Click ÅŸi Boom

[Minnie]

;;) Another chapter!
Well.. a avut de toate, modurile de expunere proporțional folosite și au fost bine alcătuite, pe lângă asta mi-au „sărit” în ochii chiar și câteva greșeluțe de tastare:
ianpoi - inapoi
imi vine sa-mi dau palmi - palme
amubulant - ambulant
daca as avea copil care - un copil
strmbat - strambat

Desigur ca vorbeam cu el la telefon insa nu era acelasi lucru. Desigur ca nu m-am putut concentra

Repetiția asta m-a deranjat, puteai să refolmulezi altfel. Am mai observat că ai mania „și”-urilor, sincer nu prea sună bine mai lasă din ele pe acasă pe viitor ;)) .

Acțiunea din capitol mi-a plăcut, a fost ceva mai liniștit. Uuh! Deci cei doi, Cryss și Jack se gândesc serios la un copil :X . Sweet! Totuși, apariția Yayuriei m-a lăsat într-o oarecare măsură cu gura căscată, adică hello! Care e problema ei și de când i s-a pus pata pe Jack?! O.o

Curva moarta ! Cauta cearta ?

Deci pe moment m-a bufnit un râs la replica asta : )) , nu credeam să o aud vreodată. Mai lipsea ca Crysstal să o ciufulească puțin : - ”
Finalul a fost deasemenea surprinzător. Wouw! Deși sunt 100% sigură că totul e din vina ăleia. În nici un caz nu cred că Jack ar căuta pe alta doar pentru că Cryss a plecat de acasă o zi. I mean, he loves her!

Aștept nextu să văd cum vor decurge lucrurile!
Succes! >:D<

[Aly]

ai vrut comment ^^ nu-mi sari in cap acuma :-s tu ai vrut sa-mi veiz parerea despre fic, desi n-ai zis care fic :-"

Capitolul 22

Lupta de aseara cu varcolacii a fost o nebunie totala. Nu ma refer la faptul ca ar fi fost foarte greu sa te lupti cu niste ghemuri de blana[virgula] ci pentru ca Jack nu a vrut sa ma lase sa fac ceva, chiar m-am enervat insa, nu aveam cum sa fiu suparata pe el.[propozitiile nu se incep cu deci, chiar, doar, deoarece, etc, mai bine pune-ai virgula si incepeai cu litera mica] Doar era iubitul meu nu[fara spatiu] ? Ah, si ce ma bucur[lasi doar un spatiu, nu doua] ca planul meu a iesit cum am vrut in legatura cu moartea lui Mark. Nenorocitul acela precis arde in cazanele din Iad. Mda, ieri, Yayuria m-a disperat pana la cer si ianpoi[inapoi].[idem ca mai sus] Doar cand ii vad mutra aia de fata palida si moarta imi vine sa-mi dau palmi[b][de ce ti-ai trage palme singura cand vezi moaca alteia? mai curand iai trage lu` aia palme, nu tie][/b]. Adica, tipa aia e dusa rau de tot. Sunt sigura ca vrea ceva de la Jack, si totusi ea e un sange pur, ce dracu[fara space] ! Ea e printesa in lumea ei, eu in a mea, dar pe front, adica in lupta pentru Jack eram egale. Sau poate ca nu. Eu aveam un avantaj, el ma iubea pe mine, pe mine[virgula] nu pe ea. Hm, in plus ce ar putea sa vada la ea[fara space] ? Un corp amubulant[ambulant :))) n-am mai auzit de corp ambulant =))) ], atat, fara suflet.
Dimineata m-a trezit[dimineata nu te poate trezi, te trezesti tu singura] destul de devreme si am observat ca Jack inca dormea. L-am sarutat scurt pe buze si apoi am iesit din camera si m-am dus la baie pentru a face un dus. Dupa ce mi-am terminat cele zece minute de relaxare am inceput sa-mi ingrijesc ranile pe care mi le-am facut chiar eu[era masochista? O.O ce-i drept n-am citit capitolul anterior foarte atent, dar daca ranile si le-a facut chiar ea, cum se face ca in urmatoarea fraza vanataile sunt facute de zalux?]. Am observat vanataia de langa gura, Zalux a dat chiar incet si totusi am o vanataie[prea te repeti cu vanataile, de 2 ori intr-o singura fraza], nu vreau sa-mi imaginez cum m-as dezmembra daca ar da serios. Mi-am auzit telefonul din camera in care dormea Jack cum suna. Am inceput sa fug cat de repede am putut si am raspuns ca sa nu se trezeasca el. Am vazut ca era tata. Mi-a cerut sa ma duc la el pentru urmatoarele trei zile. De ce[fara space] ? A da[fara space] ! Peste trei zile era saptamna in care luna era rosie. Dragut[fara space] ! Sau nu. M-am uitat catre Jack care dormea in pat, linistit[virgula ca e apozitie] si mi-a parut rau ca trebuie sa-l las singur[fara space] ... totusi[virgula] era tatal meu[virgula] cel care-mi cerea acest lucru. Am acceptat aceea[acea] 'ofeta'[oferta] si am inchis. M-am asezat pe scaun si mi-am pus palmele pe fata. De ce viata mea trebuie sa fie atat de grea[fara space] ? Am oftat si m-am ridicat indreptandu-ma spre dulap. Mi-am scos o geanta si am inceput sa-mi bag in ea niste haine si cateva perechi de incaltaminte. Cand am pus tot am asezat geanta[repetitie] langa pat si m-am dus in bucatarie. Am cautat prin dulap niste cereale care le-am cumparat zilele trecute. Cand am gasit pachetul [b][pachet de cereale? O.O cerealele sunt la cutie sau punga, nu la pachet][/b] m-am dus catre alt dulap si am luat un castron. Am pus cele doua lucruri pe masa si apoi m-am dus spre frigider pentru a lua laptele. M-am reintors la masa si mi-am turnat cerealele in castron iar apoi laptele peste ele. Am stat putin sa se inmoaie iar apoi am inceput sa mananc. Dupa cateva momente am simtit ceva moale pe gatul meu, care pareau a fi buze. M-am intors dintr-o data si m-am[l-am] vazut pe Jack in spatele meu. M-am speriat a dracu[`] de tare.

ma opresc aici ^^ ca nu vreau sa-mi sari rau de tot in cap, da` mai sunt multe greseli si lucruri care nu se potrivesc prea bine in continuare, ai anumite probleme cu lucrurile, gen pachetele, si cu asezarea textului, nu se lasa spatiu dupa cuvant cand este urmat de semn de punctuatie, indiferent ce semn, nu se lasa
actiunea :X:X la inceput eram "asta se putea si mai bine, nu se compara cu iluzii" apoi, la sfarsit eram "ce iluzii? asta e mult mai bun", si am observat un lucru, la inceput, e cam sec ficul, apoi, dupa ce incepeti actiunea, ficul e foarte bun, lucrul asta s-a intamplat la iluzii dar si acuma
mie-mi place de yayura :-" stiu, e tipa rea, dar imi place cum o enerveaza pe crystal, plus ca nu-mi place numele lu` crystal >_> [fara suparare] dar are nume de fitzoasa ^^"
nu ma omorati okey?
well, astept continuarea :-?

[Teh]

:x Mulţumim de comentarii, aprecieri, menţionarea greşelilor, păreri, etc ! Sper să vă placă şi să citiţi în continuare

Lectură plăcută!

Capitolul 23

Deci eu o cerusem de nevastă şi ea adormise.
Patetic. În ce hal ajunsesem. Totuşi , nu ştiu de ce eram fericit să fiu cu ea. Nebună aşa cum era, irascibilă, nervoasă şi uneori pusă pe harţă. O doream, mai mult decât pe oricine altcineva.
De fapt şi de drept, nici nu mai căutasem pe nimeni de când eram cu ea. Era tot ceea ce aveam nevoie, şi în plus. Probabil şi de aceea eram cu moralul la pământ când plecase să stea la tatăl ei. Eu ? Eu . Cu moralul la pământ. Exact aşa, nici mie nu îmi venea să cred. Mă plictiseam de moarte fără ea.
Însă, măcar vorbeam la telefon. O sunam , sau făcea ea acest lucru. Şi deşi nu mă satisfăcea complet, erau delicioase discuţiile noastre în noapte. Puteam să mă simt bine şi pentru simplul fapt că îi auzeam vocea . Însă, mă simţeam atât de singur atunci când închideam apelul şi mă uitam la pereţi, la tavan. Prin dormitor. Mă simţeam aiurea rău de tot acolo fără ea. Poate pentru că acesta era locul nostru. Cumpărat special pentru mine şi ea . Pentru noi doi, ca într-o zi să fim o familie adevărată.
Ceea ce s-ar fi întâmplat şi mai curând dacă nu dormea când făceam un pas atât de important.
Fata asta.... Nu ai cum să nu o iubeşti.

Se lăsase seara şi eu tocmai venisem la diferitele treburi pe care le avusem. Acum două zile mă contactaseră nişte vârcolaci pentru a mă băga de partea lor. Îmi oferiseră o mulţime de bani, cu care probabil aş fi trăit bine de tot o perioadă. Asta doar pentru a-i trăda pe „ ai mei ” şi să îi ajut cu informaţii şi alte lucruri de genul ăsta din interior. Prima dată m-am prefăcut că accept şi să îmi dea o listă cu toţi cei care mai participă la acest „ eveniment ” ( trădarea ) . Fiindcă aveam faimă de bun lucrător şi „ vampir cinstit trădător” a cedat destul de uşor. Pentru că fusese un singur misionar, l-am ucis. Iar lista a ajuns Sus, la Sir Helix. Uite ce frumos din partea mea. Şi ceilalţi au fost ucişi iar eu am primit „ o mărire de salariu”. Nu o făcusem pentru că aveam consideraţie pentru proştii ăştia de camarazi ai mei, ci pentru că eram aliaţi cu vânătorii. În concluzie cu Crysstal, pe care o iubeam mai mult decât orice.
Şi oricum nu cred că aş fi acţionat aşa. Chiar dacă nu eram atras de niciuna din cele două părţi, mai bine stăteam cu cei din rasa mea decât cu proştii ăia urât mirositori. Chiar dacă eram eu corcitură, aveam un pic de demnitate. Sau poate chiar mai multă.
Aşa căpătasem încrederea celor cu sânge pur. De fapt, cred că mă simpatizau ei cu mult înainte de acest lucru. Singura care nu îmi plăcea era Yayuria . Privirea ei îmi spunea multe şi diferite lucruri. Pe care chiar nu vrei să le interceptezi la o persoană ca ea.
Să mă corectez, o „ creatură” căci nu poate fi numită „ persoană”. Nu aveam nimic personal cu ea.
Sau aşa îmi plăcea să cred. Pur şi simplu mă enerva. Vampiriţele cu sânge pur sunt groaznice. Pot face o mulţime de lucruri degradante pentru a-şi atinge scopurile. În contradictoriu cu masculii acestei specii, pot să îşi încalce orgoliul şi să îşi arunce mândria la gunoi. Deci şi ele pot trăda uşor. Când e vorba de ceea ce îşi doresc, pur şi simplu sunt oribte şi nu mai gândesc.
Dar sunt protejate foarte bine de specia lor, aşa că nu puteai comenta nimic cu privire la un asemenea lucru.
Eram în bucătărie , tocmai terminasem de mâncat ceva. Băusem sânge ieri, deci asta ar fi trebuit să îmi ajungă pentru o perioadă bună de timp . În ceea ce priveşte regimul alimentar ca şi vampir, pentru că fiind şi om trebuia să consum şi alimente. Da, eu făceam de două ori mai multe eforturi decât ceilalţi.
Şi îmi era dor de Cryss. Aş fi vrut să o văd, să fie aici cu mine. Frate, devenisem dependent. Şi asta nu ştiu dacă era cu claritate bine.
Nu se mai termina conflictul acesta odată. Vroiam să trăiesc şi eu liniştit. Eu? Nici nu îmi maintesc când îmi mai dorisem un asemenea lucru. Brusc mi-am amintit de trecutul meu, de copilăria mea. Şi nu am avut timp să intru prea tare într-o stare melancolică, pentru că cineva a sunat la uşă.
Îi simţeam prezenţa . Mi-am dat ochii peste cap şi i-am răspuns. Nu am poftit-o înăuntru dar se părea că nu avea nevoie de invitaţie.
- Ce vrei Yayuria?
Oh da, uitasem cuvântul Prinţesă. Dar nu aveam chef de ea. Mi-a zâmbit. Sadic aş putea spune , dar nu am băgat-o în seamă prea tare.
- Să vorbim.
Tonul îi era rece, deşi am văzut că încerca să îl înmoaie. Nu îi reuşea. Era ca şi de gheaţă, asta era clar.
- Zi.
Am spus scurt păstrând o distanţă considerabilă faţă de aceasta.
- Oh, ce e cu acest tratament?
Mi-a şoptit aceasta ca şi răspuns iar eu am dat din umeri.
- Doar nu vrei să îţi ofer şi ceva de băut. Ţin la sângele meu.
Deja îmi răceam prea tare gura pentru cineva ca ea. Ce vroia şi proasta asta? Mi-am analizat şi liniştit gândurile, dar nu mi-a reuşit prea tare a doua misiune.
- De fapt, chiar aÅŸ vrea.
Ha – ha – ha. Mă face să râd. Se apropia de mine şi mă privea sfidător, şi-a trecut limba peste buze şi eu am zărit faptul că aveam aceaşi înălţime. Ea era cu mult mai albă şi strălucitoare. Trebuia recunoscut faptul că era superbă. Însă nu mă simţeam atras de ea , sau de cele din specia asta.
- Nu te apropia.
I-am zis sec şi plictisit şi a făcut doi paşi înapoi înţelegându-şi poziţia regală. Probabil a gândit cu mintea, cam rar dar se mai întâmplă.
- Sângele meu nu e de vânzare. Şi nici gratis.
I-am spus pentru a fi sigur că mi-a înţeles mesajul şi aceasta a dat din cap fluturându-şi pletele. Îşi lăsase părul lung şi negru să îi cadă pe spate, desprins. Purta o rochie subţire şi scurtă şi o pereche de pantofi cu toc mic. Era adevărată comparaţia , „ ca şi marmura” , căci aşa arăta şi ea.
Iar mie nu îmi plăceau lucrurile prea albe.
- De ce ai venit?
Am abordat un ton mai direct.
- Ah, aşa te comporţi cu o Prinţesă?
Asta însemna că trebuia să am respect, dar nu avea tonul impunător care comanda aşa că nu era necesar să fiu politicos.
- Nu schimba subiectul.
A dat din umeri.
- Tata m-a trimis.
Eh, asta nu o puteam contesta. Căci nu aveam cum. Nu că nu aş fi vrut.
- Ce doreÅŸte?
Am continuat să spun şi aceasta mi-a zâmbit . Era unul din acele gesturi intime şi copilăroase pe care nu le oferea decât anumitor persoane. Am înţeles că îi scăpase dar nu mă vrăjea doar prin atâta lucru. Mă irita şi totodată speria. Asta era greu de înţeles, dar era ca şi cum ar fi fost o psihopată. Nu în sensul că îmi era frică de ea, dar nu ştiai niciodată ce vroia să facă. Ciudată.
- Mi-a zis să îţi aduc asta.
Mi-a înmânat o foaie şi atunci când am vrut să o prind aceasta s-a lipit de trupul meu pentru a avea inima mea mai aproape. Mi-a mirosit părul şi s-a pregătit să mă sărute.
Şi atunci am simţit prezenţa lui Crysstal în uşă, tocmai atunci când mă pregătisem să o împing pe obsedată de pe mine. Şi a fugit, fără a mai spune altceva.
Ce dracu, doar nu credea cine ştie ce despre faza asta? Şi apoi, femeia pe care o cunoşteam eu nu ar fi alergat ca o laşă, mai degrabă mi-ar fi tăiat gâtul.
Am realizat deprimat că plângea. Yayuria a chicotit.
- Geloasă rău de tot.
- Pleacă. I-am zis dar nu m-a băgat în seamă.
- Nu înainte să înmânez asta.
M-am aflat lângă ea într-o secundă şi am luat foaia. Se părea că era micul ei joc pentru că a încercat să mă sărute . Am îndepărtat-o rapid.
- Acum, pleacă.
A dat din umeri.
- Tu şi Crysstal nu vă potriviţi. Ea nu e de-a noastră.
A zis tot rece şi impunător. Mă obişnuisem cu această atitudine. Am zâmbit sarcastic.
- Nici tu nu eşti de-a mea. Iar eu nu fac parte din rasa „ voastră”. Sunt om, şi vampir câteodată. Acum, pleacă.
A mârâit şi s-a văzut nevoită să dispară. Chiar nu simţea umilinţa? Nu am mai luat asta în seamă ci am fugit după Cryss . Acum probabil ajunsese la maşină, aşa era. Am prins-o de braţ chiar înainte să urce în autovehicul.
- Fiaro, ce dracu ?
Am văzut că avea câteva lacrimi în ochi dar şi le-a scuturat repede şi m-a privit sfidător.
- Nu m-atinge, corcitură!
A strigat tare şi clar , smucindu-se. Nu am vrut să îi dau drumul. Era doar o insultă la nervi, nu ? Însă m-a lovit între picioare ( asta chiar era amuzant ) m-a împins, s-a urcat în maşină şi a fugit. De parcă nimic nu s-ar fi întâmplat vreodată între noi.
Asta însemna că ne-am despărţit, nu ?
Ce dracu era asta? Eu vroiam doar să fiu cu ea şi să îi explic de tocmai se întâmplase. Doar nu putea să plece aşa. Ce naiba? Nervii creşeau în mine şi am auzit pe cineva râzând. Nu am băgat-o în seamă. Se vedea că nu are inimă, vampir de rahat.
Am urcat înapoi în apartament, neluând în seamă faptul că se întunericise şi era o seară minunată de petrecut afară. M-am aruncat în patul din dormitor şi am apelat-o pe Crysstal.
Primele cinci apeluri mi le-a respins. După care şi-a stins telefonul. Desigur că am mai încercat să sun de câteva miliarde de ori, dar nu am avut niciun succes. Nenorocita asta de Yayuria. Era doar vina ei.
Mi-ar fi plăcut să mă pot deplasa până la casa ei, dar nu puteam. Reşedinţa Van Helsing. Unde locuia cu maică-sa şi cu taică-su. Probabil că asta ar fi fost total groaznic.
Åži aveam treburile mele.
Dar cine se putea concentra la ele când ea nu era aici? Era şi aşa destul de groaznic faptul că stăteam atât de multe zile unul fără celălalt. Îi simţeam lipsa îngrozitor de tare. Acum , în plus, ne mai şi certasem.
Ah, cred că asta în viziunea ei însemna despărţire. Nu era vina mea.
Nu făcusem nimic.
Dobitoaca aia de vampir. O să-i tai gâtul. Sau o să îi fac ceva. La dracu!
M-am băgat să fac un duş , prea nervos pentru altceva. Însă nici măcar asta nu m-a calmat. Am sunat pe fixul de la ea de acasă. Mda , şi de numărul ăsta făcusem rost.
- Bună seara .
Mi-a răspuns o voce oarecum armonioasă.
- Bună seara. Aş dori să vorbesc cu Crysstal. Este acasă?
A chicotit.
- Oh dragă, eu sunt mama ei. Momentan nu este. Cine o caută?
Pe dracu! Nu e. Dar unde a ieşit la ora asta? UNDE? Înnebuneam pentru că nu ştiam ce face, cum face şi cu cine. M-am gândit instantaneu la Zalux.
- Un prieten . Am răspuns calm, falsând desigur pentru că fierbeam de furie.
- Vrei să îi transmit ceva?
Mi-a zis îngrijorată iar eu am oftat.
- Să mă sune, vă rog.
Uau, am folosit şi „ a ruga” . Ajunsesem prea departe pentru femeia asta. După ce mi-am luat la revedere am decis să îi fac o vizită prietenului meu cu sânge pur.
Din păcate , sau din fericire Cryss nu era acolo. Nu i-am zis de ce îl căutam, dar era în toiul unei petreceri cu câteva fete ( obicei de-al lui , dar toate erau vampiri ) aşa că am decis să mă fac nevăzut.
Deşi a insistat să rămân, eram dezgustat de orice altă tipă în momentul ăsta. Vroiam doar să o văd pe Crysstal.

Am ajuns înpoi în apartament destul de târziu. Nu am dat deloc de ea, era pur şi simplu de negăsit.
Am ajuns la concluzia că mă evita şi chestia asta mă înnebunea de-a dreptul. Ce dracu vroia să însemne asta? O iubeam, oricine mi-e martor c-o făceam. Şi lăsăsasem atâtea lucruri pentru ea. În primul rând dădusem cu piciorul la libertate, apoi participam în războiul ăsta şi alte o grămadă de lucruri. Şi vroiam să fiu cu ea.
Acum apare o curvă vampir şi şterge tot ce am câştigat cu buretele.
Eram trist. Şi îmi era greu să o recunosc. Dar simţeam un gol în suflet şi mă durea capul, da ceva destul de rar. Aveam o migrenă, nu mă puteam calma oricât aş fi încercat. Am distrus câteva lucruri prin casă căci nu îmi puteam controla nervii.
Aşa au trecut câteva zile... De parcă nu mai aveam niciun ros. Acum chiar eram un mort viu. Mergeam să discut cu idioţii ăia de şefi ai mei despre atacul ce urma să îl facem Memorasem tot şi avea o logică perfectă. Dar parcă inima mea nu mai bătea aşa cum obişnuise să o facă atunci când ea era în preajma mea.
Îmi lipseau certurile noastre de dimineaţă. Serile în care stăteam în pat şi doar ne uitam la tavan.
Discuţiile despre nimic.
Era clar. Devenisem dependent. Nu ştiam să plâng, căci dacă aş fi cunoscut acest lucru acum aş fi fost înecat în lacrimi. Stăteam singur în pat şi mă simţeam rece. Poate pentru prima oară de când devenisem vampir. Am pus iar mâna pe telefon şi am sunat. Dar nu mi-a răspuns. La al treilea apel şi-a închis mobilul.

Iar eu am distrus un perete din cameră.

[BloodyInnocence]

un singur lucru de reprosat... bine doua. intunericise nu exista, poate intunerici, desi si acesta suna ciudat. Si in al doilea rand(primul l-am pierdut pe drum) folositi si voi gerunziul, ati scapat de apoi ati dat peste m-am imbracat, m-am dus in bucatarie si m-am pieptanat...
In rest nu am nimic de comentat si de abia astept next-ul. M-ati fascinat complet, iar pe Jack il iubesc la nebunie, este atat de... masculin;)). si cel mai tare mi-a placut faza in care ei erau atacati de varcolaci si se certau;)) cat de tare a fost faza aceea, desi cred ca acolo ati fi putut sa descrieti mai mult. daca eram in locul lui jack ii poceam mutra lui zalux, nu conta ca era ideea ei.

[Denny]

Aly, mersi de comm si ca mi-ai evidentiat greselile. Mersi si tie Fallen pentru comm >:D<.
Sper sa va placa capitolul acesta ;;).

Enjoy



Capitolul 24

Sincera sa fiu chiar nu m-as fi asteptat la asemenea soc. As fi bagat mana in foc pentru el, pentru nevinovatia lui, dar m-as fi ars. Pana la urma de ce-l judec ? E si el barbat nu ? Si totusi era barbatul meu. Caruia i-am dat inima mea, trupul meu, mintea mea, timpul meu, i-am dat tot, iar el ... se culca cu o moarta. Ce dracu ! Nu-l credeam in stare de asa ceva, degeaba ma magesc singura. Ma doare a naibii de tare aceasta tradare. Ma ndragostisem de el, nimic nu avea sa schimbe asta. Chiar mi-am format o idee cum ar fi sa am o casa cu el, copii, sa-mi implinesc visul acela nenorocit. Dar mi-a fost spulberat de o vampirita nenorocita. Ah ! Ce n-as fi dat sa ii sterg zambetul acela de pe buze. Nenorocita ! Desigur, i-am respins toate apelurile lui Jack.
M-am dus la vechiul meu apartament, inca nu-l vandusem. Am urcat pana la etajul unde era apartamentul si am deschis usa. Am trantit-o in urma mea si am inceput sa merg spre dormitor. M-am descaltat de adidasii care-i puratm si m-am aruncat in pat. Am inceput sa-mi amintesc tot, cum m-am intalnit cu Jack, prima data cand am fost impreuna, prima noapte in care am stat in apartamentul nostru. Hm, nostru a incetat sa mai existe.
M-am ghemuit in pat strangandu-mi genunchi la piept. Siroaie de lacrimi au inceput sa-mi curga pe fata. Eram slaba pentru un barbat. Frumos ! Si totusi ce conta acum ? Eram singura, nu ma vedea nimeni. Nu stia absolut nimeni unde sunt. Puteam fi linistita, sa plang, sa sufar in liniste dupa cel ce m-a tradat, dupa cel pe care-l iubesc.

[center]***[/center]


Nu am mai iesit din apartament decat in ziua in care urma sa inceapa razboiul. Am inchis apartamentul si am mers acasa la tata. Drumul pe care l-am parcurs mi s-a parut destul de scurt, avand in vedere ca era sa fac doua accidente din cauza neatentiei mele. Eram distrusa, se vedea pe mine. Mama s-a speriat cand m-a vazut asa. A inceput sa-mi tina o predica, dar eu nu am bagat-o in seama. M-am dus sa fac un dus, si acolo a vent dupa mine continuandu-si datul din gura care nu era necesar, dar nah, era mama. Cand am iesit de la dus m-am privit in oglinda, aveam ochii destul de rosii si umflati. Fata imi arata distrusa, buzele imi erau crapate iar cearcanele erau foarte pronuntate. Am observat ca mama a disparut indata ce am iesit dar am vazut-o revenind cu o gentuta mica aurie. Acolo isi tinea ea cremele facatoare de minuni. M-a pus pe un scaun si a inceput sa ma faca pe fata cu fiecare crema de acolo, pentru buze, pentru cearcane, ba ca aveam pielea uscata, si alte porcarii. Eu mergeam la lupta nu la Miss Univers ! Cand a terminat toata maimutareala eu m-am dus sa imi iau o bustiera si pantaloni scurti negrii. Mi-am uscat parul iar apoi am mers la tata pentru a-mi da cheia de la camera unde aveam costumul si armele. A venit si el cu mine ca sa si le i-a si el pentru lupta. Am intrat in camera aceea care nu avea decat o intrare, usa. Nu existau geamuri. Mi-am luat costumul si am inceput sa imi aleg armele, cateva pistoale, doua sabii, si alte chestii mici cu care puteam foarte usor sa rup in doua un varcolac.

- Crystal, ce s-a intamplat cu tine zielele astea ? M-a intrebat tata in timp ce ieseam din aceea incapere.
- La ce te referi ? Am incercat sa fac pe nestiutoarea.
- La faptul ca ai plecat de acasa. Mi-a spus zambind cald.
- Ah`, am vrut sa stau singura, vroiam sa meditez. Am spus zambind.
- Acum, scuza-ma o sa ma duc sa ma pregateasc pentru marea lupta. Am zis iar apoi am plecat.

Am intra tin camera si am vazut ca mama s-a evaporat de acolo. Mi-am luat pantalonii elastici de la costum pe mine, apoi mi-am luat bluza neagra care completa tinuta. Nu era mare chestie, insa asa eram perfecta, vreau sa spun din punct de vedere al miscarii aveam nevoie de elasticitate. Mi-am atasat la brau suportul pentru pistoale si am inceput sa pun unul cate unul in huse. Mi-am mai luat gloante de rezerva cu mine ca sa fie suficiente, niciodata nu se site care javre o sa fie pe front. M-am incaltat cu o pereche de cizme lungi si la toreac mi-am pus cutitele. Mi-am luat husele pentru sabii si mi le-am pus in asa fel incat ele sa fie la spatele meu. Eram gata, nu mai lipsea nimic. Ora doi se apropia cu pasi repezi, varcolacii aveau sa atace pe cand se intuneca, era momentul lor, in fond era luna rosie, nu ?
Am coborat scarile in graba si l-am vazut pe tata asteptandu-ma. Credeam ca eu aveam sa stau dupa el. Am luat masina de teren pentru a ajunge la castelul vampirilor. Acolo ne imparteam pe grupe, sper doar sa nu cad in aceeasi grupa cu Jack, nu aveam cum sa ma concentrez la lupta. Mi-am luat la revedere de la mama si apoi am pornit la drum.
Dupa o ora am ajuns si noi la destinatie. M-am dat jos din masina si am pasit spre castel impreuna cu tata. Apoi mi-am dat seama ca inca aveam parul defacut, uitasem sa-l prind. Mi-am luat elasticul ce-l aveam la incheietura mainii si mi l-am prins. Apoi am fugit dupa tata, care a intrat deja in castel. Am ajuns din nou, in sala unde a fost si acel 'bal'. Am putut-o observa pe Yayuria zambindu-mi victorios. I-am aruncat o privire mult prea urata, si indata i-a disparut acel ranjet prost de pe fata ei de moarta spalacita. Apoi l-am vazut pe Zalux. A venit spre mine si mi-a luat mana sarutandu-mi-o.

- Crystal. A spus acesta pe un ton fermecator.
- Zalux. Am raspuns la acel salut fortandu-ma sa zambesc.

Am mers mai departe impreuna cu Zalux spre seful vampirilor, Krez, Yayuria si tata. I-am salutat politicos pe cei doi barbati iar lui Yayuria nu i-am adresat nicio vorba. Nu merita sa-mi fortez vocea pentru o tarfa. M-am uitat in jur si l-am observat si pe Jack, privindu-ma oarecum trist. Mi-am plecat privirea si mi-am indreptat-o spre conducatori. Atunci am spus :

- Ne impartim in grupuri, nu ?

Cei doi s-au uitat curiosi la mine. Adica ... ce naiba, nu asta aveau in minte ?

- Adica, deobicei varcolacii asa fac, nu cred ca ar fi prea inteligent din partea noastra sa atacam toti deodata un grup in timp ce altul ne i-a prin surprindere. Am spus destul de tare incat sa ma auda toti.

Susotelile au inceput. Vampiri barfitori !

- Minunata idee, Crystal ! M-a sprijinit batranul vampir.
- Sincer sa fiu eu aveam de gand sa facem asa, sa atacam toti deodata, nu m-as fi gandit ca varcolacii ar fi fost asa de destepti incat sa se imparta pentru a ataca.
- Au fost destuli de inteligenti sa-mi omoare fratele. Am mormait eu.
- Ce ai spus ? M-a intrebat vampirul.
- Am spus ca pana la urma tot javre care miros urat sunt.

Am auzit niste rasete prin sala. Carcotasii !

- Dupa cum a spus domnisoara de fata, ne vom imparti in grupuri. Zalux, Krez, Yyuria, eu si Richard vom forma grupele. Zalux, tu incepi.
- Multumesc, tata. Crystal tu vi cu mine. A spus zambind.

S-a mai uitat prin sala si a mai nominalizat cativa, eram cu mine si cu el, zece. Perfect ! Apoi a urmat Krez, care tot zece a luat. Yayuria a luat si ea tot zece, printre ei fiind Jack. Cred ca l-am auzit maraind cand a auzit-o pe vampirita dar cui ii pasa ? Tata si batranul au mai ales si ei, restul au ramas la castel pentru a-l proteja. Noi am pornit la drum. Urma sa mergem in nordul orasului, acolo era un camp deschis, numai bun de lupta.
Am ajuns acolo in jur de ora cinci, trecusera repede trei ore. Aveam de asteptat pana cand cainii aveau sa-si faca aparitia. Am stat cam tot timpul pana cand s-a intunecat aproape de Zalux. Ma intreba tot felul de chestii, iar eu ii raspundeam, macar ma mai deconectam de la problemele mele. Pe cand a vrut sa-mi mai puna o intrebare putoarea de javra s-a simtit. Mi-am scos sabiile din huse si m-am pus in pozitie de atac. Zalux a procedat la fel. Indata ce s-au apropiat luptele au inceput.
Eu m-am ales cu un varcolac destul de mare. Afurisitul stia ce facea, am banuit ca e din clanul Z, aia erau destui de buni, insa eu eram Vanatoare, nu aveam sa ma las calcata in picioare de o potaie, nu ? Am inceput sa-l atac cu ambele sabii, el parandu-mi loviturile. Dintr-o greseala facuta din partea lui i-am taiat bratul drept. Am zambit victorioasa. Am trecut sa-l atac mai departe. Cand s-a asteptat mai putin am sarit si i-am taiat gatul. Am scuturat sabia de sange si am pornit la altul. Am ucis vreo cinci varcolaci unul dupa altul, obosisem, nu stiam de ce. Ma miscam mai incet decat inainte. Cand am ajuns la al saselea, asta era si mai mare. Gafaiam din ce in ce mai des. Mi-am bagat sabiile inapoi in huse si am scos pistoalele. Am inceput sa trag dupa el, dar se ferea. Cand am vazut ca nu avea niciun rezultat cu pistoalele, le-am pus la loc si am dat sa-mi iau din nou sabiile. Mare greseala ! Varcolacul s-a napustit asupra mea dintr-o data. Am reusit sa ma trag, insa m-a prins de un picior si m-a azvarlit cativa metrii mai incolo. Si ce duruse ! Mainile imi erau julite, puteam sa simt asta, mirosul sangelui, tot. M-am ridicat in sezut si mi-am scos sabia. Nu puteam sa ma ridic in picioare deoarece unul cred ca-mi era rupt. Niciodata nu am fost trantita asa de departe, si mai ales cu atata forta. Am asteptat ca varcolacul sa se apropie de mine, desigur, nu eram suta la suta sigura pe victoria mea, insa ce mai conta ? L-am pierdut pe Jack, nimic nu mai era important. Am inchis ochii si mi-am asteptat sfarsitul. Aveam sa mor eroic nu ? Ca si fratele meu. Hm, poate ne-om intalni, sau poate nu. Si totusi am asteptat, si iar am asteptat dar nimic nu s-a intamplat. Am deschis ochii neincrezatoare si apoi l-am vazut pe el. Pe cel care ma salvaze. Zalux, pentru numele lui Dumnezeu, de ce l-ai oprit.

- Ce mama dracului credeai ca faci ? Incercai sa te sinucizi ? S-a rastit acesta.
- Cam pe acolo. Am spus zambind.
- Mda, hai sus, in picioare ! A spus serios.
- Ah, daca-ti zic ca mi-am rupt piciorul ce-mi faci ? Am zis razand.
- Cum dracu ?! A intrebat acesta mirat.
- Zalux, eu sunt o fata, tocmai am fost azvarlita la zece metrii de catre un varcolac, mirate ca mai respir.

A ras si eu am facut al fel. M-a luat in brate si le-a spus celor de acolo ca el avea sa plece cu mine, eram ranita. Mai erau doar cativa varcolaci, opt oameni (defapt nu asa de oameni) puteau sa-i infrunte. Am uitat ca armata care a facut-o Zalux a fost doar din vampiri, eu fiind singurul om. M-a dus inapoi la castel unde m-a pus intr-un din camerele de acolo. A stat cu mine pana cand a venit tata de la lupta lui, cica aveau sa atace din nou, s-au retras tampitii. M-a dus direct la spital. M-am ales cu piciorul in ghips. Am pus falsa scuza ca jucam baseball pe un deal si eu am alunecat si m-am rostogolit la vale. Am fost destul de credibila. Doar ce aveam sa-i spun ? Stiti, defapt un varcolac m-a azvarlit zece metri, nu-i asa ca-i minunat ? Vezi sa nu ! Dupa aceea consulta plictisitoare m-a dus acasa si m-a lasat in camera mea. Din nou depresia a inceput. Ma simteam singura intre patre pereti, fara ca cineva sa ma stranga in brate si sa-mi spuna ca ma iubeste.

[BloodyInnocence]

Unde este Jack?! de ce nu a salvat-o el?Ma innebuniti aici! Vreau sa il strang de gat pe Zalux si apoi sa ii tai capul lui Yayuria. ce vrea ea cu Jack? Vrea doar sa se razbune pt ca a despartit-o de iubirea ei? Nu pare prea afectata de pierderea lui, sincer... Ii vreau din nou impreuna... daca spun pretty pls ii faceti sa fie impreuna?;))
De abia astept next-ul, sa il puneti mai repede. deja imi inchipui cum o sa fiarba jack cand vede ce face zalux.>:)

[Yaku-chin]

Sincer? E proasta tare tipa asta, rau de tot.
Sincer!!! ce naiba? Omg...deci nu o pot intelege, zicea ca il iubeste pe Jack nu? Atunci de ce Doamne nu asculta ce are de zis? De ce? Hm? E proasta? Defapt nu mai merita sa intreb. Baga'mi-as ce m-am enervat:))
App imi place nespus de mult Zalux:X Doamne ce nume, m-am indragostit, ce personalitate, e divin, superb, Doamne il ador, e superb senzational, e cel mai tare:)) Dar sa nu il prind pe el cu Cryss ok?:D
Jack de ce Dumnezeu nu a salvato el ? Unde-i idiotu de vampir? Unde esti mai? Trebuia ca tu sa o salvezi...ce m-am enervat, sunt calma....chiar sunt, de fapt nu is fierb de nervii.....Off....ce pumni i-as da lu Yayuria , e stupida rau tampita lu naiba. Zau asa parca si ea iubise un om nu? Atunci de ce dracu' nu ii lasa in pace, ce , daca ea nu a putut fi fericita asta inseama k nimeni nu poate,o omor daca mai face ceva. Jur !!!!
Off...Zalux :X iubirea mea:)) ai grija ce faci ca de nu, s-ar putea sa atentez la viata ta:)), daca se poate numi viata:-" , hai sa zic existenta:))
Sper sa veniti repede cu continuarea fetelor!
Succes la scris, si grabiti-va!

Kissu, hugz, bye bye:*

[Teh]

Fallen, Raluca -> mulţumesc amândurora pt com :X mă bucur că vă place şi sper să continuaţi să citiţi :)).
Ä‚h... <3 cap 25 livrat.

Lectură plăcută!

Capitolul 25

– Uită-te la mine! Uită-te la mine
Devenisem dependent. Nu, de fapt înnebunisem. Eram patetic, implorând în gândul meu ceva absurd. Aş fi vrut ca toată atenţia lui Crysstal să fie revărsată asupra mea. Să mă privească în ochi, să ştiu că trăieşte . Că este acolo cu adevărat.
Nu m-a băgat deloc în seamă, de parcă eu nu aş fi existat niciodată în viaţa ei. Şi eu am sentimente , al dracului să fie. E normal aşa ceva? Ca eu să te iubesc ca un nebun şi tu nici măcar să mă priveşti?
Te iubesc la dracu. De câte ori nu ţi-am arătat-o? Aş vrea să îmi dai o şansă să te ating. Aşa vei ştii de ce simt eu pentru tine. Aparenţele înşeală. Ar fi trebuit să avem o discuţie despre asta. De ce mă ignora?
Da. Devenisem prea banal. Şi cred că se putea vedea pe faţa mea că eram un mort viu. Mda, foarte amuzant. Eram obosit şi trist. Deprimat pentru că inima mea era frântă. Îmi venise să râd la acest ultim gând. Ca şi un copil care întâlneşte prima dată dragostea şi este dezamăgit. Nu . Probabil că nu era aşa.
Căci eu nu avusesem parte de aşa ceva când fusesem adolescent.
Acum era ceva şi mai intens. Pentru că eu nu mai puteam trăi fără Crysstal. O vroiam pentru mine, să fim întotdeauna împreună. Să depindem unul de celălalt.
Să avem un cămin.
Era rău să îmi doresc aşa ceva? Eram o persoană îngrozitoare. Eu, o ştiam mai bine decât oricine. Nu meritam milă şi nici consideraţie. Nimeni nu mi-a arătat că mă iubeşte cu adevărat vreodată până acum. Sau cel puţin nu îmi amintesc să o fi făcut, de când am devenit vampir. Uram orice creatură şi toţi păreau să îmi împărtăşească sentimentele.
Începând de la părinţii mei. Dar nu îmi plăcea să mă gândesc la acest lucru.
Vroiam un loc pe care să îl pot numi „ acasă ” , o soţie şi copii. Pe care nu aveam să îi tratez aşa cum fusesem eu tratat când devenisem vampir. Nu , mi-aş iubi copii mai mult decât orice pe lumea aceasta. Poate doar nu mai presus decât soţia mea.
Dacă ea ar fi Crysstal. Atunci cer să ştiu ce dracu nu e în regulă cu treaba asta?
Am avut prea multe crime? Am comis prea multe lucruri îngrozitoare încât nu merit fericire? Probabil că asta este.
Şi totuşi nu puteam să opresc sentimentul de iubire nutrit faţă de roşcată. Nu că aş fi încercat, dar nici nu vroiam să o fac. Mă durea să văd că nu eram împreună.
Că mă ignora. Dar puteam să mai am o şansă. Trebuia să îmi creez eu una.
Iar pe Yayuria o uram. Nu avusesem nimic până acum pentru ea. Dar am observat că este o fiinţă despicabilă. Aş fi vrut să o omor cu propiile mele mâini. Şi dacă nu o mai am pe roşcată, mă doare direct undeva de ce se întâmplă cu mine.
Am auzit tot ce au vorbit despre atacul asupra vârcolacilor.
Nu mă deranja nimic. Normal că frumoasa mea fostă prietenă, sau aşa cred că se considera ea, a venit cu o idee genială. Cât de prost să fii ca vampir să îţi subestimezi adversarul?
Am râs în sinea mea.
Aşa era. Ne subestimam adversarii pentru că noi însuşi ne credeam mai buni decât mulţi alţii. Mai presus de toţi. De parcă doar noi am fi contat cu adevărat în această lume.
AÅŸa ÅŸi?
Pentru mine o singură persoană conta mai mult decât mine, restul era rahat. Şi m-a deranjat la culme faptul că Zalux a ales-o pe Crysstal în echipa lui. Dar am înţeles mai târziu de ce a făcut-o. Încă de când am apărut la castel mi-a observat încordarea şi m-a tras oarecum de limbă.
De fapt , cred că deja ştia totul de la Yayuria. Ei doi aveau o legătură specială. De fapt doar Zalux avea o influenţă extraordinară asupra ei. Se poate zice că îi putea citi emoţiile, şi aceasta era într-un fel sau altul obligată să îi destăinuie lucrurile pe care le făcea.
Minunat, chiar aÅŸa.
Însă dacă era cineva cu care acesta era rece atunci aceea era sora lui. Asta nu o ştiam de ce şi nici nu îmi doream să aflu. Familia lor, căcatu’ lor , treaba lor. Mă durea direct în cot. În fine, înţelesesem faptul pentru care o luase în echipa lui. Pentru că Sir Helix şi Lord Krez niciodată nu m-ar fi ales în echipa lor, asta pentru că acolo mergeau doar vânători şi vampiri pur sânge. Zalux nu avea nevoie decât de vampiri în echipa lui, dar aşa o putea proteja pe Cryss. Şi apreciam asta. Căci dacă aş fi fost eu acolo sigur ar fi fost un total dezastru.
S-ar fi ajuns rău.
Şi atunci de ce eram gelos? Furios? Pur şi simplu turbam la simplu gând că el putea să fie cu ea şi eu nu. Am încercat să mă comport normal şi să nu fiu surprins atunci când Yayuria m-a ales în echipa ei. Mai bine stăteam să păzesc castelul. Grupul meu era format din 4 vânători, 5 vampiri cu sânge pur şi o corcitură ( adică eu ). Eram foarte entuziasmat. Mi se putea citi pe chipul fără expresie.
- Jack, ce e asta ? E o luptă nu o înmormântare dragă.
Am auzit-o pe Maria strigând. Era doar un copil în comparaţie cu ceilalţi . Trupul ei era mai mic, era slăbuţă şi foarte inteligentă. Un vampir care lucra cu mintea nu cu trupul. De aceea nu înţelegeam ce căuta aici , dar nici nu m-am strofocat să aflu. Nu mă interesa deloc.
- Cred că mai bine îţi vezi de treburile tale. Iar eu de ale mele. Fără ofensă.
Am ripostat înapoi morocănos. De obicei aş fi stat să glumesc cu ea oricând ar fi vrut.
Era o ţintă uşoară de răpuns. Şi ne distram de fiecare dată.
Nu şi azi. Nu aveam chef nici de ea şi nici de nimic altceva. Am început să fugim în formaţie. Nu aşa de repede pe cât aş fi vrut eu, din cauza vânătorilor.
Se părea că doi dintre ei stăteau mai departe de vampiri . Se vedea că nu erau mulţumiţi de alianţa asta. Şi pe mine mă durea direct în cot.
Am ajuns într-o pădure, urmărind mirosul unor vârcolaci. Şi i-am întâlnit, aşteptându-ne într-o ambuscadă.
- Că ne-am tot subestimat adversarii, Prinţesă la asta nu te-ai gândit?
Am dat eu replica răutăcios. A sunat mai rău decât am vrut-o. Era gata să vină la mine să mă muşte, idioata vampiriţă. Însă Maria i-a atras atenţia că nu eu eram duşmanul.
Eu am chicotit.
- Formaţiunea asta e varză. A adăugat rapid Maria.
- Claster şi Rudler, spre dreapta. Ilion mergi pe partea opusă. Mixil şi Lala , la stânga . Bill şi Tom, pe sus. Jack, ştii ce ai de făcut. Prinţesă?
A dat din cap şi cu toţii ne-am pregătit. Yayuria trebuia să o protejeze pe Maria , ciudat nu ? Ei bine ştiam acum de ce o luaserăm. Dacă noi am fi căzut singuri în această ambuscadă am fi fost jumătate din noi ucişi.
Vârcolacii nu erau proşti. Aveau spirit de atac. Dar la defensivă stăteau prost în draci. Am fugit liber şi am tăiat două capete. După ce au căzut pe jos m-am uitat la ceilalţi, erau mult mai multe potăi decât eram noi. De unde erau ei atâţia? Ceva îmi spunea că asta nu era totul . Cei doi pe care îi ucisesem eu erau din clanul A, fuseseră conduşi de furie şi nu au luptat cum trebuie.
Am râs în sinea mea şi am observat că Yayuria se lupta cu unul iar Maria fugise fiind încolţită de alţi doi. Era vampir şi totuşi nu se putea descurca cu aşa ceva.
Am râs în sinea mea. Era chiar patetic.
Fără a sta prea mult pe gânduri am alergat spre locul unde era Domnişoara Doar Mintea-mi Merge şi am salvat-o. De fapt a fost ceva mai dificil să îl ucid pe acesta. Clanul Q. Era calculat, am înţeles asta. A încercat să mă muşte de gât dar eu m-am ferit. Din spate a venit celălalt încercând să mă distrugă. M-a muşcat de umăr şi am început să sângerez uşor. Ochii mei o luaseră razna.
Nu îmi plăcea mirosul propriului meu sânge.
I-am aruncat pe amândoi la câţiva metrii distanţă. M-am năpustit asupra primului, l-am apucat de blană ridicându-l şi l-am spintecat cu dinţii . Colţii îmi erau scoşi la maxim. Cu aceaşi furie şi rapiditate m-am năpustit asupra celui de-al doilea care încă nu se ridicase. Fusese totul mai mult decât puteau ei să oprească. Am râs chiar înainte să îl omor folosindu-mi ghearele.
- Cât de patetic.
Am zis privind pădurea. Doi copaci fuseseră doborâţi şi patru potăi reuşiseră să fugă şi restul erau moarte. Rudler a început să râdă zgomotos.
- Doar atât?
Prostul, lăsase garda jos. Însă Mixil, care nici măcar nu era vampir ci vânător, fusese pe fază . Atunci când vârcolacul s-a năpustit asupra lui Rudler, acela l-a tăiat în două folosind sabia. Mi-a amintit vag de una dintre mişcările roşcatei. Am zâmbit trist şi am simţit o muşcătură în piciorul drept.
Nici eu nu fusesem atent. Dar nu aveam nevoie de ajutorul nimănui. Întorcându-mă destul de repede l-am împuşcat în cap pe acel câine. Însă a fugit, şi ştiam că urma să moară în câteva momente. Nu a reuşit să alerge prea mult că a căzut la pământ.
Aş vrea să zic „ îmi pare rău” dar am fost învăţat că nu-i frumos să minţi.
Yayuria se afla acum în faţa mea.
- Eşti rănit!
A zis oarecum îngrijorată şi eu mi-am dat ochii peste cap uitându-mă la ea dispreţuitor.
- Care sunt ordinele? Am strigat spre Maria.
Aceasta a zâmbit.
- Patrulăm până dimineaţă şi după mergem la sediu. Deşi cred că deja s-au retras. Menie aşa mi-a transmis.
Da, era un fel de trio „ M” cu puteri mistice. Am râs în sinea mea. Erau „ telepatice” sau ceva asemănător. Cele trei surori : Maria, Menie, Meliese. Erau triplete pur sânge, ceea ce le făcea foarte îngrozitoare câteodată. Puteau fi devastatoare la furie. Dar am preferat să nu bag asta în seamă. Oricum pe celelalte două nu le suportam.

Am patrulat aşa cum au fost ordinele dar nu am mai dat decât peste două grupuleţe de câini, însă majoritatea prietenilor noştrii care erau de fapt adversari au fugit. Când am ajuns spre dimineaţă la sediu eram extenuaţi. Urmau să atace la noapte iar, Castelul. Ştiam că asta le era ţinta. Dar echipa mea avea treabă în altă parte, şi pe bună dreptate. Nu aveam chef acum să stau aici.
- Hei Jack.
L-am auzit pe Zalux strigându-mă. Am strâns din dinţi şi am forţat un zâmbet.
- Ce?
A dat din umeri.
- Pari extenuat. Să mergi să dormi câteva ore.
Acum am chicotit.
- Da să trăiţi. Altceva?
Şi-a şters zâmbetul de pe faţă.
- Nu îţi face griji, de Cryss am avut eu grijă. E în siguranţă, bine?
Mi-am dat ochii peste cap şi după am oftat.
- Ce s-a întâmplat?
Şi-a arătat dinţii.
- Are piciorul în ghips, nimic grav. Aşa o să fie mai protejată.
Am răsuflat uşurat.
- Adică nu participă, nu?
A dat din umeri.
- Îhî. Nu ai de gând să îţi ceri iertare pentru ceva ce nu ai făcut, nu?
Să zicem că dintre toţi amicii mei el mă cunoştea cel mai bine. Aproape de fiecare dată avea dreptate.
- În cazul de faţă, aş face orice.
Am plecat înainte să văd ce reacţie are şi m-am trântit pe prima canapea pe care am întâlnit-o , adormind. Nu ştiu dacă am visat ceva sau nu, dar nici bine nu am dormit. Mintea mea era prea preocupată cu găsirea unor scuze plauzibile şi totodată adevărate.
Vroiam să mă creadă. Poate mai mult decât orice.

Atunci când m-am trezit se lăsa uşor întunericul. Am făcut un duş , cel mai rapid din viaţa mea, şi am fost gata să plec. Nici nu am observat în ce hal arătau hainele mele, rupte şi tot restul. Nu le-am băgat în seamă. Trebuia să fim acolo înainte ca luna să devină plină. Încă nu apusese soarele.
- EÅŸti gata?
M-a întrebat Maria şi eu i-am zâmbit sarcastic.
- Ce vrei să zici?
A râs.
- Ei bine, data trecută ai cam sărit calu’.
A replicat aceasta sinceră. Mi-am amintit de data trecută când luptasem alături de ea şi îmi pierdusem cumpătul. Omorâsem circa cinzeci de creaturi în zece minute. Şi cea mai interesantă parte fusese faptul că după aceasta începusem să râd ca şi un psihopat.
- Nu îţi face griji, sunt prea prost dispus pentru aşa ceva.
Şi oricum atunci aveam doar şaisprezece ani. Şi îmi plăcea să omor , mai mult decât orice. Acum însă aş fi preferat să fac alte lucruri. Mă ajunsese bătrâneţea. Mi-am promis ceva înainte să plec de la Castel, dacă mă întorc viu nu o să mai ezit. O să merg la ea şi o să strig tare şi clar ce vreau.
Am plecat cu un zâmbet.

[Yaku-chin]

:))Daca? Ce ma poate enerva cuvantul daca o sa ma intorc. ala e si el un prost, cum naibi daca( fetelor scuzati-ma sunt si eu prost dispusa si imi ies din fire) deci , cum naibi daca? E cretin ? Sau ce? Niciun daca!!!Il tai eu deci sa nu zica daca:(( serios! urasc cuvantul daca, deci sa nu zica daca, singur ca se va intoarce viu, trebuie sa se intoarca, are datoria de a se intoarce viu, e super necesar sa se intoarca viu!
Cretinu...cum sa zica daca? Ah..ce ma enerveaza, ce l-as taia...dar nu prea rau, dar sa il doara, of...si unde-i desteapta-care-crede-ca-a-fost-tradata? Doamne, ce ma enerveaza, de ce nu se duce la el si ii zici tot ce are pe inima si gata, si se impacat si stooop toata povestea trista si e numai happy? De ce nu se poate?
Si de ce Dumnezeule nu ii omoara mai repede pe idioti aia de varcolaci scarbosi si prosti , hm?
Sa moara, sa moara, sa moara cu tooooti de la cel mai mic la cei mai mari , sa fie arsi si distrusi si evaporati si asa mai departe....

Vreau continuarea, vreau sa aflu ce se mai intampla, hai nu fiti rele si pune-ti continuarea bine?:D


Kissu, hugz:*

[BloodyInnocence]

Nici nu daca, nu imi place... voi aveti ceva planuit cu acest daca al vostru... ii vreau impreuna, v-am rugat frumos;)) bine, bine, recunosc. imi place ce faceti cu sirul povestii si de abia astept sa citesc continuarea. Totul este atat de minunat, ah! Si totusi unde are el de gand sa se duca sa strige in gura mare ce are de gand sa spuna? La spital?
Veniti mai repede cu continuarea.