Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Ask The dust[Intreaba praful]

#1
ok deci nu are nici o legatura cu filmul ask the dust cu salma haek si collin farrel

hope you enjoy it:)


Amagire sau speranta, dorinta sau ispita sunt doar cateva ganduri ce nu imi dau pace. Credeam ca sunt puternic, am vointa dar puterile ma lasa, ma adancesc cu fiecare clipa ce trece in abisul vietii. Trist caci nu am nici scara si nici sfoara sa ma ridic, este gorapa-mi ce mi-am sapat-o singur cu fiecare moment petrecut pe acest pamant cu fiecare gand meschin si clipa de desfranare. Am cautat placerea acolo unde scria tabu, am furat din fericirea oamenilor atunci cand trebuia sa ajut...sunt doar un vampir pe acest pamant.

Am cautat alinare dar in zadar caci nu am gasit, preteni m-au parasit, dar...nu le port pica caci eu sunt vinovat, eu insumi i-am alungat. Sunt doar niste amintiri acum caci iertare nu cersec, orgoliul nu-mi permite, oare daca nu i-as fi blamat oare m-ar fi ajutat? E doar o intrebare fara raspuns ce imi apasa pe sufletu-mi negru si amar.

Imi ridic ochii spere tavanul camerei si ma rog la Dumnezeu sa imi scurteze suferinta sa ma ia la El dar...nici un raspuns, cred ca pana si El a ajuns sa rada de mine exact cum face toata lumea toti ma evita ma privesc cu sila si dispret, pana si parintii mei ma privesc cu ura si ranchiuna atunci cand ar trebui sa le fie mila, caut ajutor dar nimeni nu vrea sa ma salveze caci singur mi-am semnat sentinta spre Golgota, acum trebuie sa imi car crucea pe care cu truda de pacat am construit-o.

Imi amintesc ca azi era ziua mea, imi pare ca e aievea cand eram cu familia la masa rotunda din sufrageria varuita in portocaliu deschis, culoare pe care eu insumi am ales-o cu perdelele aurii prin care se zareau firicele ca de foc de un portocaliu inchis facand ca intreaga camera s para un paradis al linistei si ambiantei, imi amintesc cum mama venea cu tortul cu lumanarile aprinse si incepia un cantec duios, pe care de mult nu l-am mai auzit, incepeau cu toti a-mi canta frumos apoi suflam in lumanarile ce simbolizau trecerea anilor in sanul familiei cu bune si cu rele cu iubirea pe care mi-o ofereau. Dar totul e doar o amintire.

Incep sa strig tare de ce am facut asta? De ce nu am ascultat pe nimeni? Dar...nu gasesc raspunsul caci sunt singur, nu am pe nimeni sa-mi raspunda...doar praful
Nu mai am nici un lucru de valoare decat camera pe care un om cu frica de Dumnezeu si milostiv cu cei uitati de lume, la fel ca mine, mi-a oferit-o sa stau, este e boxa de bloc cu un pat saracacios prin care ziua misuna sobolanii ca la ei acasa, acesti mici intrusi, care seara imi alunga somnul si ma musca de carnea care deja este putreda si plina de gauri de ace, sunt singuri mei prieteni, dar pana si ei ma urasc si ma tradeaza.

Am ramas singur si asta doare, incep sa scriu intr-un caiet gasit sub perina mea, incep a imi scrie un jurnal, un gest banal dar ma face sa ma simt ca nu sunt un animal, ma ajuta sa merg mai departe dandu-mi putere sa ies in lume doarece stiu cine am fost dar...m-a distrus praful.

Timpul trece punandu-mi gandurile in acel caiet pierd notiunea timpului si somnul ma rapune las creionul si caietul jos si ma asez in pat, inchid ochii si ma gandesc la ce as vrea sa visez, dar asa ceva nu se va intampla caci au trecut ani de cand nu am mai visat.
Adorm repede cu speranta ca intr-o zi parinti ma vor ierta si ca ma vor ajuta.
Dimineata is face simtita prezenta in frumosul oras Tokyo iar batranul Mushiro,cel care ma ajutase si imi oferise un acoperis, coboara acolo unde eu dormeam cu o farfurie cu orez fiert si doua betisoare. O voce calda si duioasa imi spune:

- Galior scoala-te e dimineata
- Mai lasa-ma 5 minute domnule Mushiro, am avut o noapte grea aseara gandurile nu imi dau pace
- Stiu dragul meu, zise batranul atingandu-mi frutea cu mana.
Era prima data in cativa ani cand cineva ma ma mangaia, uitasem cum e sa fi alintat, nu mai stiam ce inseamna sa ai prieteni.
Ma scol, iar batranul imi intinde bolul cu orez si imi face semn sa mananc spunandu-mi:
- Mananca te asteapta o zi grea
- Stiu, spun eu pe un ton moale ca si cand, tot cerul ar fi picat pe mine

In scurt timp termin de mancat imi schimb hainele cu unele oferite de batranul Mushiro, care apartinusera fiului sau Shamori care era deoseama cu mine atunci can fusese calcat de o masina.
Deseori Mushiro imi povesteste cum era fiul sau si cat de mult il iubea, spune ca semana cu mine, ce ironic cine ar semana cu un drogat cu un om de nimic. Da il iubesc pe Mushiro ca pe un tata deoarece el a fost cel care m-a ajutat atunci cand stateam la colt de strada, el este cel care si-a provocat scandal in casa cu sotia pentru mine, doar pentru a ma proteja.

- Galior haide sus, ti-am pregatit buchetul de flori, striga batranul cu vocea calda la mine
Urc pe scarile de la subsol iar in fata usii ma astepta batranul cu un buchet de crini imperiali albi.
- Iti urez noroc, dragul meu mai mult de cat in ani trecuti
Devenise un obicei pt mine ca in fiecare an dupa ziua mea sa ma duc la mama cu un buchet de crini, floarea ei preferata, iar asa cum ea ma invata albul simbolizeaza puritatea, ce haios numai pur nu mai eram eu.
In fiecare an mama cand vedea ca sunt eu imi spunea sa dispar din viata ei sa nu o mai deranjez deoarece i provocasem pre multa suferinta.
Pe buna dreptate o credam o dezamagisem, o mintisem si o furasem nu mai meritam iubirea ei dar cum spune vechea vorba "SPERANTA MOARE ULTIMA"
- E timpul sa pleci, succes, spuse batranul
- Iti multumesc pentru tot, nu o sa uit niciodata ce a-ti facut pentru mine
- Domnul sa te aiba in paza, mult noroc si ai grija de tine
- Multumesc
Cu aceste vorbe am plecat luandu-mi la revedere, indreptandu-ma spre o noua speranta spre un nou vis...

-------------------------------

you know the story leave comments and stuff like that
[Imagine: 359k875.png]
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.

Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus

#2
wiii! new fic and i'm first:X uite greselile pe care le-am vazut:
"i" =>ii
"pre" => prea
"credam" => credeam
dialog:X descriere:X naratiune:X e super, pare foarte interesant ficul asa ca o sa-l citesc. este bine ca nu ai greseli decat de tastare.
astept nextu si te :*
chu & gambate >:D<
Intunecand intunericul,
iata
portile luminii.

#3
nou fic...wow! descrierea :x naratiunea:x dialogul:x dak stau bine si ma gandesc, totul:x!!! e super, love it! nu am prea inteles ce s-a intamplat cu acest baiat, insa sunt sigura ca o sa aflu in continuare! Imi place tare mult cum ai descris sentimentele baiatului. Astept nextu'!
Bye si spor la scris!

#4
Ti-a zis cineva vreodata ca scrii al naibii de placut? Nici eu nu stiu de ce zic asta, dar probabil ca ma intreb si eu pe mine insami. Scrii chiar foarte placut si imi palce cum descrii fiecare in parte. Geez e tare.

So, astept nextul, chiar sunt curioasa sa aflu ce se mai intampla, adevarul este ca mi-a atras atentia si titlul, stii am vazut mai demult un film cu 'ask the dust' si chiar ma miram cum va fi continutul. Imi place totusi cum ai inceput. Ai avut o minunata descriere, placerea a fost de partea mea sa citesc ceea ce ai scris.

Nu imi i0au la revedere, fiindca ne vedem la urmatorul capitol.
-

#5
Capitolul II




I walk alone
Think of home
Memories of long ago
No one knows I lost my soul long ago


Mergand usor pe drumul ce avea sa ma duca spre o posibila speranta, spre o posibila farama de fericire, patrund intr-o lume ce desi ma doare in suflet sa recunosc este lumea mea o lume a copiilor uitati de soarta, copii ce si-au parasit parintii, preferand sa stea pe strazi, preferand compania delicventilor, hotilor, si drogatilor decat cea a parintilor.

Ce trist! Durerea imi strapunge inima cand imi amintesc ca nu in urma cu un an si eu eram ca ei...si eu stateam pe strazi, mancam ce gaseam, uneori treceau chiar zile in care flamanzeam. Putinii bani pe care ii castigam cersind ii cheltuiam pe praful ce imi dandea halucinati ce ma faceau sa ma simt ca si cum as fi deasupra lumii, ca si cum nimeni nu ar mai fi ca mine. Era praful ce ma tinea in viata, atunci cand nu gaseam mijloace sa imi procur doza...hmm nici nu vreau sa im amintesc cum era, tot corpul imi ingheta simteam ca deveneam o statuie de piatra batuta de viscolul iernii, oasele stateau sa imi pocneasca, simteam ca daca misc o mana ma voi dezintegra, durerea era cumplita, capul imi plesnea, creierul meu deja intoxicat deja dependent de acel praf, cerea tot mai mult...cu greu am trecut peste acele clipe.

Oh, Mushiro daca nu erai tu oare ce s-ar fi ales de mine, poate ca cineva m-ar fi gasit intr-o dugheana mort, putrezit, cu carne sfasiata de soareci si caini maidanezi. Imi esti ca un tata, dar mi-e greu sa recunosc asta. Offf, cat am putut sa decad.

Continui sa merg prin acest oras al tehnologiei, seara se lasa pana ajung la mama, caci bani de metrou nu am sunt doar o epava salvata de un pirat si curatata de alge...dar rugina ramane.
Ajungand in fata casei ce a fost o data am mea vad in camera mea lumina aprinsa si undeva in coltul geamului zaream un tort cu saptesprezece lumanari aprinse in el, devenise un obicei pentru mama ca in fiecare an sa faca un tort si sa il puna in camera mea...

Privind spre usa de la intrare ma cuprinde un sentiment de ura si de ranchiuna fata de mine, caci imi aduc aminte cat de bine era cand eram cu ai mei, cat de frumos era. Lacrimile incep sa curga pe obraz ca la ele acasa facandu-ma sa par ca un nou nascut ce plange atunci cand e singur. Genunchii mi se inmoaie, cad pe cimentul rece din fata casei, iar inima incepe sa imi bata puternic in piept atunci cand incerc sa ma ridic, bate ca si cum ar sta sa explodeze, teama de dezamagire ma cuprinde, dar egoul meu imi zice sa fiu puternic sa nu ma dau batut. Bat in usa de metal rece ca gheata si indiferenta ca un demon venit din infern, caci ea nu simte durere, nici tristete, nici teama, o invidiez. Imi zic in gand Doamne am ajuns sa compatimesc o usa... ce poate face singuratatea din om.

Bataile mele rasuna inauntrul casei, iar la geamul din drapta mea apare o umbra, ce se asemana cu a mamei. O femeie de patruzeci si doi de ani cu parul lung si blond, imi aduc aminte cand inca eram acasa, cand inca eram baiatul mamei...cum stateam in bratele ei si atingeam paru-i fin ca de fligram, cum ma mangaia cu mainilei gingase, cum ma alita ea Galy puiu mamei...si cum imi spunea ca ma iubeste, of, ce vremuri.

Vazand ca sunt eu un tipat de disperare se aude:
- Pleaca, dute de unde ai venit ne-ai provocat prea mult rau, nu ai vrut sa te lasi ajutat, tu singur ne-ai alungat.
- Dar...mama...
- Pleaca am spus de ce vi acum inapoi? Ca sa ne distrugi si mai rau?
- Dar...
- Nici un dar..pleaca nu esti bine venit

Auzind acestea plansul ma cuprinde din nou o forta din interior imi da puterea sa continui, las florile pe pragul usii si ma indrept spre blocul in care traia Mushiro. Oh, batrane cand o sa afli tu ca nici anul asta nu am avut noroc...


________________________

u know the story leave comments and stuff like that
[Imagine: 359k875.png]
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.

Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus

#6
ce trist:(( ...ce pot sa zic...fic-ul e super...trist, dar super! naratiune :x dialog:x descriere:x:x . Ce pacat ca nu a avut noroc...am observat cateva greseli:
drapta - dreapta
mainilei - mainile ei
alita - alinta
poate mai sunt greseli dar nu le-am observat eu...cum ziceam, fic-ul e grozav si abia astept nextu'!
Bye si spor la scris!

#7
oh my Gosh, scrii impecabil. I rili luv this story ^.^ let's see, am citit cap coada, mi-a placut mai vreau. Este da, chiar foarte trist si asa melancolic, insa imi place cum te pui in pilea personajului si il intereptezi chiar foarte bine.
Ma bucur ca ai pus mai repede nextul, chiar ma intrebam cand o sa-l pui : )) in fine, bafta in continuare, and I'm waiting for za next.

Yeah yeah I know, cam bat la cap, dar is nerabdatoare sa vad ce se intampla in continuare.
-

#8
Capitolul III







This world will never be
What I expected
And if I don't belong
Who would have guessed it
I will not leave alone
Everything that I own
To make you feel like it's not too late
It's never too late








Mergand pe drumul dezamagirii imi aduc aminte de clipele in care Mushiro m-a gasit, eram doar un pusti de 14 ani dar, care suferise mult, datorita greselilor facute in viata. Imi aduc aminte cum m-am dus la el intr-un parc iar el statea linistit pe o banca citind un ziar, cu o voce calda de copil, i-am cerut niste bani, imi era tare foame caci nu mancasem de o saptamana, stomacul imi era ca un rau ce statea sa inunde durera era cumplita, caci nu imi luasem nici doza, eram in pana totala.

Cand m-a auzit a lasat ziarul jos si am zarit fata unu om pana in saizeci si doi de ani cu parul alb ca prima zapada de decebrie, s-a ridicat politcos si mi-a intins mana, l-am apucat de mana si ma tras langa el pe banca.
Ma intrebam in gandul meu : Oare acestui om nu ii e rusine sa stea langa o persoana ca mine oare nu simte sila cand ma priveste? Brusc am fost intrerupt de vocea calda a batranului car rasuna ca un glas de inger ce iti inducea un sentiment de liniste si siguranta.

Batranul acesta care sa atasat de mine din prima clipa in care m-a vazut, avea sa devina protectorul meu pe parcursul acestor ani.
Ajungand acasa la Mushiro , l-am zarit in fata usi de la subsol, ma astepta aproape adormit dar dornc sa vada cum mi-a mers. Imediat ce am ajuns in scara blocului mi-a spus:

- Nu fi trist copile, mai ai o ultima sansa la anu
- Da, spun eu cu jumatate de voce, iar lacrimile imi curgeau siroaie
- Nu plange , de ce plangi , de cand plange marele Galior?
- Oh Mushiro numai mare nu ma pot numi eu
- Nu uita, niciodata nu e prea tarziu, nu renunta mai ai o ultima sansa la anu.

Prin ulitma sansa batranul se refera la pactul pe care impreuna il facusem ca timp de trei ani incepand cu varsta de 15 ani sa i fac o vizita mamei o data pe an pana la varsta de 18 ani. Dar avand in vedere cum merg lucrurile se pare ca am fost un nenorocit o fiinta care nu a stiut decat sa distruga vise si sa fure sperante nu mai aveam nici o speranta ca mama ma va ierta.

Undeva la periferia orasului pe o strada pustie, pustiita de viscolul ce batea ridicand in aer resturile aruncate de oameni pe jos , se afla o casa unde sus la etaj intr-o camera era aprinsa o lumina slaba de veoza si intr-un colt inca mai palpaiau intr-un suport ce parea a fi un tort, doua lumanari ce erau pe jumatate stinse. La parter intr-o camera ce parea a fi o sufragerie intr-un col se zarea prin perdeaua de la geam o umbra ce parea a fi un corp de femeie, ce statea ghemuita langa canapea, parea ca jelea pe cineva. Plengea ca si cum inima i fusese smulsa din corp, se pare ca durerea aceste femei era cumplita, oare de ce suferea, ce o apasa asa de tare pe suflet.

Este doar o intrebare fara rascpuns caci femeia nu are pe nimeni langa sa o consoleze sa i dea o urma de speranta.
Printre lacrimi si susupine femeia, tinde sa spuna ceva, oare la cine se adresa, unei fantasme, unei iluzi provocate de profunda-i tristete?

- Oh , fiule stiu ca regreti din toata inima ce ai facut, stiu ca esti in cautarea iertari, sunt mandra de tine ca t-ai descurcat in toti acesti ani. Dar, trebuie s inveti cum e atunci cand iti pierzi speranta trebuie sa devi matur, nu uita ca fiecare are steaua sa ce vegheaza asupra lui

Oare la cine se referea aceasta femeie, ce vroia ea se sa spuna prin a fi matur? Cine trebuia sa se maturizeze. Cine era cel care facuse atata rau aceste femei?
[Imagine: 359k875.png]
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.

Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus

#9
Capitolul VI







This is me for forever
One of the lost ones
The one without a name
Without an honest heart as compass








=Galior=


Speranta sau dezamagire, dorinta sau pacat, solutie sau abis oare care e marginea unde cazi in dizgratie ? Oare este chiar cea mai buna solutie ? Oare voi reusi ? Exista un singur mod pentru a afla daca este bine sau rau. Trebuie sa incerc, defapt chiar daca ar fi rau, oare ce as avea de pierdut, sunt singur, nu am pe nimeni de care sa imi pese, nu am pe nimeni care sa planga pentru mine, cine ar plange sau cine ar suferi dupa unul ca mine, un talhar cea furat sperantele oamenilor, un criminal ce a omorat visele oamenilor. Oare cui i-ar putea sa ii pese daca eu mor sau traiesc, sunt doar un vampir ce se hraneste cu durerea pe care o provoaca oamenilor, sunt doar un suflet ce rataceste prin lume fara ca lumea s isi aduca aminte ce eram o data, nu mai am un nume, sunt doar un vierme ce se chinuie sa iasa la suprafata, dar care se teme de pradatrorii ce ar putea sa il distruga. Dar...Mushiro, off el poate este singura persoana careia ii poate pasa de mine el este cel care mi-a dat speranta, este cel care de-a lungul anilor m-a facut sa vad ca inca am un scop, ca inca am un rol de jucat in aceasta lume cruda. Pentru el pot spune ca as vrea sa reusesc, caci ar fi pacat sa dau gres, ar fi ca si cum toti acesti ani au fost degeaba. Pentru visurile mele trebuie as vrea sa traiesc, as vrea ca noaptea asta sa fie ultima noapte de suferinta, ultima lacrima de pe chipul ingerilor ce ma vegeaza, caci maine un nou inceput ma asteapta, o noua sansa spre o viata mai buna, o noua sansa spre iertare. Trebuie sa imi pastrez speranta, pentru visurile mele, caci a iti pierde speranta e o crima.

Maine voi incepe o noua etapa din viata mea acea etapa in care puiul incepe sa zboare, gasindusi singur o cale catre frumusetile lumi, maine voi incepe sa redescopar ce inseamna sa traiesti. Asezandu-ma in pat descopar langa perina caietul pe care incepusem a imi scrie gandusrile si intreaga mea viata, il deschid si citesc ultima fraza � Mama fie ca maine norocul sa fie de partea mea, iar inima-ti plina de durere sa ma ierte si sa imi ipartaseasca din caldura ei � , lacrimile incep sa curga, dar nu sunt lacri de dezamagire sun lacrimile dorintei de a dovedi ca pot deveni un om bun. Te urasc Kanaye, toata viata mea te voi ura pentru ca ai profitat de faptul ca eram ametit de alcool, si simteam nevoia de a fuma ai profitat de asta dandu-mi marijuana, ai reusit ce ai vrut mai transformat intr-o unmbra nenorocita, intro fantasma a vechiului eu, ub zombi ce imbolnavea pe orcine intra in contact. Cu greu reincep sa scriu in jurnal, caci imi aduc aminte de zilele ce au urmat dupa incidentul acela, nici acum dupa atatia ani nu pot uita socul pe care mama l-a avut cand m-a gasit in coma alcoolica in baie. Imi amintesc ca m-au dus la spital, si dupa cateva ore de tratament mi-am revenit si am fugit din spital, cu gandul sa il gasesc pe Kanaye, mai vroiam incepuse sa imi placa, drogul deja pusese stapanire pe mine, nu ma puteam impotrivi era ca o voce ce imi soptea la uureche, mai mult, mai mult. Ajuns in fata usi de la apartamentul in care amicul dealer locuia, acesta la auzirea batailor mele dispertate in usa, a deschis. Vazandu-ma sa bucurat zicandu-i :

- Ce se intampla Galior, ai venit pentru mai mult ?
- Kanaye nu face pe desteptul cu mine, mai ai tigari delea ?
- Nu, dar stiu de unde putem face rost, astepta sa ma imbrac, si sa gasesc cheile de la masina !
Acum imi dau seama cat de fericit s-a simtit viermele ala in acea zi, isi atinsese scopul, ma adusese acolo unde vroia, incepusem sa imi sap groapa spre pierzanie, devenisem, un drogat, eram cu un pas in iadul, ce urma sa vina in urmatoare luni.Cui fiecare clipa care trecea, asteptandu-l pe nenorocit sa vina creierul meu parca exploda, cerea incontinuu, asa ca m-am hotarat sa il strig :
- Kanaye, hai bah odata ce faci ?
- Dude, take it easy, uite sunt gata, linisteste-te acum mergem sa luam !
Ajunsi in masina tipul ma intreaba :
- Presupun ca ai bani la tine !
- Nu, nu am, raspund eu pe un ton putin speriat
- Pai ce credeai, ba ca e gratis, prima data e din partea casei, a doua ti-o platesti
- Ok hai pana la mine acasa sa iau bani, si inceteaza sa faci pe desteptu cu mine .

Odata ce eram in fata casei mele am coborat din masina, am intrat in casa si am urcat direct in camera parintilor mei, deoarece stiam ca in sertarul de la noptiera lui tata mereu erau bani. Am deschis sertaru si am gasit vreo 500 de dolari, i0am luat si am coborat repede indreptandu-ma spre masina.

- Gata am facut rost de bani, acum hai sa mergem sa luam
- Asa de curiozitate, cam cati bani ai la tine, intreaba Kanaye
- Pai 500 de dolari, sper ca ajung !
- Oho, tipule pai luam marfa de calitate cu 500 de verzisori, e timpul sa experimentezi ceva nou.

Acel ceva "nou" avea sa imi schimbe radical viata, deja eram un hot unul ce fura pentru a se droga. Nu imi pot ierta acest lucru, faptu ca am fost slab, fapul ca mi-am furat parinti pentru a ma droga.

_______________________________________

un nou capitol hope you like it and leave some comments
[Imagine: 359k875.png]
I will fight, one more fight
Don't break down in front of me.
I will fight, one more fight
I am not the enemy.
I will try one last time
Are you listening to me?
I will fight, the last fight
I am not your enemy.

Fiction:
Memento Non Mori
Iris Infinit
Midnight Waltz
Retroversus



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Shadows and Dust [+16] Kita 30 19.462 28-11-2009, 04:44 PM
Ultimul răspuns: .Anne


Utilizatori care citesc acest subiect:
3 Vizitator(i)