Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Lye]

Plecarea

Statea in camera ei, rezemata de dulapul rece si alb. Privea pierduta hainele ce zaceau aruncate pe pat, alaturi de troller-ul negru. Nu avea nici-o tragere de inima sa le impacheteze si sa le aseze. Pur si simplu se gandea. Nu stia daca lucrurile spuse de Daxton au fost adevarate sau doar o minciuna menita sa o faca pe ea sa lase garda jos. Renuntarea la acea atitudine atat de deranjata a fost mult prea brusca. In urma cu o doua-trei zile acesta o pipaia si ii arunca priviri jucause si acum isi cerea scuze? Prea multe schimbari bruste pentru o persoana ce nu ar fi putut sa renunte la flirtat nici in ruptul capului. A ridicat confuza din umeri, dezlipindu-si spatele de lemnul ce incepea sa se incalzeasca. Mainile ei impachetau cu grija bluzele, asezandu-le in troller-ul spatios. Fara sa isi dea seama, a inceput sa fredoneze melodia pe care Kukuru i-o canta inainte sa adoarma. Cantec compus de propria ei mama. Din ochii ei au inceput sa se prelinga doua lacrimi, ce alunecau usor pe obrajii rumeni. A scapat bluza ce o avea in maini, asezandu-se pe canapea. Si-a ingropat chipul in palme, izbucnind in plans. Dumnezeule, cat timp a trecut de cand nu a mai facut asta. Plangea in surdina, desi ar fi vrut sa urle. Usa s-a deschis usor, intrand Kukuru. La vederea starii in care Orihime se afla, aceasta s-a repezit la ea, ingrijorata.
-Ce s-a intamplat? De ce plangi?
-O sa ma crezi o copila dar desi nu am cunoscut-o, imi este dor de mama. Sunt atatea momente in care as avea nevoie de mangaierea ei, de sarutul dat inainte de somn de vorba ei buna, incat mi-as dorii sa mi-o scot din vise si sa o strang in brate. Tu ai fost ca o a doua mama pentru mine, dar...
-Nu mai plange. Gandeste-te ca mama ta te protejeaza din cer si are grija de tine. Uite, vreau sa iti dau ceva. Nu ti l-am daruit pana acum pentru ca nu am vrut sa te intristez. Dar trebuie sa il ai.
Batrana menajera a bagat mana in buzunar, scotand un lantisor, de care era agatat un pandant in forma de stea. A mangaiat medalionul, stergandu-si lacrimile cu podul palmei.
-Ce este cu el? Intreaba aceasta continuand sa priveasca bijuteria.
-Mama ta ti l-a cumparat inainte sa te nasca. Spunea ca atunci cand a aflat de sarcina, o stea a disparut de pe cer si s-a mutat in pantecul ei, acolo unde a luat forma unei fiinte minunate. Despre tine este vorba.
-"Steaua mea norocoasa". Replica tanara incet, trecandu-si degetul peste inscriptia ce se afla pe una dintre partile medalionului.
Zambind, Orihime si-a pus lantisorul la gat, tragand adanc aer in piept. Hotarata, s-a ridicat de pe pat, gata sa se reintoarca la impachetat. Mai era o singura ora pana ce va pleca spre aeroport, alaturi de Daxton.
Kukuru a parasit incaperea, insa nu inainte de a-i da un sarut pe frunte. Era mandra de Orihime. Niciodata nu a crezut ca se va transforma dintr-o printesa rasfatata si mofturoasa, intr-o femeie hotarata si sensibila.
Saizeci de minute ce par ca au zburat asemenea secundelor. In living-ul vilei, era o agitatie de nedescris. Daxton statea rezemat de unul dintre stalpii din marmura, batand usor din picior. In jurul lui, Karina si Toshiro discutau, in timp ce Kaien tipa la telefon. Blondul habar nu avea cine era nefericitul de la celalalt capat al firului, dar ii era mila de el. In capatul scarilor a aparut Orihime. Purta un trening negru si un tricou alb pe dedesubtul bluzei, inchisa pana la jumatate. Isi tragea troller-ul dupa ea, lovindu-l de fiecare treapta. Satenul s-a repezit la ea, ajutand-o cu bagajul. O tinea de talie, sarutand-o usor pe obrazul rozaliu. Ochii fetei il priveau pe blond, ce butona calm tastatura telefonului.
-Sunt gata. Spune tanara ajungand in dreptul lui.
Acesta a aprobat din cap, indreptandu-se spre iesire. Orihime ridicat din umeri, dezaproband atitudinea lui. Era mult prea rece.
Si-a imbratisat tatal si prietena, sarutandu-l pe cel care ii era iubit. Ciudat, dar nu mai simtea ca il iubeste asa cum credea inainte de aparitia blondului. Nu ar fi vrut sa plece in Rusia. Stia ca acolo este singura. Noroc cu Sheyenne, care o astepta cu bratele deschise.
A parasit casa, indreptandu-se spre masina neagra ce o astepta la poarta, cu portiera deschisa. Un barbat brunet si inalt i-a iesit inainte, ajutand-o cu bagajele. Aceasta a zambit, urcand in automobil. Daxton statea relaxat pe bancheta, privind lung prin geamul usor fumuriu.
-Cat facem pana in Rusia? Intreaba Orihime pe un ton blajin.
Dar nici-un raspuns. Barbatul continua sa priveasca impasibil peisajul ce i se infatisa inaintea ochilor.
-Incerc sa port o discutie cu tine! Spune aceasta intrigata de nepasarea rusului.
Daxton a intors capul, privind-o plictisit. A oftat, exprimandu-si dezgustul fata de o eventuala discutie cu rozalia. Acum, Orihime era mai mult decat sigura ca ceea ce i-a spus in urma cu cateva ore, nu a fost o minciuna. Chiar era hotarat sa o ignore complet. Probabil ca nu vor discuta decat atunci cand va fi vorba de ceva ce tine strict de afaceri. Dar pana atunci vor fi mai tacuti decat doua persoane care nu se cunosc.
Dandu-si seama ca nu are cu cine discuta, Orihime a renuntat la ideea de a comunica cu el. Se pare ca "minunata" calatorie spre Rusia va fi plictisitoare si lipsita de vre-un incident.

[BloodyInnocence]

Ai avut cateva greseli de scriere si ai omis pe undeva un "a" dar in restul totul este in regula. Actiunea decurge lin si frumos spre un sfarsit imprevizibil.:) Chiar sunt super curioasa sa stiu de ce s-a schimbat Daxton asa dintr-o data la 180 de grade, adica nu ii sta in fire... simt mirosul unui lup in blana de oaie pe aici... incerc sa imi dau seama ce planuieste si nu reusesc... Ca de obicei reusesti sa raspunzi la anumite intrebari doar ca sa afunzi cititorul in alte intrebari fara de raspuns. Ceea ce imi place nespus de mult la tine.
Astept next-ul.

[Sushiiushii]

Am promis ca o sa vin..si uite-ma aici..intarziata -_-"
Well... sa vedem :3

Capitolul a fost bun: Am vazut ca ai bagat mai multa descriere [si te iubesc :X ]si cred ca oricine isi da seama ca exista o diferenta intre ultimele 2 capitole. Mi-a placut cum a alunecat pe aripile descrierii, m-a facut sa ma simt acolo. Sa speram ca ti-a revenit inspiratia. Cu naratiunea si cu dialogul...ai dus-o bine, deci nu am ce sa comentez la acest capitol.

Ai avut cateva greselute, dar nu e mare paguba, am fost prea prinsa in povestioara ca sa le pun pe suflet.

Ah..ce dragut a fost momentul cand Hime a primit steluta. Mi-a placut la nebunie fragmentul acesta:

-Mama ta ti l-a cumparat inainte sa te nasca. Spunea ca atunci cand a aflat de sarcina, o stea a disparut de pe cer si s-a mutat in pantecul ei, acolo unde a luat forma unei fiinte minunate. Despre tine este vorba.

OMG...crede-ma, gandul mi-a aburat la mama mea, prin cele doua randuri pe care tu le-ai scris... nu stiu sa-ti spun, insa m-a facut sa ma simt madra ca sunt fata. Gandul ca si eu am sa dau nastere [nu acum O.o...peste 10 ani XD ] unui copil, m-a facut sa simt minunat. Sacrificiul mamei, e o comoara.

Te pricepi sa captezi atentia cititorilor XD
Felicitari!

M-a cam enervat Dax...nu stiu ce are, dar a fost prea cuminte -_-". Cred ca e linistea de dinaintea dezastrului XD

Well..toate bune :3..insa imi pare rau ca, capitolul e cam scurt >.<...vroiam mai mult, si o sa aflu data aviatoare. :P
Toate bune :]..si imi cer scz de greseli..sunt plutitoare prin spatiu XD

with.much.love.kagome:]

[nemo-chii]

Un capitol placut ...
Biata Hime , simte dorul mamei sale :

-"Steaua mea norocoasa". Replica tanara incet, trecandu-si degetul peste inscriptia ce se afla pe una dintre partile medalionului.

Ciudat dar ..nu cred ca s-a gandit vreodata ca steau ei norocoasa nu o va intalni niciodata si ca ea nu o va vedea cum va creste si va lumina din ce in ce mai tare ...Pacat!
Daxton ma calca din nou pe nervi [ waa ...imi dau seama ca de cate ori trec peste o propozitie in care prezinta doar numele lui trebuie sa iau cate un agocalmin ^^"] .. sa speram ca vor avea si ei o discutie macar de doua cuvinte in care sa participe si el .

Succes , multa inspiratie si posteaza cat mai repede!

[Nami]

Well ...
Am citit ficul tau si cand nu eram inregistrata pe animezup si pot sa spun ca este bun ... Capitolul nu este foarte lung, dar nici scurt. Stii sa descrii sentimentele.
Folosesti expresii care fac povestea sa fie mai interesanta. Greseli am vazut putine, de tastare, dar nu are nimic. Descrierea este buna, iar dialogul nu este sec. Imbini armonios dialogul cu descrierea si folosesti multe adjective, ceea ce este bine. Hime ii duce dorul mamei sale ... A fost dragut ce ai scris in acel fragmentel despre mama sa. Te-ai exprimat frumos. Poate calatoria lor o sa fie plictisitoare, sau nu ... Asteptam nextul ... Spor la scris, sys.

[Lye]

Multumesc tuturor pentru parerile voastre >: D<

Soc si groaza

Nici-unul dintre ei nu spunea nimic. Linistea care domnea in automobil era teribil de neplacuta. Orihime privea pe geam, continuand sa fredoneze o melodie. Din cand, in cand, ochii ei il priveau pe Daxton, ce parea mai indiferent ca niciodata. Se comporta ca si cum ar fi singur in masina sau alaturi de o persoana cu care nu a schimbat nici macar un cuvant. Chiar atat de repede a uitat saruturile si mangaierile oferite? Sau probabil ca au fost atat de neimportante, incat nici macar nu isi mai aducea aminte de ele. Lucru care o facea pe rozalie sa-i deteste atitudinea, caracterul ce era de-a dreptul josnic. Probabil ca era o obisnuinta pentru el sa atraga fete, sa le foloseasca pentru propriile lui placeri dupa care sa le "arunce" ca pe niste papusi de carpa. Cata aroganta, cat orgoliu masculin, cata prostie.
Il privea, leganandu-si usor piciorul. Se chinuia din rasputeri sa-si abtina furia ce statea sa erupa din interiorul ei. A lovit cu palmele bancheta pe care statea, spargand acea liniste ca de mormant.
-Ai de gand sa fi atat de tacut pe parcursul intregii calatorii?
-Am ajuns.
Replica lui Daxton a fost pe cat de scurta pe atat de enervanta pentru Orihime, ce avea un impuls al naibii de mare sa-l plesneasca. A tras adanc aer in piept, incercand sa se calmeze. Nu rezolva nimic daca facea o criza in fata lui. Probabil ca o va considera mai prostuta si copila decat o credea pana in acel moment.
Blondul a deschis portbagajul, luandu-si troller-ul din interiorul acestuia. A privit-o pe rozalie, zambind usor la vederea starii in care aceasta se afla.
-"Cine dracu o mai intelege?". Isi spune acesta, in timp ce intra in aeroport.
Din nou, tanara era frapata de atitudinea lui. Nici macar nu a ajutat-o sa isi care bagajul. Probabil ca nu era atat de barbat pe cat se credea.
Ajutata de sofer, aceasta a pasit in interiorul aerportului. Unde priveai, nu vedeai decat oameni ce fugeau dintr-o parte in alta, grabiti sa ajunga la avion, inainte ca acesta sa decoleze. Din punctul acesta de vedere, cei doi aveau noroc. Nu vor fi nevoiti sa grabeasca, pentru ca aparatul de zbor cu care ei vor calatorii era unul privat, venit tocmai din indepartata Rusie. Dar din nou, si-a amintit de faptul ca nu va avea cu cine sa vorbeasca. De ce? Pentru ca domnul Daxton Sargent tinea cu dintii de promisiunea pe care a facut-o.
-S-a intamplat ceva, domnisoara? Intreaba soferul privind-o pe rozalie.
-Nimic doar ca nu il zaresc pe ah, uite-l. Merci ca ne-ai condus pana aici. Condu cu grija.
Orihime si-a luat trollerul, indreptandu-se spre locul in care blondul o astepta. Acesta vorbea cu unul dintre controlorii din aeroport, lamurind anumite "lucruri". Ajungand in dreptul lui, rozalia l-a intrebat, mirata.
-Ce ai vorbit cu el?
-I-am spus cine suntem. Sa nu mai pierdem vremea la punctele de control din aeroport. Nici-unul dintre noi nu cara dupa el bombe sau droguri, nu-i asa? Spune acesta zambind usor.
Hime a ridicat din umeri, urmandu-l pe barbatul alaturi de care va calatorii. Simtea ca tocmai a dobandit o victorie personala, facandu-l sa vorbeasca si sa zambeasca. Tinuta ei era sport in timp ce Daxton purta o pereche de blugi inchisi la culoare si o camasa alba, cu gulerul usor ridicat.
Cei doi au strabatut intregul aeroport, iesind in cele din urma pe pista. Vremea incepea sa se strice, spre groaza lui Orihime ce nu avea o presimtire tocmai placuta. Cerul devenise negru in timp ce fulgerele strabateau norii cenusii si grosi. Cei doi au fost intampinati de pilot, ce i-a salutat in limba rusa. Rozalia a aprobat din cap, urcand mai apoi multimea de trepte.
Interiorul avionului era ingrijit si cu bun gust. Pe jos, mocheta rosie sclipea de curatenie, in timp ce scaunele albastre te indemnau sa te sufunzi in ele. Deasupra geamurilor dreptunghiulare, cateva spoturi erau aprinse, luminand acel interior, nu foarte spatios. Orihime s-a asezat pe randul din stanga, in timp ce blondul si-a gasit loc in dreapta ei.
-Stii, nu-mi place deloc vremea asta. Spune fata privind tot mai ingrijorata cerul ce isi pierduse toata seninatatea.
-Va este teama?
Femeia a ridicat privirea, zarindu-l pe tanarul co-pilot, ce din fericire vorbea limba ei. Aceasta a zambit, aproband tematoare din cap.
-Puteti sta linistita. Avioanele rusesti sunt printre cele mai sigure aparate de zbor. Nimic nu le poate dobora de pe cer.
-Sigur asa se spunea si despre Titanic. Multumesc pentru incurajare.
Barbatul a aprobat din cap, reintorcandu-se in carlinga. Ramasa singura, Orihime si-a pus castile in urechi, relaxandu-se pe scaun. Avionul a decolat, facand-o pe rozalie sa traga adanc aer in piept. Calatoria a inceput.
Erau trei ore de cand avionul rusesc se afla in aer. Trei ore de cand o furtuna groaznica incepuse, spre frica lui Hime, care tremura la orice turbulenta pe care aparatul o intalnea. Insa la un moment dat, avionul a inceput sa se zguduie cu putere. Daxton s-a ridicat, intrand in carlinga pilotilor. Orihime nu stia ce se intampla, insa nu avea cum sa fie bine. Brusc, o explozie s-a auzit in partea din spate a avionului. Aceasta s-a ridicat de pe scaun, grabindu-se la Daxton, care tocmai iesise din incaperea pilotilor. Expresia de pe chipul lui era de-a dreptul socanta.
-Ce se intampla? Pentru numele lui Dumnezeu, spune-mi!
-Ne prabusim! Pricepi? Ne ducem dracu!
Orihime nu a mai avut timp sa reactioneze, pentru ca avionul a intrat intr-un picaj in spirala, azvarlindu-i pe cei doi de peretii duri. O bubitura incredibila s-a auzit la contacul avionului cu pamantul. Dupa care totul a fost cufundat in liniste.

[BloodyInnocence]

Chiar m-a asteptam la asa ceva cand ai spus de frica lui Orihime si de presimtirea ei rea. Deci ai avut cateva scapari de litere , ti-a fost foame, nu? dar oricum nu este ceva grav. In schimb nu inteleg de ce scrii tu nici un cu cratima. bine nu mai este corect despartit dar daca nu vrei sa scrii niciun, atunci scriel normal, dar cratima chiar nu isi are locul:) Si capitolul este putin c-am scurt.
Oricum mi-a placut la nebunie...Daxton pare al dracului de neinteresat de Orihime si chiar sunt curioasa de ce. ce l-a facut sa se comporte asa? Cat despre Hime... ea se comporta normal;)) adica chiar daca nu si-a dat seama ca el este Cesario cred ca stiu undeva in adancul ei adevarul si de aceea se comporta in acest mod..
Vino cu next`ul cat mai repede, pls:)

[Aiumy]

pai pot spune ca nu ma asteptam la asta, eu prevedeam o situaite mai romantica, dar oricum ar fi mi-a placut capitolul si continuarea pe care ai ales-o petru poveste, desi nu am prea lasat eu comuri am citit povestea si am unele curiozitati:
ce va intampla orea cu Dax si Hime?
cum ramane cu Toshiro, tu tatal lui Hime si Karina?
se va razgandi sau nu Dax, in privinta palnului sau?
oricum ar fi abia astept sa vad continuarea, care sper sa vina curand, faci o treaba foarte buna Lye
so kiss yaa :*:*:*

[Sushiiushii]

Ce-ai facut O.O? Sa nu-mi spui ca vrei sa ii omori si tu acum xD? Vroiam sa vad si eu cv hot pe aici :3..sa pot suna pompieri.

Well, mi-a placut, ti-a fost nitel cam foame, ce-i drept..dar toate bune :P. Imaginatia ta pare sa-si revina din vacanta. Mi-a placult cum a decurs actiunea si actiunea...si celalarte chesti.
E un capitol minunat :P

A fost nitel funny: Nu zice nici o vorba in limuzina, apoi sare cu gura ca se prabusesc.
Sper sa nu-i omori..si nu cred ca am sanse sa sper ca Hime viseaza. Insa, sunt sigura ca amandoi o sa traiasca [cred] ... si..vad eu mai tarziu ce se intampla.
Imi place fan ficu :3
Am plecat XD..si astept nexu...

with.much.love.kagome:]

[nemo-chii]

-Puteti sta linistita. Avioanele rusesti sunt printre cele mai sigure aparate de zbor. Nimic nu le poate dobora de pe cer.

Exact cele mai sigure...de prabusire ..
Acum te rog spune-mi ca nu ai de gand sa ii omori ...desi dupa cum stim va fi totul asa de lovely dovely si relatia lor se va imbunatati si ..chesti .

Pe langa prabusire a fost chiar tare ca i-a vorbit ...in sfarsit un dialog de maxim trei minute ...
Din nou un capitol frumos , interesant si socant .

Asteptam un alt capitol , mult noroc si multa inspiratie!