Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Multumesc pentru pareri >:D<

Liniste

Era liniste in acel loc, inghitit parca de moarte. Bucati din avion erau imprastiate peste tot, in timp ce portiunea pe care acesta s-a tarat, era rasa de pe fata pamantului. Copacii erau rupti, iar solul parea parjolit. Intregul acoperis al aparatului de zbor, a fost parca smuls si aruncat cativa metri in fata. Brusc, de printre ramasite, au inceput sa se auda sunete. Plina de zgarieturi si lovita la cap, Orihime se chinuia sa iasa din acea carcasa a mortii. Isi tara genunchii prin pamantul plin de bucati metalice dar si aschii sarite de la copacii ce au fost brutal smulsi. Bluza pe care aceasta o purta era sfasiata, in timp ce pantalonii erau plini de gauri. S-a rezemat de trunchiul unui arbore, tragand aer in piept. Privea in jur, nevenindu-i sa creada. Inca spera ca avea sa se trezeasca din acest cosmar. Insa privirea i-a fost atrasa de cei doi piloti aflati in carlinga. Unul dintre ei avea capul retezat de o bucata de geam ce l-a lovit frontal, in timp ce celalalt avea o bucata dintr-un copac infipta in piept. Ar fi vrut sa tipe, insa nu mai avea voce ca sa faca asta. In mintea ei nu rasuna decat un singur lucru : era singura. Singura supravietuitoare, intr-o jungla neatinsa de mana omului, plina de lucruri salbatice. Insa de undeva, din interiorul carcasei, a inceput sa se auda un geamat. Cuprinsa parca de o forta inumana, Orihime s-a ridicat, repezindu-se in locul de unde se auzeau scancetele. Aceasta l-a zarit pe Daxton, ce incerca cu disperare sa se ridice de pe podea. Rozalia s-a repezit la el, luandu-i capul in maini si punandu-l pe propriile ei picioare.
-Spune-mi ca esti bine. Te rog. Spune aceasta cu lacrimi in ochi, speriata de faptul ca ar putea ramane singura.
-Sunt bine, femeie. Sau cel putin asa cred. Ah, la dracu.
Blondul s-a ridicat in picioare, privindu-si zgarietura de pe pectorali, provocata de cine stie ce creanga sau bucata de metal.
-Sangerezi. Spune tanara ingrijorata de starea lui.
-Tu de mine vorbesti? Sau nu ai observat raul de sange ce ti se scurge pe fata? Ia o carpa si puneti-o pe frunte. De asta mai am nevoie. Sa lesini din pricina lipsei de... las-o balta. Mai e cineva in viata?
Orihime a lasat capul in jos, dezaproband in acelasi timp. Poate ca nu era un moment prielnic sa se gandeasca la asta, dar o deranja raceala blondului. Era un rus veritabil. Nu il impresionau nici macar lucrurile de genul asta. L-a zarit cum a inceput sa caute printre ramasite, lovind cu picioarele tot ceea ce ii statea inainte.
-Cauta prin bagaje si i-a tot ce ne-ar putea fi de folos. Sa nu te prind cu creme sau lucruri de genul asta. Nu suntem in nici-o vacanta si nu am chef sa car dupa mine lucruri nefolositoare.
Rozalia si-a deschis troller-ul, aruncat pe undeva, prin frunzis. Si-a luat un balsam de buze, samponul si o crema de maini, pe care le-a ascuns in haina groasa ce o tinea pe mana.
-Esti gata? Se aude vocea extrem de dura a lui Daxton.
-Gata pentru ce?
-O sa plecam de aici. Spune acesta incepand sa inainteze printre copacii ce purtau urme ale prabusirii.
-Dar de ce? Cand vor incepe sa ne caute aici vor venii prima oara. Deci daca ramanem, exista sanse uriase sa fim gasiti.
-Da, mancati de animale. Femeie, jungla asta sau ce dracu e ea, se afla pe teritoriul Siberiei, ai inteles? Ne aflam la inceputul sezonului rece, cand animalele de prada incep sa caute disperate hrana. Mirosul sangelui celor doi piloti probabil ca a atras o haita-doua de lupi. Vrei sa ramai aici, sa le fi cina? Foarte bine. Eu nu am de gand sa fac asta.
Orihime incerca cu disperare sa isi opreasca lacrimile. Inghitea in sec, chinuindu-se sa se abtina. Credea ca acesta isi va schimba comportamentul. Ca va incerca sa o ajute si sa ii ridice moralul. In nici-un caz ca o va face pe seful si ii va spune asemenea lucruri. Daca ea murea sau nu pentru el era acelasi lucru. A aprobat, urmandu-l. Privea in spatele ei, ingrozita de tot ceea ce lasa in spate. Ar fi putut macar sa inmormanteze trupurile celor doi piloti. Nu meritau sa fie lasati acolo, prada animalelor sau oricaror bestii salbatice ce se ascundeau in padurea deasa si necunoscuta. Dar nu ar fi putut face asta singura.
-Nu crezi ca ar fi mai bine sa ii ingropam pe cei doi? Nu as vrea sa am pe constiinta
-Daca o singura data mai deschizi gura si spui vre-o prostie, iti jur ca te las aici cu mortii tai. Nu am nevoie de o chestie cu doua picioare, sensibila, care sa planga in urma mea.
Adusa la disperare de atitudinea ingrozitor de rece a acestuia, Orihime a izbucnit in lacrimi, lovindu-si picioarele cu ambele palme.
-Ai putea sa nu te mai comporti asa? Ai putea sa nu mai fi atat de indiferent? Pentru numele lui Dumnezeu, poti sa iti dezgheti inima aia prinsa intr-un cub de gheata?
Dar Daxton nu a bagat-o in seama. Continua sa inainteze, privind precaut in jurul lui. Orihime si-a sters lacrimile si sangele de pe obraji, urmandu-l. Nu putea sa conceapa o asemenea raceala. Ii era greu sa fie atat de indiferenta fata de evenimentul ce tocmai s-a intamplat. Dar a hotarat sa nu mai spuna nimic, sa nu il enerveze mai tare decat era. In mintea ei, se afla doar o intreabre: vor supravietuii?
Nimeni nu stie.

[Aiumy]

doamne ce dezastru, cu avioanele lor alea performante si sigure cu care se lauda pilotul vorba lui Hime cu titanicul
si ce dumnezeu este cu daxton omul ala si-a facut extractie de inima peste noapte sau ce, el chiar nu vede situatia in care se afla, ar putea sa fie si el mai dragut putin sau sa nu mai faca pe seful, om afurisit vin la tine si-ti arat eu tie :die:
Mi-e sincer mila de hime dar nu am cum s-o ajut sper doar sa treaca cu bine si peste asta si o sa vedem ce va mai urma, oricum nu prevad o contnuare foarte dulce dar capitolul este in minile tale Lye asa ca nu ne dezamagii <stai calma inca nu s-a intamplat asta, vreodata > so next chapter
kiss yaa :*:*:*

[BloodyInnocence]

Oh, God! Mai ai de gand sa ne chinui pe noi, cititori, cu capitole de acest gen? Povestesti o intamplare de maxima importanta si ne lasi atarnand in aer cerand mai mult;)) Stii sa creezi suspansul extraordinar de bine. De abia astept sa vad ce se va mai intampla in continuare. Orihime se comporta la fel ca orice alta fata care nu a trebuit sa munceasca sau sa isi faca griji despre cum va strange bani sa isi ia rochia dorita. Cat despre Dax, imi vine sa il strang de gat. Adica inteleg ca sunt in mijlocul SIberiei dar putea si el sa ii explice acolo ceva, sau inca este in soc si asa este singurul mod in care stie sa faca fata si sa se comporte? Nu stiu, o sa vad mai incolo...dar putea sa ii explice pe drum si lui Orihime cum sta treaba nu sa tipe ca un descreierat la ea...

[Lye]

Cearta

Erau doua ore de cand mergeau prin padurea deasa. Fara vre-o tinta sau scop. Pur si simplu incercau sa se indeparteze cat mai mult de resturile avionului. Desi au mers atata drum, daca privea in spate, Orihime putea sa vada acea carcasa a mortii. Picioarele o dureau, iar rasuflarea ii era din ce in ce ma sacadata. Habar nu avea incotro se indrepta. Tot ce stia era ca il urmarea pe Daxton, ce inca parea sa aiba buzele pecetluite.
Capul o durea ingrozitor, in timp ce rana continua sa ii sangereze. Isi stergea sangele de pe obraz cu unul dintre tricourile pe care l-a gasit in troller. S-a rezemat de un copac, prabusindu-se la baza acestuia. Gafaia, in timp ce isi masa picioarele. Blondul s-a oprit, privind dezgustat in spatele lui.
-Ce faci? Intreaba acesta pe un ton deloc calm si linistit.
-Uite, tu esti barbat, poti sa induri mai mult decat mine. Am obosit, capul ma doare iar talpile imi zvacnesc de parca stau sa plesneasca. Te rog, nu iti cer decat cateva minute de odihna.
Nervos, Dax a lovit unul dintre arbori cu podul palmei, sprijinindu-se de el. Privea cerul si nu parea deloc incantat de ceea ce vedea. Rozalia continua sa isi maseze picioarele, in timp ce isi trecea mana prin parul plin de praf.
-Sa mergem. Spune blondul inaintand usor.
-Stai! Nu putem sa ne mai odihnim putin?
Enervat la culme de atitudinea delasatoare a fetei, Daxton s-a apropiat de ea, ridicand-o brutal de pe pamant. Aceasta a tipat cand si-a simtit mana ranita, stransa de palma puternica a blondului.
-Asculta la mine, chestie umblatoare si sensibila. Nu am de gand sa stau 3 ore dupa tine doar pentru ca nu esti obisnuita sa iti misti piciorusele alea mai mult de o suta de metrii. Ti-am mai spus o data, ca ne aflam la inceputul sezonului rece. Pe langa animalele salbatice, vremea ar putea sa se strice in orice moment.
Orihime s-a smucit din mana lui, lovindu-si trupul de trunchiul copacului de care s-a sprijinit in urma cu cateva momente. Cu greu isi stapanea lacrimile ce parea ca vor sa erupa din ochii ei.
Fara alte comentarii, Daxton i-a intors spatele, continuand sa mearga. Femeia a tras adanc aer in piept, continuand sa mearga in urma lui. Se simtea atat de inferioara puterii si rezistentei lui. Se simtea slaba, lipsita de aparare. Inca spera ca acela este un cosmar si ca avea sa se trezeasca in curand. Dar nu, se afla in viata reala, intr-un moment mult prea nepotrivit pentru o persoana ca ea.
Nu stia de cat timp mergea. Nici macar nu mai stia daca mai avea picioare sau nu. Nu le mai simtea. Tot ce stia era ca trupul ii era din ce in ce mai obosit. Iar afara cerul se intunecase complet. Spera ca avea sa se aseze, sa se odihneasca. Dar nu, Daxton continua sa mearga, mai hotarat ca niciodata.
-"Nu are cum sa fie om. E din fier". Gandeste rozalia aproape stoarsa de vlaga.
Ajunsa la capatul puterilor, Orihime s-a oprit, pipaind cu mana locul in care urma sa se aseze. Vazand ceea ce face, blondul s-a intors, fiind gata sa o apuce din nou, de bratul ranit. Insa rozalia s-a ferit, lipindu-se de ceea ce era aparent o bucata dintr-o stanca.
-Nici sa nu te gandesti sa ma mai pui sa merg. E noapte, nu mai vad la un metru in fata mea, sunt obosita si nici macar nu mai imi simt corpul.
-N-am de gand sa fiu incetinit de mofturile tale. Replica barbatul pe aceloasi ton impasibil.
-Vrei sa continui sa mergi? Foarte bine. O poti face singur. Eu, o sa ma descurc..
-Serios? Si cum ai de gand sa faci asta? Nu stii decat sa dai ordine si sa te plangi. Habar nu ai sa te descurci singura! Intodeauna ai fost "fata lui tata", obisnuita sa i se faca intodeauna pe plac. De ce dracu m-a blestemat Dumnezeu in halu asta, sa supravietuiesc si sa te am pe tine, pe cap?
-De unde stii tu cum sunt eu? Ai tu habar care e cu adevarat viata mea? Striga Orihime la fel de nervoasa ca tanarul rus.
-De unde stiu? Cat de greu este sa iti dai seama de acest lucru? Habar nu ai ce inseamna greul. Nu esti decat o... papusa de plastic.
Jignita pana in maduva oaselor, Orihime a ridicat palmele in semn de renuntare. Nu mai voia sa continue acea discutie ce nu avea decat sa o defavorizeze. Daca inainte doar credea ca Daxton avea ceva impotriva ei, acum era sigura. Acesta o detesta. Ii ura comportamentul si slabiciunile.
-Ai putea macar pentru un moment sa nu ma mai jignesti? Pentru numele lui Dumnezeu' ce vina am eu ca avionul ala s-a prabusit? Ce vina am ca suntem amandoi, singuri in padurea asta blestemata? La naiba, este vina mea ca am supravietuit?
Insa Daxton nu i-a mai raspuns. Acesta s-a indepartat usor de ea, cautand lemne pentru foc, care in acel moment, era mai mult decat esential. Ramasa singura in acel loc, rozalia si-a strans genunchii la piept, inchizand ochii. Avea atata nevoie de o vorba buna, avea atata nevoie de o incurajare. Dar se pare ca nu va avea parte de niciuna dintre ele. Cel putin nu de la rusul ce era mai rece decat iarna siberiana ce avea sa vina.

[nemo-chii]

Ciudat ...dar chiar ma bucur ca s-au certat :)) Hime pierde controlul si Dax castiga [ enervant]

-"Nu are cum sa fie om. E din fier".

Defapt ....a fost in armata [ adica cesario a fost dar ..ma rog] si ce e acolo te face sa vezi lumea intr-un alt mod ..^^" si oarecum ...sunt de acord cu Daxton [ Doamne fereste] Hime nu ar putea supravietui singura si chiar asa e a fost mereu " fetita lu' taticu" . Si in capitolul " Liniste" sinera sa fiu pentru ce si-a luat gloss-ul si crema la ea? Sincer fiind acoperita de un strat de sange poti sa te dai cu mama cremelor ca tot se vede ...si gloss-ul ? sincer nu te ajuta , de cald nu iti tine si nici de foame .

Comportamentul lui Daxton , adica domnul 'indiferent' sincer e oarecum obijnuit , mai ales in situatia in care sunt pentru ca daca s-ar alarma sau altceva nu ar putea supravietuii.

Well asteptam un alt capitol , sa speram ca niciunul nu moare [ maybe just maybe Dax?]
Spor la scris si multa inspiratie!

[BloodyInnocence]

Scuze ca iti las atat de tarziu comentariu, ti-am citit capitolul atunci cand l-ai pus doar ca am avut niste probleme cu netu...si ma rog, nu conteaza.
OH MY GOD! Deja ma streseaza la culme Daxton, el chiar nu are mila? Si Orihime o adevarata pipita, adica si-a luat crema si gloss-ul si acum incepe sa se si planga. Bine ca are si ea dreptate nu pot sa umble si zi si noapte, nici macar Daxton nu poate sa faca asa ceva chiar daca a facut armata si cine stie ce a mai facut.
Imi place si ai de toate si descriere si capitolul este mai lung.
Astept next-ul, sper sa vi cat mai repede cu el. MULTA INSPIRATIE!

[Dydo1234]

Cat de mult poate sa-mi placa, Akasha ! :X
Poate sunt eu mai ciudata, dar nu pot sa o suport pe Orihime. E genul ala de fata rasfatata care nu poate sa se descurce singura si in care se pompeaza bani. Ii e frica si este plangacioasa... Nu mi se pare deloc o fire puternica si, sincera sa fiu, nu as vrea sa fiu pierduta cu ea intr-o padure din Siberia. Daxton, ei bine, mi se pare ok. Cine nu si-ar iesi din minti cand e in preajma unei fete care se plange cam des? Mie imi place de el :x
Oricum, ai cladit foarte bine cele doua personaje si sunt foarte expresive. Scrii frumos si actiunea este cat se poate de fireasca. Lucruri asemanatoare cu prabisirea unui avion se pot intampla si-n viata reala.
Succes in continuare si astept nextu, girl!

[MissyTA]

Hey
Da...citesc demult ficu tau si ot spune cu sinceritate este Minunat.Titlul ma atras cel mai mult(da sunt perversa >:) ) In fine.Cred ca Daxton se poarta cam rece cu Hime chiar daca sunt in Siberia sau stiu eu unde nu trebuie sa o jigneasca.Daxton you baka inu.In fine sper ca Orihime sa reziste.Darrr exista si un darr chiar daca uneori Daxton ma scoate din sarite nu stiu are o aura atractiva,si acesta profita din plin de calitatea lui

Deci asteptam nextu

Chu:* si gambate

[Adri@n@]

heya m-am hotarnat sa las si eu un comm, am inceput sa-ti citesc ficul chiar inainte sa ai pana de inspiratie si dupa aceea am crezut ca ai renuntet la el si surpiriza aseara cautam ceva pe zup si am dat din nou peste fic si vad ca am ratat destul de multe fiindca ai scris destul de mult de cand nu il mai citesc eu
ma rog sa revenim in prezent cand am vazut ca ai prabusit avionul credeam ca fac cu inima aici (daca poti sa nu ma mai speri asa), dar macar au supravietuit desi cred ca inima lui Daxton a ramas saraca langa avion rupta in bucati, ma gandes cum poate un om sa fie asa de indiferent? dar nu e robot nu? sper ca nu
sper sa iasa cu bine din toate aceasat incurcatura si totul sa fie bine si ca sa fie si mai bine sper sa pui cat de repede nextul
pls cat poti de repede spor la scris si la idei

[Lye]

Raceala

Nu mai stia cat timp trecuse de cand statea rezemata de acel trunchi de copac. Nu stia decat ca picioarele o dureau iar talpile o usturau. Corpul incepea sa fie patruns de frigul, ce parea ca se revarsa peste jungla siberiana. Tremura din toate incheieturile in timp ce isi strangea in jurul trupului, haina ce a luat-o din troller-ul uitat, undeva printre ramuri si frunzis. Privea tematoare in jurul ei, incercand sa isi dea seama de unde vin toate acele zgomote, ce pareau ca se aud din ce in ce mai tare. Putea sa fie un simplu iepure sau un lup ce isi cauta cu disperare hrana ce l-ar ajuta sa supravietuiasca pe parcursul iernii. Rana ce o avea pe frunte nu mai sangera. O picatura de noroc intr-o mare de ghinion. Insesizabil.
Atenta la tot ce se intampla in jurul ei, Orihime parea ca a auzit susurul unui rau. S-a ridicat cu greutate de pe pamantul umed, inaintand cu grija prin intunericul terifiant ce i se infatisa inaintea ochilor. Cu greu, razele lunii incercau sa patrunda prin frunzis, luminandu-i pasii.
Cu cat inainta, o lumina mistica isi facea aparitia. In fata ei, un rau cu apa de o raceala incredibila, curgea lin, printre pietre si radacinile ce se odihneau in adancimea acesteia. Simtindu-se mai mult decat murdara, rozalia a ingenunchiat, bagand mainile in lichidul ce sclipea sub razele argintii. Parca si-a scufundat palmele in gheata. Nu isi mai simtea degetele dar nu o deranja lucrul asta.
Apa ii atingea chipul, curatand tot acel sange ce se intarise pe fruntea ei. Spala tot praful adunat in par. Dar nu putea scoate toatea acea mizerie aflata in sufletul ei, ce crestea, ori de cate ori Daxton o jignea sau ii vorbea intr-un mod mai mult decat oribil. Nu voia decat putina atentie, putina consideratie. Pentru numele lui Dumnezeu, voia sa simta ca nu este singura. Dar nu, era imposibil. Irealizabil.
Ii era sete. Isi simtea gatul uscat si orice picatura de saliva nu facea decat sa o zgarie. A luat apa in palme, sorbind tot acel lichid care i se scurgea printre degete. Insa a fost apucata de umeri si ridicata intr-un mod atat de brusc, incat pamantul de pe mal a cazut, stropind-o din cap pana-n picioare.
Ochii verzi ai lui Daxton s-au oprit asupra pieptului ei. Tricoul ud se mula perfect in timp ce fiorii care o treceau in acel moment i-au facut pielea ca de gaina. Ori cat de mult o ura, ori cat de mult o detesta, nu isi putea reprima dorinta nebuna de a o avea. Isi amintea momentul intamplat in urma cu trei ani, cand a avut-o. Atunci era inca o copila. Acum, era o femeie in adevaratul sens al cuvantului. Si imaginea ei, asa cum era in acel moment, supusa si speriata il excita al dracu de tare.
-Ce e cu tine aici? Intreaba blondul, continuand sa para nepasator.
-Imi era sete si aveam nevoie sa ma spal. Raspunde Orihime, ridicand bratele.
-Ai face bine sa te intorci la "tabara". Asta daca nu vrei sa fi mancata de lupi. O povara in minus. Spune acesta in timp ce ii intorcea spatele.
Rozalia a lasat capul in jos, refuzand sa se mai supere la orice afirmatie facuta de Daxton. In acel moment, era mai important sa isi sustina singura moralul, sa se incurajeze si sa continuie sa spere ca se va intoarce acasa vie.
Ajunsa in tabara, aceasta a zarit un foc al carui flacara se juca prin aer. Hipnotizata de caldura lui, Hime s-a apropiat de acesta, intinzand bratele. Acea licarire o facea sa isi doreasca sa fie gasita, sa se reintoarca la familia ei.
-Ai face bine sa te culci. Se aude vocea blondului, de undeva din negrul padurii.
Rozalia nu a spus nimic. Pur si simplu s-a intins pe pamant, strangandu-si genunchii la piept. Desi se afla foarte aproape de foc, un frig incredibil inca se afla in interiorul ei. Isi sufla peste palme, incercand sa le incalzeasca. Dintii ii tremurau, scotand un clantanit, care in acel loc atat de linistit, parea un zgomot de-a dreptul infernal.
In mod surprinzator, a simtit cum trupul ii este cuprins de doua brate puternice. A intors capul si l-a zarit pe Daxton cum ii lipea spatele de trupul lui. Chiar inainte sa spuna ceva, acesta a preluat "initiativa" discutiei.
-Fa bine si incearca sa nu te misti prea mult pe parcursul noptii.
-Dar
-Dormi.
-Dar vreau sa
-Am spus sa dormi.
Dandu-si seama ca nu are cum sa isi exprime parerea, Orihime si-a pus capul pe perna improvizata dintr-o bluza. Blondul o tinea strans, incalzindu-se reciproc. Gestul pe care acesta l-a facut era ultimul care i-ar fi trecut prin cap tinerei, ce incerca din rasputeri sa adoarma. Insa cum putea face oare acest lucru cand intreg corpul ei era lipit de cel al unui barbat, ce nu o lasa indiferenta.
Ii simtea abdomenul cum se umfla si o atinge, ori de cate ori acesta respira. Ii simtea inima cum ii bate. Bratele lui se aflau chiar sub sanii ei, lucru care o facea sa se simta extrem de inconfortabil. Tot acel aer fierbinte pe care Daxton il expira, se lovea de ceafa rozaliei. Aceasta a vrut sa se departeze putin de el, insa blondul a strans-o mai tare, tragand-o mult mai aproape. Acum, trupurile lor erau lipite, asemenea a doua larve de fluturi. Erau uniti.
-La naiba. Spune Orihime incercand sa se elibereze din stransoarea lui.
-Ti-am spus sa nu te misti. Se aude vocea inflexibila a rusului.
-Nu stiu de ce ai zis asta dar
-Nu stii? Pai atunci hai sa te lamuresc. Fundul tau este lipit de
-Taci! Pentru numele lui Dumnezeu' nu spune mai multe.
Stiind ca femeia nu il vede, Dax a zambit usor. Era amuzat de reactia pe care tanara a avut-o. Nu o vedea, insa stia ca obrajii ei sunt rosii. Stia ca pozitia in care se afla o facea sa se simta al dracului de rau. Si asta il facea sa ranjeasca inca o data.