Moleculele tale prezente in trupul meu

[Elusive wolf]

Wow... e superb ceea ce tu poti realiza cu doar cateva cuvinte ! M-au impresionat profund cele 2 noii capitole ! Biata Sakura... sper sa treaca peste asta !
In timp ce citeam , sti atunci cand Sasuke poarta o mica "discutie " cu Sakura , am inceput sa tremur si eu o data cu ea ... ca sa vezi cat de mult m-a emotionat faza asta !
Abia astept urmatorul capitol... sunt sigura ca o sa fie la fel de bun ( sau poate chiar mai bun ) ca si celelalte !
Cum au spus si ceilalti , ai nota 10 si de la mine !
Ja ne si pune repede nextul ! :*

[Vizitator]

Poi sa incepem cu inceputul.Dupa cum a spus si ^^Miley^^ si toti ceilalti care au scris despre ficul tau Naruto ,este chiar incredibil ceea ce faci cu cuvintele,si aici ma refer la cum le asezi in propozitie.Pot spune ca ficul tau concureaza pentru locul I la cel mai bun fic Naruto,este de nota 100000000.Ce mai pot sa spun,in comparatie cu ficul meu al tau ii da fum :)) :)) :)) la al meu.Eu iti urez mult succes in continuare si sa scrii si mai bine de atat (si aici ma refer ca sa devii si mai profesionista).
JA NE!!!:bye:

[chrissta]

Salutare la toata lumea!
Imi pare rau ca v-am facut sa asteptati atata, dar am avut multe proiecte, multe teme si multe plimbari in aer liber (+f putina inspiratie) , asa ca abia acum am terminat noul capitol (am lipsit de la o ora ca sa-l fac ). Nu a iesit cine stie ce, dar in lipsa de ceva mai bun, il postez pe asta. Poate ca o sa para putin mai ciudat felul in care l-am scris, dar am imbinat trecutul cu prezentul.
Nu e mare lucru, dar sper sa va placa si sa nu va suparati daca am sa-l includ si pe Kiba. Daca aveti ceva propuneri pentru o continuare, spuneti-le !

PS : Imi scriu povestea aici de dragul de a ma corecta cineva si nu pentru a fi sau nu mai buna decat alti useri...

Va astept criticile...
Ja ne!



6. Emotii puternice

Zilele care au urmat acelei 'apropieri' dintre Sasuke si Ino au fost pline de tristete pentru mine. Inca mai aveam in fata ochilor imaginea sarutului lor, iar asta imi rupea inima. Cel putin in prima zi de dupa, am crezut ca viata mea era pe sfarsite. Fiecare litera rostita de vocea lui, fiecare privire pe care mi-o 'arunca', fiecare particula de oxigen care purta mirosul lui, totul... Tot ce purta amprenta lui, tot ce ii apartinea imi facea rau. Chiar daca nu l-am mai vazut deloc in preajma lui Ino , pe mine ma durea in permanenta. Incercam pe cat posibil sa-l evit, deoarece ,oricat de puternica as fi incercat sa fiu, nu mi-as fi putut stapanii lacrimile sarate ce-mi chinuiau ochii.In absenta lui puteam sa fiu extrem de rece si de calculata, dar , odata ce el aparea, mintea mea nu mai percepea nimic. Nu auzeam, nu aveam constiinta, nu mai stiam unde ma aflam, nimic. Eram doar eu si el, undeva, pe un nor, unde niciun rau nu ne putea atinge. Acolo, eram eu cea din visul lui, cea care-i rapea linistea si-l transforma intr-un nebun dupa dragoste. Uitam chiar si raul pe care el mi-l facuse in mod voit, fara sa-i mai doresc ura.

Singura persoana constienta de raul mau era Hinata. Ii vazuse si ea pe cei doi in toata splendoarea lor. Ma vazuse si pe mine luptandu-ma cu lacrimile. Ma vazuse prabusindu-ma in toata maretia-mi , renuntand la orice zambet pentru o privire ponosita, ce-mi acapara fata, incetul cu incetul. Numai ea imi sesiza zambetul fals , ce ii facea pe ceilalti sa creada ca mi-era bine.
Dar nu-mi era... Pe zi ce trece deveneam tot mai trista si mai retrasa. Plangeam pe ascuns, fara sa stie nimeni... aproape nimeni.
Toata durerea mea a avut o parte buna. A fost inceputul prieteniei stranse dintre mine si Hinata, care nu m-a lasat singura nicio clipa, amintindu-mi mereu ca viata merge inainte. Atunci, pentru prima oara, ea mi-a aratat de cate este in stare pentru a ma proteja. A fost intaia oara cand mi-a aratat cat de mult te pot ajuta prietenii sa treci peste tristete, invaluindu-ma cu toata dragostea de care poate fi in stare un om.
Niciodata nu a fost nevoie sa ii spun ceea ce se intampla in sufletul meu. Mereu mi-a stiut pana si cel mai ascuns gand, fara ca eu sa ma dastainui in fata ei. Poate ca acesta este si secretul prieteniei noastre care a rezistat peste ani. Ba mai mult , floarea prieteniei noastre infloreste din ce in ce mai frumos cu fiecare secunda care se scurge in clepsidra vietii. Desi multe prietenii s-au destramat intre timp, ea a stiut mereu sa faca totul sa reziste. Mi-a sters de atatea ori lacrimile, incat ma intreb cate vieti mi-ar trebui s-i multumesc pentru asta. Ea a fost singura care m-a sprijinit cu adevarat in dragostea mea pentru Sasuke, ridicandu-ma de fiecare data cand cadeam de pe norul viselor mele si ale lui. Atata durere provocata de el, atatea lacrimi sterse de ea... Ma intreb de multe ori ce as fi facut daca n-as fi intalnit-o , cum as fi rezistat loviturilor pe care mi le-a dat dragostea pentru brunetul meu daca ea nu era langa mine.

Incetul cu incetul, am invatat sa-l inteleg pe Sasuke. M-a durut mult , dar am dedus ca eu nu insemnam nimic pentru el. Era un om liber, avea dreptul sa se sarute cu cine vroia, iar eu nu aveam niciun motiv pentru a ma simti ranita. Eram doar o colega noua si ciudata, care avusese nenorocul sa se indragosteasca de ochii lui. Doar o alta fata care iubea fara sa aibe sperante, fara sa viseze ca si el era la fel de nebun dupa zambetul meu cum eram eu dupa al lui. Credeam ca pe el nici macar nu-l intereseaza persoana mea si m-am decis sa incer sa-l uit. Eram atat de inocenta, incat chiar credeam ca as fi reusit sa stopez toti fiorii pe care mi-i trimitea, ca as putea sa lupt cu stratul de iubire care mi se lipise de inima.

Trecusera doua saptamani de cand incepuse scoala. In acea dimineata rece de toamna, m-am trezit cu mult mai devreme decat trebuia, ingrozita de unul dintre multiplele mele cosmaruri . Cred ca era in jur de ora 5 :00, dar somnul meu disparuse subit, fara nicio sansa de a-l recupera.
M-am asezat pe pervaz, privind cu nesat picaturile reci de ploaie care loveau cu brutalitate geamul, razbunandu-si durerea. Atat de mici si fine, dar atat de puternice. In clipa aceea am inteles ca si eu trebuia sa fiu puternica , sa nu ma las doborata de privirea lui, care imi provoca arsuri pe inima. Am crezut ca cel mai bun lucru pe care puteam sa-l fac era sa incerc sa-l inlocuiesc cu altcineva , sa iubesc alt zambet, sa ma indragostesc de o alta voce, sa visez alti ochi. Asa ca am fost de acord sa ies cu Kiba, care incerca sa se apropie de mine inca din prima zi.

[Flash]

OMG dar tu nu intelegi ca eu nu am ce critica sa-ti dau, fiindca scrii perfect, din punctul meu de vedere. Descrii asa de bine sentimentele personajelor, asa de bine te contopesti cu personajul incat nu ai cum sa dai o critica, ce critica?
Mi-a palcut, dar sa stii ca nu l-ai scris deloc la repezeala si apreciez faptul ca tu ai stat la o ora si ai scris capitolul, apreciez asta foarte mult, se vede ca nu este scris la repezeala, fiindca daca era asa, puteam observa.
Observ ca ti-ai dedicat timpul pentru asta si imi place cum ti-ai format stilul.

Iti doresc succes evident si sper ca o sa ai multa imaginatie pentru noul capitol, iti urez succes, desii nu cred k ai nevoie din moment ce te descurci asa bine :P

[chrissta]

Salutare la toata lumea! & multumesc mult pentru reply-uri. Sper ca si noul capitol sa va placa. L-am scris in graba si nici nu am apucat sa-l corectez, deoarece se apropie tezele cu subiect unic & trebuie sa ma pun cu burta pe carte , asa ca imi pare rau , dar nu am reusit sa fac ceva mai bun.
Cat despre despartirea dintre Sakura si Sasuke, da, e adevarat. Inca din primul capitol vorbesc despre o despartire dintre ei, dar e vorba doar de o ruptura fizica, nu de una sufleteasca.
Se vor intampla multe pana cand voi termina de scris ficul.

Pentru cei pe care ii intereseaza, melodia cantata de Sasuke si Sakura este "Broken strings - Nelly Furtado & James Morrison"





7. Duetul inimilor noastre

Secundele, minutele, orele , zilele, saptamanile, lunile... Timpul a trecut pe langa mine fara sa ma ia in seama, fara sa ma ajute sa uit. Nu m-a lasat sa-l uit pe EL, caci pana si nisipul care se scurgea incet in clepsidra renuntase sa se mai scurga in inima mea.
Iubirea mea pentru Sasuke inflorea pe zi ce trecea, ca un trandafir minunat, cu petalele de un rosu pur si cu un miros inconfundabil, mirosul parfumului iubitului meu. Dar, ca orice trandafir, avea si spini..., spini mari , ascutiti, care-mi faceau rani adanci in inima, facand-o sa sangereze numai pentru a compara roseata sangelui meu cu cea a petalelor sale.
Relatia dintre mine si Kiba evoluase mult... Eram in majoritatea timpului impreuna , vorbind, glumind , razand... Ma distram atat de bine cu el, incat toti credeau la inceput ca-l iubeam... pana si el. Eram impreuna oficial inca de pe la sfarsitul lui octombrie, dar el niciodata nu a insemnat pentru mine mai mult decat un amic, un frate pe care sa ma pot baza oricand, cu care sa pot discuta orice. In toata relatia noastra, el a fost cel care a incercat sa aduca pasiunea, dar niciodata n-a reusit sa ma faca sa simt la fel de intens ca el clipele 'noastre', nicicand n-a reusit sa ma faca sa primesc iubirea lui, ce-l facea sa simta doar gustul amar al dragostei. Totusi, niciodata nu mi-a reprosta nimic si nu s-a suparat nici macar atunci cand a aflat de ceea ce simteam pentru Sasuke.
Pe de alta parte, iubirea mea pentru Sasuke imi tulbura mereu ochii verzi. Il iubeam atat de tare, incat incercam sa-l gasesc pretutindeni, agatandu-ma de fiecare vis in care era prezent ca de un colac de salvare. Era plecat din ce in ce mai des la concerte, facandu-ma sa-i simt lipsa in fiecare por. In fiecare dimineata ma trezeam cu speranta ca urma sa-l vad, ca vocea lui va rasuna din nou in mintea mea, doar pentru mine, dar de fiecare data el ma dezamagea, atat prin absenta-i care ma facea sa innebunesc, cat si prin ignoranta cu care ma trata de fiecare data cand se intorcea din turnee. Atata timp m-a evitat , incat ajunsesem sa-mi simt sufletul din ce in ce mai greu, invadat de sentrimentele-mi curate si atat da puternice.
Nu de putine ori l-am observat privindu-ma, dar de cate ori privirile noastre se intalneau, ochii lui erau reci, invadati de resentimente, ura , tristete, durere, toate in acelasi timp..., toate doar pentru mine. Pe atunci nu-l cunosteam atat de bine, nu indrazneam sa realizez adevarul, sa-mi dau seama de ce ma ura... Am aflat-o mai tarziu, cand ne-am deschis sufletele unul in fata celuilalt : ma ura pentru ca eram iubita lui Kiba.

Vacanta de iarna s-a apropiat cu repeziciune, aducand vacanta atat de asteptata, dar si serbarea de Craciun, la care fusesem inscrisa de catre profesoara mea de muzica. Urma sa cant un cantec de dragoste, deoarece band-ul lui Sasuke era plecat intr-un alt turneu si nu era sigura prezenta lor. Asa ca m-au ales pe mine, fata cu cea mai dulce voce , dupa cum insasi profesoara mea a spus-o de atatea ori. Am invatat cantecul si am reusit sa-l cant la perfectie intr-un final , desi era un duet.
In seara de 22 decembrie, eram coplesita de emotii, ingrozita de acea aparitie scurta pe scena... prima mea aparitie in fata unei multimi. Totusi, n-am renuntat, iar cand s-a ridicat cortina, am fost surprinsa intr-un mod atat de placut, incat toti fluturasii din stomac pe care mi-i provocase multimea au disparut, fiind inlocuiti de altii noi, atat de diferiti.
In fata mea se afla Sasuke, mai frumos ca niciodata. Paru-i negru ca abanosul era ravasit, contrastand cu pielea mai alba decat zapada. Purta o pereche de pantaloni negri si o camasa mov, care ii cadea neglijent pe corp, facandu-l sa para ireal...ireal de frumos.
In acel moment, mi-am simtit inima batand cu atata putere, incat credeam ca vrea sa-mi sparga pieptul. Tot sangele mi-a urcat in cap, facand ca obrajii-mi palizi sa devina de un rosu aprins, atat de necaracteristic mie. Picioarele incepusera sa-mi tremure, iar privirea imi ramasese intepenita pe ochii lui incredibil de calzi.
S-a apropiat de mine, cuprinzandu-mi mainile intr-ale sale, si a inceput sa cante :


"Let me hold you for the last time
It`s the last change to feel again
But you broke me
Now I can`t feel anything

When I love you
It`s so untrue
I can`t even convince myself
When I`m speaking
It`s the voice of someone else

Oh it tears me up
I tried to hold on but it hurts too much
I tried to forgive but it`s not enough
To make it all Ok

You can`t play on broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real

Oh the truth hurts
A lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before "....

Vocea-i atat de dulce imi rasuna in minte, creindu-mi dependenta, ce ma facea sa vreau mai mult, mult mai mult, sa-l vreau pe el alaturi de mine pe vecie, sa vreau ca glasul sau sa rasune doar pentru mine, sa-mi sopteasca doar mie cuvinte atat de frumoase, pe care asteptasem toata viata sa le aud.
Ii simteam pielea fina, vocea tremuranda si ochii plini de dragoste, ce ma faceau sa ma rup de cruda realitate, care-mi rapea toata magia la care visasem vreodata. Parfumu-i efemer ma urma pretutindeni, acaparandu-mi simturile. Eram doar noi doi, singuri, intr-o lume in care ne puteam iubi in liniste, pentru eternitate. Eram eu si el, alaturi de muzica ce ne unise, ce ne daruise acelasi vis.
Acordurile triste imi prelungeau starea de somnolenta. Eu eram moarta... El traia prin mine... Eram amandoi, contopiti intr-unul. Constienti intr-un fel dureros de toate emotiile provocate de acele note , alese doar pentru noi.
Mintea-mi zbura departe, alaturi de a lui, iar inima imi dicta litere , cuvintele pe care aveam nevoia sa le spun. Nu eram eu cea din fata intregii multimi, era doar o umbra de-a mea... Nu puteam sa fiu eu deoarece in acele momente eu zburam printre nori . Spiritul meu era liber, asa cum visasem de atatea ori.


"Oh what are we doing
We are turning into dust
Playing house in the ruins of us..."

Vocea-mi rasuna in intreaga incapere, readucandu-ma la viata. Mintea nu mai reusea sa ma ajute in niciun fel . Numai sufletu-mi plin de durere mai reusea sa imi aminteasca versurile ce pareau uitate undeva, in adancul meu.


"Running back through the fire
When there`s nothing left to save
It`s like chasing the very last train
When it`s too late (Too late)

Oh it tears me up
I tried to hold on but it hurts too much
I tried to forgive but it`s not enough
To make it all Ok

You can`t play on broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real

Oh the truth hurts
A lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before

But we`re running through the fire
When there`s nothing left to say
It`s like chasing the very last train
When we both know it`s too late (Too late)

You can`t play our broken strings
You can`t feel anything
That your heart don`t want to feel
I can`t tell you something that ain`t real

Oh the truth hurts
And a lie`s worse
I can`t like it anymore
And I love you a little less than before
Oh and I love you a little less than before

Let me hold you for the last time
It`s the last change to feel agaïn ... "


Vocea lui magica m-a acompaniat in momentul in care simteam ca urma sa ma prabusesc, vindecandu-mi aripile ce pareau gata sa ma paraseasca. Ma ajuta sa ma inalt sus... , mai sus,... din ce in ce tot mai sus... Nu trebuia sa ma tem de impact, deoarece aveam certitudinea ca el nu m-ar fi lasat niciodata sa cad . M-ar fi salvat cu pretul vietii, m-ar fi putut apara de tot ce imi provoca rau. Era EL , ingerul si demonul meu, fericirea si tristetea mea, iubirea si deziluziile mele.

Cand am terminat de cantat, eram amandoi palizi, constienti de sentimentele care ne facusera s-o luam razna. Multimea ne aplauda in extaz, dar noi eram cu mult prea preocupati unul de altul pentru a-i mai observa pe ceilalti. Nu ma puteam gandi la nimic altceva, mai ales cand mana lui catifelata ma mangaia.
S-a apropiat de mine, cuprinzandu-mi talia cu bratele-i puternice. Si-a apropiat fata de a mea, astfel incat am reusit sa-i simt respiratia ce se ingreuna cu fiecare secunda. Buzele-i palizi , ca de ceara, se apropiau lent de buzele-mi rosii, facandu-mi obrajii sa o ia razna.
Buzele noastre se doreau cu o asemenea ardoare, incat am crezut ca nimeni nu ne va putea desparti din acea imbratisare, nici macar moartea. Insa, ca de obicei, m-am inselat. Chiar in momentul in care marele meu vis era pe cale sa devina realitate .....

- Sakura!!! Sakura! ... Ai fost grozava !
Doamne , cat de tare m-am urat cand l-am vazut plecand cu acea tristete profunda intiparita pe chip, regretand apropierea plina de dorinta dintre noi. De ce a trebuit sa fie asa?! De ce a trebuit sa ne fie intrerupt momentul magic? .... De ce tocmai de... de Kiba?!

[chrissta]

8. Noi doi... Dragoste sau deziluzii?

Kiba... Kiba... La naiba ! Nici acum nu am reusit sa ma impac cu ideea ca Kiba mi-a stricat primul moment romantic. Nici dupa atatia ani, nici dupa atatea sarutari fierbinti, nici macar acum nu am putut sa uit starea pe care mi-o produsese Sasuke. Nicicand n-am mai fost asa, nici macar in prezenta lui. Niciodata nu i-am mai dorit buzele cu o asemenea ardoare, desi doar pentru a le simti gustul ma trezeam in fiecare dimineata.
In acea secundele care au urmat atunci, Kiba m-a strans intr-o imbratisare puternica, vorbind ceva ce nu eram in stare sa percep in acele momente. Nu in timp ce-l priveam pe el indepartandu-se cu capul in pamant, luand cu el toata magia pe care o produsese. Mi-as fi dorit sa-l urmez, sa-l imbratisez,sa-i mangai parul atat de moale , sa-i prind mainile intr-o stransoare vesnica... , dar n-am facut-o. N-am avut curajul necesar pentru a-l urma atunci, am ramas alaturi de Kiba , care imi vorbea, privindu-ma ingrijorat :

-Sakura ! Sakura ! SAKURA !!! Esti bine!?
L-am privit cu ochii plini de dezamagire, incercand sa mimez un zambet, care a iesit mai fals decat doream, dupa care am soptit primele cuvinte care mi-au venit in minte, incercand din rasputeri sa-mi inabus tremurul din voce si lacrimile ce-mi intepau ochii.
Evident, nu m-am descurcat nici pe departe , dar macar Kiba a inteles ca nu era momentul sa ma ia la intrebari... si ca Sasuke era motivul tacerii mele.

Zilele care au urmat au fost goale, reci, triste... Am stat singura, inchisa in camera mea, fara sa-mi pese de sfanta sarbatoare care trebuia petrecuta cu cei dragi. Nu-mi pasa de nimic in perioada aceea, doar de el, de ingerul meu.
Nici macar o clipa nu m-am gandit la prietenii mei, care incercasera de atatea ori sa ma scoata din casa. Nici chiar la Hinata, care , constienta de depresia mea, incercase de nenumarate ori sa ma faca sa zambesc, fara niciun rezultat.
Poate ca asta a fost motivul pentru care a facut acel lucru...

Era ultima zi din an, iar eu eram in aceiasi stare de depresie , care se adancea cu fiecare bataie lenta a inimii. Priveam peretele alb, poate la fel de alb ca pielea lui fina . Ma adanceam in ganduri , fredonand cu mintea versurile care ne-au unit :

"Oh it tears me up
I tried to hold on but it hurts too much
I tried to forgive but it`s not enough
To make it all Ok "

... cand un sunet puternic, stresant, m-a trezit din visare...

- Da ?!
Am raspuns in graba, incercand sa-mi imaginez ce dorea Hinata de la mine ... O alta iesire pe care aveam s-o refuz ?!
Am fost uimita total cand i-am auzit vocea emotionata, plina de incantare . Uimirea mi s-a accentuat in clipa in care mi-a spus motivul apelului sau.

- Sakura... Buna ! Uite, ma gandeam ca e ultima zi a anului si nu ar trebui sa stam singure acasa. M-a sunat Itachi si m-a intrebat daca nu vrem sa mergem la petrecerea lor , la el acasa. TE ROG !
Petrecere ?! La Itachi acasa?! Fratele lui Sasuke ?! Doamne, numai gandul la el, m-a facut sa ma rosesc brusc si sa imi pierd controlul asupra vocii. Am acceptat, desigur, fara sa fiu constienta de ceea ce vorbeam. Am realizat ca promisesem ca urma sa ma duc la petrecere, abia cand Hinata mi-a zis ca urma sa vina la mine la 20 :00.

In disperata mea criza de timp, am incercat sa ma aranjez intr-un timp cat mai scurt. Evident, nu mi-a iesit atat de bine pe cat ma asteptam, dar pentru asta o aveam pe Hinata , care, vazandu-ma in starea aceea de disperare amestecata cu emotii , a decis sa ma ajute ea in a-mi alege o tinuta cat mai draguta si o coafura care sa ma avantajeze.
Inainte de ora 21 : 00 , eram gata , aranjata atat de frumos, incat nici macar eu nu ma mai recunosteam. Se vedea de pe atunci priceperea Hinatei in legatura cu moda.
Atunci, la rugamintile ei, am acceptat sa port pentru prima oara ceva elegant : o rochie neagra, pana la genunchi, cu un decolteu avantajos , care-mi venea perfect. M-a obligat chiar si sa-mi inlocuiesc tenesii cu niste platforme negre, care se potriveau de minune cu rochita. Paru-mi era prins intr-o coada , facandu-ma sa par ceva mai matura. Eram frumoasa...

Odata ajunse la casa familiei Uchiha, am fost placut surprinsa . O casa cu un etaj, de un alb imaculat, se intindea in fata ochilor mei, provocandu-mi un zambet in coltul gurii. Copacii dezgoliti de frunze o ingrajdeau , dand un aspect salbatic, rupt dintr-un film de epoca. Negura deasa inconjura totul in jur, incercand sa inghita lumina ce izvora din casa .
Hinata a batut scurt la usa, iar, in cateva secunde, un baiat inalt, cu parul negru, destul de lung, si ochii la fel de negrii, ce semana izbitor de tare cu Sasuke ne-a deschis, afisand un zambet cald.

- Hinata ! Buna ! Ma bucur ca ai reusit sa ajungi ... Si ai adus si o prietena...
Ultima replica a spus-o atunci cand privirile ni s-au intersectat , incercand sa-si pastreze tonul politicos.

-Sakura, Haruno Sakura , colega mea de clasa si , totodata, cea mai buna prietena.
Hinata a raspuns in locul meu, eu fiind cu mult prea stanjenita pentru a spune ceva. Baiatul din fata-mi semana atat de tare cu Sasuke, incat doar privindu-l ma imbujoram usor. Totusi, nici atunci, nici acum, n-am reusit sa simt pentru Itachi nimic altceva decat prietenie . Itachi a fost ca un frate pentru mine, care m-a sprijinit necontenit in iubirea-mi disperata pentru fratele sau.

- Itachi.
A raspuns scurt, strangandu-mi mana intr-un mod prietenesc, ce m-a facut sa ma destind cat de cat. Nu suficient de mult, caci imaginea lui Sasuke imi distrugea toata siguranta de sine.
Din fericire, cateva ore nu l-am intalnit. Ajunsesem sa fiu ingrijorata de absenta lui. Ma intrebam cum de putea sa lipseasca de la propria lui petrecere, in timp ce mii de scenarii, care mai de care mai terifiante, imi apareau in minte. "Daca patise ceva ?"
Cat de inocenta eram... Am realizat-o putin dupa ora zece, cand el a aparut la brat cu o bruneta.
L-am privit luptandu-ma cu lacrimile, la fel ca prima oara, cand o sarutase pe Ino, simtind din nou acel gol imens in suflet... M-a privit pierdut , incercand parca sa alunge imaginea mea .
Eram din nou singura, apasata de o tristete imensa, ce-mi invada toate simturile. Nici macar Hinata nu era langa mine in acel moment... disparuse subit cu Itachi . Nu aveam pe nimeni alaturi, care sa-mi spuna ca viata merge mai departe. Doar ego-ul meu, care ma sfatuia sa trec peste EL, sa incerc sa uit . N-am reusit s-o fac singura, bineinteles, asa ca m-am ajutat de primul lucru pe care-l aveam la indemana : alcoolul.

[†♥ ⓓⓐⓡ ๔คгкภєรร ⓓⓐⓡ♥ †]

Yupii.......sunt prima :yes:
Ce pot sa spun, mai lasat cadeobicei fara cuvinte.
Hinata cu Itachi? wow se incing lucrurile pe aici :))
Imi pare singer rau pentru Sakura. Cum a putut Sasuke sa ii faca una ca asta. Trebuia cel putin ca sa prevada ca Sakura putea veni si ea acolo. Probabil Sasuke a vrut ca sa se razbune pe Sakura intr-un fel pentru ca ia furat inima si nu i dadea imagini de suferit deoarece o vedea pe Sakura impreuna cu Kiba.
Si ori cum mi-a placut foarte mult. Mult spor la scris si pune cat mai repede urmatorul capitol.
Ja Ne :bye:

[Kazuki]

Neah ce face omul din plictiseala (:| deci sa vedem.

In primu lrand descrierea aceasta a detalilor legate de haine si sentimente ma sufoca,mai adauga si tu putin dialog,naratiunea e monotona si plictisitoare.
Aceeasi poveste: Sasuke demonul ce o insala pe Sakura ingerul,absolut plictisitor,mai bine zis copie difela a anime-ului unde Sakura biata de ea suspina in vise dupa Sasuke iar Ino filtreaza cu el.Nu sunt o fana a acestui cuplu insa ai putea veni cu un comportament al personajelor ceva mai original,in fiecare fic Naruto vezi acelas comportament: Sasuke pasiv,Sakura indragostita => Happy End + nunta = copii sau cine stie.
Apoi din nou,inteleg ca aveti o imaginatie bogata,insa fiecar personaj trebuie sa fie exagerat de bogat cu limizine?Nu ar putea sa fie un om de rand insa fericit si de putinul pe care il are,sau macar sa fie un om normal,o familie i ncare parintii lucreaza si ...etc.
Ceva evenimente in afara de faptul ca Sakura e depresiva si nu stie altceva decat sa planga iar Hinata consoarta ei incearca s-o faca sa zambeasca.

Inca ceva,hai sa fim seriosi daca cei doi s-au sarutat ?N-ai pomenit de asa ceva decat foarte putin,nici n-au fost evenimente cand s-au putut indragostii unul de altul.Fic-ul este pe jumatate plictisitor din cauza lipsei de evenimente.Mia bine ai pune accentul pe mai multe evenimente si personaje,sa descri actiunea si sa ai putin mai multa naratiune,iar despre dialog ce sa spun?Aici aproape ca lipseste.Incearca sa faci o legatura intre descrierea literara,naratiune si dialog.La tine 80% este doar descriere,15 % naratiune si 5% dialog.

Nimeni nu-i perfect,insa aici e o insiruire de cuvinte,unele dintre ele nici macar neavandu-si rostul.Fraze puse aiurea,sari de la ceva la altceva /:)

EDIT: daca aveti ceva cu mine da-ti PM,oricum n uma intereseaza,pute-ti sa ma si injurati.

[Isis-Zeita iubirii]

Imi place foarte mult continuarea, mai aveam p[utin si plangeam la unele scene.
A fost minunat!!!!!!!!!! Descriere ai avut si dialogul nu a fost sec.
Greseli de tastare nu sunt. Imi place foarte mult, abea astept continuarea,si...sper sa fie cat mai repede. Ador ficul tau!
Soo...Gambate and spor la scris!!!!!!!!!!!
P.S. Sa vi repede cu nextuuuuuuuuu

[chrissta]

Hiyono , nu stiu daca tu chiar intelegi, dar ficul acesta e scris de mine, cu ideile mele, iar eu sunt cea care decide cata naratiune sau cat dialog sa puna.
Si ti se pare tie ca eu am zis ca doar Sakura e cea care sufera?! In dragoste si in razboi sufera toata lumea.
Cat despre frazele puse aiurea, ar trebui sa te mai apuci si tu de citit... poate asa intelegi cate ceva din ceea ce am scris.
Descriere legata de haine , huh ?! Am spus de vreo 2 ori cu ce se imbraca, iar imediat ai sarit si tu. Si nu a fost deloc amanuntita (daca era, iti spuneam si ce fel de chiloti poarta).
Si logic ca am descris mult sentimentele, doar e un lext descriptiv...

Eu am vrut-o pe Sakura bogata, nu inteleg ce probleme gasesti tu in toata chestia asta. Ce-ai vrea, sa spun ceva de genu : " Ea e Sakura Haruno, fata ce cerseste la coltul strazii. " ?!

Daca citeai totul de la capat, aflai ca ceea ce am facut e o povestire in rama, iar Sakura din prezent nu mai este cu Sasuke.

Eu scriu din perspectiva Sakurei, deci , fiind Sakura, nu aveam de unde sa stiu cand s-a indragostit Sasuke de mine.

Si nu, inca nu s-au sarutat.

In plus, daca nu-ti place, nu trebuie neaparat sa citesti.
Totusi, ma bucura critica ta. Nu am de ce sa te injur sau ceva de genu pentru simplul fapt ca ti-ai dat cu parerea. Nu toata lumea gandeste ca mine, deci e ceva normal sa nu-ti placa. Poate ca tu pui mai mult accent pe actiune... Mie-mi place descrierea...