Confesiunile unui drogat

[Nemesis.]

Hei .. :D
pai sunt noua pe aici dar m-am gandit sa-mi postez .ficul[desi nu stiu daca il pot numi asa pentru ca mai am mult de lucrat sa ajung anumite persoane :D:D]
ma rog :-j .. va rog sa criticati sincer :D

Capitolul 1

Este miezul noptii. Intr-o casa luxoasa din centrul Londrei, unde luna plina isi oglindeste imaginea in iazul din spatele casei si unde stele sclipesc pe cerul noptii, aratandu-i farmecul, o usa se tranteste de perete. Dupa cateva secunde apare un baiat, cu parul blond pana la umeri si ochii albastrii vineti, cu buze subriti si nasul carn. Corpul sau mult prea slab se sprijina de tocul usii, iar mana sa cade pe ciocanelul in forma de proumbita de la usa, ranind-o. Pe pantalonii sai negrii se prelinge sangele care cade pe shoesi sai albastrii. Cu o miscare lenta isi arunca geaca de piele pe podea, apoi cade. Mirosul de sange, alcool,droguri si cine stie ce altceva se intipareste in aer facandu-l de nerespirat.
O adolescenta cu parul brunet pana mai jos de umeri, prins intr-o coada lasata pe state, cu ochii albastrii vineti ca ai fratelui sau, dar nu din cauza drogurilor ci a lipsei de somn si buze la fel de subtiri, coboara scarile si se repede asupra baiatului ridicandu-l. Pijamaua sa verde incepe sa se murdareasca de sange si sa capete miros de alcool.

-Mamaaa!!Iar incepe! striga fata, dupa ce isi pune fratele pe canapea si ii curata rana. Dar nu vine nimeni, asa ca fata este nevoita iar sa-si ingrijeasca singura fratele. Ii da sa bea apa si sta cu el pana se trezeste. Desi uraste sa faca ceea ce face. Isi uraste mama mult prea neglijenta fata de cei trei copii ai ei. Dar ea isi petrece toata ziua intr-un birou la fel de luxos ca si casa lor, lucrand "pentru a le face o viata mai buna". Poate de aceea baiatul cel mare, Cody, a ajuns asa un drogat.

In final, Chloe, a ajuns sa adoarma pe canapea langa baiat, stiind ca atunci cand se va trezi se va simti atat de rau incat va avea nevoie de ea. Stia asta din proprie experienta, cum e sa te droghezi.Facand si ea asta, fiind cazuta intr-o depresie groaznica cand tatal lor a murit, si stiind cum e sa te trezesti cu tot corpul zvacnind, acum statea alaturi de fratele sau aproape in fiecare seara. Zorii zilei ii trezesc pe amandoi pe canapea, umar langa umar, amadoi patati de sange, amandoi cu ochii mari si vineti, desi din cauze diferite.

O femeie cu culoarea parului innrudita cu cea a lui Cody prins intr-un coc neglijent la spate, ochii verzi si cearcane proeminente coboara scarile. Cand ii vede pe cei doi ridurile de pe frunte si din jurul gurii se acceantueaza facand-o sa para mai batrana decat e de fapt. Gura i se stramba intr-o grimasa si isi mijeste ochii, incercand parca sa se trezeasca dintr-un cosmar oribil. Se indreapta catre cei doi copii gemeni ai sai. Fiica sa s-a vopsit cand avea paisprezece ani bruneta. Isi amintea perfect cat de tare se certasera pe tema asta si cu cata convingere si-a tinut fata punctul de vedere. In afara de culoare parului cei doi seamana ca doua picaturi de apa.

<Loren>

Cand o vad pe fiica mea alaturi de Cody cu ochii vinetii stiu ca ceva nu este bine. Ma indrept spre ea si o prind de incheietura mainii poate un pic mai brutal decat era necesar. Chloe incearca sa ma indeparteze cu o dexteritate uititoare pentru o drogata.

-Iar te injectezi? Ce-i cu tine, ai innebunit? Vrei sa mori? avalansa de intrebari iese din gura mea inainte sa le pot gandi si abia dupa aceea imi dau seama cat de tare au ranit-o pe fiica mea.

-Si daca o fac, ce-ti pasa, totusi? Nu vezi ce se intampla cu familia ta? Nu ma injectez, nu-s asa tampita. In schimb de Cody nici nu-ti pasa, de Melissa uiti mereu. Daca eu m-am pricopsit cu nenorocita asta de boala trebuie sa-i neglijezi pe ei? Tre' sa-mi faci mie crize cand am grija de fratele meu si pe el il lasi sa se drogheze? E corect asa mama ? E corect?

Cuvintele spuse de fata mea ma lovesc ca o mie de pumnale. E greu sa auzi aceste lucruri de la copilul tau, si mai ales cand sunt adevarate.E adevarat mi-am neglijat copiii, Cody a devenit un drogat ambulant, iar Melissa, fiica mea cea mica este pe cale de a deveni sociopatica. Chiar daca am incercat sa ma ocup de toti, tot de Chloe mi-a pasat cel mai tare si dupa cum se vede tot ea sufera cel mai mult.

Apoi se intampla ceva minunat. Scena la care asist imi inmoaie sufletul. Baiatul meu, care s-a trezit de vreo doua minute, si a stat ascultandu-ne cearta, isi ia sora in brate protector de parca ar vrea sa o apere de ceva. Nu stiam ca sunt atat de uniti, ca faptul ca eu nu am fost alaturi de ei, i-a facut sa se ajute atat de mult unul pe altul. Pentru prima data, dupa mult timp, ma incearca in un sentiment de mandrie fata de copiii mei. Si apoi imi dau seama,brusc, de cine voia Cody sa o apere pe sora lui ... De MINE ...

[BloodyInnocence]

subriti-subtiri

interesanta idee, originala pot zice dar ai atat de multe de descris incat nu stiu cum vei evolua.
Nu ai descris starile prin care trec atat Chloe cat si mama ei.
Cel putin la ultimul paragraf cand ea si-a dat seama de cine o apara Cody puteai sa spui atat de multe despre ceea ce simtea ea in acel moment, despre cum a reactionat.
Oricum este doar primul capitol asa ca nu o sa intru in detalii prea mult, astept urmatorul sa vad cum iese.

[Verrine]

Big-bang :)). Am trecut si eu pe la acest fic.
Sa vedem...
Ideea mi se pare destul de originala, defapt chiar imi place si ma face curioasa. [ ceea ce e excelent :X]. Este adevarat ce zice FallenAngel.. nu prea ai descris starile prin care trec Chloe si mama ei. Insa, sunt sigura, de asemenea, ca vei evolua si ca urmatorul capitol va fi de 100 de ori mai bun . ;)
Dar, pot spune ca imi place enorm cum descrii unele lucruri, ba chiar si cum narezi. Aia vut putin dialog, deci nu au fost prea multe sanse ca acesta sa fie sec. Vom vedea pe parcurs...

Oricum, dupa cum am mai zis, ideea imi palce si ma afce curioasa. Abea astept sa postezi urmatorul capitol. :X

Kiss:* :bye:

[Nemesis.]

Hei! Scuze ca nu am mai postat de o saptamana :(. Doar ca am avut prea multe teme & co.
Asa ... deci uite capitlu :D:D

Capitolul 2.

Ma cuprinde un sentiment pe care nu il pot descrie. Propria mea fiica, cea pe care incerc sa o protejez de ce este mai rau, chiar ea, se teme de mine? Panica, disperarea si un sentiment nou. Acela de a simti nevoia sa alergi intr-un colt al lumii si sa urli ma cuprind, asteptand sa le las sa dezlantuie, sa-si faca de cap. Dar nu o fac, tot ce fac e sa-l trimit pe Cody in camera lui, spunandu-i ca vom vorbi mai tarziu si sa ma asez langa fiica mea, inca rmarindu-i expresia baiatului blond care urca scarile. Privirea lui imi e atat de straina.E acea privire ingrijorata care implora iertare. Imi dau seama acum ca cei doi copii ai mei, poate chiar si Mellisa, nu sunt obisnuiti sa fie trimisi in camera lor. Din nou ma incearca un sentiment de vinovatie, si imi promoit c imi voi lua cateva zile libere sa le pot petrece cu ei.

<Chloe>
Stiu ca mama vrea sa vorbeasca cu mine, sa-si ceara scuze, bla bla. Problema e ca eu nu mai suport toata aceasta invartire in jurul cozii. In casa asta toti se prefac ca au o viata perfecta. Pana si micuta Melissa care slava Domnului nu a trebuit sa suporte toata sarada asta, a inteles ca trebuie sa se prefaca si sa traiasca viata pe care nu o sa o poata avea niciodata.

Cum nu puteam sa o ignor, am hotarat sa plec din calea ei, cel putin pentru un moment. M-am indreptat cu pasi mari catre scari si am urcat catre camera mea. Nu prea intra multa lumea aici inafara de mine si ocazional de Cody si Melissa. Si mama... cand mai facea si ea curat.

Camera mea e de un verde pal, placut vazului cu parchet laminat si un covor la fel de verde trantit in mijlocul camerei. Mobila este turcoaz asemeni tavanului suspendat si ... atat. Asta ar fi modelul unei camere dragute. Dar peretii abia se vad sub teancul de postere, desene, afise si tot ce am lipit aici de-a lungul timpului. Pe podea la fel, ambalaje, cutii vechi, fotografii, cd-uri ... si multe altele. De fapt fiecare obiect de aici arata trecerea mea prin camera. Acum o sa spuneti, "Uau .. deci fata asta petrece mult timp in camera ei" , de fapt nu-i asa, stau acasa destul de putin, in general vin sa mananc si sa dorm.

Inainte de a lua ceva haine din dulap, arunc o privire la ceas. Zece si jumatate. Incep sa ma simt ca si cum am uitat ceva. Ceva important. Si totusi nu-mi pot aduce aminte daca trebuia sa fac ceva azi. In fine, deschid usa dulapului si iau o pereche de jeansi negrii un tricou si un hanorac gri. Vad ca pe dulap e pus un bilet.

"Ora 11 parcul central. Importaaaaant!!! NU UITA!!"

Minunat. Am facut-o deja. ma imbrac cat mai repede imi dau de doua ori cu peria prin par si il las pe spate. In timp ce bocor scarile incerc sa calculez. E 11 fara douazeci, imi iau cinci minute sa prind autobuzul, si inca zece pana in parc. Perfect. Asa pot ajunge cu cinci minute mai repede.

Statia de autobuz e goala. Bine, nu-mi place toata adunatura zilnica de oameni in varsta, si adulti morocanosi si dichisiti. In general ii evit pe cat posibil si incerc sa merg pe jos sau sa iau metroul. Ma simt un pic mai bine, vazand ca sunt singura in statie . Nu vreau sa ma asez pe nicio banca din doua motive. Primul ... oricum va trebui sa ma ridic si al doilea, data trecuta cand am facut asta m-am trezit cu o guma de mestecat roz, lipita de pantalonii mei.

Cand vine autobuzul, vad cu aceeasi fericire ca este aproape gol. O fetita cu mama sa care o implora sa-i cumpere o papusa. Niste adolescenti, aproape de varsta mea care rad mult prea tare si cateva batrane. Imi pun mana pe una din bare si astept sa opreasca autobuzul. 11 fara zece minute, perfect. Imi las o clipa capul pe spate si rasuflu usurata. Mereu intarziam si mereu ma simteam prost cand faceam asta, asa ca numai o data am vrut sa ajung la timp. Si eram chiar aproape de a reusi. Marea mea drama, prinsul autobuzului, foarte intersanta rutina... bla bla.

-Chlooooe!! Nu se poate ai ajuns la timp! Le-am zis ca o sa ajungi si tu la timp, dar nu m-au crezut, de fapt nici eu nu prea credeam, da asta-i partea a doua. Ce mai faci nebuno? Ce face fractu'? Ahh ... de cand nu te-am mai vazut! izbucneste Coral, una din prietenele mele.

-Salut si tie, Coral. Iar bagi cofeina pe gat?o intreb eu apoi cand ajung langa ea.
Ma uit la prietena mea. Are tenul alb ca laptele si parul si buzele rosii, ceea ce o face foarte frumoasa. La asta se mai adauga si cativa pistrui aproape neobservabili. Si ochii sai mari ciocolatii. Este o fire zapacita si tupeista si isi pune amprenta in tot ce face. Isi prinde parul cum doar ea stie, de exemplu azi si la prins cu o agrafa la spate si si-a facut un dread pe care a pus cateva bilute, in fata.

-Deci,tu ai nevoie de ajutor serios. Ia uite, parul tau arata de parca l-a lins o oaie, ce-ai facut draga? ma intreaba ea prefacandu-se suparata.
"Fata asta o sa se faca stilista, va jur", gandesc eu amuzata.

-Mi-ai pus atatea intrebari incat le-am uitat, haide unde-s ceilalti?intreb eu. S-a scaprint in cap confunza, aratandu-mi ca nu stie despre ce vorbesc. Ceilalti!ii spun eu. Stii tu prietenii nostrii, ceicu care trebuia sa ne intalnim. Stii nu?
"Fenomenala fata asta, n-ai cum sa nu o iubesti".

M-a condus la un grup de adolescenti, imbracati in geci de piele, jeansi si tricouri cu trupe."in sfarsit, lumea mea" gandesc eu cu un zambet strengar.

Un baiat blond, cu parul putin mai lung decat al lui Cody, Ochi imensi albastru deschis si buze subtiri, ma lua in brate. Avea un miros familiar de alcool, tigari, si menta. Avea un tricou negru cu o formatie de metal. Ii puteam simti parul de pe mana si puteam simti cat de slab e, dar nu ma deranja era cel mai bun prieten al meu.

-Ce faci tu? Nu suni, nu nimic? Ia zii ce s-a intamplat cu Cody.
" Doaamne ce bine ma cunoaste!" . Ma simteam atat de inferioara acum, eu nu il intrebam niciodata ce-a faxut cu nu stiu cine, sau cum a rezolvat mai stiu eu care problema, in schimb el mereu ma intreaba. El e un prieten adevarat, iar eu nu stiu sa ma ucur de prietenia lui, sunt o fraiera.

-Deh.. maica'mea a dat cu fitele la inaintare, Cody a venit acasa injectat din nou, ei nici nu i-a pasat, chestii normale, zic eu dand din mana, ca si cum as vrea sa alung problema.

-Hai lasa-i! Ia o tigara si taci, imi intinde pachetul lui de tigari aproape plin.
Iau una cu o mana tremuranda gandindu-ma la mama care m-ar omori daca m-ar vedea, cu acest gand, incep sa savurez tigara.....

[Verrine]

Hello... ne intalnim din nou :>
Sa vedem...
Cred ca ai fost cam grabita cand ai scris acest capitol deoarece ai avut foarte multe greseli. o.o' O sa iti exemplific cateva... acelea care ies mai mult in evidenta :))

faxut - facut
bocor - cobor
ucur - bucur
Ochi imensi albastru - ochi [ cu litera mica] imensi de un albastru [cred ca ceva de genu era]
tigari, si menta - tigari si [ fara virgula... inainte si dupa si nu se pune virgula]

si lista poate continua...
Oricum pot spune ca mi-a placut... Descrierea si naratiunea zic eu ca au fost bune. Dialogul nu a fost sec deoarece ai avut putin...
Sunt curioasa sa vad ce o sa se intampla incontinuare. Cel mai interesant personaj mi se pare Cody :X. Mor sa vad ce se intampla cu el. :X
In schimb nu pot sa cred ca Chloe fumeaza :scary: . Daca as fi maikasa as omorao :die:
Oricum, astept urmatorul capitol...
Kiss :* si spor la scris:D