Vampire Blood!

[~angelino~]

Kiiiiiiaaaaaaaaaaa!!!!Omg!Leon e vampir, nu-i asa?Si Kimmy se va marita cu el , nu-i asa?Muhahahaha!Am ghicit :D Super tare capitolul ,ca si restul ficului , bineinteles . Am observat greseli de tastare , dar nu mai stau sa le enumar , da-i doar un edit si ai rezolvat . :D . Ma intreb ce se va intampla in capitoul urmator , pe care , ca de obicei il astept cu nerabdare =P~ ....
Kimmy e cam timida , fa-o si tu mai curajoasa ! :p ...
Succes in continuare ! Multe incurajari ! :* chuu :*
Bye Bye !:bye:

[Teh]

Well acum să comentez şi eu. Am citit capitolul şi pot spune că mi-a placut foarte mult. Descierea ta a fost foarte interesantă, este placută, de fapt chiar foarte placută. Mă uimeşti prin această caracteristică. Singurul lucru care " strică " la minunata ta descriere este acela numit " greşeală ".
Am vazut greşeli de tastare ce îi strică aspectul, cât şi greşeli de exprimare. Pe undeva şi prescurtari. Să mentionez ce am observat ( pentru că de această dată simt nevoia să mentionez ) :

punctual - punctul.

de de palida - aici era un singur de, adică de palidă.

respirata - respiratia.

desprea - despre.

infatiand - înfăţişând.

kim - Kim

pt - pentru

defapr - de fapt

Kimm in ..... - îl

iar vor reveni - nu ştiu ce are însă nu sună prea bine pentru mine, cred că mergea şi fară iar, doar vor reveni.

Era baiatul care il - cred că suna mai bine pe care

În rest, ce pot spune? Totul este OK, de fapt fascinant. Povestea mi se pare captivantă, iar Kimmy este destul de timidă şi retrasă, ai curaj mai. Îmi place personalitatea pe care i-ai creat-o. Parcă altfel nu ar fi mers. Aşa că vreau să vad cum evoluează lucrurile şi ce o să mai facă ea. Adică să vad şi eu dacă îşi modifică atitudinea.
Let me see, Leon este fascinant. Cui nu i-ar placea un tip ca el? Pun pariu că este şi vampir. Cum altfel ar putea să fie? I mean .. palid şi tot restul. Este fascinată de el pentru că probabil arată exceptional.
Ideea mi se pare de la foarte bună în sus. Ai mult succes cu acest fic, descrierea este captivantă. Nu ştiu cum reuşeşti dar... este foarte tare. Ai grijă totuşi la repetitii pentru că am vazut câteva în acest capitol.
Cât despre ceea ce s-a întâmplat în cadrul acestui capitol... Hmm mi s-a parut foarte frumos, şi chiar mă bucur că cei doi s-au întâlnit, şi că este acum la el. Whoh, să vad ce surprize îmi vor, de fapt ne vor, aduce urmatorul capitol.
Mult succes la scris şi aştept continuarea.

:bye:

[MisS.sAdiStic]

Arigato pt com-uri si ma bucur nespus de mult ca va place. Anim3_girl Iti urez Bun venit si sper ca o sa-ti placa la fel de mult si restul povesti.
angelinozupxxx multumesc pt incurajari, ma incanta entuziasmul tau si mereu ma face sa continui, Arrigato.
Ninno iti multumesc pentru ca mi-ai spus de greseli, le-am corectat si acum arata mult mai bine. Multumesc!
Ei, uitati si cap. 5.
Lectura placuta!

Capitolul 5: O Invitatie neasteptata.

Kimm deschise ochii brusc. Era speriata, nu intelegea de ce, probabil din cauza unui vis, dar atunci de ce nu isi mai amintea ceea ce visase? Nu intelegea, dar renunta sa se mai gandeasca si se uita la ceasul mic de pe noptiera ce arata ora 20:17. Fata se ridica din pat si vru sa iasa din camera, dar ezita. Isi lua inima in dinti, apasa pe clanta si iesi. Fara sa-si dea seama, ajunse in sufragerie. Nu vedea prea bine ce se afla in ea, fiind luminata doar de o veioza mica ce statea pe masuta care nu lumina decat o parte din incapere. Incerca sa distinga ceva, ori ce�ceva care sa-i alungea teama care crescuse pe masura ce nu vedea pe nimeni.
- Te-ai trezit. Cum ai dormit? intreba o voce dulce din intuneric,.
Kimm tresari, desi stia cine e. Auzindu-i vocea, toata teama ii disparu, fiind inlocuita de o timiditate greu de descris.
- Da�, spuse Kimm, incercand sa fie stapana pe ea, desi nu prea ii reusea.
Leon, observand ca adolescenta nu vede nimic, aprinse lumina. Kimm, vazand ca totul devenise clar intr-o fractiune de secunda, se sperie putin, datorita schimbarii bruste. Cand se linisti, privi in jur, dorind sa compare aspectul camerei in care se trezise prima data cu aspectul acesteia. Sufrageria era o incapere mare, spatioasa si bine mobilata. Peretele din partea ei dreapta, cel nordic banui fata, era acoperit de o biblioteca mare, din lemn de o nuanta inchisa. Modelele sculptate pe material i-au atras atentia. Intruchipau diferite animale de prada, ridicate in doua labe si luptand cu liliecii. Majoritatea erau lupi cu boturi lungi si cu dintii ranjiti. Reprezentarea era atat de amanuntita si de bine realizata, incat scena restransa a luptei pe care o putea vedea fata o absobi cu totul. Insa se smulse cu greu din visare si isi muta privirea pe urmatorul perete. Acesta era vopsit intr-o nuanta pala de turcoaz si pe la mijlocul lui, estima Kimm, era pozitionata o masa pe care trona un buchet mare de flori colorate. Fata nu avea nici cea mai vaga idee de unde avea e acele flori, dar o ului frumusetea si maretia lor. Continua studierea decorului si pe ceilalti doi pereti, acoperiti de acelasi turcoaz, intalni iarasi tablouri intruchipand oameni cu pielea palida. Singura diferenta era ca de aceasta data erau femei incantatoare, purtand rochii din anumite perioade indepartate, zambind, unele fioros, altele lasciv, unele privind cu superioritate in sus, ca si cand ce statea in fata lor era josnic si jicnitor. Primul gand ce o lovi pe Kimm fu ca acele femei erau prea ingamfate.
In centrul incaperii, pe un covor persan de un verde inchis, era asezata o canapea mare de piele neagra, aparent simpla. In stanga si in dreapta canapelei erau doua fotolii aidoma acesteia. In mijlocul covorului era o masuta joasa, cu suprafata din sticla si margini de lemn. Fata privi spre usa. In dreapta iesirii trona un pian mare, cu modele florale sculptate in lemnul negru ca abanosul. Cand vazu impozantul instrument, o amintire fugara a copilariei ei ii trecu prin minte. Luase si ea lectii, dar profesorul ii zisese ca e "deficienata in privinta muzicii", asa ca renuntase la lectii.
Mai inconjura odata camera cu privirea si observa un dulap mare, inalt, pe care erau asezate carti. Se indrepta inspre el pentru a-l studia mai bine, dar o mana rece o opri, iar ea tresari inspaimantata. Se intoarse rapid dar se relaxa vazand ca cel care o prinse de umar fusese Leon.
- Observ ca esti incantata de aspectul incaperii, spuse Leon zambind calduros.
- Da, e foarte interesant si iti da o stare de relaxare. Era uimita de cat de relaxate ii erau cuvintele si de cat de usor le spusese, fara sa se rusineze sau alt gest care sa-i tradeze timiditatea.
- Vad ca incepem sa facem progrese, spuse baiatul si incepu sa rada.
Kimm ii studie rasul. Era cristalin, pur, ce-i dadea o stare linistitoare, totul la baiatul de langa ea era perfect, ceea ce o facu sa-si indrepte gandurile la toate defectele ei. Dar un sunet ciudat o trezi din visare, era stomacul ei ce o anunta ca trebuie sa manance. Fata, dandu-si seama de la ce venea sunetul, se inrosi si lasa capul in jos.
- Vad ca iti e foamne, ce spui sa iesim sa mancam?
- Sa�iesim? intreba Kimm radicand privirea.
- La restaurant, bineinteles, raspunse Leon amuzat. Nu am mai facut de mult cumparaturi si nu prea am nimic in frigider.
Kimm medita putin la ce spusese Leon. Era destul de tarziu �Oare o mai fi deschis la vreun restaurant?� se intreba Kimm. Dar un lucru o facu sa se ingrijoreze, ea nu mai mancase la restaurant de cand era mica. Atunci isi putea permite sa manance cu mainile sau sa se murdareasca toata pentru ca nimeni nu se uita ciudat la ea, fiind copil. Dar acum, daca se murdarea sau facea ceva iesit din comun, toti se vor uita si vor face glume pe seama ei.
Gandindu-se la acest lucru, incerca sa gaseasca un motiv cat mai serios pentru care sa nu mai mearga. Era obisnuita sa nu manance si stia sigur ca poate rezista pana maine, cand va face cumparaturile, dar nu gasea nimic. O idee de ultim moment ii trecu prin minte, era un motiv serios, normal si foarte feminin.
- Sti�nu pot sa merg. Nu am decat hainele cu care am fost imbracata.�.cand m-ai intalnit in parc.
- Nu trebuie sa-ti faci griji in privinta imbracamintii, spuse Leon, zambind ca de obicei, dupa care merse intr-o alta camera. Dupa nici un minut baiatul se intoarse cu un pachet in mana.
- Du-te in camera unde te-ai trezit si imbraca-te. Eu te voi astepta aici, ii zise el, si se aseza comod pe canapea, ca pentru o lunga asteptare.
Kimm rosi, se intoarse cu spatele si porni pe drumul pe care venise. Ignora complet decorul de pe hol si, cand ajunse in camera, inchise incet usa in urma ei. Nu avea nicio idee daca mai era cineva in acea casa imensa si atat de bogat decorata, dar nu dorea sa aiba vreo surpriza neplacuta. Se indrepta spre pat, se aseza pe suprafata moale si deschise pachetul. Cand vazu ce anume se afla in el, ramase cu gura cascata. Tinea in maini o rochie lunga, de un bleo marin, cu mici modele dantelate pe intreaga fusta. In partea de sus erau desenate modele cu paiete albastre inchis, descriind un model floral foarte elaborat. Contempla rochia pentru cateva secunde, apoi realiza ca nu este frumos sa il faca pe Leon sa astepte. Isi scoase hainele si imbraca rochia, apoi o aseza frumos. Se privi in oglina si ramase din nou cu gura cascata. Din sticla inramata o privea o fata frumoasa, de inaltime medie, cu parul roscat si destul de rebel si cu o pereche de ochi verzi de sclipeau fericiti, cum nu mai sclipisera de ani buni. Se uita pe noptiera si gasi o perie de cap si niste agrafe tot de culoare albastra, cu mici cristale sclipind discret. Lua peria si si-o trecu rapid prin par, apoi il prinse intr-un coc dragut cu ajutorul agrafelor. Se mai uita o data catre usa si zari o pereche de pantofi cu un toc cui nu prea mare, de culoare albastru-verzui. Se indrepta catre locul in care ii vazuse si ii lua, studiindu-i cu atentie. Erau simpli, lipsiti de modele, din piele intoarsa. Langa ei observa un pachet care continea o pereche de dresuri de cea mai buna calitate. Lua pachetul, in deschise si imbraca dresurile, apoi se incalta cu pantofii. Se mai privi o data in oglinda, zambindu-si incurajator, apoi o zbughi pe usa in locul unde Leon o astepta.
Cand intra in sufragerie il vazu pe Leon fix in locul in care il lasase, doar ca de aceasta data purta un costum de bumbac negru, o camasa alba si o cravata gri in carouri. Pielea lui alba in contrast cu materialul negru ii punea in evidenta ochii argintii si calmi. Ea se uita uimita pret de cateva secunde, apoi zambi vesel si se apropie de el.
- Stiam ca iti va sta perfect! Spuse Leon uitandu-se la adolescenta.
- Multumesc. Spuse adolescenta timida. Dar de unde le ai?
- Era pentru cineva�. Dar nu a mai apucat sa o imbrace� Spuse Leon cu o urma de regret.
- Pentru cineva special? Intreba Kimm lasand privirea in jos gandindu-se ca poate nu ar fi trebuit sa-l intrebe acel lucru.
- Da, se poate spune si asa. Ori si cum, mergem?
- Da! Spuse fata entuziasmata uitand complet de frica de a nu se face de ras fiind incantata de rochia care o primise.
Cei doi se indreptara spre hol, acolo unde fata ramase pentru a mia oara cu gura cascata la haine pe care Leon o puse pe ea. Era o haine alba, mai alba si mai fina ca zabada de-abia asternuta. Kimm se simtea foarte bine in ea si era vrajita de toata imbracamintea ei, niciodata nu mai avuse pe ea asemenea haine. Cand iesira din casa, Kimm nici nu se mai obosi sa se uite in ce zona e sau cum arata casa pe dinafara. Se uita la masina neagra ce era parcata pe margia soselei. Era de culoare neagra, un negru stralucitor, cu geamuri fumuri. Leon ii deschise usa si ii facu semn sa intre, ea se resemna dupa care Leon ocoli masina si se suii pe scaunul soferului.
- Daca iti e cald poti sa iti dai haina jos. Spuse Leon inainte sa porneasca motorul si sa iasa pe sosea.
- Nu, imi e bine. Spuse Kimm zambind.
Era mult prea incantata ca sa o dea jos, vroia sa profite de orice moment pentru ca nu stia cand va mai purta astfel de haine. Se uita pe geam si observa ca nu cunostea zona in care se afla. Dar in sinea ei se bucura, cu cat era mai departe de locurile familiare cu atat ii va fi mai usor sa uite de toti. �Dar..� se gandi fata si isi indrepta privirea spre Leon ce era concentrat la drum, simtind ca ea il priveste se intoarse si el spre aceasta. Rusinata, Kimm isi intoarse privirea spre geamul de langa ea. �Oare cat voi putea sa stau la Leon, daca voi fi nevoita sa ma intorc acasa, la Sentaro� Amintindu-si de fratele ei se cutremura si lacrimile asteptau sa fie eliberate, dar kimm le infrunta poruncindu-le sa se intoarca si reusi. Se hotara sa nu se mai gandeasca la acele lucrui si sa fie atenta la locul pe unde mergeu, era destul de interesant ce se vedea. Case inalte, colorate la moda ce aratau ca acolo statea o persoana cu gusturi bune. Mici magazine ce aratau de la cel mai interesant la cel mai caraghios. Era un cartier cu bun gust ceea ce o incanta pe kimm. Dar fu trezita din visare cand masina parca in fata unui restaurant.
- Am ajuns? Intreba Kimm uitandu-se la restaorantul luminat ce se afla putin mai incolo de masina.
- Da! Spuse Leon uitandu-se la adolescenta.
Leon se dadu jos din masina, Kimm vru sa isi deschida usa dar Leon i-o lua inainte oferindu-i mana ca sa o ajute. Fata se inrosi si se intreba cum de a ajuns asa de repede langa usa ei, dar se gandi ca nu are rost sa se intrebe asa ceva si accepta ajutorul. Dupa ce cobor din masina se indreptara spre restaurant, intrara si Leon merse sa vorbeasca cu o femeie ce statea chiar langa usa. Acasta ii conduse la o masa mai retrasa, departe de ochii curioasi ai celorlanti. Leon o ajuta sa-si dea jos haina si tragandu-i scaunul ca un adevarat gentleman, Kimm se rosi dar se aseza multumindu-i. Baiatul se seza si el, fiind fata in fata. Dupa cateva minute o chelnerita veni sa le ia comanda;
- Comanda ce doresti! Ii spuse Leon politicos.
Kimm se uita prin meniu, putin rusinata alese o friptura de pui si o limonada.
- Tu ce vei lua? Intreba adolescenta uitandu-se la baiatul din fata ei.
- Voi lua doar o limonada, multumesc.
Dupa ce nota tot , chelnerita pleca si se facu nevazuta lasandu-I pe cei doi singuri. Kimm vroia sa-i puna o groaza de intrebari dar ii era rusine, nu stia cum sa inceapa sau daca Leon va fi enervat de intrebarile ei. Dar isi facu curaj.
- Si..aa�tu..tu nu mi-ai spus cati ani ai.
Fata lasa capul in jos speriata dandu-si seama de ce intrebase. Nici ea nu ii spusese cati ani are..deci cum putea sa intrebe � tu nu mi-ai spus cati ani ai.� De parca ea ii spusese.
- 17 ani. Spuse Leon, parca nedandu-si seama de felul cum a intrebat Kimm.
Fata vazand ca nu s-a facut de ras, sau ca Leon nu a facut un gest de amuzament continua.
- Si la ce liceu esti?
- Nu sunt la liceu. Spuse Leon zambind.
- Cum? Ai trecut asa de repede de liceu? cred ca ai foat preferatul profesorilor. Spuse Kimm uimita.
- Nu mai inteles. Eu nu sunt la liceu, am considerat ca nu-si are rostul. Spuse Leon la fel de calm.
Adolescenta se uita in ochii baiatului neintelegand ce vrea sa spuna. Tocmai vroia sa-l intrebe ceva dar se opri vazand-o pe chelnerita apropindu-se de masa lor. Chelnerita veni cu farmfuria de friptura si cele doua limonede. Asezandu-le ca o experta pe masa, fara sa verse nici o picatura. Dupa care pleca la fel de incet pe cat venise. Kimm vazand ca au ramas singuri continua.
- Cum adica nu-si are rostul.
- Iti spun dupa ce mananci.
Kimm se uita la farfuria din fata ei, ramase putin pe ganduri. Ramasite din lucrurile la care se gandise cand Leon ii propuse sa mearga la restaorant ii misunau prin cap. Dar stiind ca nu va afla niciodata raspunsul la ce spusese baiatul din fata ei incepu sa manance, cu multa grija si foarte atenta la fiecare miscare pe care o facea. Dupa ce lua trei imbucaturi se hotar� ca merita sa ii se dea raspuns.
- Acum imi spui? Intreba Kimm ca un copil ce astepta cu nerabdare sa ii se dea bomboane.
Leon incepu sa rada apoi se uita in ochii ei.
- Liceul, la fel ca si celelante, este un lucru important care trebuie sa-l duci cu tine o parte din calatoria vietii tale. Dupa aceea, dupa ce parcurgi aceea parte din drum, trebuie sa il lasi in urma doar cu conditia sa folosesti cunostintele care le-ai capatat in tot acel timp in restul calatoriei tale. Doar ca mie, liceul mi s-a parut mai mult o povara decat ceva ce imi va folosi asa ca m-am descotorosit de el mai devreme decat trebuia. Spuse Leon zambind ca de obicei.
Kinm il privea uimita. Tot ce spusese era, ca si cum ar fi vorbit un mare cititor, un om care trecuse prin prea multe ca sa se lase prada destinului. Dar gandurile ii fura spulberate cand vazu ca el se aproprie de fata ei, inchise ochii speriata. Simti doua degete reci ca gheata cum o mangaie in coltul guri. Ne mai simtind nimic deschise ochii si-l vazu in locul lui obisnuit, in aceasi pozitie, ca si cand nu s-ar fi miscat nici un pic. Il auzi cum incepe sa rada si se rusina intrebandu-se ce era asa de amuzant.
- Te murdarisei de sos in coltul guri, nu trebuia sa te sperii chiar asa. Spuse Leon razand.
Fata se inrosi toata ne stind ce sa spuna. Se uitau amandoi unu la altul fara sa spuna nimic. � oare la ce se gandeste� se intreba kimm privindu-l ca si cum ar incerca sa gaseasca un raspuns in ochii lui.
- Dar tu? La ce liceu esti?

[Teh]

Ahh deci ai pus urmatorul capitol, mă bucur că am avut ocazia să îl citesc, pentru că a fost superb. Vaii, deci ai o inspiratie extraordinară, foloseşti nişte cuvinte superbe şi faci propozitii minunate. Succes în continuare pentru că te descurci mai mult decît magnific. Revenind, o să mentionez greşelile pe care le-am remarcat :

alungea - alunge

,. - doar punct ( . )

noptira - noptiera

sper - spre

de-abea - de-abia

margia - marginea

kimm - Kimm - am vazut greşeala asta prin mai multe locuri, fii putinel mai atentă.

tragandu-I - tragandu-i - am vazut greşeala asta la mai multe cuvinte, dar nu are rost să le mentionez pe toate.

para - parca

farmuria - farfuria

limonezi - limonade

incept - incet

ramse - ramase

hotar - hotarî

Greşeli de exprimare am vazut doar două, dar nu le voi mentiona. În rest pot spune că te descurci fabulos, toti avem greşeli de tastare, la tine cum nu predomină cele de exprimare este foarte bine.
Sper că nu te deranjează că mentionez greşelile pe care le observ, dacă te deranjează îmi poti da un private message şi voi înceta.
Oricum nu pot spune că am ce critica la acest fic, pentru că este unul foarte frumos, bun.. ordonat. Ideea mi se pare pur şi simlu genială, cum descrii perfectiunea vampirului mi se pare foarte faină, adică a lui Leon care este pur şi simplu indiscutabil, un vampir. Hi hi hi, şi unul foarte frumos după descrierea ta. Perfectiunea înseamnă vampir, deci te descurci minunat.
De abia aştept să vad ce se va mai întâmpla în continuare şi ce va mai face Kimm, cum va mai reactiona Leon şi când se va afla odată ce se întâmplă. Mă cam bate gândul cu o idee, cum că şi Kimm ar fi vampir. Well asta nu o pot spune cu siguranţă nici de 10 %, dar este doar o idee care mi-a trecut în minte, probabil din cauza titlului ficului.
Hmmm sper să am ocazia sdă citesc cât mai curând urmatorul capitol, pentru că sunt pur şi simplu înebunită de acest fic, este fabulos. Mă captivează, total.. I mean când îl citesc sunt pur şi simplu absorbită de actiune, nici nu ştiu cum observ micile greşeli pe care le are..
Acestea fiind spuse îţi urez succes la scris, and all the stuff. Aştept urmatoarea parte.

:bye:

[MisS.sAdiStic]

Arrigato pt greseli Ninno,:* unele nu le-am gasit si am citit de doua ori cap 5 dar nu am gasit...ori cum restu le-am corectat.
Sper ca acest capitol sa va placa la fel de mult.
Lectura placuta!

Capitolul 6. Jurnalul!

- Dar tu? La ce liceu esti?
*
Kimm se panica. Ce sa-i spuna? Daca ii va spune adevarul ce va crede Leon? Unde se va duce daca baiatul o s-o dea afara auzindu-i situatia. Incepu sa manance ca sa mai traga de timp, sa gaseasca ceva cat mai credibil...dar sa nu fie adevarul. Putea sa minta, sa spuna alt liceu, dar stia ca nu se pricepe sa minta si s-ar fi dat de gol iar atunci chiar ar fi trebuit sa-i spuna adevarul. Spera sa-i vina o idee de ultim moment, exact ca atunci cand o invitase la restaurant, dar nu gasi nimic. Termina de mancat si tot nu gasise nimic, se uita la baiatul din fata ei. O privea rabdator, ca si cum nu ar fi asteptat raspunsul ei, ca si cum nu ar fi intrebat nimic ca sa primeasca un raspuns. Lua limonada si incepu sa bea, sperand sa mai traga de timp. Termina limonada si tot nu gasise nimic, se uita la paharul asezat in dreptul lui Leon. Nu bause deloc, paharul era la fel de plin de cand il adusese. Si atunci gasi scaparea;
- Nu ai baut deloc din limonada, nu ti-a fost sete? Intreba pe un ton panicat.
Spera sa nu observe starea ei care se schimbase brusc. Stia ca atunci va uita de intrebarea care a pus-o mai inainte bazandu-se mai mult pe subiectul defata.
- Nu, nu mi-a fost� sete.
Spunand acestea, ceva din starea lui de spirit se schimbase. Ultimul cuvand pronuntandu-l mai greu dintr-un motiv pe care Kimm nu-l gasea. Desi nu-i mai dadu importanta intreband altceva destul de repede nedandu-i sansa lui Leon de a reveni la intrebarea despre liceu.
- Am crezut ca atunci cand ai spus sa �mancam� te-ai referit la amandoi. Desi tu ti-ai luat doar o limonada, nu ti-a fost foame? Spuse Kimm rusinata de tupeu neobisnuit care o stapanea.
Nu intelegea cum putea sa se simta atat de calma, linistita, relaxata langa Leon, desi o bucura acest lucru nu vroia sa se poarte ca o nesimtita sau ca cineva care profita de bunatatea baiatului. Gasi imediat raspunsul la nesimtirea ei, incerca asa de mult sa evite intrebarea lui Leon incat nu mai tine cont de tonul sau modul ei de a vorbi. Asa ca fara sa mai stea pe ganduri incepu sa repare toate stricaciunile, sau cel putin incerca.
- Imi pare rau �pentru intrebarea mea care sunt sigura ca a sunat a nesimtire. Nu am vrut, adica�sincer imi�.
- Nu e nevie sa explici, spuse Leon zambind calduros. Da intradevar, nu mi-a fost foame, am venit mai mult pentru tine si ma bucur ca am facut-o, s-a vazut cat de foame ti-a fost.
Incercand sa gaseasca un raspuns cat mai credibil nu si-a dat seama cat de repede a mancat. Se facu rosie ca racul cand isi dadu seama, se pare ca se facuse de ras mai mult decat incerca ea sa ascunda.
- Hei, nu am spus ca ai parut o nesimtita cum ai mancat. Cand vi intr-un restaurant, nu vi deja mancata, am dreptate? Deci nu trebuie sa-ti fie rusine, cum ai mancat a fost perfect.
- Da, cred ca ai dreptate. Spuse adolescenta inca rosie la fata.
- Cred ca ar trebui sa plecam, se face destul de tarziu.
- Da. Aproba kimm
Acum, ca Leon adusese vorba despre acel lucru, kimm se simtea destul de obosita desi dormise o zi intreaga. Leon o chema pe chelnerita cerand nota de plata. Dupa ce Leon plati plecara spre masina dar chiar cand mai aveau 5 pasi pana sa ajunga la automobil kimm se lovi de un baiat ce parea grabit. Impactul a fost asa de rapid si puternic incat amandoi cazura pe jos.
- Ai grija pe unde mergi. Spuse baiatul ridicandu-se de jos.
- Imi� imi pare rau. Spuse kimm risicandu-se si ea.
Dar cand ridica privirea spre baiatul de care se lovise inima io lua razana, privirea ii trada spaima ce o cuprinse cand vazu cine era in fata ei. Era sperita si tot corpul nu-i mai raspundea la comenzi. Incepu sa planga, vroia sa fuga dar nu putea, picioarele ei nu o ascultau. Baiatul se uita surprins dar in acelasi timp furios fazand-o pe kimm, observand ca fata nu reactioneaza o lua de incheietura mainii strang-o si tragand-o spre el;
- Unde ai fost pana acum? Sti cate griji mi-am facut pentru tine? Crezi ca poti fugi de acasa cand vrei tu si sa scapi bazma curata? Ti-ai creat mai multe probleme de cat iti poti imagina. Spuse baiatul rece.
- Da-mi drumu. Te rog�implora Kimm ce incerca sa scape din stransoare puternica a lui Sen.
Sentaro era nervos, desi nu arata se bucura enorm ca a dat peste Kimm. Nu pentru ca isi facuse griji si incerca sa o ajute sau altceva de genul acesta, se bucura pentru ca nu mai trebuia sa caute zi si noapte in tot orasul, sa intrebe pe oricine daca a vazut-o. Kimm se zbatea sa scape din mana lui Sentaro, o durea incheietura si simtea ca va ceda curand, cand Leon il prinse pe brunet de mana care nu o lasa pe kimm sa plece.
- Da-mi drumu prostule. Nu te baga daca nu vrei sa o incurci si tu. Tipa Sentaro.
- Da-i drumul lui Kimm. Spuse Leon calm.
- Da cine esti tu sa-mi spui ce sa fac si de cand te ai asa de bine cu fugara asta? Intreaba brunetul ce incepuse sa-l doara mana de la stransoarea lui Leon,
Kimm se sperie auzind cuvintele spuse de fratele ei. Acum nu mai avea ce sa faca, trebuia sa-i spuna adevarul lui Leon, daca mai apuca. Se uita in ochii lui Leon, erau negri ca smoala si furiosi ca un leu ce-si apara pui.
- Nu cred ca te intereseaza asa se mult legatura pe care o am cu Kimm, iar daca vrei sa scapi cu viata ai face bine sa-i dai drumul si sa pleci. i-o taie Leon furios.
Brunetul, auzind tonul voci lui Leon ii dadu imedit drumul fetei. Kimm se retrase in spatele lui Leon speriata. Imediat ce Sen scapa din mana lui Leon se dudu doi pasi in spate, frica citindu-i-se pe fata. Leon, fara sa spuna nimic, o lua de mana pe kimm si o conduse la masina dupa care plecara, lasandu-l cu mult in spate pe Sentaro care ii privea furios. In masina cei doi nu spuneau nimic, mergeu pe acelasi drum asa ca adolescenta nu mai simti nici o nevoie sa priveasca inca o data peisajul. Se puse intr-o pozitie cat mai confortabila si privi absenta prin parbrizul masinii.
*
Se trezi in acelasi pat in care dormise de cand se intalnise cu Leon. Acelasi miros dulce si aceasi relaxare o intampina de fiecare data cand se trezea in acel loc. Isi aduse aminte ca va trebui sa-i dea o explicatie baiatului si o cuprinse ingrijorarea. Medita la ce avea de spus, gandindu-se la intrebarile care mai mult sau mai putin i le va pune Leon. Era pregatita, orice se va intampla cu ea va fi pregatita. Daca avea sa o dea afara nu mai avea nici un motiv sa traiasca asa ca stia sigur ce va face. Se ridica din pat, fara sa se uita prin jur, nici macar la ceasul de pe noptiera. Nu o mai interesa nimic, se duse la fereastra si trase draperia ce izola camera de ce era afara. O intampina un soare de toamna, ce isi facea loc prin fiecare particica a acelui oras. Desi nu dadea caldura, oameni se bucurau si se simteau mai bine, mai plini de viata. Dupa ce privi cateva minute pe geam merse in sufragerie pregatita sa-i spuna tot adevarul baiatului, dar nu gasi pe nimeni. Merge in bucatarie, nici acolo nu-l gasi. Dandu-si seama ca e plecat, fata se duse la frgiderul ce acum era plin cu mancare. Isi facu cateva senvisuri dupa care spala tot ce era de spalat si puse fiecare la locul lui. Merse in locul unde dormise si isi facu patul, aranja unele lucruri dupa care se intoarse in sufragerie. Era destul de uimita cat de relaxata putea fi in acea casa, fara sa se simta vinovata, fara sa se gandeasca ce va crede Leon. Probabil pentru ca stia ca nu face nimic rau sau pentru ca stia ca Leon nu ar spune nimic. Se plictisea, nu mai avea nimic de facut. Se uita la bibloteca pe care Leon o oprise chiar cand vroia sa o studieze mai bine. Fu atrasa de o carte, pusa dezordonat fata de celelalte. O lua si se aseza pe unul dintre fotoli. Era o carte ce semana mai mult cu un jurnal. Coperta era argintie si pe ea, scria cu litere rosi � Viata unui vampir�. Se sperie la cuvantul �vampir� dar deschise cartea. Paginile odata albe acum erau galbene, aratand trecerea timpului de cand fusese scrisa. Fara nici o retragere incepu sa citeasca, fiind atenta la fiecare cuvant.

�Oricine ar citi aceste randuri as vrea sa stie ca tot ce este scris nu este o inventie, nu este o poveste dinaceea care are mereu un sfarsit fericit, este viata adevarata a unui vampir.
Ma numesc Frank si odata am fost doctor, un slavator cum s-ar spune. Imi placea sluzba pe care o avem si mereu ma bucuram cand salvam o viata sau cand primeam multumiri de la cate o familie ca i-am salvat un membru. Nu facem acest lucru din mandrie, nu eram un om care vroia sa aiba totul la picioarele lui. Nu, eram un simplu om ce-si iubea viata si ce ar fi facut orice ca sa salvez si alte vieti. Bine, nu chiar tot dar as fi facut ce mi-ar fi stat in putinta.
Dar ce nu stiam eu era ca viata mea era pe sfarsite. Eram prea bucuros sau pot spune ca prea neatent ca sa-mi dau seama de acel lucru. Era 5 Octombrie 1973, o data oarecum banala din toate punctele de vedere, dar nu si de data aceea. Tocmai adusesem la spital o persoana, sau mai degraba un baiat ce parea ca nu e mai mare de 18-19 ani, ce il gasisem pe strada si parea ca se lupta sa traiasca. Nu stiam de cate zile era in starea aceea si nici cand isi va reveni, dar eram gata sa-l salvez. La inceput nu am stiut ce are, se zbatea si spune intr-una ca-l arde, il arde tot corpul. Am incercat sa-i gasit arsuri sau lovituri, orice ne-ar putea da seama ce avea. Dar nu am gasit nimic, nimic decat doua mici cicatrice pe gatului lui. Unul din doctori spusese sa-l lasam in pace sperand ca ii va trece, daca nu va trebui sa-l omoram si toti au fost de accord, cu exceptia mea. Trecusera sase zile de cand il adusesem si starea lui se schimbase putin, nu se mai zbatea asa de tare si nu mai spuna intr-una ca-l arde. Ceilanti doctori nu si-au dat seama de acel lucru, probabil pentru ca-l considerau nebun sau nu gaseau nici un motiv sa-l salveze asa ca a doua zi urma sa-l omoare. Eu nu am vrut sa accept asa ca, intr-o seara cand eram de servici l-am luat si l-am dus acasa hotarat sa-l salvez. Aveam de gand sa-l tin la mine si chiar sa lipsesc de la servici doar ca sa-i salvez viata, chiar daca nu-mi dadeam seama ce mare prostie faceam. Dupa doua zile de cand il adusesem si-l ingrijisem isi revenise complet, nu se mai zbatea deloc si nu mai tipa ca-l arde, era vindecat. Desi, aspectele lui pareau sa se fi schimbat, fata ii era mai alba ca varul iar pielea lui era straniu de rece avand in vedere ca eu avem grija sa-i fie cald. Ori si cum chiar daca arata putin ciudat vroiam sa-l infiez. M-am gandit ca nu avea familie tinand cont ca l-am gasit pe strada si nu i-am gasit nici un dosar care sa scrie sau sa mentioneze ceva despre el.
Am facut greseala care ma condus la moarte ducandu-ma la miezul nopti sa vad cum se mai simte. Dintr-un anume motiv nu puteam sa dorm, sa fiu sincer de cand il adusesem nu am putut sa inchid un ochi. M-am gandit ca a fost doar ingrijorare sau stres asa ca nu am luat in considerare. Asa cum spunem, cand am mers sa vad cum se mai simte el era treaz, stand intr-o pozitie ca si cum s-ar pregati sa atace pe cineva. Avea ochii rosii ca sangele si o privirea de animal salbatic. Nu mi-am dat seama ce se intamplase cu el asa ca m-am apropiat incercand sa-l linistesc. Nu puteam spune ca nu imi era teama, dar nici sa fug nu puteam, ma atasasem prea mult de acel baiat ca sa fug si sa-l las, desi am regretat acel lucru. Ma apropiam din ce in ce mai mult de el privindu-l bland, nu facea decat sa maraie ca si cum ar incerca sa-mi spuna ceva. Chiar cand mai avem doi pasi a sarit la mine, ma daramat si m-a muscat de gat. Nu stiu cat timp mi-a baut sangele dar stiu ca se speriase dintr-un anume motiv si fugise, lasandu-ma jos si plin de sange. Am fost inconstient o lunga perioada, nu pot spune sigur cat dar stiu ca atunci cand mi-am revenit stiam sigur ce devenisem. Am regretat zile, luni, pot spune ca si ani, faptul ca am incercat sa-l salvez pe acel baiat. Puteam sa-l las sa moara iar eu imi continuam viata asa cum era.
Imi dadusem seama ca trebuia sa renunt la toate lucrurile care imi placeau, ca va trebui sa-mi iau ramas bun de la toate zambetele pline de viata a oamenilor, dar cel mai mult trebuia sa renunt la lucrurile care ma faceau sa simt ca traiesc, pentru ca eu insami devenisem un criminal, o finta cu sange rece ce nu isi putea controla setea, pofta nemaisimtita de sange, devenisem un vampir..
Niciodata nu am crezut legendele, povestile sau miturile despre vampiri dar din acel moment mi-am dat seama ca devenisem chiar eu una dintre ele.
Aflasem pe pielea mea ca soarele nu va fi niciodata un aliat, ci mai degraba un dusman de temut, cineva de care sa te feresti mereu. Mai aflasem si sa nu te increzi in muritori (cum am ajuns sa le spun) pot fi vicleni si sa-ti intinda o capcana chiar cand iti sunt mai dragi.
Am stat ani in sir izolat de lumea oamenilor, singur ca un animal intr-o zona a mortii. Imi cautam hrana stiind ca in orice moment pot fi prins sau sa pierd notiunea timpului si sa sfarsesc arzand de primele raze ale soarelui. Am incercat sa caut alte finte ca mine, dar nu gaseam pe nimeni. Nemai-putand suporta singuratatea imi pierdusem controlul, saream la prima persona care imi iesea in cale, nemaitinand cont daca erau copii, adulti sau batrani. Ii omoram fara sa regret, fara sa ezit pur si simplu ma lasasem condus de instinctele care ani de zile de cand devenisem vampir luptam sa mi le controlez, pana intr-o zi.
Am dat peste un baiat, nu puteam spune exact cati ani avea dar stiam sigur ca e la fel ca mine, un vampir. Avea parul ca abanosul, ochii lui caprui aratau blandetea si increderea iar pielea lui parea mai de graba de portelan. Mi-a intins mana si mi-a spus sa merg cu el, ca va avea el grija de mine, si asa a fost. Ma invatat cum sa-mi stapanesc instictele animalice, ma invatat sa ma apar ba chiar sa si lupt, ma ajutat sa-mi gasesc hrana si era mereu langa mine cand simtem ca nu mai pot continua. A fost mai mult ca un parinte pentru mine, incepusem sa ma atasez de el, sa-l iubesc�.

Kimm se opri auzind usa de la intrare. Citind, nu mai fusese atenta la ceas si nu stia ca afara deja se intunecase. Se repezi spre bibloteca si puse grabita cartea inapoi, desi nu asa cum o gasise si o indesase printre alte carti. Dupa aceea se repezi spre fotoliu si se aseja ca si cum ar fi dormit. Ridica capul uitanduse la Leon care intra in camera, il observa ca se uita putin ciudat la bibloteca si se sperie. Dar el se intoarse cu o privire vesela si o examina.
- Ai dormit toata ziua? Intreba baiatul zambind
- D�da! Spune Kimm incercand sa nu para banuitaore.
Leon se uita pret de cateva secunde la ea. Ii examina expresia fetei, o studie din cap pana in picioare de parca cauta ceva sau incerca sa afle ceva. Adolescenta se sperie crezand ca baiatul isi daduse seama ca mintise, se gandea la o scuza daca o va intreba dar nu gasi nimic care sa nu arate ca e o mincinoasa. Se pregati asteptand intrebarea sau sugestia lui cum ca nu pare sa fi dormind dar fu uimita cand baiatul vorbi.
- Iti este foame?
Kimm ramase perplexa dar vazand ca nu si-a dat seama accepta fara sa se mai gandeasca si plecara spre bucatarie. Ramase cu gura cascata cand vazu ca masa era deja pregatita, intr-o farfurie era pusa o portie de pireu cu o bugata mare de carne iar in fata faruriei, intr-un castron, era pregatita o salata. Se mira cand vazu ca masa era doar pentru o persoana.
- Tu nu vei manca cu mine? Intreba Kimm putin rusinata.
- Nu, am mancat cu o ora inainte. Spuse Leon zambind
Kimm, nemaistind ce sa spuna merse la masa, se aseza pe scaun si incepu sa manance. Fu o cina linistita in care nimeni nu indranznea sa sparga tacerea. Kimm isi dadu seama ca Leon nu aduse vorba de incidentul de la restaorant, asa ca nici ea nu ii mai aduse aminte. Adolescenta observa ca pe Leon nu il interesa de trecutul ei sau de lucrurile care o raneau, ca si ar sti totul fara ca ea sa-I fi spus. Termina de mancat si se ridica de la masa vrand sa mearga la chiuveta dar Leon o opri.
- Lasale acolo, le voi spala eu mai tarziu.
- Nu, e bine. Vreau sa le spal eu.
- Bine atunci. Spus baiatul fara sa mai adauge nimic.
Dintr-un anume motiv nu vroia sa o oblige sa faca ceva de care ea nu vroia. Asa ca fata incepu sa spele farfuria si castronul in timp ce el o privea, urmarindu-I fiecare miscare. Dupa ce termina mersesera impreuna in sufragerie, Kimm incerca sa nu priveasca spre bibloteca ca sa nu se creeze un subiect pe acea tema.
- Si, cum te simti aici, iti place? Intreba Leon dupa ce se asezara pe canapea.
- Da, e foarte frumos. Spuse kimm zambind.
Intradevar, casa era frumoasa si se bucura sa stea acolo. Se simtea in siguranta si stia ca acolo nu ii va face nimeni rau. Va putea sa uite de toti si de toate lucrurile care au facut-o sa planga si sa sufere. � Atata timp cat voi sta cu Leon totul va fi bine� isi spuse Kimm in gand. Atunci, simti cum doua maini o iau in barte, ca si cum baiatul ar fi auzit ce isi spusese adolscenta. Erau reci dar protectoare, Kimm se inrosi dar isi lasa capul pe pieptul lui, se simtea asa de bine incat nu vroia sa ii mai dea drumul. Fara sa-si dea seama adormi, intrand intr-o alta lume, acolo unde cosmarurile revin si revin, lasandu-te fara aer. Dar de data aceasta Kimm nu mai visa ca fratele ei o trateaza ca o sclava sau ca Misaki profita de ea. De data aceasta visa ca este urmarita de un vampir ce incerca sa se hraneasca cu sangele ei.

Leon:

[Teh]

Frumos capitol, şi lung. Mă bucur că am apucat să îl citesc şi eu pentru că mi-a placut la nebunie. Superb, absolut.
Ce pot să zic? Ador poza pe care ai pus-o cu Leon, magnific.
Am zarit şi nişte greşeli, nu ştiu dacă au fost doar astea sau altceva, eu pe acestea le-am vazut pe acestea le mentionez, şi mă bucură că nu te supară acest lucru :) :

sa ma traga de timp - sa mai traga de timp
rosia ca racul
a lui Sen - a lui Sen.
Era sperita - era speriata
consuse - conduse
frurios - furios
spuneu - spuneau
ca va trebuia - ca va trebui
Isi ause aminte - Isi aduse aminte
sa-I - sa-i
aceea casa - acea casa
celalante - aici era celelalte?
deschise carte - deschise cartea
Paginile odata albe acum era galbene - paginile odata albe acum erau galbene
fiacre – fiecare
2 mici cicatrice – doua -- suna mai frumos într-un fic. [ se vede mai draguţ ]
exvectia - exceptia
Trecusera 6 zile - sase zile --- sună mai bine într-un fic să scrii cifrele ca acestea pe litere. De fapt, se vede mai placut.
famile - familie
setae - setea
degrama - degraba
temult - temut
ajus - ajuns
vampire - vampir
apart - apar
cidat - ciudat
piciare - picioare
Intreba Kimm putin rusinat. -- rusinata
spara - sparga
incidental - incidentul

Superb capitol dom'le!! Mi-a placut foarte mult, sfârşitul a fost copleşitor, au existat atât de multe propozitii în cadrul acestui capitol pe care le-am adorat. Atitudinea lui Leon este demnă de cea a unui vampir, sau cel putin pentru mine. Aştept să vad mai multă descriere asupra lui, pentru a-mi da seama cum vezi tu un vampir, şi toată perfectiunea lui.
Kimm este o fată obişnuită, şi totodată una neobişnuită. Vreau să vad ce se ascunde în spatele acestor lucruri, chiar aştept cu nerabdare capitolele urmatoare, ador să îţi citesc ficul. Îmi face o placere enormă.
Vad că descrii totul foarte bine, nu laşi detaliile să îţi scape dar nu vorbeşti prea mult despre ele, ca să nu ajungă în stadiul plictisitor. Dialogul este fascinant, pică foarte bine.
Singurul lucru care nu este spectaculos este acela al greşelilor, but asta contează mai putin în momentul de faţă, pentru mine. Contează mai mult ceea ce ai scris, şi pot spune că este minunat.
Hmm povestea se extinde, se schimbă, m-ai facut şi mai curioasă, am idei în ceea ce priveşte viitorul ficului şi chiar aş vrea să descopar ce urmează să se întâmple, cum tu mereu ne surprinzi placut. Şi Sen, fratele lui Kimm, deşi este un nenorocit, absolut, mie îmi place de el, aş vrea să vad ce mai face în continuare. Şi când se va întâmpla oare o şcenă mai.. bloody? Dacă se va întâmpla.
Cât despre cartea, care parea un jurnal.. Nu ştiu ce să spun dar mi se pare fascinant, încă un lucru pe care vreau să îl descopar.
Leon acesta, citeşte gândurile? Vedem data viitoare.
Acestea fiind spune îţi urez succes la scris, şi sper să ne încânti cât mai curând cu un nou şi proaspat capitol.

:Bye:

[Alexi]

"setae" = setea

"degrama "= degraba

"temult" = temut

"ajus" = ajuns

"vampire" = vampir

"apart" = apar

"cidat" = ciudat

'piciare" = picioare

imi place cum descrii,dialogul nu e sec...am mai citit ficul si pe alt forumu;))...imi place mult...ideea e originala:X....imi plac ficurile cu vampiri...astept nextu'..chu si gambate:*

[MisS.sAdiStic]

Un nou capitol. Ninno sper sa-ti placa si sa nu aiba greseli, dar daca are spune-mi si le corectez :).
Lectura Placuta!

Capitolul 7 : Vampirul


Dimineata isi facu aparitia incercand sa o trezeasca pe Kimm care deschise ochii speriata. Se uita incurcata prin jur dar se linisti vazandu-se in aceeasi incapere care o calma de fiecare data. Se ridica din pat, casca lung dupa care iesi din camera. Mergea prin fiecare sala, parca inspectand sau cautand pe cineva, dar in casa nu se afla decat ea. Rasufla oarecum usurata si merse in bucatarie, isi pregati micul-dejun gandindu-se la lucrurile pe care avea sa le faca astazi. Dupa ce manca si se asigura ca totul era pus la locul lui pleca spre camera in care dormise. Aranja patul si se schimba de pijamalele pe care Leon i le daruise. Se intoarse in sufragerie cautand jurnalul in biblioteca, dar nu-l gasi. Lua fiecare carte in parte dar jurnalul nu era de gasit si isi dadu seama ca Leon aflase. Ce nu intelegea era de ce? De ce Leon ii interzicea sa citeasca, practic vampirii nu existau si nu avea de ce sa ii interzica. Era doar o poveste, o infaptuire a imaginatiei celui care scrisese, nu puteau sa existe vampiri. Renunta la idea de a mai citi si incerca sa gaseasca ceva care sa-i alunge plictiseala pana ce se va intoarce Leon.
*
Trecuse aproape o luna de cand Kimm statea cu Leon. Se schimbase mult, baiatul invatand-o sa fie stapana pe ea, avand grija sa o sustina mereu si sa o incurajeze, iar astfel, ea deveni mai curajoasa. Leon nu o mai intrebase nimic de liceu asa ca nu mai trebuise sa mearga si isi petrecea majoritatea timplului prin casa. De obicei Leon o scotea pe afara in diferite locuri: la cinema, restaorant, la piese de teatru, sau in locuri mai speciale. Erau zile cand afara era soare iar el era plecat toata ziua, venind tocmai seara. Adolescenta nu l-a intrebat niciodata unde fusese bazandu-se pe motivul ca avea treaba. Niciodata nu s-a suparat ca o lasase toata ziua singura pentru ca atunci cand se intorcea plecau la restaurant sau ii facea o surpriza.
Primise o multime de haine, bijuteri si incaltaminte, asadar Kimm nu mai trebuia sa-si faca griji cand Leon o indemna sa iasa impreuna in oras. Totul era perfect pentru Kimm, se bucura enorm de schimbarile ce se petrecusera in adancul ei si avea tot ce-si dorea, practic avea o viata la care doar visase. Pana intr-o zi, era aproape miezul noptii iar adolescenta se trezi din cauza unui sunet ce venea din sufragerie. Se auzise de para se sparse ceva, asa ca iesi din camera vrand sa vada ce s-a intamplat. Dar se opri brusc cand auzi niste voci, se ascunse dupa perete si asculta.
- Ti-am spus sa nu vii aici, trebuia sa ma astepti pe acopers.
Kimm recunoscu imeditat vocea. Acea voce melodioasa, calda si fina ce te facea mereu sa zambesti, era a lui Leon. Dar ce nu recunoscu era vocea celui cu care vorbea.
- Hei, stai linistit. Oricum am obosit si chiar imi doream sa iau o pauza.
- Da, in fine.
- Si, ia spune�cum e fata, ce gust are sangele ei?
Kimm, auzind cuvantul sange se sperie, provocand un tipat infundat, insa destul pentru cei doi din sufragerie care incepura sa vorbeasca mai incet.
- Ar fi bine sa pleci. Spuse Leon putin panicat
- Stai linistit, nu o sa-i fac nimic. Cel putin, atata timp cat nu ma provoaca. Spuse baiatul ce-si trecu limba peste buza superioara.
Adolescenta care nu mai auzea nimic facu cativa pasi in fata, fara sa�si dea seama ca intrase in raza lor vizuala. Cei doi se oprira brusc iar ea isi dadu seama si de ce. Kimm se uita la baiatul ce statea pe fotoliu, avea parul de un albastru inchis mai mult spre mov, ochii ii avea rosi si era imbracat cu un costum destul de neobisnuit, la gat avand o esarfa. O privea zambind, un zambet diabolic sau jucaus cum ar spune unii, ce te facea sa te intrebi la ce se gandeste. Kimm isi muta cu greu privirea catre Leon, ce o privea furios.
- Leon, imi cer scuze daca te-am deranjat, dar am auzit un zgomot si am vrut sa vad ce se intampla, nu�
- Stai linistita, spuse necunoscutul apropiindu-se de ea. Nu face nimic, chiar vroiam sa te cunosc. Hmm, sangele tau miroase mai bine decat ma asteptam.
Leon cum auzi ultimele cuvinte ale movaliului, sari in fata adolescentei ce se panica la reactia lui atat de brusca.
- Ar fi bine sa pleci. Spuse Leon furios.
- Ooo, Leon, nu stiam ca esti atat de protector. Dar cum spui tu, ar trebui sa plec.
- Nu uita. Spuse Leon ce arata spre usa.
Asa ca baiatul ce se indrepta spre geam, se intoarse nervos si merse catre usa.
- Pa dulceata, de-abea astept sa ne reintalnim. Spuse baiatul inainte sa plece.
Leon marmai ceva greu de auzit dupa care se intoarse catre Kimm, care inca mai privea spre usa, incercand sa inteleaga ce vroia sa spuna movaliul. Baiatul, vazand ca fata era cu gandul in alta parte o lua de mana tragand-o inapoi in camera ei. O puse in pat, ingrijorarea citindu-se pe chip.
- Ar fi bine sa dormi, e tarziu.
Spunand asta Leon vru sa plece, dar Kimm il prinse de mana. Se priveau in ochi, niciunul nu stia cum sa inceapa conversatia. Dupa cateva minute care au parut ore Leon o lua in brate strangand-o puternic de parca ii era frica sa nu o piarda.
- Iarta-ma. Spuse Leon strangand-o mai puternic.
Kimm ii simti durerea cu care spune acele cuvinte si fara sa-si dea seama incepu sa planga. Nu stia nici ea de ce plangea, dar trebuia sa o faca.
- Esti vampir, nu-i asa? Intreba Kimm suspinand.
Leon auzind vorbele fetei o elibera, uitandu-se trist la ea ii sterse lacrimile. Lasa capul in jos meditand, dar parea ca nu gaseste raspunsul potrivit. Se uita incordat in ochii fetei, dupa care se calma si o lua in brate.
- Da, asa este. Spuse Leon tinad-o strans pe adolescenta. Dar speram sa nu-ti dai seama, vroiam sa-ti spun mai tarziu, dar vad ca ai aflat singura.
Kimm il asculta atenta, avea o groaza de intrebari sa-i puna, se gandi la toate dupa care incepu cu cea care o interesa cel mai mult.
- Cine era acel baiat si de unde ma cunoaste? Intreba Kimm indepartandu-l pe Leon ca sa-l priveasca in ochi.
- Il cheama Raul, este un vechi prieten. L-am cunoscut imediat dupa ce am devenit�.ezita. Mi-a fost mereu alaturi si am inceput sa-l consider un fel de frate.
- Si el este�.? Intreba Kimm renuntand intentionat la ultimul cuvant.
- Da, si el este un vampir. Spuse Leon privind-o in ochi.
- Cum ai devenit�.?
Leon se incrunta la acea intrebarea. Spera ca adolescenta sa nu intrebe, dar daca ii spusese ceea ce era cu adevarat trebuia sa-i spuna intreaga poveste. Trase aer in piept, se intoarse sa priveasca spre fereastra ca si cum s-ar asigura ca nu-i urmareste nimeni apoi se intoarse la Kimm privind-o trist.
- Era ziua mea de nastere, implineam saptisprezece ani si eram intr-o discoteca cu niste prieteni, fiind cam terziu am hotarat sa plecam. Bausem destul de mult si mintea mea nu mai functiona cum trebuie asa ca in timp ce mergem pe strada facusem un pariu cu unul din grup ca nu pot ataca o femeie. Am acceptat, ei ascuzandu-se iar eu facandu-mi treaba. Vazusem o femeie destul de atragatoare dar trebuia sa castig pariul asa ca am tras-o intr-un spatiu dintre doua blocuri. Dar ea se dovedise a fi altceva decat o femeie neajutorata, era un vampir si m-a atacat ea pe mine. Nu stiu ce s-a intamplat dupa aceea dar am vazut-o ca plecase dupa ceilanti. I-ar cand mi-am revenit devenisem un vampir, un demon cum ne spun unui.
Kimm nu mai stia ce sa spuna, povestea lui parea incredibila, nu-si putea imagina cum s-a simtit el in momentul cand a devenit vampir. Dar isi aminti ce scria in jurnalul care il citise cu mult timp in urma. Isi aminti fiecare detaliu despre ceea ce simtise Frank cand devenise o finta supranaturala si stia sigur ca acelasi lucru simti si Leon. Se intrista, povestea biatului era mai ingrozitoare decat a ei. Imediat ce se gandi cat de greu i-a fost lui, isi dadu seama ca el a ascuns toata durerea aceea doar ca sa o faca pe ea fericita. Se simtea vinovata dar stia ca aceea a fost dorinta lui si nu avea ce sa-i spuna. Nu mai avea decat o singura intrebare si nu stia daca va mai avea o astfel de ocazie asa ca intreba.
- Dar eu? Eu ce legatura am cu toate acestea?
Leon se bloca iar, intrebarea aceasta era una la care spera cu adevarat ca adolescenta nici sa nu se gandeasca. Medita o clipa dupa care raspunse.
- Ma plimbam si am simtit un miros ce era diferit de celelante, un miros pe care nu l-am mai intalnit la nimeni. Mirosul sangelui care pentru prima data in o suta douazeci de ani m-a facut aproape sa-mi pierd controlul. M-am luat dupa miros si te-am vazut pe tine, asa ca te-am urmarit avand in minte sa te omor cand ajungi sa fi singura. Doar ca viata ta era deja destul de grea avandu-l mereu pe Masaki si acea Ayumi care profitau de tine, Colegi care nu-ti acorda nici o atentie, apoi pe fratele tau care te considera mai mult o sevitoare sau chiar sclava decat o membra a familiei. Totusi am fost surprins de puterea ta atat fizica cat si mintala suportand atatea lucruri si inca nu ai vrut sa...iti iei viata. Fara sa vreau m-am atasat de tine, urmarindu-te mereu, fara sa ma satur niciodata de acei ochi atat de tristi dar si atat de frumosi, acei obrazi imbujorati si acea culoare rozalie a pieli. Te doream, vroiam sa te iau langa mine, sa traiesti langa mine, desi stiam de pericolul atat pentru tine cat si pentru mine care ne pandeste. Cu toate astea te vroiam chiar daca nu stiam cum voi proceda, ca sa nu te ranesc dar cand te-am vazut fugind, am stiut ca aceea era sansa mea de a te avea mai aproape. Spuse baiatul uitandu-se la Kimm.
Adolescenta ramase fara grai. Atunci o intrebare se nascu in adancul minti ei, si ne mai suportand teama si frica ce o cuprinsera o data cu aparitia intrebari, spuse cu vocea tremurandu-i.
- Ma vei ucide?

[Alexi]

"aceasi"= aceeasi

"micu-dejun"= micul-dejun

"bibloteca"= biblioteca

"restaorant"= restaurant

"brus"= brusc

"vi"= vii

"acopersi"= acoperis

"biataul"= baiatul

"apropindu-se"= apropiindu-se

"reantalnim"= reintalnim

"terziu"= tarziu

"luna"= lua

"para"= parca

"indepardandu-l"= indepartandu-l

"srvitoare"= servitoare

Bun:D
Greselile de tastare ti le-am mentionat:D...imi place mult nodul in camre descrii...dialogul e minunat....si nu e sec:X....ideea super originala:x
Sper ca Leon sa nu ii faca nimic lui Kimm:-s....Si fratele ei sa nu o gaseasca;))....cat despre Raul....daca ii face ceva lui Kimm,....ii iau eternitatea:))
Astept nextu'
Chu si gambate:*

[Elina]

superb..mai lasat masca :))
ador ficul asta...sper ca nextul il pui mai rpd ....
deci greselile tale de tastare au foat mentionate mai sus deci nu are rost sa le repet...
normal ca leon nu ii face nik..cat depre raul...
asa..deci descrierea era sa ma faca sa cad de pe scaun:)) e prea buna
dialogul nu e sec..ma facut sa bag ochi in pc:))
esti molti talent bv...next..si cat mai rpd ..ca de nu :die:..:crazy: