Jocul vietii[+18]

[DemoniqueAngel]

[i][b]Lectura placuta
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din animeul/mangaul Naruto si nu fac profit pe urma lor.
Doresc critica dura :P

Capitolul 1 Ganduri ascunse in adancul inimii

Unii spun ca dragostea este venita de la Dumnezeu, altii ca este venita de la cel rau, insa eu ii cred pe cei care spun ca e de la cel de sus. A iubii inseamna sa-l faci pe cel de langa tine sa fie fericit, fara a astepta ceva in schimb. Nu poti obliga pe nimeni sa te iubeasca, oricat de mult ti-ai dori e imposibil sa speri la asa ceva. Am incercat asta pe pielea mea si stiu cum este. Viata mi-a dat o lectie dura si acum inteleg de ce. Niciodata nu am ami vazut o persoana mai ciudata ca mine. O fata care sa se indragosteasca de un baiat care doar ii vorbeste frumos si se comporta dragut. Poate pentru ca mereu am fost batjocorita de baietii si niciodata nu am avut curajul de a-l privi pe unul in ochi. Chiar daca ei isi bateau joc de mine de fiecare data , nu i-am urat. Mereu am stiut ca fiecare are cate o parte buna in el si ca nimeni nu se comporta urat decat atunci cand are o problema, sau i s-a intamplat ceva. Cand suferi, ii faci rau si celui de langa tine pentru ai arata cata durere ai tu in suflet. Incerci sa ceri ajutor in acest fel, cauti un umar pe care sa plangi, insa nimnei nu intelege de ce faci asta. Am reusit sa imi dau seama de lucrul asta si am inceput sa pun suflet in orice persoana pe care am cunosct-o chiar daca ea mi-a facut ceva la un moment dat , am reusit sa iert.

A existat odata cineva de care m-am indragostit. A fost o minune in viata mea, dar toti stim ca pentru o clipa de fericire trebuie sa platim cu o clipa de tristete. Orcicat l-as fi iubit eu pe acel baiat , el niciodata nu s-ar fi uitat la mine. Era indragostit de alta fata, care putea face mai multe lucruri spre deosebire de mine. Conditia mea fizica a fost intotdeauna cea care m-a izolat de ceilalti, cea care i-a facut sa se indeparteze de mine, ea a fost piedica care nu m-a lasat sa simt dragostea adevarata. De la trei ani stau intr-un carucior cu rotile, am nevoie de cineva care sa stea permanent langa mine si sa ma ajute sa ma misc. Cand am fost mica am suferit un accident de masina, astfel am ramas fara forta in picioare. Nu sunt suparata pe acest lucru. Nu sunt suparata nici pe Dumnezeu ca m-a ales pe mine sa suport asta, ba chiar ii sunt recunoscatoare ca astfel am reusit sa vad lumea cu alti ochi, lasand aparentele si mastile de-oparte. Ii multumesc ca a fost mereu langa mine si m-a ajutat sa privesc in sufletele oamenilor. De fiecare data cand ies pe strada si ma uit in ochii cuiva nu vad decat tristete, durere si dor. Rar intalnesc ochii plini de viata si de fericire, iar acesti de obicei sunt la sufletele tinere, care inca nu au facut cunostinta cu durerea. Simt atunci cand cineva ma priveste insistent si sta si se gandeste la cum m-as putea simti cand se rade de mine. Nimeni nu a reusit vreodata sa vada ce gandesc si ce simt. Pentru a va ajuta, am sa va spun, nu simt nimic. Nu ma doare atunci cand sunt ranita, nu ma doare atunci cand sclipirea din inima cuiva se stinge, nu am doare cand ma gandesc la cum ar fi putut fi daca as fi mers. Nu ma doare cand sunt izolata, sau respinsa. Am devenit imuna. Stiu ca sunt speciala intr-un fel si asta ma bucura. Pot vedea in inima orcui. Pot simti ce simte celalalt si le pot vindeca ranile sangerii.

Stau si privesc norii si incep sa devin invidioasa. Mi-ar fi placut si mie sa pluteasc ca si ei, sa zbor si sa vad atatea locuri minunate. La numai saisprezece ani ai mei imi dau seama ce e bine si ce este rau, insa nu ma plang. Stiu de ce este acesta destinul meu si pot spune ca sunt onorata sa trec prin atatea lucruri grele , ca sa salvez anumite suflete. Sirul gandurilor imi este intrerupt de mama care incepe sa ma conduca catre scoala. Nu stiu ce m-as fi facut fara ea. Intotdeauna ochii ei blanzi si calzi imi alinau durere ce exista odata. Astazi este ultima zi, ultima zi de-a opta. O lacrima stinghera mi se scurge pe chip , stiind ca am sa ma despart de colegii mei cu ajutorul carora am trecut prin atatea. Mi se deschide usa clasei si....

Nextul dupa 5 commuri :P este primul meu fic de +18 deci sper sa-mi iasai :-s >:D<[posturi unite]
Daca cumva veti gasi ficul pe alt forum tot al meu este, insa nu cred ca va fi vreo problema fiinca l-am blocat, continuarea va fi gasita numai aici :D:)

[Rose ^^]

buna scumpa, un nou fic :> acest capitol a fost chiar dragut si ma bucur ca nu ai dezvaluit adevarata identitate a personajului si despre ce cuplu va fi vorba, mentii suspansul si asta e bine.
Am observat ca ai inceput cu descrierea, foarte bine, ma bucur sa vad ca doresti ca noi sa simtim acele trairi, in lucru am sa-ti spun: incearca figuri de stil care sa surprinda, folosestete de diferite elemente [natura, mitologie etc] sunt atatea..
Ideea nu ma pot pronunta din prima, dar faza cu caruciorul e originala, saa vad pe parcurs. Titlu imi place, mai ales acel +18 8-> ai grija cu hentaiu [cand va veni vremea] dar pana atunci mai este :*
Succes cu nextu si poate te induri sa ma anunti >:D<

[Alee]

Salut. Deci cu ce să încep... ah păi faza cu nextul după cinci comentarii mi se pare deplasată. Dacă laşi cititorii prea mult să aşteapte nimeni nu îţi va mai citi fic-ul şi ar fi păcat deoarece povestea este originală. Am văzut câteva greşeli de tastare, dar probabil le-ai făcut mai mult din grabă decât neştiinţă.
Modurile de expunere.... Ei bine, cu naraţiunea stai bine, nimic de comentat , ce mi-ar fi plăcut să văd mai mult în capitolul acesta ar fi descrierea. Puteai să descri mai mult accidentul datorită căruia fata a rămas în scaunul cu rotile. Puteai descrie mai mult sentimentele ei , îmiprejurările , timp, spaţiu... de toate. Descrierea e baza în orice, dacă ştii cum să atragi cititorul prin descrierea ta, sigur va dori să citească si continuarea. Dialog nu ai avut deloc... mă rog hai să zicem că fiind primul capitol te iertăm de data asta
Cât despre faza cu plus 18... nu am văzut nimic plus 18 până acum, dar probabil va fi pe parcurs nu?
Ei bine, eu atât am avut de zis, succes în continuare şi grăbeşte-te cu nextul acela . :]

[Andreeea]

Hey!
Se pare ca acesta este un fic nou:))...un fic foarte frumos din punctul meu de vedere, mai ales original. Imi place foarte mult cum narezi la persoana | si ma intreb cum va "evolua" urmatorul capitol. Am zis "evolua" deoarece nu stiu cum sa zic. Ma intreb de ce continuarea este dupa 5 comentarii?..Sunt multe persoane aici care iti citesc ficul, dar nu comenteaza. Important e ca ficul tau se citeste, parerea mea.
Abia astept urmatorul capitol.
O zi buuna>:D<!

[DemoniqueAngel]

Sentimentele....

Mi se deschide usa clasei si tot ce vad sunt doar chipuri ce poarta cate o masca. Diferite sentimente sunt exprimate, una mai variata ca alta, data esti atent poti observa ca pe fiecare chip pe care il vezi esxitsa cate un sentiment diferit. O rog pe mama sa ma duca la locul meu in spatele clasei , langa fereastra. Imi place sa privesc norii atunci cand sunt nedumerita, sau ceva se intampla in sufletul meu. Intotdeauna am stiut ca tot ce se intampla in viata asta, se intampla cu un scop, si acela de a te pregati pentru ceva mai rau, este doar o minune data de la Dumnezeu pe care nu multi o inteleg. E cald afara, se vede ca vine vara. Acest anotimp mi-a incalzit inima din totdeauna. Raze de soare patrund usor prin fereastra prafuita, ajungand usor pe obrajul meu catifelat ca de piersicuta. Caldura pe care o simteam , parca imi ajungea si in suflet. Cad pe ganduri pret de cateva secunde, fiind captata de felul in care batea vantul pe la crapaturile de la fereastra. Era un cantec mistic, cu multe intelesuri , pe care noi, oamneii, nu avem puterea de a le deslusi, si exista un motiv pentru asta. Toate raspunsurile la problemele existentei noasttre se afla in el. Daca noi nu am mai lupta pentru a ne raspunde la intrebarile vietii, nu am mai avea de ce sa traim, insa pe acestea nu le gasesti numai stand toata viata singur, uitat de lume. Eu cred ca dragostea este cheia raspunsurilor tuturor neintelegerilor. De aceea suntem lasati pe Pamant. Ca sa luptam pentru iubire si sa gasim ceea ce ne trebuie pentru a aduce pacea in sufletul nostru.

Gandurile imi sunt intrerupte de soneria clopotelului. Ce repede au trecut doua ore, deja trebuie sa plec acasa. Nu-mi vine sa cred ca asta este ultima zi in generala. e acum sunt la liceu. Imi place gandul asta, intr-un fel ma bucura. Imi arata ca am reusit sa termin ceva in viata asta. Este o reusita, in opinia mea. Acum am sa trec la o noua etapa. Sunt curioasa ce mistere voi mai intalni si cum am sa trec peste obstacolele ce vor veni. Timp de patru ani am sa ma schimb, am sa ma maturizez. Sper doar ca nu imi voi pierde visurile.

Ies din cladirea scolii si ma indrept spre parculetul de langa. De data aceasta nu am nevoie de ajutor. Pot si singura sa ma misc, doar invartind rotitele de la carucior. Imi place sa stiu ca ma pot descurca singura, ma face sa am incredere in mine. Fosnetul frunzelor abia inverzite se aude in departari, in timp ce mici gasicioare de pasari se imbina armonios cu cantecul provocat de vant. Soarele din cand in cand se mai ascunde si el dupa norii albi ca spuma laptelui. Parcul ar parea pustiu daca nu ar fi impanzit de copii. Ei sunt ingeri trimisi pe pamant. Singurii care iubesc neconditionat , singurii care se bucura de fiecare clipa. E frumos sa fii copil, sa ai senzatia ca poti atinge norii numai uitandu-te la ei. Sa crezi ca totul se poate numai daca vrei si numai daca ai destul curaj ca sa-ti doresti ceva.

Ma asez undeva langa un copac si stau si privesc oamenii din jur. Amintiri incep sa se deruleze in fata ochilor mei. Traiesc fiecare clipa din trecut cu aceiasi ardoare. Nu-mi pare rau de nimci si nici nu-mi va parea vreodata. Am sa trec prin viata cu aceiasi motivatie pe care o am acum! Am sa-mi gasesc sufletul pereche, iar ficare esec pe acre-l voi avea nu va fi decat antrenametul pentru ceva si mai rau, iar pe acel rau am sa-l infrunt cu cea mai mare tarie. Deodata simt ca sunt lovita de ceva. carucirul mi se dezichilibreaza si simt pamantul rece sub mine. Nu am cazut prea tare, iarba fiin cea care m-a ferit . Inchid ochii pentru doua secunde ca sa-mi dau seama ce se intampla. Ii deschid usor, iar in fata mea pare cineva. Nu-l pot vedea foarte bine, pare a fi o umbra, soarele fiind cel care nu ma lasa sa-i vad chipul. Simt cum doua maini calde ma iau usor de mijloc si ma ajuta sa ma asez inapoi in carucior. Doi ochi negri si adanci ii intalnesc pe ai mei. Sunt fascinanti. Nu am mai intalnit pe cineva cu o asemenea aura. Nu-i pot citi sentimentele, nici macar nu-mi pot da seama daca se ascunde sub o masca. Un zambet gingas apare pe chipul sau. Sunt pur si simplu captivata de sclipirea din ochii lui, insa incerc sa-mi revin ca sa-mi dau seama ce incearca sa-mi spuna. Se pare ca am cazut din cauza ca lovise mingea de fotbal intr-o directie gresita. Isi cere scuze, punandu-mi mana pe frunte ca sa vada cdaca ma simt bine. Am inceput sa ma inrosesc. Ma saluta si se intoarce la prietenii sai, mai furandu-mi o privire.

Simt ceva ce ma atinge, ceva care ma treeste din visare. Intorc capul si....


Sper ca de data aceasta am facut mai bine....:D
Astept parerile voastre:X :*

[Miranda.]

heloo
Sper ca sunt prima, ca acum asa mi se arata. Descrierea este placuta, foarte bine realizata. Dialogul... nu ai avut si tocmai din aceasta cauza ma intreb cum anume o sa-l realizezi atunci cand o sa ai nevoie, ca la mine un capitol fara dialog este cam sec, fara suparare. Pana acum mi-a placut, nu a fost nevoie de schimb de replici, dar si dialogul are rolul lui, iti poti da seama de sentimente prin el, dar mai ales, pentru un critic, este un mod de-ati pune parerea in legatura cu acel lucru. Ideea imi place, este noua si surprinzatoare. Cam atat.

:bye:

Sper ca este fic sasusaku.