Duetul Crepusculului

[Zyspar]

Am scris si eu un nou fic si sper sincer sa ma fi descurcat mai bine. Daca nu va place nu il voi mai continua. Ce am scris aici este ceva ce mi-a venit instantaneu in gand... mi-a venit o idee si am scris-o imediat... fara sa stiu ce poveste as putea crea... dar daca va place... vad eu pe parcurs cum o dezvolt.

Lectura placuta! si astept critici.

Duetul Crepusculului

Capitolul 1

S-ar spune ca se numeste " Acomodare "


Un sentiment ciudat imi pata sufletul linistit. Coboram din transportul meu si paseam intr-o lume slaba, slaba din toate punctele de vedere. " Voi plangeti, va plangeti fecvent, simtiti adanc, vedeti putine si vorbiti multe. Cum de le puteti avea pe toate, creaturi mediocre? Si totusi, din toate locurile, eu am venit aici. Hazliu, foarte comic, in sinea mea, acest lucru numit suflet imi tot joaca feste, ma face sa devin slab ca voi.. "
Odata ajuns nu mai puteam da inapoi, trebuia sa merg inainte printre fiinte lipsite de demnitate si de un anumit dozaj de cultura si inteligenta. Pe acel ceva, pe care eu paseam, era inscriptionat un vacarm, tot ce pe acolo trecea ramanea intiparit si imi descria lumea in care tocmai intrasem.
O lume destul de bizara, culorile ei, parca incercau sa ma ajute sa ma acomodez cu acest tinut straniu. Dupa delectarile mele asupra vietii inconjuratoare trebuia sa gasesc un loc ce sa-mi ofere odhina pentru aceste terminatii fizice cu care ma pricopsi-se-m. La o indiferenta privire am vazut acel loc ce avea sa-mi gazduiasca trupul. Un castel in miniatura, o imagine indepartata a casei mele. Ajuns in fata hotelului, un baiat m-a intampinat oferindu-se a ma ajuta, invitandu-ma inauntru pana in fata receptiei unde tanarul postat acolo ca o statuie, se uita lung la mine cautand parca sa gaseasca un punct slab, pentru a ma cataloga intr-un mod anume. Un baiat inalt, peste 1, 90 m, am decis eu, destul de voinic si totusi corpul lui arata ca a unui ghepard bine antrenat. Fata lui chinuita de zambetul fortat ce trebuia sa il mentina pe tot parcursul noptii i se acoperea de riduri adanci pe fruntea alba si in jurul ochilor tulburi de tortura stresului muncii sale. Dar incercarea lui nu schimba cu nimic faptul ca eu urma acum sa conversez si sa ma inteleg cu el. Ceva mai dificil pentru prima mea discutie. Dar acum chiar nu mai are nici o relevanta diferenta genezelor noastre, avand in vedere ca acest trup, in care ma gasesc, ma secatuieste de puteri. “ Deci da, voi oamenii sunteti slabi, mai slabi decat isi poate mintea mea singura imagina. " Lasand aceste ganduri inchise in acest corp, in sfarsit aflam cum suna vocea mea. O simfonie acuta ce-mi trezea fiecare simt. O melodie tiuita.

- Buna seara!

- Buna seara, domnule! Doriti o camera?

- Doresc un loc unde sa ma pot odihni, daca aveti asa ceva, va rog frumos.

- Desigur, avem camere simple si apartamente de lux cu 3 sau 4 camere. Dumneavoastra ati dori...?

- Eu as dori... o camera normala. Ceva confortabil.

- Desigur, cum doriti. Acum imi prezentati va rog un act de identitate?

- Sigur ca da, poftiti.

Dupa cateva minute tanarul a completat un formular, inscriind datele din buletinul meu apoi mi l-a inmanat pentru a-l semna. Toate acestea puse la punct baiatul mi-a dat cheile camerei insotite de actele mele si am izbutit a ma indeparta de biroul de la receptie indreptandu-ma catre scarile ce ma propulsau catre coridorul lung presarat de o parte si de alta cu usi.

Baiatul ce ma ajutase mai devreme cu bagajele, sari si de data acesta in ajutorul meu, oferindu-se sa mi le duca in camera. Si de ce nu? Fiind foarte saritor si ajuntandu-ma, fara a-i cere acest lucru, i-am dat hamalului o casetuta din metal inchisa cu un cod. Expresia fetei mele i-a dat de inteles ca tot ce era in aceea, avea sa fie a lui daca reusea sa o decodifice. Ma asteptam sa fie bucuros si cuprins de nesiguranta, dar nu, ochii lui incepura a stralucii in momentul in care afla ca cineva ii recunoscu si capacitatile mintale, inteligenta sa ce era suprimata de conditiile locului in care traia. In sfarsit putea face ceva la care el se pricepea. Sa gandeasca dincolo de anumite bariere si sa incerce sa construiasca un pod pana la acea lume pe care si-o dorea. A cara bagajele celor ce aveau sa stea peste noapte, in lumea lor, insemna doar forta fizica, ceea ce suprima la maxim conditia mintala, dar nu era asa. Unii dintre ei doreau din tot sufletul sa iasa din acel cerc. Avea acesta sa isi dea mai tarziu seama de rasplata mea?
Dupa cateva secunde baiatul a parasit camera lasandu-ma cu ochii atintiti la multimea ce se plimba sub clarul hipnotic al lunii. Fereastra mea era amplasata pe partea din fata a hotelului, unde se gasea o strada foarte aglomerata iar dincolo de acesta, un parc foarte animat de luminile unui concert. " Trebuie sa ma obisnuiesc cu ceea ce vad, am sa traiesc ceva vreme aici. Poate ca asa este cel mai bine. De maine am sa incerc sa imi gasesc un loc permanent in care sa locuiesc. Dar acum sa incerc sa ma odihnesc. " Dupa ce am terminat de pus gandurile in ordine am intrat la dus, sa spal acest corp, sa indepartez haosul particulelor ce s-a asezat pe el. Dupa un dus fierbinte ma simteam ca nou, " Hai ca totusi aceste trupuri nu sunt chiar asa de rele, trebuie doar sa le ingrijesti. " Dupa tot monologul meu m-am bagat in pat, in acea senzatie de plutire. Ii cerusem domnului de la receptie o camera confortabila si chiar a avut grija de asta.

Dimineata zilei de 23 august, parea a fi promitatoare, astrul ce calauzea acest pamant, se gasea astazi foarte aproape si emana o lumina foarte puternica. Dandu-ma jos din pat, o senzatie ciudata imi cutreiera intregul trup. Abia acum il simteam in adevaratul sens al cuvantului, incepusem sa ma acomodez schimbarii si era o senzatie promitatoare. Dupa ce m-am dezmeticit putin am mers la baie sa fac un dus si sa ma spal pe fata. Senzatia pe care mi-o oferea acum apa era mirifica, lichidul transparent, la o temperatura mai scazuta decat cea a corpului, imi trezea porii si mi-i improspata. Speranta ca totul incepea sa se aranjeze in noua mea viata, era din ce in ce mai mare. Insa nu puteam sta o zi intreaga in dus, asa ca am iesit repede si am pus pe mine niste haine. Am luat primele lucruri ce mi-au picat in mana. O pereche de pantaloni negri, o bluza alba din in, ce imi crea impresia unei adieri permanente pe trupul meu. Dupa ce m-am imbracat, mi-am luat bagajul si am iesit din camera, pe coridorul lung ce dadea in capul scarilor. Ajuns in fata domnului de la receptie, am predat cheia si am achitat apartamentul lasandu-i si acestuia ceva in plus. In fata hotelului am gasit o masina ce s-a oferit sa ma duca unde aveam nevoie. Inainte de a intra, am privit in jurul meu si am observat ca acel baiat, caruia ii dadusem casetuta, nu mai era acolo, iar asta ma bucura enorm de mult, ma facea sa ma simt mai putin prost ca alesesem acesta lume. Poate ca nu era totusi o cauza pierduta.
Soferul m-a dus la locul descris de mine ajungand in circa 15 minute. Locul in care ajunsesem deslantuia o mare de case de vanzare. Am ales una si m-am indreptat catre biroul mobil ce era in parcare. Dupa semnarea actelor, cheile imobilului au ajuns in mana mea si a trecut din urmatoarea secunda in patrimoniul meu.


Astept comenturi... Multumesc frumos!

[Elina]

Bon..deci imi place...dar exista si greseli:

fecvent- frecvent
Incet incet- Incet,incet
intreaba- intreaga

Putine si asta e bn...

Ciudata poveste....dar ma fascineaza...
Descriere ai avut din plin...ai lasat putin suspand...deoarece inca povestea nu e aja clara...de accea te face sa vrei sa afli ce sa intampla...
Stilul tau de a scrie e diferit ...dar totodata foarte atractiv...
Titulul a evoluat molt de la primul fic....pt ca nu mai e delok sec

Evolutie scrie pe tine;))...pur si simplu e fascinant...
Ajtept nextul :bye:

[starnight]

Welll....vin si eu pe aici
In mare imi place.
Descriere a fost buna,desi in prima parte a fost putin prea complicata.
Dialogul nu pot spune ca a fost sec.Mie mi-a placut.
Titlul ficului e interesant si inspirat.Ideea,deasemenea si sunt curioasa unde te-ar duce imaginatia cand il vei continua(pt ca trebuie sa il continui neaparat).Va fi unul despre dragoste(pamanteasca) sau S.F.,despre cum exploreaza lumea?
In mare e bine,desi ai avut cateva greselute de exprimare si doua-trei de tastare.Ficul e bun,dar ai inceput putin mai greu cu dscriere,in sensul ca la inceput ai facut totul prea complicat,dar ti-ai revenit pe parcurs.
Mai ai de lucrat la naratiunea la pers I,dar cred ca ar iesi ceva frumos,asa ca ar fi pacat sa renunti al ea.Oricum,nu se compara cu cea la pers a III-a,care din punctul meu de vedere e mai usoara.
Stii bine ca mi-a placut ficul tau Kaleido Stage,desi primul cap nu a fost promitator,dar ai evoluat.Noul fic e o dovada.
Imi place ca ai avut curajul sa descrii din punctul de vedere al unui barbat.
Ce pot sa iti spun....felicitari.Sper sa il continui si sa ai putin mai multa grija cu descriere,dar fiind la inceput,e normal sa te incurci in ea.Cu vremea iti vei da seama cum se face si la cum ai evoluat,o vei face ff curand
Astept nextul!Nu m-a suparat deloc pm tau.Chiar iti multumesc ca m-ai rugat sa citesc.Totusi,sper sa il continui si ep celalalt.Daca ai ceva de spus il legatura cu com meu sau cu orice altceva,da-mi un pm,pt ca nu ma deranjeaza.

[Zyspar]

Capitolul 2

Casa ce tocmai o cumparasem era destul de primitoare, ma simteam confortabil si destul de linistit, mai ales cand am vazut ca era o camera destinata lecturii. Miile de carti erau expuse pe 3 dintre cei 4 pereti ai camerei, ce imi ofereau o satisfactie inimaginabila. Acum stiam unde urma sa imi petrec urmatoarele luni din viata. In aceste carti, se gaseau amanunte despre lumea in care tocmai intrasem si citindu-le, aveam posibilitatea unei acomodari mai bune si mai ales, a unei socializari mai rapide si mai satisfactoare.
Camera pentru odihna, era imbracata intr-o culoare ca cea a apusului de soare pe care il vazusem cu o seara inainte la hotel, culoarea se contopise in mod uniform cu porii peretilor. Tavanul era alb iar diametral opusa acestuia, podeaua, era acoperita cu un material din lemn, de un portocaliu ceva mai deschis decat peretii. Lenjeria ce-mi imbraca patul spatios si inalt, era alba si matasoasa. In fata patului, ce era asezat paralel cu geamul, se gaseau o masuta cu 3 picioare de o culoare foarte inchisa si doua fotolii albe. In partea opusa patului, era biblioteca in care se gasea un televizor plus alte obiecte ce il acompaniau. Dupa ce mi-am asezat hainele din bagaj in locul lor de pastrare, am coborat in bucatarie. Bineinteles ca nu era nimic in acele dulapuri, era totul nou si gol. Am hotarat sa trec peste masa, eram totusi obijnuit sa mananc destul de putin, cei ca noi, mananca extrem de rar mai ales in comparatie cu oamenii. Asa ca nu ar fi putut sa fie ceva foarte rau daca treceam peste o masa.
Am decis atunci, sa merg in camera de lectura, trebuia neaparat sa aflu cat mai multe despre acest taram, obiceiuri, cuvinte, expresii, cum sa vorbesc si mai ales cum sa ma descurc cu oamenii din jurul meu.
Dupa cum am spus, acesta camera avea sa fie refugiul meu, oaza mea de intelepciune si cultura cu care aveam sa ma delectez in cele 10 luni in care nu aveam sa ies din casa, decat pana la alimentara si inapoi.
Dupa aceasta perioada ma simteam mult mai bine, percepeam mult mai degajat mediul inconjurator si ma simteam din ce in ce mai integrat in acesta lume. Am invatat din cartile de comunicare si filozofie, cum sa interactionez cu oamenii si cum sa le raspund avand in vedere starea lor sufleteasca din acel moment, din cartile de psihologie si psihiatrie am reusit sa inteleg comportamentul si mintea umana. Toate acele scrieri din sala mea de lectura, au fost drumul meu spre adaptare si o acceptare mai usoara a pedepsei ce o aveam de savarsit.
*
Ziua de 23 iunie avea sa fie inceputul meu, in calitate de om, in aceasta lume. Parea a fi o zi frumoasa, steaua ce incalzea Pamantul , stralucea puternic aruncandu-si exploziile solare tot mai aproape, creand o caldura sufocanta. Insa, acest soare, aici pe pamant, avea un inamic, atmosfera, aceea ce ii oprea izbucnirile violente si deasemenea i le calma cu o adiere a curentilor creati. O asa zi nu se putea vedea sau percepe, intr-un fel anume, din lumea caruia ii apartinu-se-m pana de curand.Aici oamenii ieseau in acea caldura, le placea si o savurau in spatiile special amenajate, in parcuri sau pe malurile marilor si oaceanelor. Am decis atunci ca as vrea sa inspectez acest tinut de pe o bancuta dintr-un parc. Am ales una care parea a rezista mai mult la soare, datorita umbrii foarte dese creata de abundenta copacilor. Trageam in piept acel aer proaspat ce numai in astfel de locuri il puteai simti, cand deodata sufletul mi se umplu de spaima.

- Sti ca acesti oameni flamanzi de energie nu sunt altceva decat resturile noastre? Se auzi vocea comica si badjocoritoare din launtrul meu.

- Sunt, deaseamenea sunt si inceputurile noastre, pramatie badjocoritoare ce esti.

- Vai de ce esti asa rau cu mine, sti doar ca eu sunt tu iar tu trebuie sa te iubesti draga mea simfonie de spini.

- Vai multumesc de amabilitatea diagnosticarii Mariei tale. Partea inca rationala din mine ataca acest comic ce voia sa ma traga in declinul inevitabil omului.

- Nu fi trist dragul meu om, odata si odata vei muri.. si vei uita… totul este atat de simplu pe pamant… vocea lui infiorator de comica imi agita tot calmul. Daca asta ai dorit, acum de ce te tot victimizezi? Ai vrut sa fi om si sa renunti la eternitate.

- Sti foarte bine ca am fost nevoit. Vocea mea trista imi trada orice fel de multumire catre ceea ce devenisem.

- Stiu foarte bine ca ai renuntat de buna voie… pentru un alt “om”… cum ziceai ca se numeste?

- Ce vrei tu defapt pramatie?

- Sa vedem… Esti un egoist. Te-ai gandit ca tu, cel calm, rational, iubit, cult, ar trebui sa incerci ceva nou.. in cazul asta.. sa devii om. Cretinule, la mine nu te-ai gandit?

- M-am gandit la mine! Iar asta te include si pe tine creatura netrebnica. Imi amarai mereu viata … sti de ce am facut-o? Ca sa nu fiu nevoit sa traiesc cu tine o eternitate. Asa, macar traiesc doar cativa ani… mi se pare destul de rezonabil, nu crezi?

- O da, baiat destept, erai constient ca eu sunt cosmarul tau, intelept din partea ta. Deci sa inteleg ca nu ai facut-o pentru ea?

- Cat de idiot poti fi Lhuar?

- Cat poti fi si tu!

- Adevarat. Deci esti atat de slab incat nici macar nu pot accesa sentimentele mele, gandurile ascunse… am ras in sinea mea stiind ca am lovit un punct slab al personalitatii scandaloase.

- Cum zici tu Neithis . Doar ca am decis ceva… eu am sa “plec”.

- Zau? M-ai facut curios.

- Pai daca tu ai renuntat la eternitate ca sa scapi practic si de mine, inseamna ca mie mi-ai facut un mare rau, asa ca este timpul sa ma razbun… daca tu ai venit aici din cauza mea, eu atunci voi pleca, iar decizia ta de a renunta, este in van… ti-ai distrus viata degeaba.

- Cine a zis ca mi-am distrus-o, Lhuar?

- Vrei sa spui ca iti place aici?

- Incepe!

- Esti un cretin Neithis ! Renunti la tot ce ai avut, eternitate, putere, cultura, frumusete inimaginabila, ca sa ce? Sa plangi in lumea acesta imperfecta?

- De aici ne tragem cu totii dragule! Ai uitat? Am crezut ca parintii ne-au explicat si ca noi defapt suntem doar o evolutie a omului, o mutatie genetica sau o dezvoltare fortata. Dar tot oameni suntem, dragul meu cult!

- Stra-stra-stra-stra-stra-strabunicii nostri au fost oameni… noi nu mai avem nici macar un strop din identitatea lor defecta.

- Ma faci sa rad! Zau acum Lhuar, chiar crezi ca poti scapa de genezele tale? Mele? Noastre? In sfarsit rad si eu dupa multa vreme.

- Tu chiar nu gandesti? Parca erai cel destept, cel de rationa intotdeauna… acum faci numai lucruri prostesti. Eu vreau inapoi nemurirea. Se planse cosmarul din sufletul meu.

- Drum bun colega.

- Merci frumos, foarte scump din partea ta sa fi asa politicos Neithis. Acesta ranji badjocoritor si aluneca incet pe calea ce o deschisesem in inima mea.

- Vrei sa sti, creatura anosta?

- Vreau, vreau sa inteleg de ce faci asta.

- Bun, atunci sa incepem.


Edit 10:20 AM, 30.07.2009

[starnight]

Welll....vad ac sunt prima
Capitolul acesta a fost mult mai bun.Imi place cum ai descris sentimentele lui,acesta fiind strain.Ai descris frumos acomodarea lui si modul in care priveste planeta.Interesanta fata asta.M-ai cam surprins cu aparitia ei in casa,asa dintr-o data,dar parca i-a dat farmesc povestii.Sunt curioasa daca e si ea straina sau poate o fata care e atrasa de el,deoarece e diferit.Oricum....sfatul acela cu oamenii...mi-a dat de banuit.Nu inteleg de ce l-a vrut asa,dintr-o data,dar ai descris frumos lucrul acesta si intreaga intamplare a devenit palcuta.
Imi place cum ai surprins sentimentele lui.Oare ce simtea se apropia de dragoste?Pentru ca daca e asa,ai surprins asta foarte bine.
"......acesta din urma fiind modul oamenilor de a intra in contact, de a vedea diferite parti ale lumii, fiind absenti in acele locuri."-Cred ca ai vrut sa spui fiind absenti din acele locuri.Fara suparare,e doar o opinie propie,dar nu suna prea bine: fiind absenti din acele locuri.Mai degraba:neaflandu-se sau nefiind prezenti acolo.
In rest mi-a palcut si m-ai lasat foarte curioasa.Ce-o fi cu fata aia?Astept enxtul!

[SoUl EaTeR]

Well ce pot sa spun... imi place mult ficul tau. Ai un stil profund de a scrie. CU sfatul fetei.. sunt curioasa daca o sa mai apara in poveste si daca o sa fie ceva intre ei. Saracul, din cate carti a citit, dragostea e singurul lucru care nu l-a invatat, pentru ca asta nu se poate invata. Daca s-ar putea, viata noastra ar fi mult mai usoara:))Dar din ce am inteles cand am citit, mai ales partea asta:

Toti porii trupului meu plangeau si nu intelegeam de ce...

si asta

Simteam ca imi plang toti porii corpului si intepaturi de placere se opreau in abdomenul meu.

se pare ca este vorba si de atractie fizica...
Greseli de tastare nu am vazut, naratiunea si descrierea sunt marfa, iar dialogul nu e sec.
Astept nextu....
Chu & Gambate:*

P.S.: nu te supara, dar am o intrebare. Nu ne pui si noua o poza cu el?

[Zyspar]

Capitolul 3

Imi cer scuzae, am schimbat putin firul povestii. Mii de scuze. Mi-a venit o alta ideea si sper sa nu va deranjeze. Astept comenturi .

A fost odata un barbat foarte ambitios. Acum cateva mii de ani, se tot vorbea despre anumite legende, probabil le sti, probabil ai auzit si tu de “vampiri”,”varcolaci”,”strigoi” si toate acestea. Cat de reale erau ele? Pai sa vedem… 0,00000001%. Surprins?
Acest om, a citit undeva ca exista persoane care au caracteristicile unor vampiri. Nu erau vampiri, erau doar persoane care aveau o boala, “Porfiria” , o maladie genetica rara, de care se putea imbolnavi o persoana din 200 de mii si care presupunea nereguli in producerea de heme – un pigment din sange, bogat in fier. Oamenii cu forme grave de porfirie sunt foarte sensibili la razele solare, au dureri abdominale puternice si pot suferi de delir acut.
O alta radacina fizica probabila a credintei in vampiri putea fi “Catalepsia” , o boala ciudata, asociata cu epilepsia, schizofrenia si altele care afecteaza sistemul nervos central. In timpul unei crize de catalepsie, omul pur si simplu ingheata: muschii ii devin rigizi, trupul i se racea, iar bataile inimii si respiratia ii incetineau. Un suferind de catalepsie acuta putea fi confundat cu un cadavru.
Maladiile se tratau prin consumul de sange pe cale orala, care corecta dezechilibrul din organism.
In momentul in care acest om, Vladimir, pe numele sau, a auzit toate acestea, a mers in cautarea celor ce posedau acesti virusi. Stiind ca acestia aveau sa ii distruga oarecum viata, a decis sa se antreneze intr-o manastire “Shaolin “. Un echilibru complet si brut, de neclintit. Asta avea sa il ajute sa reziste cat mai mult virusilor ce urma a-i altera AND-ul.
Dupa 3 ani de antrenamente extenuante, era oarecum pregatit pentru ce avea sa urmeze. Plecat in cautarea celor bolnavi, ambitia lui de a deveni nemuritor s-a accentuat.
Dupa toate sacrificiile lui, a venit si rasplata. Intr-o seara cu luna plina, a patruns prin efractie intr-un spital unde erau internati cei cu astfel de boli, a extras din mainile fiecaruia in parte cate 3 seringi de sange si le-a pus intr-o cutie diplomat inchisa cu un cod. La portile spitalului si-a aruuncat ochii la cerul instelat si viitorul lui parea deja schimbat. De indata ce a ajuns acasa, a facut o baie pentru a da jos de pe el toate celulele moarte, s-a asezat in biroul sau si a inceput sa faca diverse experimente, acesta fiind doctor pe probleme genetice, dar care nu a dorit sa intre in nici un spital sa lucreze datorita dorintei si visului sau. Acum avea sa puna in practica tot ce invatase.

- Mai ai mult? M-am plictisit, nu ai spus nimic concret pana acum. Cum niste virusi daca te imbolnavesc l-au facut pe el sa traiasca mai mult? Cum a facut-o? Ce s-a intamplat apoi… M-am pierdut in atatea amanunte Neithis . Treci la subiect domnule “ stie tot “.

- Foarte bine! Cu cat bataile inimii se sutin la un nivel cat mai jos, adica in cazul lui urma sa bata cam de 100 de ori mai incet decat normal, iar procesul de respiratie este deasemenea foarte rarefiat, automat se altereaza cliclul normal si corpul uman isi incetineste metabolismul, adica se dezvolta de cel putin 1000 de ori mai incet decat un corp normal La o varsta de 150 de ani ai putea arata ca o persoana de 30 de ani, asta in functie de varsta la care ai inceput acest “ tratament special “. Combinarea virusilor impletiti cu un echilibru de otel invatat din manastirea shaolin, aveau sa ii dea posibilitatea incercarii vietii aproape vesnice. Dupa ce i-au reusit experimentele, si-a injectat in inima substanta albastrui-rosiatica ce a rezultat din cercetarile lui. Avea sa se simta ciudat. Corpul lui intepeni imediat, pigmentul pielii a suferit o degradare serioasa devenind mai mult alb-movalie, inima ii batea foarte, foarte incet, respiratie devenea din ce in ce mai inutila datorita racirii bruste a sangelui, ce nu mai avea nevoie de aer pentru a-l anima. Toata acesta durere acuta, focul din interiorul lui se stingea incet dar sigur, tot trupul lui se schimba. In cateva zile durerea a inceput sa dispara iar trupul lui incepea a se dezvolta intr-un alt ritm. Ochii lui de un negru sangeriu, trada toata acea postura eleganta si senzuala. Simtea nevoia sa “manance”, sa “bea”… dar nu stia ce anume. Dupa cateva minute a decis sa mearga la un magazin sa isi cumpere ceva de mancare, dar reactia lui la iesirea din casa a fost socanta. Ochii lui nu puteau vedea nimic in lumina zilei, parca I se punea ceva pe ochi. Pielea lui de un alb sidefiu reflecta lumina soarelui in ochii socati si hipnotizati ai fetelor pe langa care trecea. Simtea furnicaturi pe tot corpul, simtea un foc ce il mistuia pe tot parcursul drumului catre alimenta. Intrat in magazin, acea senzatie data de puterea soarelui, aproape disparu. Isi cumpara alimentele consumate de acesta, de obicei, iar apoi s-a indreptat spre casa. La jumatatea drumului a decis ca este totusi momentul sa incerce tratamentul pentru acei virusi, sange cald. Asa dar, s-a intors pe calcaie si s-a indreptat catre spitalul ce era nu foarte departe de casa lui. Ajuns in fata biroului doctorul de serviciu, a ciocanit si a cerut permisiunea pentru a intra. Discutand despre cele facute, doctorul s-a angajat in al ajuta, imedia i-a recoltat sange pentru analize si apoi, ducandu-l la camera unde era tinut sangele cald, proaspat recoltat. Ii dadu o punga si il puse sa o bea. Cand simti mirosul lichidului vascos, parca exploda, se atinti catre gura pungii si il bau fara a respira. Ochii sai de un negru sangeriu, acum se facusera caramizii aprinsi, vederea lui parca se imbunatatii cu 200%, iar trupul lui se simtea de parca abia se nascuse si era plin de noi forte si veselie. Se simtea cum niciodata nu s-a mai simtit. In acel moment doctorul s-a oferit sa ii faca iarasi analizele, fara stirea celorlalti colegi pentru a vedea reactia trupului lui Vladimir la sangele cald.
Dupa cateva ore, in biroul doctorului ajungeau rezultatele. Absolut scandalos dar deasemenea absolut de necrezut. Sangele lui rece, aproape inghetat, toate celulele lui pareau moarte in prima recoltare de sange pentru analize. Total schimbat si socant rezultatul celei de-a doua analize. Sangele de un mov-siclam clocotea si ardea celulele moarte si virusii, lasand lichidul de acum, pur si nou ca de bebelus. Doctorul a remarcat ca in momentul in care acesta introducea sange cald in trupul sau, acesta din urma se regenera complet, eliminand tot surplusul mort, digerandu-l ca o bacterie. Dupa cele intamplate cei doi au decis sa nu spuna nimanui si sa se ajute reciproc in cautarile lor. Doctorul s-a oferit sa il ajute cu sange proaspat in schimbul antidotului creat de Vladimir pentru acesti virusi. Un antidot ce avea sa si-l insuseasca doctorul.

- De ce ar fi facut asta Vladimir, fiind totusi si el un doctor in genetica? Este stupid.

- Nu este deloc Lhuar, a luat decizia corecta. Fara ajutor din cadrul unui spital, acesta trebuia sa mearga sa vaneze animale sau in cel mai rau caz sa raneasca oameni pentru a se tine in viata.

- Deci sa inteleg ca sangele nu reprezenta hrana lui propriu-zisa, era doar un tratament?

- Pentru inceput da.

- Adica?

- Pai, daca ii dai o tigare unui om, nu se intampla nimic, daca ii mai dai inca una, iar nimic, dar daca ii tot dai in fiecare zi, sau saptamana, acesta va deveni dependent. Isteria va pune stapanire pe trupul sau in momentul in care nu va mai avea. In cazul lui Vladimir, sangele reprezinta cel mai puternic drog consumat de om. Gandeste-te sa te lasi… poti? Ba chiar, omul face atrocitati pentru a lua acel drog si a te simti bine. Cam asta reprezinta sangele pentru vampiri. Desi este si o forma de alimentatie foarte bogata in nutrienti si tot arsenalul necesar omului pe zi. De aceea s-a ajuns la ideea ca acesti oameni ce beau sange cald, se numesc “Vampiri”. Constatandu-se ca sangele tinea loc si de mancarea umana, atunci alimentatia lui Vladimir s-a bazat doar pe cateva pungute de sange pe saptamana. Era suficient pentru a se tine in forma.

- Asa dar, suntem oameni, aceste creaturi defecte. Se intrista cosmarul din sufletul meu.

- Da Lhuar, suntem oameni si noi, doar ca am evoluat spre o alimentatie ceva mai delicata si spre un ciclu de viata ceva mai indelungat.

- Adica, nemurirea.

- Exact.

- Deci acel Vladimir, nu doar a invins acei virusi ci le-a schimbat intrebuintarea si din boala i-a transformat in tratament pentru viata lunga. Ingenios.

- Foarte. Acum ca sti, nu ar trebui sa mai badjocoresti atat de mult oamenii. Sunt slabi, intradevar, au multe defecte, dar daca ei nu erau, nu eram nici noi acum.

- Cum spui tu Neithis . Si acesta disparu din inima mea, lasand-o goala si deschisa. Tristetea lui imi amara existenta.
Parcul parea a se imbraca intr-o mantie neagra, deindata ce soarele aluneca catre vestul indepartat. M-am hotarat ca este timpul sa ma indrept si eu spre casa, cand dintr-o data, o adiere usoara a vantului imi aducea un miros familiar ce ma facea sa incremenesc de spaima. “ Ce? Cum de simt asta? Ce se intampla, am crezut ca nu voi mai simti asta vreodata… si mai ales, sa innebunesc la doar reperarea lui. Nu se poate”

- Pramatie, ce ai facut? Vocea mea era pierduta deja, fior rece ca gheta ma invalua si ochii mei nu mai vedeau nimic, singurul simt activ acum era mirosul. Acela la care renuntasem in pofida umanitatii.

- Nu am facut nimic eu! Calmitatea acestuia ma scotea din sarite, niciodata nu ramanea asa de impasibil, el era bestia din mine, iar acum… era mai calm decat am fost eu vreodata…

- De ce simt sangele? Este foarte departe, dar il simt. Nu este normal. Iar disperarea tipa parca prin venele mele.

- Nu stiu ce se intampla, Neithis, poate ca mai sunt cateva urme in trupul tau, poate mai dureaza sa te acomodezi.

- Nu! Nu-I asta! O singura data am mai simtit asa ceva, atunci cand mi-am deschis ochii pentru prima data. Nevoia asta de sange este istovitoare, ma striveste, ma doboara, nu o pot tine in frau… am nevoie… dar nu am putut termina ca am fugit spre mirosul ispititor ca un glonte iesit de pe teava pustii.


Sper sa va placa si sa nu va suparati pe mine ca am schimbat. Lectura placuta

Edit 10:20 AM, 30.07.2009

[SoUl EaTeR]

Heiii, m-am intors. Ma bucur ca ai pus nextu. Acest capitol chiar ca a avut "actiune"
:)) daca intelegi la ce ma refer. Ma, dar baiatul asta chiar se incinsese nu gluma. Acum ca Azaas l-a experimentat si pe el o sa plece sau o sa se infiripe ceva intre cei doi? In fine, o sa vad eu. Ca si celelalte capitole si asta m-a uimit. Greseli de tastare n-ai avut, ceea ce e minunat. Dialogul nu a fost sec, iar naratiune ai avut. Actiunea din asta nu mi s-a parut grabita. In ceea ce priveste pozele alese, sunt marfa, dar cand am vazut poza cu cosmarul chiar m-am speriat:)) Astept nextu:*
Chu & Gambate :X

[Zyspar]

Capitolul 4

Sper sa va placa si sa nu ma injurati.

Prada.

M-am oprit brusc. In fata mea zacea acea ispita vie ce imi inspaimanta toate simturile. O vroiam, vroiam sa sorb pana la ultima picatura din sangele ei apetisant. Era o mireasma ce niciodata nu am mai simtit-o, atat de puternica si de suava. Imi clocotea tot sangele in vene si eruptii violente pe albul ochilor ma faceau sa arat ca o fiara flamanda. Era acolo, un trup firav, o silueta cazuta la poalele lunii rasarinde. Adierea vantului imi facea viata grea, aducea tot mai aproape mirosul ei apetisant, din ce in ce mai greu de rezistat. Mi-am luat fata alba in maini si am incercat sa suprim dorinta arzatoare. Imi era mai sete ca niciodata si aveam prada in fata mea… Dupa cateva secunde, 2 ochi verzi ca smaraldele ma priveau terifiati. Durerea ce o secatuia de viata, nu o mai simtea deloc, stand acum, in fata ochilor mei de fiara flamanda. Era inspaimantata, lacrimi dadeau buzna peste chipui ei de culoarea marmurei sidefii. O priveam si simteam ca inima mi-o ia la trap. Vroiam fiecare picatura de sange din trupul sau si totusi doream atat de mult sa o protejez. “Ea nu are nici o vina, trebuie sa ma controlez, trebuie sa o ingrijesc de rani nu sa o sorb de viata. Trebuie sa pot face asta” Gandurile acestea m-au calmat intr-un sfarsit si m-au ajutat sa trec peste acel sentiment inspaimantator.
M-am apropiat de ea, acum cu fata calma, cu ochii de culoare cerului si cu un gest gentil am luat-o de mana sa o ajut sa se ridice. Era ranita, bratul ei stang era zgariat ca de o fiara, pielea ei avea pete movalii ce reprezentau probabil lungile momente de chin in care s-a zbatut ca animalul sa nu o omoare. “Ceva asa de crud, oare de unde vine ea? De ce a ajuns in halul asta? Si de ce ochii ei sunt inca terifiati?”

- Esti bine? Am intrebat eu incercand sa o dojenesc. Ochii tai sunt foarte speriati, ce s-a intamplat?

- Am.. Am… Eu.. mergeam prin padurea de langa parc… si… atunci… Dar nu a apucat sa termine ce avea de spun ca ochii sai de un verde proaspat s-au dat peste cap si mi-a lesinat in brate.

- Domnisoara, domnisoara, revino-ti! Dar totul era in zadar. Era exteniata, oboseala isi pusese amprenta.
Am luat-o in brate si am plecat cu ea spre casa. Ajuns in fata usii , am deschis-o cu dificultate si intrand am trantit-o putin prea zgomotos, aproape trezind-o. Dupa ce am asezat-o pe patul din camera de oaspeti, i-am taiat manecile bluze lasandu-I bratele ranite, descoperite. I le-am ingrijit asa cum citisem in cartile din camera mea de lectura. Le-am spalat usor cu putina apa si apoi le-am tamponat cu spirt. Dupa curatarea lor am bandajat-o cu o panglica alba de matase pusa deasupra unui tampon cu rivanol. Aceea parea a fi cea mai grava rana, restul erau doar mici zgarieturi si vanatai ce in cateva zile vor disparea complet.
In acea noapte a facut febra delirand si practic asa am aflat povestea ranilor sale. Acesta ridicase o petitie pentru ocrotirea animalelor salbatice din padurea orasului. Nestiind la ce pericole se expune, fata cu ochii de smarald a plecat singura in padurea intunecata, in cautarea acestor animale pentru a le demonstra celor din jur ca nu sunt periculoase si ca daca ne purtam frumos cu ele, nici acestea nu ne vor face rau. Dar se pare ca a dat gres. A subestimat instinctul primar al animalelor salbatice. Pe teritoriul lor, ea era o prada si inca una foarte gustoasa. De aici proveneau toate acele vanatai, din lupta cu acel animal ce se navalise asupra ei.
Cand soarele crapa cerul negru pentru as face aparitia, fata se trezi speriata ca dintr-un cosmar. Sari repede in picioare dar din cauza ranilor si oboselii cazu imediat la pamant. Eu eram in bucatarie faceam ceva de mancare pentru momentul in care urma a se trezi, dar am fost brust rupt de miresmele mancarii in momentul in care am auzit cazatura ei. Am urcat repede pe scarile parca infinit de lungi acum si am deschis speriat usa. Ea era intinsa pe jos, incercand din rasputeri sa se ridice. In cateva secunde am ajuns langa ea si am ridicat-o incet in brate asezand-o pe patul inalt. Chipul ei era terifiat inca, dar dulceata din ochii ei ii dojenea orice negura spirituala. Si-a pus mana calda pe chipul meu parca de var si mi-a spus cu o vace fara pic de vlaga…

- Va multumesc mult ca m-ati ajutat! Dar acum trebuie sa plec, parintii mei trebuie sa fie foarte ingrijorati.

- Ii poti suna sa le spui ca esti la o colega si vei mai sta putin, macar cat vei manca ceva.

- Dar nu este nevoie, am sa mananc acasa.

- Da? Si ce le vei spune parintilor? Ca nu ai mancat de ieri pe zi si ca te-ai ranit in somn?

- Aveti dreptate. Imi cer iertare ca sunt nepoliticoasa. Dupa tot ce ati facut pentru mine, nu este frumos sa va refuz si mai ales dupa ce v-ati chinuit probabil sa faceti micul dejun. Si plus de asta la cat de bine miroase, nu stiu daca as fi avut curaj sa plec.

- Bun, deci am stabiliti. Vei face un dus pana termin eu, ti-am pus pe fotoliu un rand de haine, sper sa fie numarul potrivit, iar apoi vei cobora la masa. Dupa micul dejun te duc eu acasa.

- Multumesc frumos! Am sa cobor de indata.
La auzul cuvintelor ei am parasit camera si am coborat in bucataria de acum foarte luminata rasarit. Un pahar de cacao cu lapte fierbinte si cateva feliute de cereale cu dulceata de mure, aveau sa o animeze putin, inainte de a se intalni cu parintii sai. Iesind de la dus, s-a imbrac si a coborat la masa.

- Esti bine? Am intrebat eu calm sa nu o sperii.

- Da, acum sunt mult mai bine, iar acesta cacao cu lapte este minunata. Va multumesc mult de tot.

- Nu ai pentru ce, ma bucur mult ca te simti mai bine.
Dupa micul dejun, am iesit amandoi din casa si ne-am indreptat catre parcul unde ne intalnisem. Ma rugase sa o las acolo, de unde va lua un autobuz spre casa ei. Nu aveam sa o contrazic, ea stia mai bine ce trebuie sa faca. Ajunsi in parc, aceasta mi-a multumit iarasi si mi-a dat un sarut pe obraj. Pielea rece o speriat-o usor dar nu a avut curajul sa ma intrebe nimic. Se indeparta de mine si in cateva secunde a disparut din spectrul meu vizual.
Eu am ramas iarasi singur, eu si natura, eu cu mine insumi, nici macar Lhuan nu isi mai facuse aparitia. Poate ca intelese-se esenta sentimentelor mele dupa ceea ce ii povestisem.
Dupa toate acestea m-am gasit nevoit sa ma intorc acasa si sa ma dorm putin caci cu o seara inainte am vecheat acea fiinta firava si ranita.

Edit 11:55 AM, 30.07.2009
Probabil va veni mai tarziu partea mai siropoasa.. :P

[SoUl EaTeR]

Ai schimbat intr-un mod interesant povestea, dar nu inteleg ceva...
Din perspectiva cui este scrisa si ce s-a intamplat cu domnul "acomodare" :))
In fine, astept nextu sa vd, poate inteeleg mai bine. Descrierea a fost buna, naratiunea ok, iar dialogul nu a fost sec.
Gambate:*