Full Moon

[starnight]

Uau
Imi place la nebunie nextul
Ai descris super,iar dialogul a fost amuzant,cu o tenta ironica si foarte placut
Imi place ce s-a intamplat si abia astept nextul
Spor la scris!

[fake_fate]

Mare mia- fost intarzirerea:D stiu nu am scuza:P
Dar am scris mai mult( sper ca nu mutl si prost ) si am prosmis, poze noi si mai multa actinue...bene cat de mula imi sta in caracter :))
masina lui Rouge:
http://turbogt.files.wordpress.com/2008/...8302f0.jpg

Jasmine & Blade:
http://i42.tinypic.com/2093kgx.jpg
http://i39.tinypic.com/s2w67k.jpg

Irina & Train:
http://i43.tinypic.com/x3h7i1.jpg
http://i42.tinypic.com/24ms5tz.jpg

Si Chloe Jasmine Raymond:
http://i40.tinypic.com/ezr2j6.jpg
http://i42.tinypic.com/f1mr83.jpg



8.Cutremur




Într-un final mă plictisisem să scap de ore stând singură în camera aceea, aşa că m-am reîntors în camera mea, cu grijă să nu mă vadă nimeni în halatul acela atât de scurt. O dată ajunsă în cameră, mi-am verificat ceasul de la mobil. Era 3:25 şi motivul pentru care stomacul meu facea galagie. I-am dat un bip lui Rouge şi după aproximativ un sfert de oră a aparut în camera, iar eu din fericire mă schimbasem în pijamalele de vara deja. Şi-a explicat întârzierea evidentă; credea că încă eram la cabinet apoi vazându-mi gentile desfacute, m-a întrebat ce faceam.
- Pai…evident despachetez, de când am venit aici nu am avut când să mă instalez cum trebuie!
- Şi eu care credeam că nu mă suporti şi vrei să te muti din cameră.
- Uau! Asta a durut! De ce aş face aşa ceva, eşti printre putinele persoane care îmi plac.
Dar avea dreptate şi chiar admisesem…totul se potrivea, Rouge era inteligentă, iar eu o evitasem. Se oferi să mă ajute să despachetez şi să le aranjez, bine înteles oprindu-se la fiecare haina să se minuneze ca ba era Gucci, ba era Valentino. Nu am scapat până nu i-am dat acces liber la garderoba mea. Îmi placeau hainele de firmă, normal ca oricine, erau de calitate şi frumoase dar nu ţineam la ele atât de mult ca mama; ea fiind cea ce îmi facuse bagajul şi jumatate erau oricole facute de ea pentru mine. Vorbind am aflat că ei îi placea de Sam şi era putin cam geloasă pe mine.
- De ce?
- Pai tu nu ai observat cum se uită la tine?mă întrebă ironic.
- Nu...,îmi raspunse un pic enervata de situatie:
- Îi place de tine şi tu nici nu îl observi..cum poti e atât de draguţ? …Ah da am uitat! Ce este între tine şi Carson?
- Între mine şi cine?am întrebat imediat, intrând în aparare, dar am renuntat la fel rapid…era Rouge şi ştia deja era evident. Aaa el…Pai nimic.
- Uau asta chiar a fost un mare of!m-am uitat la ea confuză pentru o clipă. Vocea mea chiar avuse o fantă de parere de rau.
- Da uau …ce mare of! După ce ai plecat tu a venit el, şi mai bine nu venea!
- De ce?
- Nu a facut-o chiar direct…mă rog a zis să stau departe de el, fata lui Rouge se crispă, nu aşa direct dar…nici nu i-am zis ca sunt îndragostită de el sau ceva de genul!
- Nu direct! Aseară când erai beată i-ai zis că miroase bine şi că e al tau!
Totul se lega…Cum putusem să fac o prosie atât de mare? Terminasem de aranjat totul când mi-a zis ce am facut, aşa că pot spune că era bine că nu aveam nimic în mână deoarece nu ar fi supravietuit. Am încercat să mă calmez întinzându-mă pe pat şi acoperindu-mi ochii cu bratul drept. Rouge s-a aşezat lângă mine, palabragind că e doar un baiat oricât de chipeş ar fi fost dar că hei cine e era să vorbească şi ea „suferea” după unul. Apoi a zis cuvântul magic: maşină.

Aveam nevoie rugentă să ies din locul acela dar nu facând km pe jos. Mă gândisem un pic ignorând-o complet pe Rouge. Nu prea mai aveam chef de ea…şi totuşi vroiam să am o scuză pentru care să ies din campus, vroiam civilizatie nu numai mucoşi de abia ieşiti din rândurile adolescentilor…vroiam să mă plimb unde nimeni nu ştia cine sunt. Dar întrebarea de bază era…cum să scap de ea! Beculetul se aprinse.
- Eşti ocupată?
- Depinde? Tocmai vroiam sa dau o tură până în oraş şi înapoi!
- Grozav!îmi uşura muncă fară să îşi dea seama. Trebuie să ajung în oraş!
- Mmm….ce ar fi să o lasam pe altă dată, nu pot sta mult!îi parea rau. Dar nu avea de ce…nici nu îmi imaginam că unui om i-ar parea rau pentru aşa ceva.
- Nu aveam să mă întorc cu tine!îmi aruncă o privire şireată, semn că se gândea la lucruri intime, am lasat-o să creadă ce vrea, nu mă afecta câtuşi de putin. Mi-am tras repede nişte pantaloni ¾ pe mine si un tricou negru cu fluturi albi ce zboară în faţă şi mi-am legat parul într-o coadă sus. Când ajunsesem la maşina ei ramasesem mască; un Ferrari Spider negru cu scaune roşii. Mă mâncau palmele şi deja simteam ce viteze puteam prinde cu o asemenea maşină. Rouge îmi observase privirea imediat şi zâmbi cu ştrengareşte.
- Ţi-am zis că e grozavă! Ştii să conduci?
- Am vrut să îmi i-au carnetul însă mi-am speriat instructorul şi mama atât de tare încât nu m-am mai putut apropria de o maşină!îşi ridică o sprânceană sceptică, eu mi-am mutat privirea din nou la maşină, era prea frumoasă pentru a îmi lua ochii de la ea. Prea perfectă!
- Ei hai că nu poti să conduci chiar aşa de rau!
- Nu am spus că am condus prost!da, varianta ei era plauzibilă, nu pusesem în viata mea piciorul pe frână sau acceleratie şi totuşi i-am îngrozit. Sunt o vitezomană, nu pusesem nici o dată mâna pe o maşină şi totuşi ştiam conduce fară probleme…de aceea i-am şocat. Îşi puse mâinile în sân şi se uită la maşina. I-am urmarit expresia fetei atentă.
- Ce ar fi să îmi arăţi!mă provocă şi îmi aruncă cheile. Nu mă credea, dar nu conta. Am accelerat brusc cu spatele şi din două mişcari ieşisem din parcare. Rouge îşi puse centura de siguranţă cu mâinile tremurându-i. Mă rugă să mi-o pun şi eu, dar nu am facut decât să îi zâmbesc. Ieşisem din campus şi puteam conduce fară să am grijă să nu mă vadă cineva. Drumul nu era umed, deşi ar fi fost mai distractiv. Rouge se ţinea bine de scaun cu o expresie de groază întiparită pe chip. Nu am încetinit de loc, aveam 210 km/h, aerul batea cu putere, era placut să simt cu vântul îmi intră prin par, cum se modelează după forma mea. În jurul meu se formase un zid verde ce fremata de viata, drumul se deschidea în fata mea lasând acel loc straniu în urmă. Nu puteam să îmi imaginez o senzatie mai placută, la asemenea viteze poti avea impresia că eşti una cu maşina, că tu eşti cea care alergă strapungând aerul. Am ajuns foarte repede din cauza vitezei excesive, acel lucru mă facu să strâmb din nas. I-am multumit că m-a lasat să îi conduc, dar Rouge nu reactionă în nici un fel. Îmi adusesem aminte de mama când am condus prima dată aşa că am lasat-o să se liniştească. După 5 minute am auzit-o că respiră profund. Se întoarse spre mine.
- Nu mai merg cu tine în maşină nici o dată atâta timp cât tu ieşti la volan!
- Nu mai crezut!mă simteam atât de mândră că puteam conduce în acel fel, eram specială..şi tot o dată ciudată, nu toată lumea conducea în acel hal fară antrenament de ani de zile. Am decis să intram într-un bar apropriat cu ea pentru a bea ceva dacă tot eram acolo. Eu nu am vrut să intru, dar ei i-se paru interesant: „E ceva nou, haine!” Nu era tocmai genul de loc pentru două fete ca noi. Aerul era îmbâcsit de fum şi alcool, iar râsetele acelor barbati graşi, groteşti îmi provoca silă. Rouge s-a dus timidă la bar şi mă întrebă ce aş vrea să beau.
- O cola!
- Bun! Şi eu, comandă!îi era ruşine să comande ea în acel loc, sau poate o speria cel ce servea. Ruşinea ei mă facu să zâmbesc. Am luat cele două pahare uitându-mă fix la barmanul înalt, barbierit neglijent şi ne-am aşezat la o masă. Rouge era o companie placută, nu punea întrebari incomode şi pastra destul din viata ei personală ascunsă încât să nu te plictisească. Se îmbracă destul de sofisticat pentru a ieşi în evidenţă în acel..loc. O rochie de culoarea zambilei cu buline destul de mari, albe.
Se înserase deja. Barbati deja deveneau deranjant de galagioşi şi numeroşi. Doi dintre cei ce jucau biliard s-au luat la bataie facând-o pe Rouge să se sperie îngrozitor, unul dintre ei avea o rană urâtă la cap din cauza sticlei sparte în capul acestuia. Un nou miros se strecură prin duhoarea barului. Am încercat să o conving că ar trebui să plecam, nu vroiam să am o reactie nu tocmai placută, dar nu mă bagă în seamă. Lamentarile lui Rouge despre prima vizită într-un asemenea loc se mutaseră în ceaţă, eram prea concentrată să îmi mentin fata calmă, neutră. În tot acel timp mă aşteptasem să pomenească de plecare, dar nu o facu. Probabil a parea laşă era una dintre lucrurile pe care le ascunde cu desavârşire, dar eu nu eram cea care ar fi fost în masură să râdă…Bau-Bau era un monstru…la fel de înfricoşător. Când îmi dadusem seama că era aceeaşi senzatie pe care o aveam pe lângă Carsoni, un „domn” cu barbă neagră, chelios cu un batic pe cap veni la masa noastră şi se aplecă spre noi zâmbind. Mirosea a bautură…transpiratie şi aş prefera să nu continui.
- Hei…domnişoarele, nu ati vrea un dans?se parea ca prietenul cu care facuse pariul ca ne scotea la dans schimbase melodia cu una mai „fierbinte”. ” Dezgustator!” mi-am spus.
- Dispari!ramase putin şocat. În mod cert din cauza aparitiei scârboase, nu o puteam numi alt fel, nu prea îl refuzau putinele dame care intrau în maghernita aceea.
- Hei hei acum draguţă eu am întrebat frumos! I-a spune-mi câţi ani ai ?mă întrebă aplecându-se spre mine. Încerca să se uite în decolteu cât timp luam o înghititură de suc. Am oprit paharul la gură şi m-am uitat la el cu coada ochiul apoi l-am stropit cu sucul. Tot barul începu să râdă…Toti în afara de el şi Rouge. Grasanul era roşu de furie iar Rouge palidă. Actionasem fară să mă gândesc că era şi ea acolo, că şi ea avea de suferit, dar ca şi data trecută…era mai presus de mine, adrenalina îşi spunea cuvântul şi mai era şi aceea urgie. Nu puteam scapa de acel ceva de care deveneam nici acolo.
M-a luat pe nepregatite. Mâna lui mă prinse de la spate de gât şi mă dadu cu capul de masă. Rouge ţipă înfiorată. Nu facu un lucru bun...scapasem de sub control bestia!
Venele mi-au luat foc, bataile inimii m-i se accelerase şi îmi simteam muşchii încordati. Am încercat să mă liniştesc, să ramân nemişcată dar copul m-i s-a ridicat de pe scaun şi l-am pocnit direct în nas pe nemernic. Acesta cazu la doi metri distanţă, cu nasul plin de sânge. În bar nu se mai auzea decât muzica. M-am oprit, am depus un efort uriaş să nu mă mai uit la rana pe care i-am provocat-o. Am stat câteva secunde aşa, respiram greu, eram încordată şi tremuram uşor dar începeam să îmi revin în simtiri. Un scaun scrijeli podeaua şi o mâna mica o apucă pe a mea. Recunoscusem imediat cine era. Am ieşit din bar şi m-am dus spre locul unde parcase maşina. Aerul curat mă ajută să îmi scot din minte mireasma dar nu şi ameteala. Rouge se urcă la volan, dar eu ramasesem în afara maşini. Aveam mai mult decât oricând nevoia să ramân singură. Înainte ca eu să o întreb Rouge îmi raspunse cu zâmbetul pe buze:
- Sunt bine! Doar un pic şocată…Se pare că nu avem aceleaşi simturi de pericol!râse. Vad că eşti bine! Doamne ce l-ai pocnit pe urâtul ala! Eşti eroina mea!
- Ha Ha! Da fac asta adesea!
- Ai grijă, totuşi te-a dat rau de tot cu capul de masă!
- Da!...Pentru o clipă vazusem stele verzi!
- Haha! Distractie placută!îmi facu cu ochiul şi plecă stângaci din parcare. Era racoare afară dar era bine; deja eram destul de încinsă. Am aruncat o privire în stânga şi apoi în dreapta, încă mai eram putin ametită. Am hotarât să o iau totuşi uşor pe jos spre casă cu siguranta că îmi va trece. Ieşisem din oraş şi puteam estima că mersesem cam un sfert de oră. „Ar fi trebuit să îmi treacă până acum !” Capul îmi vâjâia dureros iar urechile îmi erau înfundate. Mersul îmi era din ce în ce mai rapid deşi nu pot spune sigur dacă alergam, privirea îmi era în ceaţă. Îmi era frică şi mă durea. Fiecare os, fiecare mişcare, până şi pielea…dintii….tot! Durerea era suportabilă dar nu şi faptul că era peste tot.
Am mai mers aşa încă un sfert de oră sau poate mai putin, drumul parându-mi infinit. Când credeam că durerea nu mai putea creştea; acesta m-a surprins. Şocul mă uimi atât de tare încât am scapat un scâncet. Nu scâncet, aşa ar fi numit în mod normal, al meu semana cu un urlet. Nu îmi recunoşteam glasul, nu îmi recunoşteam ţipatul. Am început să alerg cât am putut de tare taind-o prin padure. Cu cât durerea era mai mare cu atât mai tare alergam. Eram terifiată, vroiam să ajung în campus. La un moment dat am cazut. Agonia era mai mult decât puteam duce. Vroiam să..vroiam să mor!
Glasuri au început să se audă venind din îndepartare. Inima mi-a reactionat înaintea creierului; era Blade. Am încercat să îl vad venind, dar nu puteam vedea nimic…totul se mişca ametindu-mă mai rau. Cât aş fi dat să leşin şi să nu mai simt nimic. Glasurile ajunseseră lângă mine, dar degeba nu îi puteam vedea. Glasul domnului Carson ieşea în evidenţă faţă de celelalte prin calmul de care dadea dovadă.
- Eu zic că ar trebui distrusă acum! Nu vreau să ajung să fiu vânată de acest animal!vocea era una alarmată...îngrijorată aş fi putut spune. Glasul îi apartinea unei fete, era nu prea subtire şi se modela uşor după intensitatea cuvintelor. Deşi isterică cum era, avea o notă seducatoare, precum al unei regine.
- Cine ţi-a cerut parerea Irina, ţineti gura!o altă voce o atacă, era Blade.
- Ascultă aici insolentule..
- Ba tu să taci! Nu putem face asta !
- Haideti copii să ne calmam şi să gândim logic!a intervenit domnul Carson calm.
- Cine să fi crezut că ea chiar habar nu avea cine e. Aveai dreptate Eric!de data aceea vocea era groasă, de baiat cu un pic de accent frantuzesc. Nu era îngrijorată ci doar spunea:” Iată!”
- Un motiv în plus! E periculoasă , acum e momentul!fata pe nume Irina insista dea dreptul pornită. Pe cine să distrugă, cine era periculoasă? Nu puteam întelege nimic. Stateam pe jos în chinuri, iar ei se certau.
- Nu voi lasa pe nimeni să se atingă de ea!hotarârea din glasul lui îmi opri respiratia. Era acolo pentru mine. Dar..de ce ar fi fost nevoie? Eu eram acel monstru ce avea să o vâneze pe Irina? Firele începeau să se lege..mai erau doar două piese lipsă. Doar două…dar numai vroiam să aflu adevarul, deja durea prea mult aproprierea de el.
- Ce se întâmplă Blade, te-ai înmuiat?îl cicali Irina.
- Sunt de acord cu Blade!de data aceea era o vouă voce, subtire dar impunatore, era ca al unui înger, cel ce venea să mă scape din aceea durere şi eram fericită că mai era cineva de partea mea.
- Şi tu tradatoareo? Aduti aminte este duşmanul nostru!
„ Eu? De ce? Voi mă lasati să mă chinui la picioarele voastre!”
- Nu tradez pe nimeni…după câte ţin eu minte nu mi-a facut nici un rau!
- Putem să avem în considerare felul în care a crescut….
- Eric?îl întrebă Blade nerabdator.
- Irina…deja ai pierdut!
Vocea fetei al carui nume era plină de triumf! Durerea îmi disparuse subit, dar nu mă puteam mişca…

[fake_fate]

Hello! Hmm m-am gandit sa fac un mic...cap..de 2 parti privit din perspectiva lui Rouge. Sper sa va placa!


Rouge
Partea I


Locul

Vineri ajunsesem la universitate. M-am instalat şi am început să cunosc şcoala. Ceea ce aşteptam de fapt cu nerabdare era ziua în care colega mea de cameră avea să vină. Nu scapam de infinitele întrebari ce îmi bombardau capul fară voia mea.
Ziua de sâmbată începu cu o mică ploicică dar totul era bine. Stateam la o cafea cu Sam şi alte fete încercând să îi atrag atentia când Larry veni în spatele meu anunţându-mă că a vazut-o pe Doyle intrând în camera mea cu o fată. „Vai mie! O altă victimă!”
Am alergat într-un suflet până la uşa camerei. M-am oprit pentru a-mi trage rasuflarea, moara stricată de Doyle deja pusese stapânire pe biata fată. Am inspirat adânc şi am intrat în cameră aruncându-i lui Doyle o privire cu subînteles.
- Miss Doyle, sunteti chemată la receptie!i-am spus facându-i cu mâna în semn de „Pa pa!” Se parea că o placea pe fată deoarece şi-a luat la revedere de la ea într-un mod placut. Am aşteptat să iasă din cameră apoi m-am întors spre ea prezentându-mă:
- Rouge Arwin!
- Chloe Raymond, mi-a raspuns strângându-mi mâna.
- Doyle este o adevarată moară stricată şi nu scapi de ea decât expediind-o, deşi e bine să o ai de partea ta.
- Presupun că tu nu o ai!mă ghicise din prima. Se parea că era genul ce analizează fiecare cuvânt. Pacat…poate facea asta pentru a se apara.
- Am ajuns ieri, am cautat pe cineva care să mă ajute dar nu era decât ea…după două ore de “taca taca taca” am plecat din cameră închizând uşa după mine…Pledez vinovată!
Avea un ten foarte alb şi neted nu prea încercat de semnele adolescentei; parul castaniu ciufulit de vântul de pe drum, observasem că îi statea foarte bine cu aceea bentiţă galbenă. La prima vedere crezusem că avea ochii maro, dar nu era aşa, îi avea caprui..atât de schimbatori. Prima impresie lasată de aceasta a fost destul de placută. Din câte auzisem mama ei era un designer, nu ar fi trebuit să mă mire faptul că era aşa de elegantă şi atentă cu ceea ce spune.
- Dacă face aşa de fiecare dată…însemnă că nimeni nu o suportă.
Avea dreptate într-adevar, dar atinsese un subiect în care trebuia să zic ceea ce aflasem.
- Mmm am facut “cercetari”, Carsoni sunt preferati ei.
- Carsoni..dar, ieri?se bâlbâi aceasta impresionată, am continuat.
- Toti îi ştiu…tatal lor este directorul adjunct şi profesor de istorie, iac nici aici nu scap de ea, oricum sunt doi baieti şi o fată, toti frati dar şi o protejată..ştii tu, dar se zice că fratele cel mare şi protejata sunt împreună! Şi cum a fost zborul?
- Groaznic.
Se parea că nu prea avea chef de vorbit între fete. Am decis să fac o baie şi să o las să se odihnească.
- Eu mă duc să fac o baie!
Când am ieşit din baie, Chloe deja dormea. Posibil ca imediat după ce eu intrasem ea să se fi aşezat în pat şi să fi adormit. „Ar fi placut să despachetam împreună. Pariu că are o multime de haine super…şi ar fi o ocazie sa ne cunoaştem.”


Furie

Dimineața urmatoare m-am trezit devreme, Chloe încă dormea . Am vrut să o trezesc să mergem împreună la masă; dar am renuntat când i-am vazut chipul. Era ca cel al unei printese. Pentru prima dată îmi aparuse în minte cuvântul nobil. Mai că eram invidioasă…până şi când dormea o facea cu eleganţă şi un aer aparte.
Mi-am luat camera de filmat şi m-am dus în cantină. L-am recunoscut imediat pe Sam; cel mai frumos baiat din lume; şi m-am îndreptat spre masa la care el statea. Am vorbit un pic apoi am deschis camera şi am început să îi filmez pe fiecare, parte în parte avea o altă personalitate, alte gesturi demne de a fi imortalizate.
- Hei Rouge! Unde e colega ta?!mă întrebă Sam.
- Trebuie să apară şi ea în orice moment!
- Da..pariez pe 50 de dolari ca e o ciudăţenie urâtă!nu ştia ce vorbeşte…nu avea de unde.
- Hei uite-o!
Mi-am îndreptat camera de filmat spre intrarea în cantină. S-a oprit pentru câteva secunde în pragul uşii fară să se mişte. Nu era forte aranjată; se vedea că nu facuse decât să arunce la întâmplare acele haine. Şi totuși arata așa de bine…era drept ca un simplu om să arate aşa? Parul îi statea să îi iasă din acel coc prins neglijent, fata care până în ziua precedentă avea câteva urme ale adolescentei, semana mai nou cu o mască de gheișă iar îi obraji aveau bujori. Înaintă în cantină mergând exact ca o felină în cautarea prazi. Sam facu un comentariu despre tricoul ei apoi o strigă „Hei cap de mort!”. Am vazut ca nu raspunse. Larma din cantină era prea mare aşa că m-am dus după ea şi am tras-o de umar.
- Chloe! Nu auzi când te striga lumea?
- M-ai strigat?mă întrebat în timp ce o conduceam spre masă.
- Da „Cap de mort” ! a raspuns în locul meu Sam.
S-a uitat confuza la mine, probabil nu întelese faza, i-am raspuns vazând cât de încurcată era.
- Prostuto, craniul de pe tricou!
Instinctiv s-a uitat în jos apoi a încercat să îşi vadă spatele. Era foarte haioasă, şi nici macar nu încercase să facă o glumă. Elegantă şi gratioasă, amuzantă şi inocentă. Mă facuse să analizez o persoană pentru prima dată în viaţă, pentru prima dată mi se parea o persoană atât de interesantă. A stat un pic cu noi, savurând glumele colegilor apoi a cerut indicatii spre secretariat.



Parfum


După ce Chloe s-a dus la secretariat am plecat şi noi afară, fiecare jucând câte ceva sau alte activităţi. Eu am jucat cu Sam şi Larry fotbal apoi spre după amiază am mers în camera pentru a-mi schimba tricoul plin de iarbă. Chloe era deja acolo îmbracată în pijama şi bagată sub patură. Încă nu îşi desfacu bagajele! Acel lucru mă facu să mă întreb daca nu cumva o deranjam, daca avea de gând să se mute. Nu prea doream asta. M-am apropriat de ea, avea buzele muşcate şi sângera, iar bujori din obraji disparuseră facând-o să pară bolnavă. Semana cu o statuie de marmură a unei mari regine de pe timpuri.


În miez de noapte
În cursul nopti avusesem un vis destul de ciudat. Chloe îmi cerea scuze dar nu ştiam pentru ce. Când m-am trezit nu mă simteam odihnită, deşi dormisem destul de mult. Automat am cautat-o cu privirea prin camera.
„Deja s-a trezit…”
Am renuntat la a mai mă gândi la ea şi m-am grabit la cursuri.

[YamaMina]

hmm...am intrat initzial sa critic povestea dupa ce'am vazut postul tau la "Wanted critics"...ma ashteptam sa vad o poveste mediocra, cu fetitze shi baietzei shi norishori roz shi autoarea sa o scrie in visare: cuvinte aiurea puse, gresheli gramaticale shi ineptzii, shi totushi sa aiba o mare capacitate d acceptare a eventualelor critici...buuut...I'm so glad I was wrong!

Povestea e foarte tare! In primul rand nu numai ca ai descriere, naratziune shi dialog echilibrat puse, dar shtii sa conturezi bine un personaj. Imi place ca descrii orice intervine nou in povestea ta, ca stii ce sa introduci sa nu devina monotona. Reusesti sa'i pastrezi misterul fara s'o banalizezi, felicitarile mele!

Ideea povestii e interesanta, nu pot sa zic k n'am mai citit ceva d genul, insa nu pare o copie lame dupa alte povestiri de genul. Felul in care ai realizat'o ii da originalitate. Ai un anumit farmec, imi aduci aminte d Stephenie Meyer, si totushi se poate observa clar unicitatea data d tine in modul de a scrie.

Imi plac foarte mult personajele create de tine. Sunt complex realizate si par umane shi foarte reale. Nu ai transformat'o pe Chloe intr'o diva perfecta, superficiala shi aeriana, bravo! Din cate am citit pana acum, eu sunt un Rouge fan! She's totally my type of girl.

Apreciez ca scrii cu diacritice. Stiu cat de dificil poate sa fie(I write in the same way) dar eu sunt d parere k daca nu pui diacritice apar usoare confuzii, shi'n plus eu prefer diacriticile shi ptr simtzul meu estetic.

N'am observat gresheli, decat cateva...cred k 3 in total, daca nu ma inshel...in primele capitole...ceva d genu "cocal" in loc d "local"...adik ceva minor...mai ales k sunt doar 3 gresheli!...ceea c imi face placere shtiind ca eshti un autor care ishi iubeshte povestea, care o realizeaza cu foarte mare atentzie, shi care o bibileshte pana o aude strigand "gata femeie, posteaza'ma odata!!!"

So per total, povestea e mai mult decat ok shi chiar ma bucur k mi'a trecut prin freza s'o citesc shi sunt sigura ca o voi citi shi p viitor. Good work and multa bafta in continuare!


P.S: Respectele mele ptr k tzi'ai desenat singura personajele! Sunt foarte reushite, shi se observa k s'a depus mult efort in realizarea lor.

[fake_fate]

Iti multumesc foarte foarte foarte mult ca ai citit! Uau nu ma asteptam sa iti placa atat de mult sincer am ramas uimita. Multumesc pentru laude si sper sa iti placa in continuare. Desene cu personajele voi incerca sa pun cu fiecare tinuta, desi acest capitol are 2 tinute prezentate inca nu le-am terminat.
Iti multumesc inca o data inseamna enorm pt mine Tnx! si everyone enjoy Kisss you :-*
(Rouge partea 2 va veni in post urmator)


9. A trai



Paşi au început să se audă în jurul meu. Paşi ce m-au facut să mă întreb dacă nu cumva plecau lasându-mă singură precum un animal. Dar nu a fost aşa. Am simtit cum eram ridicată în aer şi capul m-i se lasă în jos. Deşi aceea durere colosală disparuse, fiecare mişcare a corpului şi fiecare muşchi ce se mişca chiar şi fară voia mea îmi provoca suferinţă fizică. Auzeam un foşnet iar parul m-i se mişca aproape ca în maşina decapotabilă a lui Rouge. „Oare alerga?” Dar cum putea să se mişte atât de repede şi lin? Prea absorbită de parfumul lui şi felul în care inima îmi batea, oboseala m-a cuprins şi fară să îmi dau seama am adormit.
Nu ştiu când anume devenisem din nou conştientă. Am vrut să mă mişc dar trupul nu m-a ascultat. În scurt timp am renuntat să îmi mai chinui capul cu ceva atât de infirm şi am început să mă gândesc la ce se întâmplase cu o seară în urmă. Când mi-am amintit, am multumit Domnului pentru eşecul meu în a mă mişca. Am inspirat un pic mai adânc, în aer se simtea mirosul lor. Primul gând, evident , a fost că ei erau acolo cu mine, dar liniştea îmi spunea alt ceva. Aveam nevoie să vad aşa că mi-am deschis ochii, uşor şi totuşi m–au durut, iar din cauza durerii neaşteptate am tresarit dând drumul în trup durerii. Era suportabil, nu era cum a fost cu o seară în urmă.
Mi-am închis ochii, nu era nimeni cu mine, dar paşi se auzeau venind. Uşa o dată deschisă a adus cu ea un nou parfum. Era acelaşi pe care toti Carsoni îl aveau, dar de aceea dată unul nou. Nu era Kyle şi nici domnul Carson. Am inspirat adânc în speranta identificari, dar tot ce mirosisem era o friptură delicioasă. Am zâmbit, durerea provocată fiind mai mult o amorteală şi am deschis ochii.
O tânară cu parul roşu statea la o distantă considerabilă de mine chinuindu-se să îmi zâmbească.
- Am…aaa ţi-am adus de mâncare!mă informă şi îmi întinse tava fară să se aproprie. Eram încă atentă la aspectul ei . Prima dată când o vazusem fusese doar pentru o clipă şi eram chinuită de „foame”. Nu prea avea rabdare deoarece îşi tot muta greutatea de pe un picior pe altul sau poate se simtea inconfortabil.
Purta o rochie de bumbac până deasupra genunchilor, cu guler larg, fară mâneci sub bust fiind prinsă cu o bandă aurie şi pietricele albe. Mi-am mutat privirea ceva mai sus privind atentă la chipul ei. Avea fata aproape în formă de inimă, buze roşiatice şi pometi înalti. Ochii îi erau la fel ca şi ai celorlalti, negri dar foarte umani…parea că acei ochi vazuseră totul şi în acelaşi timp nimic. Dar la ce să mă fi uitat mai întâi la acei ochii negri sau la parul ei roşu liliac?
- Aaa..dacă vrei să mă manânci spune-mi acum!m-am încruntat şi am scuturat scurt din cap o dată.
- Nu înteleg!
- Ah…da! Corect!se aproprie de mine şi îmi puse tava în brate, apoi mă ridică şi se îndepartă spunându-mi să manânc. M-am uitat la mâncare, era foarte multă, nu credeam că o voi putea mânca pe toată. Fata încă se uita la mine, aştepta ceva, evident ca eu să manânc.
- Chloe Raymond!
- Ayra Carson!
- Frumos nume! Mă duce cu gândul la Ayra din Eragon…aceea elfă. Chiar aduci un pic cu ea, am complimentat-o în timp ce mâncam.
- Mersi!a zâmbit şi s-a aşezat pe pat cu o viteză incredibilă. Starea ei se schimbă de la precaută la prietenoasă într-o clipă. Puteam oare să o numesc colerică? Sau deja depășea acele limite.
- Ştii…elfi sunt foarte mândri, frumoşi şi magici. Bine înteles nişte dulci, dar nu e bine să te pui cu ei. Nimeni nu îi cunoaşte foarte bine, mai ales din cauza limbi lor foarte complexe şi în secolul acesta cum nu prea mai au loc prin lume sunt foarte putini cei care mai sunt…deci s-au cam îndepartat!vorbea de parcă întâlnise elfi…de parcă existau cu adevarat. Nimeni nu mi-a mai zis aşa ceva!
- Mă mir!nu mă miram deoarece era evident, ci din cauza popularităţi ei. Toti o placeau după câte ştiam.
- Uite ceva ce avem în comun: semanam cu elfi!
Am râs uşor, nu eram nici macar elegantă cu se zicea că erau elfi. Mă facuse să mă întreb la ce vedea ea şi eu nu. Mirată, am constatat că terminasem deja de mâncat şi nici macar nu depusesem efort.
- Mi-a spus Kyle că te enervează să ţi se zică Jessy! E adevarat?
- Ati vorbit despre mine?
- Glumeşti? M-a înnebunit: Jasmine în sus, Chloe în jos.
Începusem să mă înroşesc, eram sigură! M-am aşezat mai bine, durerea disparuse de tot şi în locul ei aparuse curiozitatea. Ce vorbise despre mine? Era de bine, de rau? Oare mă placea? Zeci de întrebari îmi invadau mintea, dar nu ştiam pe care să o pun.
- Nu pot crede! Te-a descris atât de enervantă şi îngâmfată, mă înecasem cu saliva „Idiotul”, dar ești chiar simpatică!macar cineva mă considera astfel. Şi eu îmi facusem sperante că îi eram simpatică.
- Mă bucur că Irina nu a scapat de tine. Știi…tipa aia oxigenată cu nasul pe sus! Mă mir că poate să stea dreaptă la cât cântareşte egoul ei!
- Nu mai mult decât gura ta !recunoscusem aceea voce subtire de regină. Mi-am întors privirea. O pereche de ochi negri mă ţintuiau, dar nu am putut reactiona deoarece imediat cel era alaturi de ea prima dată, trecu prin spate ei şi o lua de mijloc cu mâna dreaptă.
- Uşor Irina!se aproprie de mine zâmbind tragând-o după el şi pe cea numită Irina. Ea era cea ce vroia să mă distrugă înainte ca eu să o „vânez”.
- Train Ludovic Carson! Dar te rog…doar Train! Şi cum se simte pacienta noastră?
Am zâmbit. Era o prezenţă placută şi te facea să te simti confortabil. Ţinuta sa era dreaptă şi impunatoare, trupul bine lucrat vazându-se printr-un maieu alb şi mulat. Uitându-mă la maxilarul sau puternic, observasem că doi dintre dintii lui erau mai lungi, dar în acel moment nu era un detaliu important.
- Super! Multumesc…Deşi nu prea ştiu cum s-a ajuns la asta!
Irina se strâmbă degustată ridicând capul şi mai mult. Lângă Train parea foarte micuţă şi nu cred că avea mai mult de 1. 68. Ţinuta sa era poate opusul personalități sale dea dreptul acră. Purta o camaşă cu mâneci mici şi fundă într-o parte, iar în stânga şi în dreapta având câte un rând de material încretit şi o fustă până la genunchi.
- Considerate norocoasă! După mine acum erai mâncare pentru viermi!tonul folosit nu era numai îngâmfat, amenintarea era acolo şi inconştient am intrat în aparare. Un mârâit mi-a scapat iar Irina s-a dat un pas înapoi. Am rânjit multumită, fiind sigură că dacă nu o ţinea Train ar fi luat o distanţă mult mai mare. Domnul Carson aparu însotit de Kyle în scenă.
- Să ne liniştim domnilor!rânjetul se reduse la un zâmbet victorios ce a fost diminuat de tot la vazul privirii acide a lui Kyle. Ayra se ridică şi disparu aproape pe nesimțite, în locul ei venind domnul Carson.
- Draga mea, cum te simti?nu i-am raspuns, m-am uitat în jur şi m-am simtit precum la un interogatoriu. Mă simteam iar ca în trecut… ajunsesem acolo pentru a scapa de acel sentiment şi nu aveam de gând să îl mai simt.
- Voi ştiti ceva! Şi îmi veti spune acum!am luat atitudine. Între timp Ayra se întoarse şi se aşeză pe fotoliu zâmbindu-mi. Nu i-am întors zâmbetul, ne vrând să las impresia că o las moale.
- Ar trebui sa o luam cu începutul nu-i așa?
- Da! Ai dreptate Train! Ei bine la început credeam ca tu știi ceea ce ești şi că ai venit aici pentru un scop. Dar eu unul nu eram aşa sigur că ştii ceea ce eşti! Cum nu ai spus nimic şi nu ai facut nimic care sa zică clar neştirea ta am continuat să credem că ştii. Deşi eleganta, calmul..stapânirea indicau cu totul alt ceva. De fapt negau natura ta! Deci până seara trecută noi am continuat să credem că ştii. Totul a pornit de la cutremur…după cum ştii animalele au un simţ mai dezvoltat când vine vorba de cutremur şi reactionează alt fel! La tine asta a produs…. Sunt multe legende după cum ştii care vorbesc despre creaturi…, dar nu mai putu continua să se învârtă ocolind raspunsurile directe deoarece Irina mi-a oferit raspunsul!
- Eşti vârcolac!m-am uit la ea fară să schitez vreun gest, doar clipeam mai des. Apoi am râs. Am râs cum nu mai râsesem de ani de zile. Îmi daduseră lacrimile şi nu mai puteam respira la cât de tare puteam râde. Ayra mai în spate îi spusese Irinei „ Şi ziceai că eu am gură mare!” dar ea nu o ascultă. Se uita la mine enervată sau poate dezamagită dacă era să mă iau după ceea ce îmi spusese:
- Eşti jalnică!apoi ieşi din cameră. Train în schimb şi-a luat la revedere într-un mod placut şi se grabi după Irina.
- Vai…sunteti buni!reuşisem să spun după ce mă mai calmasem. Ayra veni lângă mine în felul ei de nevazut.
- Stai să vezi ce am râs eu când am aflat că devenisem vampir!o spuse cu zâmbetul pe buze dar serioasă. O credeam…dar o parte din mine nu accepta! Era o farsă. Am început din nou să rad. Telefonul domnului Carson sună şi ieşi din cameră. Ayra îmi întinse un tricou şi o pereche de blugi. Le recunoscusem, erau ale mele, lucru confirmat de aceasta. Kyle ieşi din cameră permiţându-mi să mă schimb. Încă râdeam când Ayra îmi trânti una în fata ce reuşi să mă oprească din râs.
- Ce îţi pieri zâmbetul când te-ai uitat la Kyle....Hmm ştiu! Îţi place de el! Dar nu vă prea întelegeti…e normal cică ar trebui să vă urâţi între voi! Ştii tu…vârcolaci papă vampiri!la ultima fază începusem din nou să râd. Era o farsă îmi ziceam…dar nu ştiam dacă eu chiar credeam că e o farsă sau…aia îmi doream. Cum puteam crede acel lucru? Am ieşit din cameră încă râzând, dar înainte i-am spus „Multumesc!” Nu era râsul meu…nu râsesem cu adevarat. La uşă era Kyle cu aceeaşi privire ce mi-a zdrobit inima atât de tare încât îmi daduseră lacrimile. M-am întors cu spatele plecând şi mi-am şters lacrima iar în şoaptă m-am mintit pentru a doua oară în aceea zi „ E de la atâta râs…aşa e!”
M-am întors în camera mea. Rouge nu era acolo deşi ceasul arata ora 7:26. M-am dus la baie, mi-am facut un duş şi m-am schimbat în pijamale. M-am uitat în oglindă, mai întâi la parul ud, apoi la ochii mei. Mi-am studiat fata aşa cum nu o facusem nici o dată. Nu ştiu exact cât am stat aşa, dar cu siguranţă ştiu că fiecare minut acolo rupea o parte din vechea mea realitate, iar fiecare ciob cadea pe sufletul meu taindu-l şi lasând-ul să sângereze. La un moment dat nu am mai putut. Genunchi m-au tradat şi m-au lasat să cad pe jos. Mi-am dus mâinile la gură înabuşind un strigat disperat. Ce devenisem? Strângeam din ochi cu speranta că lacrimile se vor opri, dar ele nu se opreau. Nu s-au oprit nici macar la întrebarile prin uşă ale lui Rouge. În zadar…Devenisem un monstru, iar monştri nu au ce cauta în lume. Ei nu ar trebui să existe!

[Jollye]

>:D< hi hi !
Ce pot sa zic ...decat "WOW" e superb ficul .
Te pricepi si ai o inclinatie deosebita si un talent imens.
Multumesc pt. complimentele facute la ficul meu [ wild eyes ]
Sincer :)) si eu astept continuarea. ma apuc de el azi si sper sa iasa in continuare ceva bun. ma bucur ca ti-a placut si sincer ma simt multumita pt. ca fiind incepatoare, inainte nu prea facea astfel de povesti. totul a inceput de la o compunere la ora de romana. :)
In rest..i don't know. :-?? fara cuvinte. ;))
Daca vrei sa mai vb. da'mi add la kamelus20 . vb acolo >:D<

[Jasmine]

In primul rand, ai niste greseli pe care le tot repeti prin toate capitolele.

capul m-i se lasă în jos.
parul m-i se mişca aproape

Daca ‘m’ sau ‘i’ ar fi fost pronume, si celalalt ar fi intrat in alcatuirea verbului, ai fi putut pune cratima, dar asa…nu. T.T Se vede ca duci mari lipsuri in ceea ce priveste gramatica limbii romane, ai greseli de acest gen prin toate capitolele ! Doamne Dumnezeule, m-am minunat si inchinat cand am citit...

trebuia să îmi i-au portia de carne

In primul rand, ‘iau’ se scrie legat, deoarece este verb. Ca sa fi justificat cratima, trebuia sa ai un verb la perfect compus, verb format desigur din doua verbe, verbul propriu-zis, si verbul auxiliar ‘au’. Si atunci ‘i’-ul acela ar fi fost pronume. Dar nu e cazul, caci aici ‘iau’ este verb. T.T

SI ai mai avut niste greseli foarte originale, acelea cand desparti ‘ne’ de restul cuvantului, atunci cand ‘ne’ este prefix, dar mintea ta il infloreste pronume..
Dau un exemplu, nu ti-am mai gasit fragmantul dintr-un capitol anterior :
ne original- gresit ! Cuvantul corect este ‘neoriginal’. Cum am mai spus, ‘ne’ este prefix !

Nu stii ce e acela un prefix ? Uite o definitie :
« Prefixele sunt imbinari de sunete, sau un singur sunet, care, atasate la inceputul unui cuvant, ii modifica sensul «



Capitolul 9.


"Paşi au început să se audă în jurul meu. Paşi ce m-au facut să mă întreb dacă nu cumva plecau lasându-mă singură precum un animal"

Incearca sa nu mai incepi propozitia cu un cuvant care va fi reluat la inceputul urmatoarei. Daca vroiai sa folosesti neaparat tehnica asta de reluare, nu o faceai in alta propozitie, ci in aceeasi, separand ideile prin virgula.


"...singură precum un animal."

Comparatie aberanta. Daca ai si nevoie de exemple, de aia se numesc "carduri, stoluri, ciurde, turme, cirede, haite" ,pentru ca nu sunt singuri.

"...dar liniştea îmi spunea alt ceva"

Dar eu sunt sigura ca iti spunea "altceva" nu "alt ceva" ... Ar fi fost despartite, dar pana la urma s-au hotarat sa aplice imbogatirea vocabularului pe cale interna prin compunere prin contopire fara cratima, asa ca acum e legat.


"Mi-am închis ochii, nu era nimeni cu mine, dar paşi se auzeau venind."

Ai mentionat mai inainte ca se aud pasi, dupa care linistea iti spunea ca esti singura, si acum iar spui ca esti singura si ca se aud pasi?

"Era acelaşi pe care toti Carsoni îl aveau, dar de aceea dată unul nou."

Unu la mana - nu "Carsoni" ci "Carsonii", un 'i' este desinenta de plural, celalalt articularea.
Doi la mana - nu "aceea" ci "acea".

" Avea fata aproape în formă de inimă..."

Mai bine nu ziceai nimic de fata ei, ca acum nu stiu cum sa mi-o mai inchipui. Doamne, tu macar iti imaginezi ceea ce scrii ? Macar iti faci o idee de cum ar arata in realitate ? Daca n-ai imaginatie, de ce scrii asemenea aberatii in speranta ca vor arata bine ?!

"- Frumos nume! Mă duce cu gândul la Ayra din Eragon…aceea elfă. Chiar aduci un pic cu ea, am complimentat-o în timp ce mâncam."

In primul rand, habar nu am ce are Eragon de a face cu fic-ul tau. Adica personajele tale sunt fani Eragon de stiu ei despre ce e vorba? Te rog... In al doilea rand, nu se poate stii daca e un compliment, deoarece nu este un adevar general ca elfa din Eragon sa fie frumoasa si placuta de toata lumea. In al treilea rand, ti-am mai spus ca e "acea" nu "aceea" In al patrulea rand, o cheama Arya pe elfa aia, nu Ayra.

"Mă mir!nu mă miram deoarece era evident, ci din cauza popularităţi ei."

Si eu ma mir, pentru ca ce a zis ea inainte nu avea legatura cu popularitatea.
Si mai este o chestie in legatura cu propozitiile de dupa dialog. Sunt prea bruste, te baga in ceata. Unu la mana, ai putea scrie cu litera mare.
Doi la mana, ai putea lasa spatiu intre semnul de punctuatie si cuvant.
Trei la mana, ai putea scrie de la capat, pentru a mai atenua din brusca introducere in gandirile sale.
Si patru la mana...se mira sau nu se mira ?! Hotaraste-te !

"Am râs uşor, nu eram nici macar elegantă cu se zicea că erau elfi."

Aha, nu am inteles nimic, dar bine. Probabil cu un "cum" si "elfii" si o alta ordonare a cuvintelor as fi inteles. Asa nu.

"- Nu pot crede! Te-a descris atât de enervantă şi îngâmfată, mă înecasem cu saliva „Idiotul”, dar ești chiar simpatică!macar cineva mă considera astfel."

Hooo ! Nici nu stiu ce mai citesc. Incurci pe acolo vocea protagonistului, si mai rau, gandurile lui, cu dialogul personajelor. Ce naiba...nu se intelege nimic.

"- Nu mai mult decât gura ta !recunoscusem aceea voce subtire de regină."

Din nou, raportari aberante. Iti arat cred ca milioane de femei cu voci subtiri, si fac pariu ca nu sunt regine.

".O pereche de ochi negri mă ţintuiau, dar nu am putut reactiona deoarece imediat cel era alaturi de ea prima dată, trecu prin spate ei şi o lua de mijloc cu mâna dreaptă."

Numai daca mi-ai da o extraordinara suma de bani si inca zece capete as intelege ce ai vrut sa scrii/zici acolo.

"- Uşor Irina!"

"Usor" e numele de familie sau ce? Pune si tu o virgula acolo, ca no`, e nevoie pe la noi.

"- Considerate norocoasă!"

Mai bine ai lasa diacriticele pentru dupa ce inveti sa scrii corect toate celelalte. "Considera-te"

"- Să ne liniştim domnilor!

"Sa ne linistim, domnilor !"

"...a fost diminuat de tot..."

Folosesti "diminuat" pentru a exprima scaderea in intensitate/volum etc... deci este diminuat mai mult sau mai putin, nu de tot, ca dam in exprimare de balta. Si nu vrem asta, nu ?

"- Ar trebui sa o luam cu începutul nu-i așa?
- Da! Ai dreptate Train!"

Virgulaaa.

"Ei bine la început credeam ca tu știi ceea ce ești şi că ai venit aici pentru un scop. Dar eu unul nu eram aşa sigur că ştii ceea ce eşti! Cum nu ai spus nimic şi nu ai facut nimic care sa zică clar neştirea ta am continuat să credem că ştii."

Ne contrazicem pe sine, alea alea...

"alt fel"... aceeasi poveste ca si la "altceva" . "altfel"

"Era o farsă. Am început din nou să rad. Telefonul domnului Carson sună şi ieşi din cameră. Ayra îmi întinse un tricou şi o pereche de blugi. Le recunoscusem, erau ale mele, lucru confirmat de aceasta. Kyle ieşi din cameră permiţându-mi să mă schimb. Încă râdeam când Ayra îmi trânti una în fata ce reuşi să mă oprească din râs."

Sir de propozitii scurte, aleatorii.

Un sfat : Pune mana si invata gramatica limbii romane, am extrem de mari lipsuri ! Si apuca-te sa citesti carti, ai dificultati in exprimare ! Ai foarte mari goluri ! :-t

[ Comanda onorata. ]

[Rosalie]

Post: #22RE: Full Moon

In primul rand, ai niste greseli pe care le tot repeti prin toate capitolele.

capul m-i se lasă în jos.
parul m-i se mişca aproape

Daca ‘m’ sau ‘i’ ar fi fost pronume, si celalalt ar fi intrat in alcatuirea verbului, ai fi putut pune cratima, dar asa…nu. T.T Se vede ca duci mari lipsuri in ceea ce priveste gramatica limbii romane, ai greseli de acest gen prin toate capitolele ! Doamne Dumnezeule, m-am minunat si inchinat cand am citit...

trebuia să îmi i-au portia de carne

In primul rand, ‘iau’ se scrie legat, deoarece este verb. Ca sa fi justificat cratima, trebuia sa ai un verb la perfect compus, verb format desigur din doua verbe, verbul propriu-zis, si verbul auxiliar ‘au’. Si atunci ‘i’-ul acela ar fi fost pronume. Dar nu e cazul, caci aici ‘iau’ este verb. T.T

SI ai mai avut niste greseli foarte originale, acelea cand desparti ‘ne’ de restul cuvantului, atunci cand ‘ne’ este prefix, dar mintea ta il infloreste pronume..
Dau un exemplu, nu ti-am mai gasit fragmantul dintr-un capitol anterior :
ne original- gresit ! Cuvantul corect este ‘neoriginal’. Cum am mai spus, ‘ne’ este prefix !

Nu stii ce e acela un prefix ? Uite o definitie :
« Prefixele sunt imbinari de sunete, sau un singur sunet, care, atasate la inceputul unui cuvant, ii modifica sensul «



Capitolul 9.


"Paşi au început să se audă în jurul meu. Paşi ce m-au facut să mă întreb dacă nu cumva plecau lasându-mă singură precum un animal"

Incearca sa nu mai incepi propozitia cu un cuvant care va fi reluat la inceputul urmatoarei. Daca vroiai sa folosesti neaparat tehnica asta de reluare, nu o faceai in alta propozitie, ci in aceeasi, separand ideile prin virgula.


"...singură precum un animal."

Comparatie aberanta. Daca ai si nevoie de exemple, de aia se numesc "carduri, stoluri, ciurde, turme, cirede, haite" ,pentru ca nu sunt singuri.

"...dar liniştea îmi spunea alt ceva"

Dar eu sunt sigura ca iti spunea "altceva" nu "alt ceva" ... Ar fi fost despartite, dar pana la urma s-au hotarat sa aplice imbogatirea vocabularului pe cale interna prin compunere prin contopire fara cratima, asa ca acum e legat.


"Mi-am închis ochii, nu era nimeni cu mine, dar paşi se auzeau venind."

Ai mentionat mai inainte ca se aud pasi, dupa care linistea iti spunea ca esti singura, si acum iar spui ca esti singura si ca se aud pasi?

"Era acelaşi pe care toti Carsoni îl aveau, dar de aceea dată unul nou."

Unu la mana - nu "Carsoni" ci "Carsonii", un 'i' este desinenta de plural, celalalt articularea.
Doi la mana - nu "aceea" ci "acea".

" Avea fata aproape în formă de inimă..."

Mai bine nu ziceai nimic de fata ei, ca acum nu stiu cum sa mi-o mai inchipui. Doamne, tu macar iti imaginezi ceea ce scrii ? Macar iti faci o idee de cum ar arata in realitate ? Daca n-ai imaginatie, de ce scrii asemenea aberatii in speranta ca vor arata bine ?!

"- Frumos nume! Mă duce cu gândul la Ayra din Eragon…aceea elfă. Chiar aduci un pic cu ea, am complimentat-o în timp ce mâncam."

In primul rand, habar nu am ce are Eragon de a face cu fic-ul tau. Adica personajele tale sunt fani Eragon de stiu ei despre ce e vorba? Te rog... In al doilea rand, nu se poate stii daca e un compliment, deoarece nu este un adevar general ca elfa din Eragon sa fie frumoasa si placuta de toata lumea. In al treilea rand, ti-am mai spus ca e "acea" nu "aceea" In al patrulea rand, o cheama Arya pe elfa aia, nu Ayra.

"Mă mir!nu mă miram deoarece era evident, ci din cauza popularităţi ei."

Si eu ma mir, pentru ca ce a zis ea inainte nu avea legatura cu popularitatea.
Si mai este o chestie in legatura cu propozitiile de dupa dialog. Sunt prea bruste, te baga in ceata. Unu la mana, ai putea scrie cu litera mare.
Doi la mana, ai putea lasa spatiu intre semnul de punctuatie si cuvant.
Trei la mana, ai putea scrie de la capat, pentru a mai atenua din brusca introducere in gandirile sale.
Si patru la mana...se mira sau nu se mira ?! Hotaraste-te !

"Am râs uşor, nu eram nici macar elegantă cu se zicea că erau elfi."

Aha, nu am inteles nimic, dar bine. Probabil cu un "cum" si "elfii" si o alta ordonare a cuvintelor as fi inteles. Asa nu.

"- Nu pot crede! Te-a descris atât de enervantă şi îngâmfată, mă înecasem cu saliva „Idiotul”, dar ești chiar simpatică!macar cineva mă considera astfel."

Hooo ! Nici nu stiu ce mai citesc. Incurci pe acolo vocea protagonistului, si mai rau, gandurile lui, cu dialogul personajelor. Ce naiba...nu se intelege nimic.

"- Nu mai mult decât gura ta !recunoscusem aceea voce subtire de regină."

Din nou, raportari aberante. Iti arat cred ca milioane de femei cu voci subtiri, si fac pariu ca nu sunt regine.

".O pereche de ochi negri mă ţintuiau, dar nu am putut reactiona deoarece imediat cel era alaturi de ea prima dată, trecu prin spate ei şi o lua de mijloc cu mâna dreaptă."

Numai daca mi-ai da o extraordinara suma de bani si inca zece capete as intelege ce ai vrut sa scrii/zici acolo.

"- Uşor Irina!"

"Usor" e numele de familie sau ce? Pune si tu o virgula acolo, ca no`, e nevoie pe la noi.

"- Considerate norocoasă!"

Mai bine ai lasa diacriticele pentru dupa ce inveti sa scrii corect toate celelalte. "Considera-te"

"- Să ne liniştim domnilor!

"Sa ne linistim, domnilor !"

"...a fost diminuat de tot..."

Folosesti "diminuat" pentru a exprima scaderea in intensitate/volum etc... deci este diminuat mai mult sau mai putin, nu de tot, ca dam in exprimare de balta. Si nu vrem asta, nu ?

"- Ar trebui sa o luam cu începutul nu-i așa?
- Da! Ai dreptate Train!"

Virgulaaa.

"Ei bine la început credeam ca tu știi ceea ce ești şi că ai venit aici pentru un scop. Dar eu unul nu eram aşa sigur că ştii ceea ce eşti! Cum nu ai spus nimic şi nu ai facut nimic care sa zică clar neştirea ta am continuat să credem că ştii."

Ne contrazicem pe sine, alea alea...

"alt fel"... aceeasi poveste ca si la "altceva" . "altfel"

"Era o farsă. Am început din nou să rad. Telefonul domnului Carson sună şi ieşi din cameră. Ayra îmi întinse un tricou şi o pereche de blugi. Le recunoscusem, erau ale mele, lucru confirmat de aceasta. Kyle ieşi din cameră permiţându-mi să mă schimb. Încă râdeam când Ayra îmi trânti una în fata ce reuşi să mă oprească din râs."

Sir de propozitii scurte, aleatorii.

Un sfat : Pune mana si invata gramatica limbii romane, am extrem de mari lipsuri ! Si apuca-te sa citesti carti, ai dificultati in exprimare ! Ai foarte mari goluri !

next next neeext =P~...

Intr-adevar are greseli de exprimare,insa nu inteleg ce nelamurire ai cu fata in forma de inima.Esti cumva profesoara de DESEN sau EDUCATIE VIZUALA??

Din cate stiu eu sunt 6 genuri de forme ale fetei:
-Fata cu forma de diamant
-Fata cu forma rotunda
-Fata cu forma de inima
-Fata cu forma de para
-Fata ovala
-Fata dreptunghiulara


Ti-o voi DESCRIE eu:

Fata cu forma de inima:
Cea mai lata portiune a fetei in forma de inima se situeaza in zona fruntii si a tamplelor, dupa care se ingusteaza vizibil spre barbie. Aceasta tipologie are in general pometii reliefati (precum Jennifer Love Hewitt sau Ashley Judd...DE EXEMPLU.)
Nu0mi pot da seama ce e asa de greu sa iti imaginezi asta....mi se pare de prost gust replica ta:

"Doamne, tu macar iti imaginezi ceea ce scrii ? Macar iti faci o idee de cum ar arata in realitate ? Daca n-ai imaginatie, de ce scrii asemenea aberatii in speranta ca vor arata bine ?!"

Din asta reiese ca tu nu stai prea bine cu Imaginatia.


Hai ca am inteles,Greseli de ortografie are oricine la fel si greseli de tastatura,iar din cate stiu eu DIN ELE SE INVATA.

Povestea ei e destul de interesanta... mie una mi-a placut si am ras mult cand am citit-o.Se vede ca tu ai inteles total pe dos.Ai inteles gresit turnura pe care a luat-o firul epic si ai scris si aberatii.Nu spun ca nu ai si tu dreptate dar nici chiar sa te crezi superioara ei...
Draguta scoate-ti "morcovelul",nu-l mai inseda atat ca nu ai unde.
Esti cumva scriitoare sau consideri ca scrii mult mai bine ca ea???
Atunci Demonstreaz-o!!! Scrie si tu un Fic si mai bun sa vedem poti?



Ja Ne!!!

[starnight]

Well....trec si eu pe aici.Scz de intarziere
Imi place cum ai descris si cum ai imbinat dialogul cu naratiunea si cu descrierea
Povestea ia o intorsatura ciudata.
Imi place si cum ai descris rasul fetei,care cred ca era mai mult o metoda de aparare impotriva adevarului.Cred ca inca spera sa nu fie adevarat.Se forta sa nu creada
In mare imi place
Astept nextul si scz inca o data de intarziere

[YamaMina]

Wow...scuze de intarziere...sesiune...examene...bummer....dar acum ca am ceva timp de respiro, vroiam sa comentez noul capitol care mi s'a parut foarte interesant^_^

In primul rand, nu m'am ashteptat la o asemenea dezvoltare a actiunii. Nu mi'am imaginat ca, Chloe e un varcolac. Imi place ca ai complicat povestea si totusi ai pastrat misterul. Ai reusit sa scoti din ceata unele lucruri, dar ai reusit sa aduci alte mistere(ex: elfii shi hint'ul adaugat de Ayra, cum ca ei ar exista).

In al doilea rand, eu sunt gen de om care adora romantismul leshinat, in traducerea mea ar fi: iubire cu complicatzii. Imi place foarte mult ca nu l'ai facut pe Kyle inflacarat dupa Chloe, iar la prima oportunitate sa sara pe ea. De asemenea, ai un plus pentru felul cum sondezi un personaj, cum le exprimi sentimentele prin gesturi shi vorbe. Corelezi destul de bine acest lucru.

Un singur lucru am de precizat: se observa in acest capitol ca ai fost mai neglijenta decat cu celelalte. Se observa mai multe gresheli de tastare si de exprimare, cum a precizat si Jasmine, insa nu mi se par catastrofale. Am vazut altele cu mult mai rele. Chiar si avand acele gresheli, mie, una, mi'a fost ushor sa intzeleg cursul actiunii. Asta pentru ca, povestea deshi are unele hibe, este cursiva si interesanta.

De asemenea, cu intentia de a fi putzin offtopic, consider ca o critica se da obiectiv, la o creatie pe care sa ai makr minimul chef s'o citeshti cu atentie si sa incerci s'o intelegi, nu din obligatzie.

Nice work and bafta in continuare!:)