Jocul mintii

[Zambet.cOlOrAt]

*Acest fic este scris de catre Zambet.cOlOrAt si Black.And.White.Rose.*


Jocul mintii

~~Intre real si ireal nu este decat un singur pas!~~

Chapter 1: Un nou inceput

~~Dreaming~~
-Arisa? Arisa?Arisa,unde esti? Arisa!aici esti.Iesi afara,publicul te asteapta!
-Dar...e..eu..nu pot! mi-e rusine.
-Dar, draga mea,esti atat de frumoasa si talentata.Stiu ca poti.
-Mama...sunt penibila!
-Ba nu!Hai du-te pe scena!La rugamintile mamei mele am pasit pe scena cu inima plina de emotii ,fericire dar si teama.Imi doream atat de mult sa mearga totul bine.
Cei din sala ma priveau atat de nerabdatori si entuziasmati incat m-am blocat,nemaiputand scoate niciun cuvant si uitand cantecul.
-Mama...eu...pur si simplu nu pot! am rostit in timp ce coboram de pe scena,rusinata si cu lacrimi in ochi la auzul rasetelor celor din sala.

~~ End dreaming ~~

Odata cu razele mandrului soare peste casele oamenilor din Japonia,Tara Soarelui,ceasul meu a inceput sa sune,trezindu-ma la realitate.
"A fost doar un vis!" am oftat eu usurata,apasand butonul de oprire al alarmei.
Off...a venit si ziua asta.Ziua in care voi parasi Hiroshima,orasul care mi-a adus atatea bucurii dar si atata tristete.Urma sa parasesc cu mama mea acest oras ,mutandu-ma,
spre uimirea mea in capitala,Tokio,cea mai mare metropola din lume.Familia mea...ei bine,sunt doar eu si cu mama.Numai pe ea o mai am dupa moartea dureroasa a tatalui meu.
Ea imi este atat tata cat si mama,mereu incercand sa-mi faca toate poftele,vrandu-mi numai binele.Este o femeie in varsta de treizeci si sapte de ani,roscata cu ochi caprui.Ei,macar
ochii ii am mostenire de la tatal meu,in rest, ai putea spune ca eu si cu mama suntem surori.O iubesc atat de mult.Numai eu stiu cat de mult a suferit de la pierderea tatalui meu si cat
s-a chinuit sa ma creasca,insa,un lucru nu l-a putut inlocui:dragostea de tata,o dragoste atat de pura si de curata,de care nu ma mai puteam bucura.Dar,chiar si asa merg mai departe.
Viata merge inainte.
-Arisa,draga mea,inca nu te-ai dat jos din pat? aud vocea blanda si dulce a mamei.
-Ma trezesc mama...inca cinci minute.
-Daca o sa mai stai inca cinci minute o sa intarzii si stii ca astazi este ultima ta zi alaturi de colegii tai.
-A da...uitasem!spun eu cu o voce tremuranda si trista.Atat mai aveam sa stau cu prietenii mei de o viata.Cateva ore si pe urma totul se sfarseste.Toate visele si planurile noastre se sfarsesc aici.
Tot ce ramane sunt amintirile ce le voi purta mereu in suflet.Gandindu-ma la cruda despartire ce avea sa se petreaca,simt cum lacrimile incep sa-mi umezeasca obrajii iar gandul ca voi pleca imi intuneca gandirea,
dar incetul cu incetul ,ma trezesc si am indrept catre oglinda din fata mea.In oglinda mi se puteau observa ochii de un verde aprins si parul rosiatic ce-mi cadea peste umarul gol.Camera era dominata de o nuanta de verde pal,
patul cat si mobila fiind de un maro inchis.Covorul de pe mijlocul camerei era de un alb pur iar peretii aveau ca,gazda picturi din epoca renasterii.Picioarele mele paseau incep pe parchetul rece,conducandu-ma spre baie unde aveam sa ma pregatesc
de scoala.Dupa o perioada scurta de timp am iesit din baie,indreptandu-ma spre dressing unde aveam sa ma imbrac cu "iubita mea" uniforma sumbra.
Am fugit repede spre bucatarie,unde mi-am sarutat mama,grabindu-ma spre scoala,renuntand la micul dejun deoarece eram in intarziere.
Spre surprinderea mea nu am intarziat,ba chiar am ajuns mai devreme."Off,Arisa,si acum cruda despartire.De ce trebuia sa ma mut de aici?Aici totul este perfect,frumos.Ca un vis.Dar ca orice vis,odata si odata trebuie sa se sfarseasca si sa te
trezesti la realitate.
-Hei,Arisa,ce-i cu tine azi?esti atat de tacuta incat imi dai o senzatie ciudata.Unde este fata aceea nebuna care are mereu ceva de comentat?Revino-ti!imi spune prietena mea Karin,o fata de statura medie cu parul si ochii negrii, uitandu-se mirata la mine.
Off,draga mea daca ai sti ca astazi este ultima noastra zi impreuna ai fi la fel ca mine,poate chiar ai izbugni in plans.Off...ce dor imi va fi de tine.De micile noastre certuri,micile noastre traznai.
-Arisa,ce-i cu tine?Reactioneaza!spune Karin bosumflandu-se.
-Uhm...Karin.Scuze dar eram cu mintea in alta parte! spun eu afisand un zambet destul de fals.Degeaba incercam sa ma prefac.Trebuia sa-i spun adevarul.
-Uite Karin..eh..am sa-ti spun ceva.
-Spune prostuto! imi zice Karin afisand un zambet strengaresc.
-Karin,asta este ultima noastra zi impreuna.Ma mut in capitala.Imi pare rau ca nu ti-am spus mai devreme dar si eu am aflat de curand si in plus imi era frica de reactia ta,dar nu am mai reusit sa spun nimic deoarece Karin
a izbugnit in plans si m-a strans in brate,incepand sa ofteze.
-Arisa...nu te voi lasa.De langa mine nu pleci!Esti cea mai buna prietena a mea si te iubesc.Nu suport gandul ca nu o sa te mai vad...Nu pleca! mi-a spus Karin printre lacrimi.
-Karin,nu depinde de mine.Daca ar fi dupa mine nu as mai pleca niciodata din acest oras,spun eu,lacrimile cristaline incepand sa-mi curga pe obrajii fierbinti.
Dupa multe incercari am reusit sa o linistesc pe Karin,dar si pe ceilalti,care,cand au aflat au ramas socati.Dar dupa ce le-am spus ca vom vorbi la telefon si ca voi incerca sa-i vizitez cat mai des s-au mai obisnuit cu ideea,desi in adancul sufletului meu stiam
ca niciodata nu va mai fi la fel,ca incetul cu incetul ne vom departa unii de altii.
Orele au trecut destul de repede,cel putin pentru mine.Iar odata ce orele s-au terminat mi-am mai imbratisat pentru ultima data colegii.Lacrimile-mi curgeau siroaie pe obrajii fini,schitand durerea pe care o simteam,ca si cum sufletul mi s-ar fi rupt in mii de bucatele.Dupa ce
mi-am luat la revedere am plecat spre casa,sperand ca poate ma voi mai intalni cu ei.
Cand am ajuns acasa nici nu am mai luat cina,mergand direct in camera,asezandu-ma pe patul moale,sperand sa adorm si,poate, odata ce ma voi trezi voi constata ca totul a fost un vis urat,si ca voi ramane pentru totdeauna aici.Dar se pare ca imi doream prea mult.Dimineata,in jur de ora sase,mama a venit si m-a trezit din somnul meu dulce,spunandu-mi sa ma imbrac
repede,deoarece la sapte trebuia sa plecam,iar drumul va fi destul de lung si obositor.Intr-un sfarsit m-am trezit iar dupa ce m-am imbracat si am mancat,mi-am luat bagajele si mi le-am dus la masina.Pur si simplu nu mai eram eu,poate doar umbra mea,pentru ca odata cu plecarea mea din acest oras atat mai ramanea,o umbra.Am urcat in masina plina de durere,privind cum orasul ramane in urma,ca si cum nu a existat niciodata,ca si cum eu nu
as fi trait niciodata acolo.Durea...durea rau.Era ca o rana care se deschisese si care nu avea sa se cicatrizeze prea curand.


Arisa
http://i698.photobucket.com/albums/vv341...me8mg1.jpg

Karin-
http://i698.photobucket.com/albums/vv341...me-185.jpg


mama Arisei
http://i698.photobucket.com/albums/vv341...d/6762.jpg


Asteptam critici si pareri.Sayonara^^

[Monica Wksv]

"-Arisa? Arisa?Arisa,unde esti? Arisa!aici esti." -> wow:o....vreti sa ma ucideti cu 'dialogul' asta. "Arisa? Vino aici!"
"Tara" -> substantivul "tara" nu este unul propriu
"eu si cu mama" -> suna cam aiurea. "eu cu mama"
"Ei,macar " -> "Cel putin", "Ei bine"...etc. nu mai folositi expresii care suna aiurea.
"eu si cu mama" -> again, suna f stupid. pe voi nu va zgarie pe creier?
"O iubesc atat de mult.Numai eu stiu cat de mult" -> o repetitie f stresanta. "O iubesc foarte mult. Eu sunt singura care stie cat a suferit, si cate lacrimi a varsat." in primul rand suna mai bine si in al doilea rand e mai detaliat (nu suficient, ptr ca nu va fac eu ficul)
"Dar,chiar si asa merg mai departe." -> "Dar chiar si asa merg mai departe!" sau "Cu toate acestea viata nu se opreste in loc pentru suferinta unora, oricat as vrea eu sau altcineva."
"Viata merge inainte." -> prop asta nu-si mai are sensul daca ai folosit-o pe cea anterioara.
"-Daca o sa mai stai inca cinci minute o sa intarzii si stii ca astazi este ultima ta zi alaturi de colegii tai." -> lipsiti-va de pronumele asta. "-Daca o sa mai stai inca cinci minute o sa intarzii si stii ca astazi este ultima zi petrecuta alaturi de colegi." -> astfel elimini 2 pronume (care oricum erau inutile) si propozitia capata un sens mai bun, si suna, de asemenea mai bine
"-A da...uitasem!spun eu cu o voce tremuranda si trista.Atat mai aveam sa stau cu prietenii mei de o viata.Cateva ore si pe urma totul se sfarseste.Toate visele si planurile noastre se sfarsesc aici." -> adica dupa aceasta zi te sinucizi? (tu sau colegii tai) ...nu o sa-i mai vezi niciodata...ce trist...nu exista adrese, telefoane, internet, scrisori etc.
"ce avea sa se petreaca,simt cum lacrimile incep sa-mi umezeasca obrajii iar gandul ca voi pleca imi intuneca gandirea,
dar incetul cu incetul ,ma trezesc si am indrept catre oglinda din fata mea.In oglinda mi se puteau observa ochii de un verde aprins si parul rosiatic ce-mi cadea peste umarul gol." -> asta da asezare in pagina!
"de o nuanta de verde pal" -> ne puteati scuti de al doilea "de". nu are sens..."de o nuanta verde pal"
"Picioarele mele paseau incep pe parchetul..." -> "Picioarele mele paseau incet pe parchetul..."
"aveam sa ma imbrac cu "iubita mea" uniforma sumbra." -> parca era ultima zi. v-as ruga sa fiti putin mai realiste.
"Aici totul este perfect,frumos" -> "Aici este atat de perfect, atat de frumos, totul este ca intr-un paradis, un paradis ce traverseaza lumea sa ajunga sa ma mangaie cu o raza de lumina, sa pot simti din nou fericirea." -> parca suna mai bine. nu?
"Ca un vis." -> deci asta ...se presupune a fi propozitie?:d...ciudat. unde-i predicatu`?
"Off...ce dor imi va fi de tine.De micile noastre certuri,micile noastre traznai." -> "Imi va fi dor de tine, de micile noastre conflicte, de traznaile noastre."
"-Arisa,ce-i cu tine?Reactioneaza!spune Karin bosumflandu-se." -> la ce
sa reactioneze?
"a izbugnit in plans si m-a strans in brate,incepand sa ofteze." -> in primul rand nu este "izbugnit", ci "izbucnit". in al doilea rand, astea sunt lucruri scrise, gandite sau facute de aia de clasa 1.
"Cand am ajuns acasa nici nu am mai luat cina" -> fata aia pleaca la scoala dimineata si ajunge seara? ciudat.

am mai vazut si alte greseli, dar nu mi-am invins lenea sa le mentionez.
unele propozitii nu au sens, unele cuvinte din unele propozitii sunt "picate" acolo fara motiv, repetitii exista, dialogul a fost cam sec, iar descrierea insuficienta.
cred ca ne puteati scuti de visul ala lipsit de importanta si sa completati cu sentimele fetei. sa descrieti mai mult ce simte ea.
in rest nu prea mai am ce sa zic...

astept nextul. spor la scris!
(imi cer scuze daca am fost cam dura:-s....
...inca o data mii de scuze:d)

bYe:-h
:X:X
kisses:*:*

[chiriro]

din pacate greselile [majoritatea] au fost spuse mai sus, si nu ma obosesc sa le caut eu pe restul:d

ficul este slab
din punctul meu de vedere, descrierea e foarte putina.
recunosc, ai descris anumite lucruri, da`...nu`i ...complet...
dialogul a fost cam sec...
nu ar strica daca ai/ati folosi ceva figuri de stil...
am vazut anumite expresii placute, dar cap. e lung, iar ele putine...

ce nu am vazut si a fost bine: dezacorduri, pleonasme sau cacofonii...

sper sa va imbunatatiti, sa fiti mai atente cand scrieti, si astfel veti evolua!:)...

astept nextu`.
pha:-h
pwp:*:*

p.s.: sper ca nu v`am descurajat, am vrut doar sa va ajut,,[pana la urma toti invatam din geseli...] si daca v`a deranjat postu` meu...pm!

[Zambet.cOlOrAt]

chiriro stiu foarte bine ca vrei doar sa ne ajuti:x
Defapt toti vreti asta!
Cum am mai spus asteptam critici deoarece nu vreau ca ficul nostru sa fie doar laudat ci chiar sa se spuna ce am facut si ce nu am facut bine,pentru ca acest fic sa evolueze.
Multumim mult pentru critici:x
O sa incercam sa punem nextul cat mai curand:D:x
Sayonara ^.^

[Zambet.cOlOrAt]

Multumim mult pentru critici:*..si acum chapter 2:

Intr-o lume necunoscuta!

Chiar daca nu-mi doream ,in cateva ore am ajuns in Tokyo iar prima mea reactie a fost "wow".Totul era atat de diferit de Hiroshima.Multitudinea de oameni si magazinele aglomerate iti dadeau impresia ca esti intr-un abis,sau cel putin asa ma simteam eu.Nu semana deloc cu Hiroshima,unde domnea linistea si pacea.Tokyo era ca un oras al agitatiei,grabei.Chiar nu-mi doream sa locuiesc aici,cel putin deocamdata.
-Arisa,poti cobori...am ajuns.Asta este noua ta casa ,draga mea.
Nu am spus nimic.Nu doream sa-i ranesc sentimentele mamei.Cand am intrat in casa,chiar am ramas frumos surprinsa.In interior chiar semana cu fosta noastra casa.
Casa era cu doua etaje,iar niste scari lungi faceau legatura cu etajul de sus.Pe pereti puteai obserca picturi abstracte si tot felul de ciudatenii.Camerele de la parter erau mari si incapatoare,fiind alcatuite din bucatarie,living si o baie.Am urcat la etaj,unde era camera mea,a mamei ,camera oaspetilor si inca o baie.
Am intrat in camera mea care avea peretii de culoare mov.Mobila era de un maro inchis,ce dadea o nuanta de echilibru camerei.M-am intins pe patul moale,incercand sa adorm,cu gandul ca poate o sa mai visez inca o data orasul Hiroshima.Dar,incercarea mea de a adormi a fost spulberata de entuziasmul mamei.
-Draga mea,ma bucur ca ne-am mutat aici.Sunt atatea oportunitati pentru tine.
Nu puteam spune nimic.Pur si simplu amutisem.Nu puteam sa-i spun ca nu-mi doresc sa locuiesc aici,ca locul meu este in Hiroshima,pentru ca asta ar fi durut-o mult.Stiam ca mama este mai sensibila,si nu-mi doream sa o ranesc,mai ales acum cand era foarte vulnerabila,dupa moartea tatei.
-Arisa,am cam uitat sa-ti spun dar te-am inscris la liceul "Kamouori Washia",si vei incepe maine.Este un colegiu foarte bun,si te vei descurca.Te iubesc,draga mea si tot ce vreau este sa-ti fie bine.Stiu ca ti-a fost foarte greu sa te desparti de prieteni,de tot ce ai trait in acel oras,dar in Tokyo te vei putea pune mai mult in valoare,si stiu ca te vei descurca excelent.
-Da mami,voi incerca sa dau tot ce am mai bun,am spus eu putin dezamagita,pentru ca stiam ca acum chiar nu ma mai puteam intoarce inapoi.Am alergat in bratele mamei,cu lacrimi in ochi.Aveam atata nevoie de ea,sa simt ca imi este alaturi si ca ma sprijina.
Dupa ce mi-am aranjat toate hainele in camera,m-am dus la baie,pentru a face un dus.Am dat drumu la apa,lasand picaturile sa se izbeasca de trupul meu.Ma intrebam oare cum va fi la liceu,daca o sa-mi fac asa de usor prieteni ca in Hiroshima,dar asta nu aveam de unde sa stiu pana a doua zi.
Am iesit din dus,total epuizata si m-am bagat in patul moale cu lenjerie de culoare mov,incercand sa adorm.Stiam ca maine va fi o zi destul de agitata si plina de suspans.Am inchis ochii,iar foarte curand am ajuns in taramul fermecat al viselor.

Asteptam pareri:D:X...kisses:*

[Monica Wksv]

"Intr-o lume necunoscuta!" -> nu era nevoie sa puneti semnul exclamarii (!): "Intr-o lume necunoscuta", sau, si mai simplu "O lume necunoscuta"
"Cand am intrat in casa,chiar am ramas frumos surprinsa.In interior chiar semana cu fosta noastra casa." -> chiar, chiar, casa, casa:-@...repetitii stresante..."Cand am intrat, cu siguranta am fost surprinsa, dar intr-un mod placut...interiorul casei era asemanator cu cel al fostei noastre locuinte."
"scari lungi faceau legatura cu etajul de sus" -> logic ca etajul era sus si nu jos.
"Am urcat la etaj," -> ei bine, propozitia asta e chiar ciudata:-s...casa
avea 2 etaje (right?) ..."tu" la care ai urcat?
"Dar,incercarea mea" -> "Dar incercarea mea" (fara virgula [,])
"drumu" -> ori articulezi ("drumul"), ori folosesti apostroful (') -> "drumu' "

recunosc o evolutie in acest capitol...nu extrordinar de mare, dar remarcabil. cu descrierea tot nu-mi place...
dialogul a fost parca mai bun...
ideea e cam simpla: o fata acre sufera mult...siiiiiiii??...unde e "condimentul" care lipseste? unde e ideea "trasnet" ?...

astept nextul...spor la scris!:)
bYe:-h
:X:X
kisses:*:*

[Zambet.cOlOrAt]

Chapter 3:Chip de inger si suflet de demon

In capitala nipona soarele rasarea pe cerul albastru aducand cu el o noua zi.In camera Arisei era liniste ,aceasta inca fiind adancita intr-un somn adanc ce parea ca nu se mai termina.
-Arisa,trezeste-te ca ai intarziat! se auzi vocea mamei.Grabeste-te!
-Ma trezesc,ma trezesc.
M-am ridicat cu greu din patul moale dorindu-mi sa mai dorm putin si m-am indreptat catre baie.Mi-am facut repede un dus si am intrat in dressing.Mi-am ales un tricou alb si o pereche de blugi.Am alergat catre birou luandu-mi ghiozdanul si mp3-ul ,indreptandu-ma spre bucatarie.
-Arisa,va trebui sa te schimbi.
-De ce?am intrebat nedumerita.
-Pentru ca o sa porti uniforma.
-Ce?Cum sa port uniforma??am intrebat eu nervoasa.
-Pai liceul are uniforma.
"Bine...calmeaza-te Arisa.Nu poate fi chiar asa de rau"mi-am spus incercand sa ma calmez.
-Bine...deci cum arata uniforma aceea stupida?
In cateva momente mama a venit cu uniforma formata dintr-o camasa alba,cravata si o fusta in carouri, destul de scurta de culoare rosie.
"Hmm..mai bine de atat nu se putea.Ce fel de liceu e asta de au o fusta atat de scurta?"
-O sa ma sacrific si o sa ma imbrac cu uniforma aceea blestemata.
-Nu e chiar asa de rau.Nu te duci la o inmormantare ci la liceu.
-Pentru mine e ca si cum m-as duce la o inmormantare sau mai bine zis inchisoare,am spus oftand.
M-am imbracat cu uniforma ridicola,camasa ramanand deschisa la primii doi nasturi din cauza sanilor prea dezvoltati si am plecat in graba."Sigur voi intarzia.Grozav!"
Alergam pe strazile aglomerate,lovindu-ma de oameni,uneori impiedicandu-ma de propriile picioare,incercad sa ajung cat mai repede.Intr-un final am ajuns.
"Deci acesta este liceul.Aici incepe cosmarul meu.Ma intreb oare cum vor reactiona cand ma vor vedea."
Am intrat in curtea liceului si cum nimeni nu era,am banuit ca deja orele au inceput.Intarziasem.Am urcat repede pe scari,pana am ajuns in fata clasei mele,a IX a A.Era galagie,deci am presupus ca profesorul nu a venit inca.Am intrat iar toate privirile erau atintite asupra mea.Nu suportam sa fiu in centrul atentiei,dar dupa putin timp toti si-au vazut de treaba lor.Am rasuflat usurata.
-Hei papusa,tu esti fata cea noua? se auzi o voce aspra din spatele meu.
-Chiar te intereseaza?am zis intorcandu-ma.
Era un baiat putin mai inalt ca mine,cu niste ochi caprui-ciocolatii foarte patrunzatori si parul saten.Purta camasa de la uniforma pe jumatate descheiata,privindu-ma cu un oarecare dezgust.Nu stiu de ce mi se parea ca nu-i plac si de asemenea nici eu nu-l prea agream.
-Ai grija cum vorbesti, scumpo! Asta daca vrei sa o duci bine in acest liceu.
-Nu-mi spune tu mie cum sa vorbesc,gura sparta!Nu-mi este frica de tine.
-Eu cred ca ar trebui sa-ti fie.Nu-mi place sa fiu provocat.
-Problema ta! am spus eu nervoasa."Cine se credea tipul asta?Imi spune el mie ce sa fac? Poate ca este frumos...chiar prea frumos, dar felul in care ma priveste,cum vorbeste...strica tot.
-Roscato,masoara-ti cuvintele fata de iubitul meu,altfel s-ar putea sa-ti mearga foarte rau.
Era o fata cu parul negru,aproape palida,cu niste ochi negri iscoditori si miscari scurte,nestingherite,cu ceva aspru in voce si in atitudine.
-Keiko,nu te baga.Am eu grija de fata cea noua.
-Dar...bine, Yuto! spuse bruneta uitandu-se urat la mine.
-Noi nu avem nimic de vorbit asa ca da-te din drumul meu,cap de dovleac.
-Cum mi-ai spus,roscata proasta si fara creier?spuse acesta apropriindu-se cu pasi repezi de mine si strangandu-ma de brat.
-Vrei sa-ti mai repet inca o data?Si acum da-mi drumul la mana.Vreau sa merg in banca.
Acesta imi dadu drumul,impingandu-ma cu putere,reusind sa ma dezechilibrez si sa cad.
-Ooo,ce gentleman esti.Esti numai un papusel de plastic fara creier care nu stie decat sa fie in centrul atentiei.Deja imi vine sa vomit.Cam cat timp ai repetat in oglinda replicile pentru azi?am spus eu cu un zambet diabolic si destul de fals.
Dar acesta nu a mai spus nimic.S-a uitat cu dezgust la mine ca si cum i-as fi inferioara si s-a dus in banca a doua de la fereastra,langa iubita lui.
Am ridicat privirea si am vazut fetele ingrozite ale colegilor mei.Se uitau la mine cu o oarecare admiratie pentru ca il infruntasem pe acel baiat ingamfat.Cel putin baietii.Unele fete se uitau cu antipatie,ca si cum nu m-ar dori colega de clasa.Dar nu-mi pasa.
Am mers printre randuri pana in a doua banca de la mijloc care era singurul loc liber."Minunat!Exact langa 'prietenul meu',domnul perfectiune expirata."
Am intalnit ochii albastrii ca spuma marii a unei fete ,colega mea de banca,cu parul de culoarea spicului de grau,cu niste cozi lungi atarnandu-i pe piept,ce emana o anume duiosie,ochii fiindu-i visatori.M-am uitat la ea si am schitat un zambet in coltul gurii.
Mi-a zambit si ea,obrajii avand acum o tenta rozalie si nu palida.
-Buna,tu trebuie sa fi fata cea noua nu?a spus ea pe un glas dulceag.
-Buna.Da.Numele meu este Arisa.Tu trebuie sa fi?
-Aiko,imi pare bine.Se pare ca nu te intelegi prea bine cu vedeta clasei.
-Pai,se pare ca da.Este prea plin de el si foarte cinic.Ma dezgusta astfel de persoane.
-Macar bine ca mai e cineva care crede asta.Celelalte fete sunt inebunite dupa Yuto.
-Bine spus.Celelalte.Deci,Aiko cum este liceul?
-Depinde la ce te referi.
-Adica daca sunt exigentii profesorii,cum sunt elevii.
-Profesorii sunt exigenti cu cine trbuie,iar elevii ai vazut si tu.A zambit larg.
-Pai daca toti sunt asa inseamna ca este sinucidere curata.
Am inceput sa radem.Imi placea Aiko.Era asa plina de viata.In sfarsit aveam o prietena.
Dupa scurt timp a venit si profesorul de romana,un barbat in varsta de douazeci si cinci de ani,cu parul negru si ochii albastrii foarte blanzi.
-Buna ziua copii.Astazi am sa v-o prezint pe noua voastra colega,Arisa Kimanao.Am iesit in fata si m-am prezentat.Vedeam dezgustul de pe fata "vedei clasei" si a iubitei lui,dar si antipatia celorlalte fete.
-Buna,eu sunt Arisa Kimanao.
-Buna Arisa,eu sunt Yuzuki Aburame,profesorul de romana si dirigintele acestei clase.Acum ca te-ai prezentat poti pofti la loc in banca.
M-am dus in banca si mi-am bagat castile de la mp3 in urechi.Nu aveam chef de ora,de ore.
Orele au trecut destul de repede pentru mine,si in sfarsit puteam sa plec acasa.Ma saturasem de privirile pline de venin a colegilor.Mi-am luat la revedere de la Aiko si am plecat.
Cand am ajuns acasa,m-am dus direct in camera,unde m-am intins in pat.Desi baiatul acela..cum il chema?Da.Yuto,era atat de superficial,tasfnos si needucat,era ceva..ceva ce ma atragea la el dar nu stiam ce,iar asta imi dadea o stare de nervozitate.Desigur,asta nu inseamna ca voi fi la fel ca celelalte.In visele lui,poate.
Mi-am alungat acele ganduri si mi-am tarat corpul pana la baie,unde am dat drumul la dus.Am lasat picaturile de apa sa-mi invadeze trupul,iar apoi m-am imbracat in pijamalele mele de culoarea khlimbarului si m-am afundat intr-un somn adanc.

Yuto
http://i698.photobucket.com/albums/vv341...d/tygy.jpg
Keiko
http://i698.photobucket.com/albums/vv341...726571.jpg
Aiko
http://i698.photobucket.com/albums/vv341...32b_Fr.jpg
Yuzuki
http://i698.photobucket.com/albums/vv341...ad/ghh.jpg




asteptam comentarii...kisses:X:*

[Zambet.cOlOrAt]

Chapter 4: Primul sarut


In capitala Japoniei,aglomeratul Tokyo,soarele anunta o noua zi,plina de surprize pentru Arisa.Frumoasa fata cu ochii de culoarea jadului inca se adancea intr-un
somn profund,departe de lumea reala.Dar curand fu trezita la realitate de catre zgomotul alarmei de la ceas.
'Zinnnggg!Zinnngggg!'
-Ah,alarma nenorocita!iar o idiotenie de zi in care va trebui sa-l suport pe domnul cap de dovleac-gura sparta-infumurat peste masura.Offf! dar nu pot sa neg ca arata extrem de bine tipu'.Ahh!Arisa revino-ti!nu merita un papusel de plastic fara creier sa te gandesti
la el.Si oricum nici nu nepotrivim....suntem atat de diferiti.
Fara sa mai stau pe ganduri m-am ridicat din pat cu o lene insuportabila si m-am indreptat spre baie pentru a-mi face siesta.Dupa ce am terminat am coborat in graba,mi-am luat ramas bun de la mama si m-am indreptat spre liceu.
"Iar am intarziat.Si am ora cu dirigu'...daca nu ar fi prof...pfff...as arde-o cu el!Gata ce-i in capul meu? acum profu'?"
Am ajuns la liceu mult mai repede decat m-am asteptat,dirigu' nevenind inca.
-O,Arisa ce faci? se auzi vocea cea blanda si melodioasa a lui Aiko.
-Dupa cum vezi frecventez scoala,am spus cu un zambet larg imbratisandu-mi prietena.
-Iauite-o si pe roscata cea tasfnoasa si nesuferita.
-Ahh,eu macar nu sunt mascariciul clasei,Yuto ridiche plina de bube!
Se auzi sosotelile din partea colegilor,ceea ce-l facu pe Yuto sa se faca din alb-verde-albastru si apoi rosu de rusine.
-Tu si cu mine,in spatele liceului dupa ora! imi sopti Yuto la ureche,destul de nervos,cu o privire ucigatoare.Daca in acel moment privirea ar fi ucis,sigur as fi fost moarta.
-Copii,la locurile voastre! se auzi vocea profului care tocmai intrase pe usa.
In timpul orei plictisitoare in care nu se putea vorbi decat despre pronume,verbe si alte porcarii,eu nu ma puteam gandi decat la ce mi-a spus Yuto."De ce ma ura asa de tare? Poate pentru ca eu eram singura care il infrunta si care nu suporta sa fie calcata in picioare? Presupun ca da...micuta vedeta nu suporta sa fie contrazisa,si mai ales de o fata,o nou-venita ca mine.Dar chiar daca arata bine si este invidiat de toata lumea,se vede ca pe dinauntru e gol si nu stie ce e ala respectul si iubirea."
'Tzrrr!'Clopotelul a anuntat incheierea orei.Cu pasi repezi m-am indreptat in spatele liceului,in urma mea fiind Yuto.
-Am ajuns!Asa ca spune-mi de ce dracu' m-ai chemat aici!sau ce nu aveai curaj sa-mi faci ceva de fata cu restul clasei?Ti-am mai spus ca nu-mi este frica de tine.
-As vrea sa-ti fac ceva dar total diferit de ceea ce gandesti tu.
"Baiatul asta e nebun?pana acum tot ce a facut a fost sa ma priveasca cu superioritate si sa...ce? el chiar vrea sa ma sarute? nu e intreg la minte!"
-Stai departe de mine perversule!
-Si daca nu vreau sa stau departe de tine?stii ca daca vreau pot sa te sarut si mult mai mult!
-In visele tale scumpule!Buzele astea nu or sa fie...dar nu am mai putut sa spun nimic,Yuto cumprinzandu-mi buzele intr-un sarut violent dar si destul de pasional,ce ma ducea pe cele mai inalte culmi ale cerului."Primul meu sarut cu el!Tocmai cu el!Am simtit un fior pe sira spinarii cand limba lui patrunse in lacasul meu cel umed,examinandu-mi fiecare coltisor,facandu-me sa tresar de placere.Nu mai simtisem nicodata asa ceva.Era ca si cum toata ura pe care o acumulase, se transformase in ceva frumos...poate iubire? dar ce e iubirea? dar si mai important...el simte ceva pentru mine sau e doar un joc?
nu pot permite asa ceva.Eu nu sunt ca celelalte...dar nu stiu de ce nu vreau sa se termine si sa devina iar acel baiat rece si increzut.Inca un minut,doar atat!Buzele lui sunt atat de dulci...dar trebuie sa opresc asta...nu vreau sa cad de proasta."
M-am zbatut eliberandu-ma din bratele lui si oprind acel magic moment,tragandu-i o palma zdravana.
-Asta meriti!Cum de ai indraznit sa ma saruti?Esti dobitoc sau te prefaci?
-Roscata mea,dar nu te-am sarutat.Ne-am sarutat!si stiu ca ti-a placut.Te-am simtit tremurand in bratele mele.Primul tau sarut,nu papusa?a spus el pe un ton plin de sarcasm.
-Esti multumit?Ti-ai satisfacut dorinta dobitocule?acum pleaca si lasa-ma! Chiar crezi ca insemni ceva pentru mine?Nu esti atat de important.Si sa stii ca nu mi-a placut! Saruti destul de...de...prost!Mai exerseaza!
-Nu ca sunt multumit..sunt incantat.Chiar daca nu recunosti ti-a placut..si sa stii ca si mie mi-a placut.Saruti destul de bine pentru inceput...si buzele alea.Ahh! Poate mai incercam.Nu mi-ar strica sa ma distrez putin cu tine.Poate asa de buna esti si la pat.
"Ohh..era un simplu joc.Cat de idioata pot sa fiu! cineva ca el nu se poate schimba...Nu!Nu vei plange Arisa...nu pentru unu ca el!"
-Asta nu se va mai repeta!Asa ca viseaza!Si acum lasa-ma sa plec ca deja ma plictisesti cu fanteziile tale.
-Daca asa vrei tu..dar inainte un mic cadou.
Isi puse mainile in jurul taliei mele si ma pupa apasat,apoi imi dadu drumu.Am fugit cat am putut de repede,lasandu-l in urma.
Simteam cum fiecare particica din corp arde de dorinta.Vroiam sa mai stau cu el...dar...si-a batut joc de mine...sa ma sarute si sa ma faca sa ma indragostesc ca o proasta de el.Ma simteam dintr-o data atat de goala...chiar daca pe afara eram la fel,pe dinauntru eram distrusa.Cu un singur sarut m-a facut sa imi pierd mintile si sa doresc din ce in ce mai mult...mai bine merg acasa...sau mai bine nu.De ce sa creada ca fug de el,ca ma ascund.Nu o sa-i dau aceasta satisfactie.o sa ma port cat pot de normal,ca si cum pentru mine acel sarut nu a insemnat nimic!
-Arisa,stai!
-Ce s-a intamplat Aiko?De ce esti asa de bucuroasa?
-Ghici ce-am aflat!
-S-a impuscat Yuto? ar face un bine omenirii("dar nu si mie")
-Nea.Mai important.
-Hmm...zi-mi!haiii...vrei sa mor de suspans?
-Unui baiat de la 9C ii place de tine roscato!Cum te-a vazut cum i-ai placut.
-Hmm..."Asta ar fi razbunarea perfecta...sa vedem daca asa te mai apropii de mine Yuto".Perfect!Vreau sa-l cunosc.
-Pai abia maine o sa-l vezi pentru ca a cam chiulit.
-Bine atunci.Abia astept.
Orele au trecut repede fara ca eu si Yuto sa ne privim sau sa ne adresam vreun cuvant...desigur ar fi fost o jignire..dar nu.Nici macar asta.In curand am ajuns acasa,trecand peste cina,intrand direct in baia mea mica de culoarea florilor de cires.Dupa un dus lung,mi-am luat pijamalele si m-am trantit direct pe pat.Vroiam sa dorm si sa uit tot ce s-a intamplat.De Yuto...de sarut...de tot!
Maine va fi o zi noua,plina de surprize de data aceasta pentru Yuto.


pareri va rugam:X:*[i]

[Selena.]

Okay, deci :] imi place foarte mult ficul tau. Este foarte interesant, desi ideea am mai intalnit`o la destul de multe alte ficuri, tot mi`a placut sa iti citesc povestea. :]

Niciodata nu ma voi putea satura de genul acesta de ficuri: cand personajele principale nu se inghit de la inceput. :]

Greseli, cred ca stii si tu, ai destule. Atat gramaticale cat si de exprimare, dar stai linistita, se rezolva in timp. Cel putin la mine asa a fost. :] Nu voi incepe acum sa`tzi enumar toate greselile, caci nu am nici timp si nici chef... las acest aspect pe mana altor useri :]]

Pai... ce pot sa mai spun? :-?? Spor la scris in continuare, sa vii repede cu next`ul si... nu stiu... sa evoluezi :-??

P.S.: m`am tzinut de promisiune, pardon, juramant ;)) :* >:D<