Academia Vrajitorilor

[Neith]

Eh un nou capitol !

Ah cât mi-a plăcut de Lucy în acest capitol , s-a schimbat şi are mai multă încredere în ea . Cherry pare un personaj enervant , oricum e destul de nesigură şi mă întreb ce legătură are cu Lucas . Oricum poate să îl păstreze , Lucy are un nou paznic care e şi mai frumos ca Lucas . De abia aştept să aflu mai multe despre acest necunoscut . Nici nu a apărut bine şi deja îmi place de el , mai ales pentru ochii verzi :X . Aşa are şi Lucas un rival , desigur ar mai fi şi Paul .
Lucy a fost minunată în momentul în care l-a îmbrăţişat , îmi imaginez cum s-a simţit tipa aia . Şi apoi mă aşteptam ca Lucas să o sărute când s-a apropiat de ea . Doi tipi şi nu s-a întâmplat nimic , nici măcar un sărut .
Aştept următorul capitol ! Baftă la scris !

P.S : Vreau mai mult ÅŸi un capitol mai lung !

[Teh]

Ai avut câteva greşeli dar mi-e lene să le menţionez. Vezi că încă nu ai scăpat de problema cu 'aceea' , 'acea' că iar am văzut o eroare de sistem pe acolo. În rest, toate bune.

Mi-a plăcut capitolul . A fost interesant. Şi cea mai interesantă fază a fost cea de la final :)) tipul cu ochii verzi. Ah, nu ştiu cum îl cheamă şi poate că e vreunul menţionat anterior prin vreun capitol dar mintea mea nu procesează prea bine de regulă şi am memoria cam scurtă. Aşa că, fără să fac referire la asta, îmi place tipul. Şi eu ador băieţii cu ochii verzi dar şi pe'ăia cu ochii negri. Ce să zicem.. e vina mea că i-*ai făcut aşa buni? Sunt curioasă ce personalitate are tipul ăsta, cum se comportă şi toate celelalte. Poate se leagă ceva pe ici colo : > de abia aştept să aflu.
Ai descris bine sentimentele. Şi mi-a plăcut tot ce a ţinut de naraţiune şi toate celelalte. Dialogul a fost bun, hai că nu ai nevoie să îţi zic astea că deja le ştii. Chiar nu am chef să mp leg de greşeli pt. că nu le-am notat în clipa în care le-am observat şi acum lenea mă obligă să nu le mai menţionez.
Mi-a plăcut cum ai descris atunci când a băgat-o Lucas pe Lucy în camera aceea şi a vorbit cu ea. Tipul a fost prea tare acolo,. m-a fermecat :)) . Hmm, dar tot mai tare mi-a plăcut de ăsta cu ochii verzi. Per total, capitolul e reuşit.
Îl aştept pe următorul. Baftă la scris > : d <

[Yaku-chin]

:x Buna

Am citit si eu, aveam de gand sa o fac mai inainte, dar, dar....sti ca lenea asta e foarte mare si nu prea ai ce sa ii faci, nu?:o3 Dar, intr-un final am reusit sa citesc. si mi-a placut foarte muuult. Si personaju meu preferat e Lucas:X il ador, chiar daca e el rau sau bun, tot imi place:X Nu stiu de ce Paul ma enerveaza, oare de ce? Si eu ma intreb, nu a facut nimic rau si totusi ma enerveaza, oare de ce? Nu stiu:)) In schimb imi place de Lucy:x e super draguta, si imi place mult cum ai scris. Povestea e interesanta si frumoasa, si imi place si dialogul, si faptele lui Lucas;;)
Da. imi plac tipii rai:)))
Sper sa vi curand cu nexu si sa nu ma faci sa astept muult, da?Te roggg eu muuult:D

Succes la scris, kissu:*!

[Denny]

Cu o intarziere destul de mare am venit si eu pentru a posta continuarea =)) Datorita lui wildrose care m-a batut la cap in fiecare zi sa scriu =)). En fin, multumesc foarte mult pentru commuri si ma bucur ca va place. Sper sa va placa si acest capitol >:D< .

P.S: sa nu ma injurati. :)))))


Capitolul sapte

- Sunt noul tau paznic.

Paznic. Ce ciudat suna. Am pufnit intr-un ras isteric. Mi-am dus palmele si mi-am acoperit fata razand in continuare. Ce prostie ! Dupa cateva clipe mi-am indepartat mainile de pe fata si m-am oprit din ras. Ce era asa de amuzant ? M-am uitat in ochii lui, de un verde profund care ma indemna sa-l privesc si sa nu-mi mai iau ochii de la el. Am clipit, si atunci vraja a disparut, ca si intunecimea noptii cand razele soarelui isi fac aparitia. Mi-am scuturat putin capul si apoi mi-am ciupit de obraji, obisnuiam sa fac asta cand il priveam prea mult pe fratele meu.

- Paznic .... zici.

Am rostit intr-un sfarsit. L-am vazut zambind si a aprobat din cap.

- Ei atunci, paznicule fara nume, poti sa iesi din camera mea, e miezul noptii iar eu vreau sa dorm.

M-am intors cu spatele la el si m-am dus pana la usa deschizand-o, i-am dat de inteles printr-o simpla miscare a mainii stangi sa plece. Mi-a aruncat o privire taioasa iar eu i-am zambit politicos, eram eu poate timida si toate cele, insa somnul pentru mine era important. A trecut pe langa mine, fara sa ma salute sau ceva in genul, m-am enervat. Sau m-am simtit jignita ? Nici eu nu stiu, cert e ca am trantit usa in urma lui si am inchis-o cu cheia, mai apoi m-am bagat inapoi in pat.

[center]***[/center]

Poc ! Poc !

Ce erau suntele acestea ? Nici eu nu le distingeam. Nu eram treaza complet ? Doar auzeam ? Mi-am fortat ochii sa se deschida, cu greu, am reusit. M-am intos pe o parte si am observat ca era dimineata deja. M-am ridicat in sezut, mi-am dus mainile la ochi iar apoi am cascat lenesa si m-am ridicat din pat luandu-mi halatul pe mine, m-am dus catre usa sa o deschid. Bataile erau din ce in ce mai insistente. Am mormait un 'Acum vin!' mai mult pentru mine, decat pentru cel care era in spatele usii. Am sucit cheia in broasca si am apasat pe clanta, usa dechizandu-se cu un mic scartait. Ochii mei somnorosi au captat imaginea raiului pe pamant, cred. Ochii verzi, par saten, inalt, bine facut, visul oricarei fete, oricarei femei casatorite sa aiba in mainile ei un astfel de amant. Apoi, mi-am schimbat privirea la celalalt baiat, si el o divinitate, un demon cu chip de inger. Brunet, ochii negrii, la fel de inalt si bine facut, un sot perfect as zice. Ce sunt astea ? Vise ? Imi vine sa ma palmuiesc, dar ma abtin, as parea o proasta. Ridic din instinct o spranceana si incerc sa ma prefact putin suparata, cand defapt eram fascinata.

- Ce-i ?

Am raspuns pe un ton bleg, somnoros, plin de raceala, exact ce am vrut !

- Am vrut doar sa te trezim, doar nu vrei sa intarzii la cursuri, nu ?

A raspuns amantul perfect din mintea mea bolnava, defapt el fiind 'paznicul fara nume'. Un ranjet i s-a ivit pe fata, unul perfect.

- Poate n-am chef sa merg azi la cursuri !

I-am trantit replica plina de scarba. O privire plina de superioritate, si gata ! M-am intors si am inchis usa in urma mea.M-am uitat la ceasul de pe perete si mi-am dat seama ca era sase jumatate, pe cand eu aveam cursuri doar de la opt. La dracu ! Ce e asta ? Un complot ? Dupa ce nu ma lasa sa dorm noaptea ma mai trezeste si la sase dimineata ! Copil razgaiat care doar stie sa nu lase lumea in pace, pe atat de frumos pe atat de prost ! Am fugit inapoi in pat si m-am trantit pe el tragand peste mine si patura, somn usor ! Am inchis ochii si am incercat sa adorm, si totusi dintr-o data am simtit doua brate cum imi cuprind talia, ridicandu-ma de pe suprafata moale. E o rapire cumva ? Daca da, si-au ales moemntul nepotrivit, nu lasa oamenii sa doarma, nu exista o lege pentru asa ceva ?! Nu, nu exista. Am tipat, de asta era momentul, si am inceput sa ma zbat pentru a scapa. Nu puteam vedea nimic din cauza ca patura imi era pe fata. Am auzit niste rasete, nu le-am recunoscut, am continuat sa incerc sa scap. Cine naiba avea chef de glume la sase dimineata ? Si daca nu era o gluma ? Ma ia ameteala de la atatea intrebari !

- Lasa-ma jos !

Am strigat cat am putut de tare in speranta ca o sa mi se indeplineasca dorinta. Si s-a indeplinit ! Minune ! Cred. M-am luptat pret de cateva secunde cu patura sa o dau jos de pe mine si sa pot vedea cine au fost fraierii care nu aveau ce face. Cand am castigat lupta m-am uitat buciumaca prin camera. Erau doi, ei doi. L-am fixat pe Paul cu o privire furioasa, in timp ce el radea de mai sa cada pe jos, apoi mi-am mutat privirea catre tipul saten, al carui nume nici nu-l stiu, dar banuiesc ca el e Christian, daca e paznicul meu.

- Christian, ai chef de glume ? Ca eu nu !

Am spus catre saten. I-am urmarit reactia de uimire, de ce se uimea ? Ca-i stiu numele ?

- Ce e ?

Am intreat vrand sa stiu adevarul. Nu au zis nimic ci doar s-au uitat unul la altul.

- Miss, eu nu sunt Christian.

A raspuns satenul. Miss pe naiba, stai ce a zis ?! El nu e Christian ? Atunci cine e ? Am lasat patura din mana si mi-am dus mana la cap, ma durea, agitatia mare a provocat totul, pe deasupra am fost trezita si la sase dimineata. Genial, nu ?

- Eu sunt Anthony Jones.

Am ridicat instinctiv o spranceana la numele lui. Avea nume de afemeiat, adica din ce mi-a zis mama 'Anthony' era nume de d'ala care trece din floare-n floare. Iar m-a luat cu ameteala, m-am dus si m-am asezat pe pat. Mi-am pus dosul palmei si frunte si apoi am zis :

- Iesiti afara din camera, vreau sa ma schimb, daca tot m-ati trezit atat de devreme, o sa discutam dupaia.

Nu m-am uitat sa vad daca au facut ceea ce le-am zis deaorece am auzit usa inchizandu-se. Christian, cum de nu esti aici ?
Am inceput sa rad, ce faceam ? Intrebam de cineva despre care nici macar nu-l vazusem niciodata, sau nu stiu nimic despre el, mai patetica de atat pot fi ? Trebuia sa aflu de ce era Anthony aici si nu Christian, dar mai ales trebuia sa stiu cum era Christian, nu stiam de ce, dar aveam nevoia sa stiu mai multe despre el. M-am ridicat cu greu de pe pat, camera se invartea cu mine, dar am inaintat, cum am putut am ajuns in baie unde mi-am facut toaleta zilnica. M-am reintors in camera si m-am dus catre dulap ca sa-mi aleg o rochie. Un mova, da, era perfecta, starea mea de spirit se reflecta in aceasta culoare, pentru mine nu inseamna ceea ce simbolizeaza pentru altii, pentru mine inseamna duritate, stare de meditare, tot ceea ce tine de minte si de gandire, o culoare perfecta. Parul mi l-am prins cu o funda tot de culoare mov, dar am prins doar partea din faza astfel o parte din parul meu lung cadea pe umeri. M-am incaltat cu niste sandale negre si apoi am pornit spre usa. Iesind afara am luat o gura mare de aer, trebuia sa fiu calma, am facut un circ la mine in camera asa ca nu trebuia sa se mai repede. Pana la urma era o lady, nu ? Sau ceva in genu imi spunea si mama. Am pasit spre camera lui Melody, vroiam sa o intreb de Christian, sa stiu exact cine era. Am ciocanit la usa de doua ori si am auzit un 'Intra'. Am apasat pe clanda si am intrat. La vederea mea, ea a zambit, si eu am facut la fel, am salutat-o si apoi am imbratisat-o.

- Melody, am nevoie sa-mi spui despre fratele tau, ce fel de peroana e. Te rog !

M-am uitat la ea cu fata de catelus, am vazut ca nu a avut nicio retinere.

- E o persoana buna, adica era cel putin inainte sa devina unul dintre cei zece gardiani ai majestatii sale, regina Lara, vrajitoarea suprema.

Am ascultat cu interes ce a spus, a fost ? Ce inseamna asta s-a schimbat ? S-a uitat in ochii mei, si pentru un moment am fost absolut convinsa ca mi-a ctitit mintea, dar apoi am lasat aceasta idee deoparte cand i-am vazut privirea retragandu-se.

- Da, s-a schimbat. Nu mai e acelasi, acum ca a aflat ca poate sa fie sotul reginei. Cei zece au dreptul de a se lupta pentru tron. De aceea nu exista o ordine acolo, sau cine e mai puternic, sunt doar zece, toti recrutati de mici. Nimeni nu stie cati ani are Lara, si totusi timp de douazeci de ani a ramas neschimbata.

A zambit cand a spus ultima fraza. Neschimbata, e o fiinta magica pana la urma.

- E o vrajitoare !

Am sarit eu putin ironica. A ras, era trista, se vedea pe fata ei, atat de mult a afectat-o schimbarea lui Christian ? Desigur, cum sa nu, era fratele ei, si eu as fi fost daca fratele meu s-ar fi schimbat dintr-o data, dintr-un tanar bun, amabil si bland intr-o bestie fara suflet. Am zambit, a vrut sa mai continuie dar am oprit-o, nu vroiam sa se chinuie si mai mult. I-am multumit si apoi am plecat de langa ea, trebuia sa ma duc in biblioteca, acolo unde stiam ca ei vor avea sa fie. Anthony si Paul. Ei imi vor raspunde la intrebari. Doar ei. Am marit pasul pentru ca eram curioasa, mureamde nerabdarea sa ascult povestea, erau mai mari decat mine, ei stiau adevarul si aveau sa mi-l spuna si mie. Intr-un timp scurt am ajuns in dreptul usilor mari din lemn cu clante mari vopsite auriu. Am intrat inauntru si i-am privit pe cei doi serioasa, trebuiau sa-mi spuna adevarul. De ce era aici Anthony si nu Christian ? Am deschis gura si apoi am vorbit :

- De ce nu e Christian aici ?

S-au uitat suspiciosi unul la altul, Anthony a deschis gura sa vorbeasca, dar a inchis-o la loc cand a auzit pe altcineva vorbind.

- Ba sunt aici.

[BloodyInnocence]

oooookkkk.... deci cine este de fapt Anthony si de ce este el paznicul ei? desi oricine are ochii verzi e suuuper misto si suuper de treaba si bla bla bla...slaps myself... revin, scuze, probleme cu baietii cu ochii verzi.
este interesant si de abia astept sa vad care e faza cu christian si cu cei 10 paznici si Lara. povestea devine din ce in ce mai interesanta si incet dar sigur schimbi centrul de focalizare, adica desi Lucy este personajul principal si in jurul ei se intampla tot, acum ai lansat aceasta bomba cu christian si regina si ma faci sa ma intreb daca nu cumva lucy o va ajuta pe regina...hm...
sunt super curioasa, sa vi mai repede cu next-ul, k?

[Maria]

Buna am citit si eu ficul tau
cu vrajitoare si i-mi place mult :bv:
de tot descrierea,naratiunea,dialogul
nu este treaba mea ,greseli te tastatura nu ai
(nici nu ma-m uitata dupa ele) o//o
ideea este originala i-mi place mult
personalitatea lui Lucy si lui Lucas.
Asta am vrut s-a zic sper s-a vi cu next-ul curand :X:-h:victorie:

[Neith]

Åži a venit ÅŸi noul capitol !
Vreau să aflu ce s-a întâmplat şi cine e Anthony . Deci am rămas cu această curiozitate . Îmi e milă de Lucy , atâţia băieţi în viaţa ei care se complică tot mai mult pe zi ce trece . Mi-a plăcut cum i-a comparat pe Anthony cu un amant şi pe Paul cu un soţ . Atunci Lucas ce este ?:)) Dar Christian? Până acum sunt patru ...
Mă întreb care e întreaga poveste cu regina Lara şi paznici ? şi ce rol vor avea în poveste . Sunt destul de mult întrebări ce am apărut o dată cu acest nou capitol .
Am mai fost ÅŸi niÅŸte greÅŸeli de tastare :
,, ctitit"- citit
mureamde - ,, muream de "
Capitolul s-a terminat prea repede şi în momentul cel mai interesant . Tocmai apăruse şi Chris în peisaj .
Grăbeşte-te cu următorul capitol ! Baftă la scris !

[Denny]

Wooh, dupa o luna in care nu am postat O_O am revenit si eu cu un nou capitol. Va multumesc pentru comentarii fetelor >:D< Ma bucurt foarte mult ca va place. :))
Spre sa nu va supere ca nu sunt decat 4 linii de dialog :)) si e cam scrut, cred.

Enjoy !

Capitolul opt


- Ba sunt aici !


Am incremenit, nu ma puteam misca, nu inteleg de ce aceasta reactie din partea corpului meu. Frica ? Uimire ? Ce aberatii vorbeam ? Nci macar nu-l cunosteam, si deja imi batea inima ca si naiba. Ce era acel lucru care ma atragea atat de mult la Christian, cand eu nici macar nu-l cunosteam ? Din ziua in care i-am auzit numele am simtit ca ceva nu era in regula cu mine. Vroiam sa-l cunosc mai mult decat pe orice, de ce ? Acest lucru nu-l intelegeam. Cu alti baieti nu se intampla asa, nici macar cu Lucas, despre care am auzit atatea minunatii din partea altor prietene care l-au vazut. Il stiam de dinainte, perfect sa spun asa, dar despre Chris ... nu stiam doar ca s-a schimbat si ca inainte era o persoana foarte buna, dar acum ? Acum oare ce fel de persoana era ? cum arata mai concret ? Poza care mi-a arat-o Melody era de vreo trei ani, inseamna ca nu l-a mai vazut ? Sau ca nu a vrut sa-si mai faca poze ?
Alt personaj care ma intriga esti Lara, regina, cum i se spune. Nu inteleg ce fel de persoana este, colectioneaza baieti frumosi pentru propia ei satisfactie ? Sau ce ? Din cate am vazut ii are pe Anthony si Chris, ei doi ... arata splendid. De unde sa nu stiu ca ea nu este o perversa sau ceva in genul ?
Am strans din ochii si m-am incrutat. Mi-am dresat glasul si am vorbit :

- Daca esti aici, de ce nu te arati ?

Eram curajoasa sau pur si simplu proasta ? nici eu nu stiu, am auzit un chicotit infundat, nu m-am intors sa vad al cui era. I-am vazut pe cei doi care stateau pe scaunele de la masa incruntandu-se. Asta era semnul ca fratele lui Mel se apropia. Inima mea a inceput sa bata foarte tare, parca vroia sa-mi iasa din piept, si poate ca ar fi reusit, daca nu ar fi prinsa in cutia toracica. Dintr-o data parca i-am simtit prezenta. Nu doar a lui ci a mai multor persoane. Am inchis ochii, parca ceva a trecut prin corpul meu, electrocutandu-ma, apoi i-am deschis. Am scos un tipat deoarece nu mai vedeam complet nimic, inafara de negru. Dintr-o data parca totul a devenit o tabla de sah, insa lipseau casutele, era totul negru, eu priveam de sus, parca fiind cea care manuieste tot. Doua lumini albe stateau mai departate de celelalte opt, iar cea albastra era in mijlocul lor. O ceata, aparuta de nicaieri si-a facut locul pe tabla, lumina albastra stralucea din ce in ce mai putin, in timp ce eu ma simteam sufocata, fara aer. Atunci am inteles aceea lumina eram eu, si ma sintegeam din ce in ce mai repede.
Imi simteam pieptul rpesat de un bolovan, desigur nu era nimic. Respiratia imi era din ce in ce mai greoaie, aproape ca nu mai aveam aer. Culorile au inceput sa-mi invadeze raza vizuala, ochii inchizandu-mi-se la acest 'contact'. Auzeam niste voci, dar nu distingeam nimic din intelesul lor. Ce am vazut ultimadata au fost niste ochi, culoarea nu mi-o amintesc. Dar inainte sa ma prabusesc pe podea, sa-i simt raceala, imaginea luminii albastre mi-a revenit in mine. Mi-am amintit felul in care se stingea, la fel cum se intampla si cu mine.

[center]***[/center]


Ce este viata ? O serie de intamplari prin care treci, o serie de intamplari bune si rele, unele care te duc in al noualea cer altele te coboarata in strafundaturile infernului. Toata lumea spune, citeaza, ba chiar canta despre viata, insa, chiar asta simt ? Chiar se bucura cu adevarat cand primesc o jucarie noua ? O carte noua ? Sau sunt doar reactii ale simturilor ? Daca tu vezi ceva dragut, automat inima ti se umple de bucurie, fericire si totodata ambitia de a avea acel lucru. Exact la fel se intampla si cu oamenii, vezi un om, iti place, vrei sa-l ai, nu conteaza cum, dar inceri prin toate mijloacele posibilie, ortodoxe sau neortodoxe.
Un lucru e clar : ambitia e mai presus de orice. Insa, increderea in alti oameni decat in tine e inutila, lanturile create se rup mai repede decat au aparut. Un mic avant spre indoiala si ai cazut prada ei, fara sa te uiti inapoi, fara sa judeci ambele parti, crezi ceea ce ti s-a spus prima data, iar in functie de actiunile celui in care ai avut incredere alegi ce sa crezi si sa urmezi.

Eram in mijlocul unei incaperi intunecate. O sursa de lumina slaba venea de undeva de sus, nu-mi puteam da seama deoarece nu-i vedeam capatul. Concentrundu-ma pe auz mi-am dat seama ca eram singura, insa indata am fost inselata de acest simt. Cineva venea spre mine, sau cel putin asa aveam impresia, era in spatele meu. M-am intors incercand sa descifrez rostrul persoanei care se apropia foarte incet, dar o facea. Am strans puternic pumnul si am privit drept inainte, de unde presupuneam ca ar veni aceea persoana. Am asteptat, nu stiu cate minute, secunde, au tecut dar a aparut. In bataia slaba a luminii parul lui auriu se distingea perfect, ochii caprui, atat de cunoscuti, ii erau ascunsi dupa bretonul care-l purta de atatia ani. Era el, insfarsit il revedeam dupa atata timp. dupa atata timp in care el a disparut complet, fara urma, fara macar sa-si ia ramas bun de la mine. Putea sa-mi spuna, nu ? Pana la urma, eram doar un copil mic si inocent care nu stia ce e viata cu adevarat, care s-a indragostit de primul lucru dragut pe care l-a vazut. Dragoste care inca ersista in inima mea. Ciudat, nu ? Dupa opt ani inca tin la el.
S-a apropiat si mai tare de mine, ce facea ? De ce venea sa ma distruga in felul acesta, acum ? Nu era suficienta durerea provocata in toti acesti ani ? Cicatricile se deschid cu usurinta, a mea tocmai a fost deschisa, si ma durea.
Inainte sa ajunga la mine ceva din intuneric l-a prins si l-a tras inspre locul fara lumina. L-am auzit tipand. Fara sa realizez siroaie de lacrimi mi-au invadat fata. L-am strigat pe nume, dupa atatia ani, i-am repetat iar numele.

David !

- David !

M-am trezit strigand dintr-o data. Respiratia imi era din ce in ce mai accelerata, tremuram din toate incheieturile. Din nou, amintirea lui m-a afectat mai mult decat as fi crezut, din nou m-am lasat dusa de aceea durere imensa, din nou m-am lasat dominata de sentimetele acestea care ma pot duce in pragul nebuniei. Da, nebunie, niste sentimente prea puternice pentru a le putea controla, asta erau. Niciodata nu le-am inteles, si nu am povestit nimanui deoarece stiam ca nu ma vor intelege. Nici macar mamei mele nu i-am spus, ce puteam sa-i zic ? Ca eram indragostita de verisorul meu ? Ce cuvinte, ce blasfemie, verisorul meu ? Dragostea mea fata de el ? Toate acestea trebuiau sa faca parte din trecut, nu ? Dragostea trebuie ingropata odata ce este bolnavicioasa, insa, cand se dezlantuie ... nu devine iadul in persoana ?

M-am uitat superficial prin camera si apoi am inchis ochii, dar i-am deschis mult prea repde deoarece mi-am dat seama ca nu eram singura. Toti stateau si se uitau ca si cum as fi fost ceva minunatie de pe alta planeta, sau ceva in genu. I-am privit pe Paul si pe Anthony neincrezatoare, dintre toti de acolo pe ei doi ii sitam cat de cat. Pe ceilalti opt inafara de Chris, caruia ii sitam numele de la altii, nu le cunosteam numele, varsta sau orice despre ei ca sa-mi fac cat de cat o idee despre cine ar putea fi. M-am ridicat din pat simtind privirile lor atintite asupra mea. Am inspirat si m-am intors catre ei si am vorbit :

- Ar trebui sa mergem intr-un loc mai bun pentru a vorbi. Pana la urma aceasta este camera unei domnisoare.

Le-am zambit si am iesit din camera, adevarul era ca genunchii imi tremurau dar pastram un zambet pe buze. Mi-am aranjat rochia si am pornit incet spre biblioteca simtindu-i in urma mea. Urma sa fie o zi lunga si plina de povesti, cred.

[Summer]

ţi-am citit şi eu fic-ul şi e genial. Nu am stat sã mã uit dupã greşeli, da parca am vãzut câteva , dar nu sunt sigurã.

Imi plac la nebunie personajele , in special Lucy . E cam schimbatoare , ba este sensibilã , ba ia atitudine este fenomenalã tipa.
Apoi Anthony e un draguţ , cu ochii verzi . Observ cã pe aici toatã lumea iubeşte ochii verzi , inclusiv şi eu . Oricum baiatul astã e cam pus pe şotii. Stiu un lucru sgiur nu imi inspira incredere. Acelasi sentiment il am in legaura si cu Paul.

Christian e ciudat sau cel putin asa mi se pare mie , tinand cont ca nu sunt foarte mule lucruri zise despre el.
Lucas, il ador , pur si simplu il ador . Stiu ca nici el nu e prea normal si mai este si increzut, orgolios si mandru, dar ma intriga persoana lui . Sunt sigura ca urmareste ceva de la Lucy , dar ce ?
Personajele fminine mi se par dragute , in afara de Cherry (parca asa se scria )

Stiu ca e cam ciudat , dar chiar mi se pare interesant ca ea este indragostita de varul ei .
Next :X

[BloodyInnocence]

Deci te omor! Ma lasi in suspans si desi acest lucru este bun, eu nu il suport acum;))
Care este faza cu David mai exact? Ce s-a intamplat cu Lucy de si-a amintit de el in aceste clipe? De ce toti cei 8 gardieni sunt cu Lucy? Nu ar trebui sa fie cu regina? Oh...am atatea intrebari la care nu o sa aflu curand raspunsul si urasc acest lucru... Si sunt putin dezamagita...Lucy e inddragostita de verisorul ei? Pfff si eu care vroiam sa se indragosteasca de....oh am un lapsus acum...Lucas parca il chema..sorry...dar nu ai mai pus continuarea de atata timp incat incep sa uit numele personajelor...Bad, stupid me!;))
Asa ca vino cu continuarea mai repede ca altfel iar uit ce si cum;))