priveste fix, parca cautandu-si cuvintele in ochii mei. Oare ce va spune ?
- Adeline …
- Da, Sebastian.
- In ziua aceea, eu te-am respins si m-am simtit prost. Ti-am adresat toate acele cuvinte jignitoare fara sa gandesc. Am fost un prost. Simteam ceva pentru tine, darn u steam ce. Pentru mine, pe vremea aceea contau doar fetele aratoase. Pierdandu-mi vremea cu Anette, nu ti-am putut observa bunatatea. Chiar daca eu m-am comportat urat cu tine, tu ai continuat sa-mi vorbesti frumos. M-ai uitmit. M-am gandit la tine in secret. Am stat langa Anette, pentru a-mi alina dorul pe care il avem.
- Sebastian …
- Vreau sa te intreb … Mi-ai da o sansa, sa ma revansez ? Vreau sa incepem o noua relatie, de data asta, formand un cuplu.
- Da, accept.
- Te iubesc, Adeline !
- Si eu te iubesc.
In acea clipa, buzele ni s-au unit intr-un sarut tandru si pasional. Simteam ... Dragoste. Pasiune, dorul, s-au unit in acel sarut plin de pasiune. In sfarsit, impreuna.
- Adeline, vrei sa te mariti cu mine ?
- Da.
Au petrecut impreuna o noapte magica. Si-au simtit truputile aproape. S-au imbratisat, asemenea unor tineri proaspat indragostiti. S-au regasit in sfarsit si si-au demosntrat iubirea.

Aceasta este iubirea dintre o fata si un baiat. Dupa ani, timp in care nu s-au vazut, au descoperit ca se iubesc. Amandoi, cautandu-se, s-au gasit.

Au descoperit impreuna, secretele ascunse ale iubirii. Au invatat ca dragostea, vine cand nici nu te astepti.

Au trait fericiti si s-au iubit. In ziua in care au pasit in fata altarului si si-au spus “da”, o multime de oameni s-au adunat sa vada nunta indragostitilor. Au avut o nunta mare, ca in povesti si au dovedit ca se iubesc.
Si au spus aceasta frumoasa poveste de dragoste, copiilor si nepotilor si au trait fericiti, pana la adanci batraneti.

The end.

[Kripterya]

What? That's all? La inceput ai cam grabit actiunea, dar in acest "ultim capitol" a prins o viteza foarte mare. Creatia ta este aproape la fel de lunga ca un one-shot. La inceput mi s-a parut interesant, dar ai atatea coincidente si evenimente povestite in graba incat n-am ratacit. Un lucru e de-a dreptul ciudat:

Sa margem la mine acasa. Nu cred ca mai stam la concert, dup ace s-a intamplat.
- Bine.
Plecam spre casa mea. Sebastian este dezamagit. Nu se astepta la asa ceva.

E o schimbare de situtie facuta cam prea repede, in primul capitol abea ca vorbeau unul cu celalalt, iar acum el merge la fata acasa si descopera ca o iubeste. E mult prea grabit, tinand cont ca o si cere de sotie, dupa cateva minute de cand si-a dat seama ca o iubeste.
Pot sa spun ca mi-a placut, dar iti dau un sfat: Daca o sa mai scri vre-un fic, te rog frumos, fa-l mai lung, altfel, numeste-l one-shot.
Am comentat cam dur, dar am facut-o ca sa te ajut sa-ti imbunatatesti calitatile.
Kissez
:bye: