Once upon a time- Gravitation [Yaoi and normal couples]

[aoixtenshi]

Off topic: Salutare! M-am gandit sa mai scriu si eu ceva.
Doar nu ati uitat ca asta e pen-ultimul capitol, nu? Dar nu va speriati, voi mai scrie cateva sezoane dupa acest prim sezon in care am invatat atat de multe "trucuri de scriitor" de la voi.

Cap. 8- Disperare fatala (Partea II)

Zilele de vara treceau cu repeziciune in marea metropola japoneza.
Astfel, luna august isi facu aparitia in urma "suratelor" ei varatece, caldura soarelui si a vazduhului crescand cu fiecare zi, ora, minut si poate chiar secunda.
Intr-un birou din compania N-G era liniste si pace. Ciudat nu-i asa? La cat de multa galagie ea acolo de obicei....
Dar in acea zi, nici unul dintre cei doi, fie energicul si candva... nebunaticul Shuichi Shindou, fie frumosul si excentricul novelist Yuki Eiri.
Asa ca, lipsiti de energie, cei doi stateau relaxati pe doua scaune, incercand sa se minta unul pe celalalt ca oboseala nu-i putea "atinge", acest lucru fiind insa imposibil si cei doi continuand sa leneveasca, pana cand soneria de la telefonul vocalistului incepu sa sune, trezindu-i din "visare".
-Yuki, telefonu'...., spuse Shu adormit, crezand ca telefonul novelistului este "vinovatul" trezirii lor bruste.
-Nu e al meu. Eu nu-mi pun melodiile tale la ringtone, duda! il mustra novelistul.
-Bine, bine! Lsa-ma sa raspund, mai! ii replica obraznic Shuichi.
Shu ridica aparatul de culoare argintie care vibra si suna necontenit.
-Da...., raspunse el plictisit.
-Buna.... iubire.... ce mai.... faci? ii raspunse tremurand si cu pauze in vorbire nimeni alta decat sotia lui.
-Ah.... Tu erai. Credeam ca e Tohma sau poate Ryu sau Hiro.... sau poate oricine altcineva ce are ceva important sa-mi spuna si care se grabeste sa zica ce-are de zis si poate care vorbeste si coerent, nu? i-o taie Shuichi.
-Ma ierti... eu doar vroiam sa-ti spun.... sa te rog.... adica... diseara o sa vin la companie... si sa mergem... impreuna... acasa, vrei? ii replica ea timid.
-Am de ales? Vino daca vrei..... oricum n-am nimic de facut, deci poti veni pe la 6. Iti comvine? continua el pe un ton superior.
-Multumes, iubitule! ii spuse ea, un zambet sters aparandu-i pe chipul palid si melancolic, dar atat de angelic.
-Lasa dulcegariile! Sti ca nu-ti permit sa-mi vorbesti asa! o mustra cu duritate vocalistul.
-Ma scuzi.... ne vedem disera! incerca ea sa incheie.
-Pa! inchieie vocalistul, dupa care un ton de ocupat se auzi strident pentru auzul fin al Mellissei.
-Ce dorea, "doamna" ? il intreba plictisit novelistul.
-O tampenie. Nici ea nu cred ca stie de ce m-a sunat, dar cert e ca trebuie sa plec devreme azi. Ma scuzi! ii lamuri Shuichi curiozitatea iubitului sau, terminand cu niste scuze deoarece ei nu vor mai avea timp pentru relatia lor in acea zi.
-Nu ma supar. Mergem sa mancam? il intreba apoi novelistul, schimband brusc subiectul.
-Desigur. Sunt lihnit! ii raspunse Shu, afisand unul din rarele in, ultima vreme, sale zambete.
-Si eu sunt lihnit. Dar nu de foame...., isi expuse Yuki punctul de vedere, zambind pervers.
-Yuki! reusi sa spuna vocalistul inrosindu-se ca o adolescenta timida.
-Ce? Nu pot sa-i fac avansuri iubitului meu? spuse novelistul scotandu-i limba.
- Nebunule! spuse in soapta vocalistul.
Intre timp insa, in vila vocalistului, Mellissa plangea cu lacrimi amare si triste care parca ii ardeau ochii inchisi la culoare.
Isi iubea mult sotul si relatia lor fusese buna la inceput dar tot timpul era... Yuki si mereu... Yuki prezent in viata lor.
In acele momente de tristete, tanara isi amintea momentele disperate din ziua logodnei lor cand acelui Yuki, barbatul pe care-l ura atat de mult, i se facuse rau parca intentionat.
Astfel, ura ei crestea in fiecare moment, facand-o sa lupte pentru a-l castiga pe sotul ei.
Curand veni si dup-amiaza, momentul zilei cand Suichi pleca alaturi de sotia lui si Yuki ramase in birou, primind un telefon surpriza de la nimeni altul decat Tohma Seguchy.
-Salut, Yuki! il saluta blondinul de la celalalt capat al firului.
-Buna! ii replica novelistul care isi arcui spatele pe spatarul scaunului, punandu-si picioarele pe birou si pregatindu-se pentru o discutie lunga cu prietenul sau.
-Auzi, Yuki?
-Din 1978, Tohma!
-Ce rimeaza cu "ochi negri" ? il intreba apoi.
-Daca vrei sa-i scri surorii mele o poezie de dragoste sa sti ca ochii ei sunt albastrii si nu negri.
-Nu vreau sa scriu poezii! Doar n-am innebunit sa ma fac poet peste noapte, nu? ii replica Tohma.
-Ai dreptate.... dar totusi la ce iti trebuie? il intreba curios Yuki.
-Scriu o noua melodie pentru "ai mei" Ryu si Noriko, iar melodia se intituleaza "Behind Black Eyes".
-Oh! Atunci mult noroc la scris, draguta! il incuraja Yuki.
-Multumesc, voi avea nevoie. La revedere, Yuki! Sau cum se spune pe la noi... bye, Yuki!
-Bye! ii raspunse si novelistul.
"Ce nebun! Nu mai are ocupatie...." gandi novelistul zambind.
Dar nu apuca sa-si termine gandul ca telefonul lui suna, cineva de la spital anuntandu-l ca Shuichi si nevasta lui au avut un accident de masina.
Yuki nu mai percepu tot mesajul ci doar fugi ca un apucat prin firma strigand ca Shuichi e ranit si adunandu-i in jurul sau pe toti prietenii lui Shu, carora le povesti cu greu cele intamplate.
Mai tarziu, se adunara cu totii la spital, locul in care aveau sa-l gaseasca pe dragul lor prieten, din fericire doar cu cateva vanatai si zgarieturi "acompaniate" de o ruptura de glezna.
-Il puteti vedea, dar nu toti ci doar o persoana mai importanta care sa-i aline durerea.... pentru ca din nefericire... domnul Shindou tocmai a aflat ca si-a pierdut sotia.
-Yuki, du-te! spusera ceilalti in cor.
-Desigur...., raspunse novelistul miscat de ultimele intamplari.
Intrand in salon, Yuki isi zari iubitul ce statea pe marginea patului cu capul plecat si ochii inchisi din care picurau lacrimi.
-Iubire! spuse Yuki mergand la el si imbratisandu-l strans.
-Yuki...., ii sopti el plangand.
-Sunt aici. Nu mai plange! ii spuse novelistul sarutandu-i parul roz precum florile de ciresi.
-Yuki, ma simt groaznic! izbucni Shuichi, plangand cu sugituri.
-Vom depasi asta impreuna, Shuichi. Promit! ii spuse novelistul, strangandu-l la piept pe vocalist.
Shuichi suferea dar in bratele novelistului se simtea protejat de orice durere din inima lui.

[Yaku-chin]

MOAMA.....deci shu asta e :)) e nebun rau....si in ce fel vrobeste cu viitoarea raposata:))....in fine..ma bucur k melisa sau cum o chema:))...a disparut din peisaj...dar nu puteai sis sa o elimini si u intrun mod mai tragic:))) sa o chinuiesti si u un pic mai mult:D:x o:D....oricum tot yuki a ramas yuki....hmm sis-ule vreau sezonu viitor cat mai repede:((....il astept succesi si bafta!

[Miyaki]

tare capitol felicitari chiar ai talent si sti sa scri e nu prea imi pare rau pentru moartea melisei e bine ca a disparut din peisaj acum yuki si shu au drumul deschis spre implinirea fericirei
sper ca ultimul capitol din acest sezon sa vina cat mai repede si sa bagi si putina "actiune " intre cei doi indragostiti
bafta si mult succes in continuare

[aoixtenshi]

Off topic: Thx de comm-uri fetelor si sper sa comentati cu totii la acest capitol final.
So, ja ne pe 16 aprilie cu un nou sezon, bye!!

Cap. 9- Finalul mult asteptat

Trecuse aproximativ o luna de cand Shuichi fusese externat din spital si chiar daca starea lui fizica era perfecta, psihicul ii era la pamant.
Dar intreaga poveste o putem auzi mai bine din gura novelistului Yuki Eiri, care fiind frustrat de ultimele intamplari se hotari sa-i vorbeasca prietenului sau Tohma Seguchi:
-Buna, Tohma...., spuse novelistul cu un glas stins.
-Hey, Yuki! Ce-i cu vocea asta? Doar acum totul a revenit la normal si esti cu Shuichi. Ce s-a mai intamplat? continua Tohma din capatul celalalt al firului, un zambet milos aparandu-i pe chip cand folosi tonul prietenos.
-Tohma... tu zici ca sunt cu Shuichi si pe de-o parte ai dreptate dar pe de alta parte.... relatia noastra era mai buna cand sotia lui traia.... cum sa-ti explic? ii spuse aproape soptit novelistul.
-Cum adica nu esti cu el si cum adica era mai bine cand traia Mellissa? Explica-mi! ii replica nerabdator Seguchi.
-La naiba, Seguchi! Eu si Shuichi nu am mai fost impreuna de cand a murit sotia lui! De atunci se tot invinuieste pentru moartea Mellissei, nu mai doarme prea mult si abia mai mananca, ca sa nu mai spun ca el, iubitul meu, nu ma lasa nici macar sa-i sarut buzele, d'apoi sa-l ating si sa fie macar o noapte al meu, nici nu mai vorbim! Intelegi, Seguchi sau vrei sa-ti desenez?! isi spuse Eiri oful.
-Pai cred ca am destula minte ca sa inteleg si in plus cred ca te pot ajuta.... Adica ce-ar fi daca l-ai lua prin surprindere pe baiat? Doar sti ca n-ar putea sa-ti reziste! incheie pe un ton siret Seguchi.
-Oh! Asta suna interesant.... si apropo... scuze ca am tipat la tine.
-Nu-i nimic, Eiri. Dar acum ar fi mai bine sa negandim la ceva pentru Shuichi, nu-i asa?
-Asa e! Multumesc Tohma!
-Nici o problema, amice! Pentru asta sunt prietenii.
Discutia celor doi prieteni continua dar poate prea tare pentru ca lui Shuichi parca i se taiara picioarele cand trecu pe langa biroul novelistului si-l auzi pe acesta spunand cu o voce uimita si destul de impresionata "Cat de romantic!"
Deci are deja pe cineva... nici nu ma mir, doar am fost mult prea rece cu el in ultimul timp... insa putea sa imi spuna... si totusi nu cred ca ar fi vrut sa ma raneasca mai mult desi imi arde sufletul sa-l stiu cu altcineva. Si ce sunt astea? Lacrimi.... oare plang din cauza lui? Dar Yuki pare fericit si eu mi-am promis ca nu o sa mai plang. Dar oare o sa mai zambesc vreodata? , gandi rozaliul vocalist in timp ce se indrepta spre usa de la intrare.
Shuichi isi incalta o pereche de pantofi, isi lua jacheta si cheile dupa care striga:
-Eu am iesit! si astfel pleca inainte ca novelistul sa vin in hol sa-si iaramas bun sau macar sa-l intrebe unde merge sau cand se intoarce.
-Ma rog...., isi spuse novelistul. Cred ca am timp sa aranjez planurile pe care le am pana vine el.
Intre timp, Shuichi se plimba cu masina pe soseaua din afara orasului Tokyo.
Geamul de la usa soferului era deschis, astfel incat vantul putea sa fluture parul de culoarea ciresului ce se potrivea de minune cu ochii albastrii precum cerul noptii ce stateau deocamdata ascunsi in spatele unor ochelari fumurii de soare ce se asortau de minune cu jacheta lui de culoarea verde-metalic si pantalonii lui albastri facuti din catifea.
Pentru vocalist, acea plimbare era menita sa aduca liniste dar mai multa agitatie se crea in mintea si mai ales in inima lui cand se gandea ca novelistul ar putea fi acum in bratele altcuiva, asa ca hotari sa se intoarca acasa.
Dar cand ajunse acasa gasi toata casa intunecata, mai putin dormitorul, de unde se vedea lumina.
Shuichi se apropie cu pasi tremuranzi si mii de temeri in suflet, dar cand deschise usa dormitorului ramase stupefiat sa vada camera candva simpla, acum plina de lumanari parfumate cu suavul parfum al vaniliei ce era acompaniat de mireasma parfumului de trandafir ce erau asezate peste tot, mai ales pe cuvertura rozalie ce acoperea patul. Facu cativa pasi dar apoi simti ca este apucat de talie si se intoarse pentru a intalni privirea blanda si plina de dorinta a novelistului.
-Yuki..., rosti el aproape soptit.
-Nu mai spune nimic, Shuichi, deoarece numai gandul ca as putea sa mai stau macar o noapte fara sa-ti simt pielea catifeleta, parul matasos si parfumul tau care m-au innebunit inca din prima noastra noapte impreuna ma face sa imi pierd mintile pentru ca eu te iubesc din adancul inimii mele. Cer prea mult? ii spuse novelistul pe un ton trist dar totusi plin de speranta.
-Yuki si eu te iubesc si te voi iubi mereu dar...
Insa inainte ca Shu sa-si termine propozitia, Eiri ii cuprinse buzele intr-un sarut pasional care ii facu pe amandoi sa tanjeasca si mai mult unul dupa celalalt.
***
Orele trecura insa si dupa ceva vreme, pe un pat acoperit de lenjerie roz se odihneau doua trupuri.
Novelistul nu dormea insa, parca veghind somnul iubitului sau in timp ce ii mangaia fata cu ajutorul unei petale de trandafiri care il facu pe Shu sa deschida usor ochii.
-'Neata, iubire! ii spuse Yuki zambind.
-Buna..., ii raspunde Shuichi zambind sters.
-Imi place cand zambesti..., continua Eiri.
-Numai datorita tie voi zambi mereu.
-Stiu.... Si ma bucura asta! ii replica novelistul dupa care il saruta pe frunte si apoi incepu sa-i sarute gatul si pieptul, in timp ce corpul vocalistului tremura sub fiecare sarut al iubitului sau.
***
Dupa acea noapte fierbinte, relatia lor reveni la normal si chiar se imbunatatii.
Shuichi reusise sa se si impace cu formatia lui si asfel a revenit si la lucru in N-G Company, bucurandu-i pe toti.
Insa intr-o anumita dup-amiaza lucrurile aveau sa devina si mai bune pentru solist care iesea in oras ci iubitul sau, dar novelistul stia ca acea nu este numai o simpla iesire.
Au mers la un restaurant luxos unde servirea a fost impecabila apoi s-au mai plimbat pana cand au ajuns in fata unui copac din parcul in care se intalnisera.
-Shuichi iti mai amintesti de copacul asta? spuse novelistul aratandu-i scrijelitura "S+Y=Love" inscriptionata pe copac.
-Cum as putea sa uit? Doar e copacul nostru. Dar de ce am venit aici? intreba Shu curios.
-Pentru asta, spuse novelistul scotand din buzunar o cutie micuta din care lua un inel pe care-l potrivi cu grija pe degetul iubitului sau. Ia spune, Shuichi: vrei sa te casatoresti cu mine? il intreba novelistul cu un zambet larg pe chip.
-Bineinteles ca vreau! ii raspunse intuziasmat, dupa care urma un sarut lung pentru cei doi.
Acum nimic nu-i mai putea desparti.

THE END

[love_anime]

WOW! Splendid, atat de romantic:x:x mi-a placut foarte mult ficul tau, iar finalul a fost divin. Mi-a placut la nebunie, nici greseli nu am vazut. Te pup:* si sper sa ma mai delectez cu un fic scris de tine. Bye:*

[Elusive wolf]

Hey ! Chiar ai talent...
Vad ca iti place ft. mult Gravitation , si ca poti fructifica pasiunea pentru acest anime ! Acum, daca ma lasi sa iti aduc un mic comentariu ... poate ca mi se pare , dar nu cumva folosesti cam mult dialog ? in fine , rezultatul conteza ! Imi place mult, si astept noul sezon! :)
Spor la scris ! Ja ne !

[Yaku-chin]

whhhhhhhhaaaaaaaaaaaaaaaa de ce sa sfarsit primu sezont?:(((( ce frumos a fost :((( si atat de romantic si frumos si etraordinar si minunat si nu mai am cuvinte:X super il iubesc pe sho si pe yuki...:X
Sper sa inceapa in curand nou sezon bafta si succes:X

[chrissta]

Buna!
Am trecut si eu pe la ficul tau abia la final.
Mi-a placut atat de tare, incat imi pare rau ca s-a sfarsit (parca cu mult prea devreme), dar ma si bucur pt k am aflat finalul.
Imi surade ideea ta , cu Shu casatorit si Yuki mort de dorul lui. L-ai facut pe blond mult mai romantic.
Sper sa mai citesc si alte ficuri yaoi de-ale tale.

bye bye

[aoixtenshi]

Off topic: Helloha! Am revenit mai devreme deoarece nu mai am rabdare sa-mi exprim gandurile nebunesti, so enjoy this:

~Once Upon a Time II- Prolog: Amintiri Dureroase~

De cand am inceput liceul au trecut douazeci de ani dar amintirea acelei zile de septembrie este inca vie pentru mine.
Imi amintesc cum am fost sculat de glasul mieros al mamei mele si apoi cum am imbracat uniforma cea noua pe atunci si cum am plecat ca de obicei cu parul meu saten, ciufulit si menit sa-mi blocheze vederea, deoarece atunci nu era nici un hair-stylist interesat sa ma aranjeze cum este acum.
Am coborat scarile in fuga impideicandu-ma aproape de pantalonii mult prea lungi.
Tot drumul a fost de altfel parcurs in ritm alert deoarece nu doream sa intarzii chiar din prima zi si in plus eu eram tot timpul panicat si agitat fara motiv.... si acest lucru nu prea s-a schimbat nici cand am crescut deoarece energia este inca atuul mea numarul unu.
Ajuns in curtea liceului m-am intalnit cu cea mai buna prietena a mea de atunci si poate si de acum, pe nume Noriko.
Ea era doar un copil, deoarece avea doisprezece ani dar pe mine nu ma interesa pentru ca acel copil de pe-atunci avea sa devina aliatul meu cel mai bun cand va creste.
I-am facut cu mana stiind ca va veni la mine in fuga ca de obicei, cu buclele ei de culoarea orhideelor unduindu-se la fiecare miscare ce-o parcurgea, si ca va incepe sa-si impuna amuzantele ei pareri care dau si acum deliciu convorbirilor noastre.
Am discutat cu ea pana cand am fost chemati la alinierea pe clase si apoi am aflat si premiera, sau mai degraba tragedia, ce avea sa se petreaca in acel an si anume ca in acel an elevii de clasa a IX-a vor primi cate un insotitor din clasa a X-a ca sa le explice diferitele chestii pe care nu le inteleg despre liceu.
Am ascultat plictisit crezand ca va trebui sa stau toata ziua in prezenta unui tocilar care isi va expune niste pareri mai ceva ca ale lui Noriko.
Dar spre surprinderea mea, insotitorul pe care-l primisem arata chiar bine... poate prea bine... dar asta ramane un mic secret deoarece daca el m-ar auzi acum ca inca am aceasta parere probabil imi va trage una instant.
Dar sa revenim la prima intalnire pe care am avut-o cu acel baiat care avea sa ramana una dintre cele mai importante persoane ale vietii mele pentru mult timp.
-Ryuichi Sakuma? intreba el in timp ce se apropie de mine cu un zambet sincer pe chip.
-Da... Eu sunt! i-am raspuns examinandu-l din cap pana-n picioare.
Privindu-l cercetator am realizat pe moment ca avea parul de culoarea razelor de soare, ochii mari si verzi precum smaraldele, iar hainele lui... ei bine tipul chiar purta uniforma pe care mai rar o intalneai la un elev trecut de primul an scolar.
-Ma asculti? intreba el apropiindu-se de mine si privindu-ma nedumerit.
-Ah... pai da. Scuza-ma! Ce spuneai? i-am replicat destul de rusinat pentru ca ramasesem in extaz de prima data cand il vazusem si acest lucru nu-mi prevestea nimic bun.
Apoi el continua:
-Pai.. am uitat sa ma prezint. Eu sunt Tohma Seguchi, am saisprezece ani... imi place sa cant la pian si din cand in cand sa ies in oras... Tu nu imi spui ceva despre tine? ma intreba apoi cu un glas mult prea calm.
-Despre mine... ei bine nu sunt atat de multe lucruri de spus... doar sti ca am cincisprezece ani si ca invat aici.
-Dar mi-ar prinde bine si alte informatii, nu crezi? imi spuse chicotind.
-Nu cred ca am ce sa iti povestesc deoarece in afara discutiilor pe care le port cu o pustoaica de doisprezece ani ,care e de altfel si unica mea amica, eu nu mai fac altceva.
-Ei bine vom vedea noi ce talent se ascunde in tine pe parcurs, Ryuichi Sakuma. Dar acum mai bine ai merge la ore, incheie el pe un ton serios de aceasta data.
***
Zilele de scoala treceau rapid pentru mine in compania noului meu amic dar trebuie sa mentionez si ca el chiar si-a pus planul in aplicare si m-a ajutat sa-mi descopar talentul; m-a ajutat sa descopar muzica, lucrul care ma va face fericit pana cand voi trai clipa de-apoi.
Dar poate nu asi fi descoperit muzica daca nu era el si pentru asta o sa-i raman dator pe vecie, fredonand adesea refrenul cantecului pe care l-a compus pentru a ma ajuta sa-mi descopar vocatia.
Playing this song for my love
It's a perfect beat to be heard
Listen up and you will see
This' a love song played by me:

I sing a song for my love, for that lovely feeling;
I sing a song for my love, for that human being.
I sing a song for your heart,
For everything that doesn't make your life hard;
I sing a song for everytime you don't have to cry,
For your soul which is trying to fly...

I sing a song for my friends,
For the people I like the best
And I'm singing it for you,
Hoping that you'll like it too.

Acest refren pe care-l fredonez adesea... el l-a facut pentru mine si toata viata ii voi fi recunoscator, inima mea apartinandu-i pe vecie.
***
Imi amintesc insa si de primul nostru concert... ce mai noapte!
Imi amintesc cum mi-am capatat noul look si noua personalitate de vedeta, desi nu m-am considerat niciodata un star sau o persoana importanta, nearatandu-mi personalitatea adevarata, afisand o masca rece si de nepatruns in fata fanilor mei.
Primul meu concert a fost un succes total si toate cu ajutorul "relatiilor" cu diferiti oameni din inalta societate pe care le avea Tohma, sau Kitten , cum ii spuneam pe-atunci din cauza comportamentului sau subtil, ca de pisica.
Dar toata prietenia noastra si toate momentele petrecute unul alaturi de celalalt cat si dragostea frateasca pe care ne-o purtam unul altuia la acea vreme, au disparut intr-o singura noapte si cel mai rau este ca toate s-au dus in noaptea care ar fi trebuit sa fie cea mai fericita din viata noastra dar inevitabil s-a transformat in ceea ce a fost defapt, un lucru pe care nu ar trebui sa il mai afle nimeni si din care nu-mi amintesc decat sfarsitul si anume dimineata de dupa aceea, cand m-am trezit dezbracat intr-o camera straina, si apoi cum am privit nedumerit cateva secunde hainele mele din noaptea precedenta ce erau aruncate pe podea.
Atunci nu erau decat felurite intrebari in mintea mea pe care nu le puteam descifra din cauza durerii de cap datorata betiei de la petrecerea de dupa concert.
Mi-am strans genunchii la piept si mi-am sprijinit capul de ei incepand sa plang cu lacrimi nevinovate de copil.
La auzul scancetelor mele, usa s-a deschis si eu, cu ochii inlacrimati, l-am privit pe amicul, prietenul si "fratele" meu, Tohma care statea in prag, plangand la fel de rau ca si mine, lacrimile scurgandu-i-se de pe cipul angelic pe gat si apoi pe bustul lui perfect, parca scluptat ce era gol, el fiind pe jumatate dezbracat.
-Ryu.... iarta-ma! spuse printre lacrimi dupa care ma imbratisa strans.
I-am simtit durerea si m-am refugiat in bratele sale.
Nu stiam ce se intamplase dar stiam ca nimic nu v-a mai fi la fel dupa acea noapte misterioasa.
In timp, mintea mea a inceput sa aiba unele sechele din cauza acelei nopti pe care mi-o puteam aminti cat de cat mai limpede si comportamentul meu... ei bine am inceput sa ma comport ciudat, facand orice lucru ce imi aducea placere.
***
Anii au trecut si starea mea nu s-a schimbat prea mult dar intr-o zi, soarta avea sa-mi dea o sansa pentru a-mi implini scopul de a fi insfarsit alaturi de cel pe care-l iubesc in ciuda istoriei noastre incarcate cu o amintire neplacuta si multe remuscari, regrete, ganduri triste.

[love_anime]

Ma bucur foarte mult ca ai revenit mai devreme, deoarece eram foarte nerabdatoare. Sunt si mai bucuroasa de faptul ca i-ai inclus si pe membrii Nittle Graspar in fic. Mi-ar placea foarte mult ca Ryu sa fie cu Tohma. Am observat cateva greseli de tastare, cine nu face( eu sunt campioana), dar imi place prea mult ficul ca sa ma impiedic de ele. Sper sa postezi continuarea cat mai repede. Spor la scris si kisses pana data viitoare:*.