Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

Capitolul 29 Dilema

Valentina sta picior peste picior pe fotoliul din limuzina si ii priveste pe Shuichi si pe varul ei . In lumina slaba din masina , care atenueaza culorile, asemanarea lor este si mai evidenta.
La randul lui , Shu priveste cu ochii mari spre lordul de Nolham.Nu-i vine sa creada ca cineva poate sa-i semene atat de bine. Strange putin intimidat mana iubitului sau. Acesta ii cuprinse umerii cu bratul, protector. Poate pentru altii cei doi sunt aproape identici, dar nu si pentru el. Andrew, nu poate fi caracterizat in nici un caz ca fiind naiv si dulce, cum este Shu. Tipul acesta stie bine ce vrea, iar frumusetea si lacrimile sunt, in mod sigur, la coada listei cu armele sale.
Pe Andy toate pare sa-l amuze. La iesirea din port ii ceru soferului sa opreasca si cobora. Valentina il prinse de mana:
-Ce ai de gand sa faci?
-Am afaceri de rezolvat! Esti gazda in castel pentru prietenii tai si pentru colegii de cruaziera.
-Andy! ! ! !
-Pa!Poate ne vedem diseara . . . Vin cu mama si Iulia.
-Bine! Pa!
Dupa ce masina a pornit Eiri a intrebat nelemurit:
-Vom vizita castelul Nolham? Parca era un altul in program . . .
Fata incepu sa rada:
-Pai nu mergem la castelul tatalui lui Andy, ci la cel al bunucii mele. " Gladiola castel " este resedinta oficiala din Anglia a familiei noastre, dar Andy si mama lui, Athena, fiind cetateni ai regatului unit si avand rezidenta permanenta aici se ocupa si de castel. Dar eu si el avem acelasi drepturi asupra castelului pentru ca mama lui si mama sunt surori.
-Deci esti o lady . . . sopti Shuichi
Val il privi perplex . . . Se scarpina in cap si paru ca se gandeste o clipa.
-Da . . . Am dreptul la acest titlu . . . dar nu m-am gandit la asta niciodata . . . nimeni nu-mi spune ''lady'' . . . titlul se mosteneste in familia mea atat de fate , cat si de baieti iar fetele isi pastreaza titlul si dupa casatorie . . . Nu conteaza daca sunt ''lady'' sau" printesa ", sunt doar titluri mostenite. Eu prefer titlurile pe care le pot dobandi prin propriile merite.
Ofat adanc si apasa un buton:
-Emilian!
Vocea soferului se auzi:
-Da , Alteta!
-As vrea sa ajung inaintea colegilor mei de cruaziera. Vreau sa ma schimb pentru aceasta vizita.
-Sigur ca veti ajunge la timp , Alteta voastra!

Masina ajunse foarte curand in fata unui maiestos castel medevial. Podul mobil se cobora si masina intra in interior. Yuki , care a mai vazut castele medievale europene, este destul de calm, dar iubitul sau priveste cu nesat tot ce este in jurul lui. La randul ei Valentina pare incantata de aceasta reactie. Zambi si il ruga pe Alex sa se ocupe de prietenii lor pana se schimba ea.
Curand un autocar plin cu cei care participa la cruaziera se aparu. Masina se opri in apropierea podului mobil, unde toti au coborat, inclusiv Jessika. Privesc incantati frumosul castel. Un valet a venit si a vorbit cu ghidul, apoi i-a condus inauntru. Din curtea interioara, din care limuzina a disparut, au intrat in cladirea propriuzisa, apoi in holul principal. Aici , pe scara monumentala, a aparut Valentina. Poarta o rochie din matase crem croita in stilul celor purtate in evul mediu . Pe cap are o peruca avand o coafura adecvata costumului. Arata atat de diferit de imagine ape care o avea pe nava, incat toti o privesc uluiti, iar veche ai adversara este prima care pare fascinata de noua aparitie . Nu ii vine sa creada ca tipa in jeans si tricouri, care era sa-i stalceasca fata si porbabil ii eliminase garda de corp , este tipa serafica ce sta pe scara si le ureza bun venit. Nu poate sa-si dezlipeasca privirea de ea, ii pare ca priveste o fiinta coborata din legendele medievale.
Intr-un colt al holului Eros priveste incruntat spre acea individa . Simte sentimentele confuze ce o bantuie si nu intelege. Este adevarat ca de-a lungul timpului mai facuse el erori si sagetile nimerisera alaturi cu tinta, dar acum nu facuse nici o gresala. '' De ce individa aia se amorezeaza de Val? Este complet aiurea. '' Ii transmise telepathic ce se intampla, iar pe ea paru sa o amuze '' Nu-i nimic! Poate e mai bine asa. '' '' Eu nu sunt convins ca a renuntat la Andrew. Pentru ea este o partida buna .'' " Foarte bine ."
Fata isi continua prezentarea castelului, nestingherita de privirile Jessikai .Ca o adevarata gazda isi conduse musafirii prin toate incaperile castelului si le povesti amanunte interesante despre fiecare in parte.
Mai tarziu autocarul parasi parcul ce inconjara castelul.J esica ramase cu ochii lipiti de zidurile castelului. Chiar inainte sa plece grupul lor, la castel sosise si Andrew impreuna cu o doamna foarte frumoasa si o fetita, probabil mama si sora lui.
Toate cele trei persoane care si-au gasit loc in inima ei,f ermecatorul si exoticul solist, nobilul si arogantul mostenitor al contelui de Nolhan si tipa ciudata si uluitoar de frumoasa care a sfidat-o fara urma de teama, erau unul langa altul pe puntea mobilla. In sufletul ei este furtuna . Pe Shuichi il doreste pentru ca el i-a opus rezistenta, Andrew ar fi pentru ea cea mai buna solutie pentru o casatorie, iar Val o face pur si simplu sa simta ca-i ia foc tot corpul. Daca macar nu s-ar cunoaste intre ei . . . Ce poate face ea acum? Ce sentiment sa urmeze? Satisfactia de al avea ca amant, macar o noapte, un tip atragator, dar intangibil, ambitia de a se marita cu un lord englez, sau dorintele nebuneesti pe care i-le starneste '' Alteta sa , pintesa de Havilla ''. Oare ce o fi si Havilla aia? Dar nu conteaza! Printesa acestei tari sau ce o fi i-a starnit o ura mistuitoare care s-a transformat intr-o la fel de mistuitoare dorinta. Poate pentru prima data in viata ei lacrimi de neputinta ii curg incet pe obraz. In viata ei nu a fost niciodata intr-o asemenea dilema. Ce va face? Ce va alege? Ar trebui sa se maturizeze si sa-si asigure un mariaj cu un barbat care sa-i si placa si sa fie si pe placul familiei ei, adica de neam bun su foarte bogat. Va renunta la incercarea de a-l cuceri pe Shu, iar Andrew pare sa fie cel care se va bucura de atentia ei, dar foarte probabil si Valentina se va bucura de acelasi tratament.

Cand ajunse in cabina ei de pe nava , ceru imediat sa-i fie pregatita cada pentru baie. S-a dezbracat si a pus pe ea doar un halat pufos . Cand a fost anuntata ca gata baia, merse si turna in apa un spumant foarte scump, cu aroma de mosc. Agita apa pentru a se forma cat mai multa spuma, isi lasa halatul sa cad ape podea si intra in apa fierbinte si parfumata. Lasa spuma moale sa-i mangaie fiecare centimetru de piele. Se infiora gandindu-se cum ar fi daca trupul suplu si mladios al Valentinei ar fi acum in cada langa ea. De dimineta nici nu se gandise ca cea pe care a plecat urand-o ii va starni asemenea senzatii acum. Lua un burete moale . Incepu sa-se mangaie incet , incet starnindu-si senzatii uluitoare de placere. Scoase mana din apa si stoarse incet buretele, lasand picaturile de apa sa-i cada pe umeri una cate una, in timp ce isi inchipuie ca buzele acelea uluitor de trandafirii sunt cele care o ating delicat. Isi simtii trupul cutremurat de cele mai intense senzatii de placere pe care le simtise in viata ei. Continua sa se mangaie, pana cand totul ajunse la paroxism. A ramas in apa, ametita de tot ceea ce isi provocase singura pana ce apa a inceput sa se raceasca. Si-a clatit corpul si parul, apoi s-a bagat in pat unde a adormit epuizata.
Fara sa aiba habar de ce a fost in stare sa starneasca in trupul detestatei individe, Valentina sta pe terasa celui mai inalt dintre turnuri. Le arata prietenilor ei supebul peisaj care se poate admira de aici. In partea de nord se zaresc foarte departe muntii, mai mult ca niste pareri, decat ca niste forme de relief in sine, in est se intinde o padure imensa,I ar la sud dincolo de limita parcului se afla orasul. La vest , nu foarte departe se intinde marea. Pot zari portul si chiar vaporul cu care calatoresc.
-Este minunat! Tu ai copilarit aici?
-Nu . . . Aici este aproape un muzeu. Nici nu a fost prea mult locuit. Cred ca doar mama, sora si fratii ei au locuit aici intr-o iarna, cand nu au putut ajunge acasa in vacanta de iarna, din cauza unui viscol puternic. Eu nu am avut acest ghinion . . .
-Ghinion?
-Da. Ei se intelegeau bine, dar eu am fost colega de scoala cu Andy, fratele meu Liviu si sora mea Cristina . Nu sunt chiar persoane cu care sa-ti doresti sa petreci sarbatorile. Norocul meu ca am fost acolo doar in ultimul an si ca am avut prieteni buni . . . si ca nu am fost colegi de clasa. Hai sa coboram la masa! Matusi mele ii place sa fie toata lumea prezenta cand incepe masa.
-Stii . . . spuse Eiri, ea seamana foarte mult cu unul dintre medicii care l-au operat pe Shu . . .
Fata incepu sa rada:
-Iar celelalt seamana cumine . . .
Cei doi o privesc uluiti, dar ea contimua:
-Pai sunt Valentin Avila si Lucian Avila, adica fratii mamei mele. Ei sunt doua perechi de gemeni Adelina si Valentin a fost prima pereche nascuta,apoi Athena-Lucian. Andy este necajit ca el nu a avut un frate geaman, sau o sora geamana, dar poate ca are . . . acela ai fi tu Shuichi.
-Pentru ca semanam atat de bine?
-Nu doar , ci si pentru ca sunteti nascuti in aceeas zi . . . 16 aprilie . . . si acelas an. Matusa mea a fost convinsa ca va naste gemeni, dar Andrew s-a nascut singur si este convinsa ca acel copil s-a nascut in alta parte. Acum crede ca acel copil esti tu, Shu-chan.
Baiatul cazu pe ganduri o clipa, apoi zambi:
-In ziua in care ea a pierdut un copil, eu mi-am pierdut mama. Ea a murit la nasterea mea . . . A fost ceva neasteptat, nu a stiut decat foarte tarziu ca asteapta un copil. Poate matusa ta are dreptate si trebuia sa fiu copilul ei.
Mai tarziu , in camera cu peretii imbracati in matase de culoarea frunzelor ce cad in toamna si mobilata in stil baroc, Eiri isi cuprinse iubitul in brate:
-Ti-ar fi placut sa traiesti aici?
-Da . . . dar nu te intalneam pe tine.
-Cum sa nu . . . suntem meniti sa fim impreuna.Si . . . Stii ca nu te-am sarutat de aproape douasprezece ore.
-Da? Probabil din cauza asta am si uitat cum este sa saruti . . . Ma ajuti sa-mi amintesc, Yuki?
Acesta zambi si il ridica asemeni unui copil. Il duse in barate pana la patul masiv si-l aseza pe cearceaful de matase fina. Incepu sa-l sarute si hainele lor zburara curand pe covorul gros. In camera vegheata de razele lunii se mai aud doar gemetele lor de placere.

[Argenta]

Capitolul 30 Iubire...a Paris
Shuichi se trez brusci din somn. O mana ii acopera fata. O clipa il stapani o groaza cumplita, dar isi reveni repede. Nu s-a intamplat nimic , de fapt. Iubitul sau s-a intors in somn si mana lui i-a nimerit peste fata. O indeparta cu grija sa nu-l trezeasca, dar fara succes. Acesta deschise speriat ochii:
-Te-am lovit?
-Nu , iubire, dormi! i-a spus zambind si l-a sarutat usor pe buze.
Dar Eiri nu mai are chef sa doarma. Il cuprinse in brate si-l saruta lung pe gura, apoi incepu sa coboare pe gat si pe umeri. Savura incet gustul sfarcurilor si continua coboratea , combinand-o cu mangaierea celor mai intime zone. La inceput, Shuichi ar fi vrut sa reactioneze, dar senzatiile pe care atingerile iubitului sau le provoaca sunt atat de intense, incat nu este in stare sa faca nici un gest macar. Se lasa,macar pentru un timp, in voia lui, paralizat de placere.
Pe Eiri il amuza sa-si domine complet iubitul si sa-i savureze fiecare tresarire si fiecare geamat. Continua sa-i sarute fiecare centimetru de piele pana cand simti ca nu mai rezista prea mult.In momentul in care se opri, Shu se dezmetici, ii cuprinse capul in maini si il saruta explorandu-i fiecare particica a gurii. De asta data micutul cantaret se hotara sa devina stapan pe situatie folosind sarutari si mangaieri.Scriitorul isi simti corpul tot o valvataie si ar fi dorit sa-l aiba in acel moment, dar iubitul sau il respinse o clipa cu un zambet inebunitor pe buze, doar pentru a-l trage iar spre el si a-l mangaia tandru. Repeta acest joc de o delicioasa cruzime pana sintii ca Eiri este pe punctual de a-si pierde complet mintile. Abia atunci ii ceda.
Explozia de placere a fost atat de intensa, iar oboseala care i-a cuprins atat de puternica, incat somnul a pus stapanire pe amandoi aproape instantaneu.
Ceva mai tarziu Eiri s-a trezit ametit din somn. Privi spre iubitul sau. Acesta doarme si o raza de luna ii cade pe chip, facand trasaturile lui uluitor de dulci. Nu reusi sa-si invinga dorinta de a-l strange in brate. Gestul lui il trezi .
-De ce nu dormi, Yuki?
-Pentru ca privesc cea mai dulce fiinta din lume.
Shuichi zambi . Intinse mana il mangaie pe obraz, apoi il saruta scurt pe buze.
-Tu esti cea mai dulce fiinta din lume . . . Dormi . . . maine mergem in vizita la doamna aia . . .
-Ce doamna?
-Val a spus ca maine o vizitam pe doamna Mona-Lisa . . .
Scriitorul nu-si putu stapani rasul. Printre hohote isi stranse iubitul in brate si-l saruta pe frunte.
-De ce razi, Yuki?
-Val a glumit . . . Avrut sa spuna ca mergem la muzeul Luvru .
-Da? ! ? . . . Vai ce bine! Nu aveam chef de vizite simandicoase, murmura somnoros si isi propti capul de umarul lui si adormi imediat.
Eiri il mangaie pe par, apoi saruta mana care il mangaiase pe obraz. Un clinchet usor se auzi. Pe incheietura delicata straluceste stins o bratara din aur alb si galben lucrata ca o impletitura , replica ceva mai mare a verighetelor lor. A cumparat-o dupa amiaza de la un magazin de bijuterii intalnit in plimbarea pe care au facut-o prin Paris.
Ceilalti turisti din cruaziera au vizitat in prima zi muzeul Luvru, sau mai bine zis intr-o jumatate de zi. Si el si Valentina au spus ca este o jicnire sa aloci atat de putin timp pentru unul dintre cele mai uluitoare locuri din lume. Argumentul ghidului ca nu au cazare in Paris decat pentru o noapte nu a tinut in fata fetei. I-a spus sec acelei doamne ca nu este o problema, familia ei are cate o resedinta in fiecare oras important din lume. In apropierea ei se afla Jessika si o sorbea pur si simplu din priviri. Tot comportamentul ei li se parea complet aiurea. Dupa ce zile intregi il vanse pe Shuichi , acum o vana pe Val, dar se comporta altfel. Doar sta in apropierea ei si o privea pierduta si nu zicea absolut nimic. Parea sa-I soarba fiecare cuvant si sa cerseasca putina atentie.
Dupa ce ii servise ghidei argumentul cu resedinta familiei ii intrebase si pe ei doi daca vor sa mearga la hotel, sau vin cu ea si Alex. Raspunsul lor fusese fara echivoc, asa ca ii condusese la o limuzina asemanatoare cu cea pe care o folosisera in Anglia. Soferul se purtase cu ea la fel de protocolar ca si celalalt si ii condusese pana la o cladire foarte eleganta, situata in cel mai luxos cartier al Parisului. Spre deosebire de castelul de ev mediu din Regatul Unit, cladirea acesta este super moderna. Are o arhitectura futurista si este dotata cu cele mai noi gadgeturi. Peretii sunt dintr-un material translucid, care permite schimbarea culorii dupa dorinta ocupantilor fiecarei camere. Valentina i-a rugat sa aleaga singuri camera pe care o prefera, iar ei au ales-o pe cea mai ciudata. Mobila nu sta pe podea ci este prinsa cu un fel de stalpi metalici de tavan, ceea ce da un aer de cabina extraterestra camerei. Shuichi a fost entuziasmat de aspectul incaperii. Topaise ca un copil prinre obiectele de mobilier studiindu-le pe fiecare in parte. L-a lasat sa se bucure si sa se prosteasca un timp, apoi au plecat la plimbare prin oras.
Eiri a mai fost la Paris, dar iubitul sau a privit totul cu ochi mari si mirati. Tot timpul s-au tinut de mana. Shuichi, pentru prima data in aceasta calatorie renuntase la pantaloni trei sferturi si la tricourile tipatoare pentru o tinuta ceva mai eleganta decat de obicei. Imbracase un pantalon negru de jeans si o camasa de matase asortata cu parul lui. Scriitorul nu intelesese de facuse asta si nici micutul solist nu avea un raspuns , pur si simplu asa simtise ca trebuie sa faca. Dar Eiri crezuse de cuviinta ca trebiue sa-l tina mai aproape de el decat cu alte ocazii, pentru a fi fara echivoc faptul ca fermecatarea fiinta ii apartine doar lui. Bun cunoscator al Parisului, romancierul isi plimbase iubitul prin toate locurile pe care le iubeste in acest oras si sa-i povesteasca despre fiecare in parte lucruri interesante. Acesta l-a privit cu ochii mariti de admiratie pentru cunostintele pe care le stapaneste cel pe care il adora. In timpul acestei plimbari descoperisera si bijuteria ce luceste acum la mana cantaretului. Bratara era in vitrina unuia dintre magazinele intalnite in periplul lor. Shu privise zambitor bijuteriile etalate pe suporturi din catifea neagra.
-Ai vazut ceva dragut? il intrebase.
-Doar o bratara care seaman cu verighetele noastre.
Eiri il trasese de mana inauntru si cumparase imediat frumoasa podoaba. Nu permisese vanzatoarei s-o ambaleze, o prinsese imediat pe mana iubitultui sau. Aerul dulce si innocent din privirea lui mirata il facuse sa-I prinda barbia cu degetele si sa-l sarute chiar in mijlocul magazinului.
-Ai inebunit, Yuki! ? suntem intr-un magazin . . . soptise cantaretul .
-Da,pentru ca tu reusesti sa ma inebunesti in fiecare clipa,ii raspunsese zambind.Nu fi atat de temator...Suntem la Paris,in orasul iubirii.Nu intereseaza pe nimeni ca te sarut in public.
Privise in jur si,intr-adevar ,nimeni nu pare interesat de iubirea lor.
Cand soarele a inceput sa se coboare spre apus, romancierul a considerat ca pimbare lor a ajuns la punctual culminant. S-a luat iubitul de mana si l-a dus pana la turnul Eifel. Aici au urcat pana la cel mai inalt nivel. Shuichi s-a apropiat de balustrada incantat. Inserarea a cuprins complet orasul si incet, incet mii de luminite au inceput sa se aprinda conturand bulevarde si stradute, case si cartiere intregi. Cumva seamana foarte bine cu panorama ce se vede de pe terasa apartamentului lor. Simti un dor imens de acasa. Vru sa-i spuna acest lucru si sotului sau, dar cand se intoarse se trezi in fata unui barbat la fel de inalt si de blond ca acesta, dar avand o cu totul alta figura. Necunoscutul il intreba ceva zambind prietenos. Pentru ca tipul vorbeste in franceza cantaretul nu a inteles, desigur nimic si a palit speriat ca nu intelege ce este intrebat si ca nu stie unde este iubitul lui. Necunoscutul se ingrijora vazandu-l atat de palid si il prinse de umar de teama ca va lesina. In acelas moment Eiri a aparut si Shuichi s-a refugiat , foarte speriat langa el. Scriitorul schimba cateva cuvinte cu individual necunoscut, apoi a dat mana cu el si celalalt a plecat.
-Ce vroia,Yuki?
-Te-a intrebat cat este ceasul, nimic mai mult, apoi s-a speriat, credea ca iti este rau. A spus ca erai foarte palid.
-Nu stiam unde esti . . . si nu am inteles ce spunea tipul acela . . . cred ca m-am speriat, se scuza.
-De ce te-ai speriat? Unde credeai ca am plecat?
Cantaretul lasa privirea in podea rosind. Reusise, pentru a cata oara ,sa se faca de ras si mai grav, sa-l faca pe iubitul sau sa se simta prost. Acesta nu parea sa fie afectat de cele intamplate, ci mai degraba amuzat. Ii mangaie cu blandete obrazul impurpurat.
-Shu, esti atat de prostut uneori . . .
Gestul lui a fost interpretat ca o dojana, nu ca un alint si dupa doar cateva secunde s-a vazut nevoit sa stearga lacrimile fierbinti ce brazdeaza cel mai iubit chip. Il forta sa ridice capul si-l saruta lung pe gura.
-Nu sunt suparat pe tine. Uite . . . aici este un restaurant. Nu vrei se luam cina la inaltime?
-Dar Val spunea ca la acest restaurant se rezerva o masa cu saptamani inainte...
-Tocmai de asta am rezervat o masa aici din ziua in care am perfectat actele pentru cruaziara.
Au mancat la o masa de la care au putut admira in voie superba panorama a orasului .
Acum, aproape in zorii , Eiri isi tine iubitul adormit in brate, il saruta inca o data si se cuibari in asternuturile fine si moi. Urmeaza o noua zi, poate mai obositoare ca precedent, pentru ca trebuie sa-i faca o vizita doamnei Mona-Lisa.

[Argenta]

Capitolul 31: Durerea din amintiri (partea I)

Autocarul isi urmeaza drumul prin ceata. Shuichi sta cu capul pe umarul iubitului sau, care doarme . Se simte cumva ciudat. Cruaziera lor s-a transformat, de un timp incoace, intr-o excursie pe uscat. Vaporul a avut o defectiune greu de reparat, asa ca au fost nevoiti sa faca o escala nesteptata in Genova, iar de acolo , pentru ca aveau destul de asteptat pana sa-si poata relua calatoria, au plecat cu autocarele spre Verona. Au plecat foarte devreme dimineata, asa ca majoritatea turistilor dorm.
Drumul este acoperit de o ceata ciudata, care pare ca se ridica din pamant. Vizibilitatea este mai mica de un metru. Aceasta pacla ciudata pare sa se lipeasca de geamurile laterale ale autocarului, iar cantaretului ii este aproape frica privind peisajul acesta. De catva timp a inceput sa aiba niste vise foarte caudate, in care se face ca este el, dar isi simte corpul foarte ciudat, ca si cum nu ar fi corpul lui. Atunci se simte cuprins de un fel de disperare, ca si cum in el s-ar da o lupta teribila intre un sentiment cald de iubire si cel de vinovatie. Stie ca iubeste si ca acea iubire este una interzisa. Alteori este in compania unui barbat despre care stie ca este iubitul lui si care, la fel ca in realitate este Yuki . . . si totus nu arata ca Yuki. Isi spun vorbe de dragoste si se iubesc pe ascuns, ca si cum ar comite o monstruasa ilegalitate. De fiacare data se trezeste din somn speriat si confuz, dar ii este teama sa-I spuna iubitului sau ce se intampa. Problema cea mai mare este ca cele doua tipuri de vis se tot repeata . A ajuns sa-I fie frica sa mai adoarma.
Ce nu stie Shu este ca in spatele lui in sufletul Valentinei se da o alta lupta. Sta pe bancheta autocarului cu ochii inchisi si oare ca doarme, dar de fapt din mainile ce par case odihnesc pe genunchi rasare rasare o aura de lumina albastra, protectoare care inconjoara autovehiculul si are concentrarea maxima pe Eiri si pe iubitul lui. Alex o priveste ingrijorat. Ii simte incordarea, dar nu poate sa o ajute cu nimic momentan.
Mai in spate cu un scaun se afla un barbat. Nu a mai calatorit cu ei pana acum, dar nimeni nu pare sa bage de seama acest lucru. Este cel cu care Valentina s-a intalnit pe malul mari inainte de debarcarea in Regatul Unit, adica nimeni altul decat Eros, zeul iubirii. Priveste si el, trist si ingrijorat spre fata care ii este de, fapt nepoata. Atunci cand , dupa plecarea din Monaco, au fost anuntati ca vor face o escala la Genova, iar de aici au sa faca o calatorie cu autocarul pana la Verona, Alex si Valentina au inteles ca este ceva in neregula. Ei tocmai renuntasera la ideea de a vizita acest oras impreuna cu amicii lor. Considerasera ca este prea periculos sa agite apele si sa readuca la viata evenimente de mult apuse. Atunci se hotarase si el , sa se alature turistilor. Facuse sa creada toata lumea ca era de la inceput pe vas si unii aveau chiar amintiri in care era inclus. Valentina il privise neincrezatoare. In urma cu mult timp, el nu fusese in stare sa-i protejeze,d e ce sa aiba ea incredere in el acum? Defectarea vasului si neasteptata calatorie sunt drumul care ii conduce spre o capcana care de doreste fara iesire. Intalnirea cu shamanita intunericului nu a fost decat un fel de avertisment, sau poate un test. Cineva anume dorea sa testeze vigilenta celei mai tinere Fiice a Avilor si se folosise de Jessyka prntru a o introduce pe Natasa pe vas in apropierea lor. Isi aminti ce vorbisera la plecare din Genova:
-Individa aceea nu facea decat ceea ce stramosii ei au facut la Verona candva. Atunci fara interventia Claudiei as fi fost si eu mort. Acum rudele ei cer razbunare.
-Tipa era slaba. Ar fii trebuit sa stie ca sangele meu nu este de baut . . . Au cerut sa intrevina Inaltul Consiliu?
-Da . Au cerut '' dreptate '', iar Alesander sa nu faca parte din juriul care va judeca moartea Natasei.
-Nu am fost anuntata ca sunt judecata pentru crima.
-Pai nu esti jucecata si nu vei fii. Au dat gres! ii raspunsese el razand. Era nevoie de o entitate suprema a luminii in juriu si . . . cine crezi ca l-a inlocuit pe unchiul meu?
-Inalta doamna . . . Amaterasu -Omi-Kami . . . nu i-a placut faptul ca cei care au fost consacrati ei in aceasta viata,erau implicate . . .
-Mai mult . . . a invocat legea introdusa de Maya, Mira , Silva, Iana si Bristena.
-Inviolabilitate Fiicelor Avilor . . .
-Da . . . asa ca moartea Natasei era meritata si daca ai fi fost tu autoarea, nu era nicio problema. Au fost avertizati ca daca indraznesc sa te atace , pedeapsa va fii rapida si fara echivoc.
-Ne astapta la Verona . . .Lor nu le pasa de acest avertizment . . . Si conul energetic va fii complet pana ajungem acolo. Vor sa ne ucida pe toti!
-Sunt entitate a iubirii, nu a razboiului, nu ma compar cu voi doi in cazul unei lupte, dar stiu bine sa folosesc un arc . . . si sagetile mele pot trimite un shaman langa fantoma lui. De data asta nu voi mai pierde in fata lor.
-Nu ai avut ce face atunci. Erau prea multi. Fara tine era mai rau. De data asta nu va fii ca atunci! Claudia nu avea puterea de acum, era un om, care lupta cu puterile ei de aleasa a zeilor, dar acele puteri erau limitate fata de ceea ce fiecare dintre noi poate acum.
Nu-ti face grij! Nu pot fii invinsa atat de usor cum cred ei . . .
Acum Eros o priveste zambind trist: '' Da . . . Tu nu esti doar cea de a treia Fiica a avilor . . . Esti maestra a noua arte magice. Cea care nu a fost infranta niciodata . . .Vei reusi . . . sper.''
La randul sau Eiri nu doarme. Sta cu ochii inchisi si-l tine pe Shu cu mana dupa umeri ii simte incordarea. Nu are de unde sa stie, dar are vise identice cu cele ale iubitului sau. In vis este tot barbat si este la fel de indragostit de Shuichi, doar ca iubitul sau este . . . fata. O fata superba cu ochii la fel de violet ca si acum , cu un chip la fel de dulce si par lung, ciocolatiu. Imaginea aceasta angelica se amestecatot timpul cu imaginile unor lupte incare ei sunt amestecati. Vede fiinta ce o iubeste luptand sa apere iubirea lor cu la fel de multa energie ca atunci cand il protejase de gloantele acelui nebun. Apoi vade cum ii tine trupul inert in brate, stiind ca a murit si hotarandu-se sa moara la randul sau. Si undeva . . . se aude mereu strigatul unei femei disperate, aproape inecata in plans: ''Nu! Nu! Nu! ! ! ! ! ! ! ! '' Era cidat ca vocea semana cu cea a Valentinei si chipul ei ii vanea in minte de fiecare data . . . sau poate nu era ea . . . Ceva ii aducea aminte de ezcursia facuta cu mama lui,cu Kenshin si Shuichi la Izumo . . . la femeia din ultimul templu vizitat . . .Si nu stie de ce se gandeste la toate astea.
In Verona vin mereu turisti si toti viseaza sa calce pe unde au calcat candva cei care au dat un nume iubirii perfecte. Toti se reped sa invadeze balconul care a fost martorul iubirii julietei si a lui Romeo. Toti privesc ca ametiti cladirile, strazile, gardurile, cerul gandind ca pe acolo au trecut si ei.
In balconul uneia din cele mai vechi cladiri din oras sta nebagata in seama de multimea ce se grabeste spre celebrul balcon o femeie. Nimeni nu ar putea spune despre ea ca este batrana, din contra, ca este in floarea varstei. Este inalta si supla, are parul saten, lung pana dincolo de talie, ochii usor migdalati, caprui si trasaturi ingeresti. Poarta o tunica ce ii vine pana aproape de genunchi si o pereche de pantaloni. In picioare poarta sandale romane. Tot ce poarta este alb, mai putin funda ce ii leaga lejer parul la spate si cea care ii strange talia, care sunt din matase albastra.
Inchise ochii si ofta. Oamenii se grabesc spre un loc unde cred ca s-a defasurat celebra tragedie, fara stie ca totul se petrecuse cu mult inainte de data in care credeau ei ca s-a petrecut sip e alta strada, in alte case si in alt balcon. Ea insa stie . . . ea a fost o parte din poveste. A incercat din rasputeri sa-i salveze, fara a reusi . . . Aproape isi pierduse ea insasi viata in acea incercare disperata. Iar ceea ce urmase fusese un adevarat calvar. Din cei pe care complotul ii viza atunci doar ea supravietuise cu un pret pe care nu oricine l-ar fi putut plati. Cei care i-au inpins prietenii la moarte si-au luat pedeapsa atunci, pe loc, cei care au gandit capcana, ceva mai tarziu,atunci cand ea,printesa augusta a imperiului i-a invinuit de compot impotriva familiei imperial, cel care le-a comandat sa faca asta . . . inca nu a platit. Nu conteaza, va plati si el pana la final.
Acum prietenii ei se intorc aici, unde au fost fericiti si unde au suferit. Pana in acest moment a reusit sa-i protejeze de moarte, dar nu si de suferinta, azi insa capcana se inchide iar si in ea au intrat de buna voie alte fiinta dragi. Lupta se va da iar . . .
O mana asezata pe umarul ei ii intrerupse gandurile. Zambi barbatului ca ii mangaie bland parul. E mai inalt de cat ea , blond, cu ochii verzi si trasaturi de o frumusete fara cusur.
-De ce iti faci atatea griji? Val, Alex si Eros sunt cu ei. Va fii bine . . . ai sa vezi!
-Promisesem ca-i voi apara . . . Erau doar niste copii . . .
-Iar tu erau doar un om . . . Ai facut tot ce era posibil atunci si dupa . . . ai facut imposibilul . . . Le-ai pastrat amintirea vie si ai transformat tragedia lor in cea mai celebra poveste de iubire.
-Nu eu, ci englezul acela care le-a pocit numele si le-a modificat si povestea si timpul in care s-a intamplat.
-In esenta este la fel. Poate adevarul nu avea un impact atat de mare.
-Da,spuse ea cu gandurile tot la ce s-ar putea intampla in doar putin timp. Au calculat bine . . . conul energetic va fii complet aici. Un calcul mai bun ca data trecuta. Acum schema cu pastararea amintirii nu va mai functiona. Un calcul bun.
Alesander rase:
-Si pe Val au luat-o in calcul?
-Sigur ca da, doar au trimis-o pe Natasa s-o testeze.
-Si au afalt . . . Ce au aflat de fapt?!.. . . .Nimic sau mai rau. Au in calcul un element cu valoare prost interpretata. Poate iesii dezastuos pentru ei.
-Si tu ai facut niste calcule.
Tu cum ai luat-o in calcul? . . .
-Ca pe o necunoscuta . . .
Il privi uluita:
-Necunoscuta? ! ? Este nepoata noastra!
-Da . . . Dar nimeni nu a pus in corpul unei fiinite noua tipuri diferite de lumina si apoi sa o supuna presinii la care Val va fii supusa azi.
-Deci ai incredere in ea ca ii va invinge ?
-Sigur. Necunoscuta nu este daca ii va infrange, ci doar ce va ramane din ei .

[Argenta]

Capitolul 31 (partea a doua)O lupta dincolo de timp

Autocarul se indreapta cu viteza spre intrarea in Verona. Soarele a gonit ceata care stapanise ferestrele autovehiculului la inceputul drumului. Toti calatori vorbesc despre incredibile seansa pe care o au sa viziteze casa Julietei. Singurul care nu este prea incantat este Eiri. El a mai fost la Verona si alta data, a mai vizitat celebra casa si nu a fost prea entuziasmat. De fapt a evitat cat a putut sa revina in Verona, pentru ca de fiecare data cand a fost aici a avut cosmaruri cumplite, la fel ca cele pe care le are in ultima vreme. Il stranse pe Shuichi cu bratul pe dupa umeri, protector:
-Esti fericit ca vei vedea Verona?
-Da! Nu este grozav?
-Este . . .
-Nu pari prea convins. Stiu ca tu ai mai fost aici . . . Si Val este nemultumita . . . De ce nu va place Verona? intreba el nefericit. Ati putea sa fiti mai incantati!
Din spatele lor Valentina ii aseza o mana pe umar.
-Nu te intrista, Shu: Daca tu esti incantat de aceasta vizita vom incerca si noi sa fim veseli. Nu-i asa Yuki?
-Ba da! Linisteste-te, Shu! Nu suntem suparati ca mergem la Verona.
Il mangaie pe obraz si apoi il saruta lung pe gura, pentru a-i alunga tristetea.

Au ajuns intr-o piata destul de larga. Eiri priveste incruntat in ju . Este chiar piata care ii provoaca dureri de cap si cosmaruri: Piata del signiori. Dupa ce au facut doar cativa pasi in piata au fost intampinati de urari de bun venit. Aici ii asteapta cinci persoane. Trei le sunt cunoscute, fiindca sunt Andrew de Nollham impreuna cu mama si surioara lui. Ceilalati doi sunt un tanar si o tanara. Ea are parul foarte lung, brunet, legat la spate cu panglici albe si ochii verzi, el este blond, tuns scurt si ochii albastrii. Trasaturile lor sunt aproape identice cu cele ale Valentinei spre care se indeapta amandoi. Fata o imbratisa cu un soi de disperare, iar baiatul ii stranse doar mana intre mainile sale.
-Esti bine? Stii cat de ingrijorati am fost? intreba bruneta.
-Poate tu ai fost. Eu am incredere in ea, zambi blondul.
-De ce sunteti aici? Lucrurile pot scapa de sub contol, se incrunta Val.
-Am primit ordin sa fim aici.
-Inaltul Consiliu . . .
-Pai . . . doar el ne poate porunci peste capul tau.
-Da . . . Doar Inaltul Consiliu al Entitatilor Superioare poate sa faca asta, ofta ea, dar vazu chipul uimit al lui Shuichi si zambi.
Se intoarse catre el si catre Eiri:
-Vreau sa faceti cunostinta cu sora mea Cristina si cu fratele meu Liviu.
Totusi pe buzele Valentinei palpaie un zambet trist:
-De ce sunteti aici? Oare nu aveti incredere ca ma voi descurca singura? intreba ea .
Cristina ii zambi :
-Cum poti sa spui asa ceva? Nimeni in lumea asta mare nu are mai multa incredere in tine decat noi, dar sunt indatoriri ce trec de dorinta noastra. Suntem Cavaleri ai Luminii si Inaltul Consiliu ne-a cerut sa fim aici.
-Cris are dreptate! Ai devenit prea importanta. Existenta ta s-a impletit cu prea multe persoane din prea multe locuri si multi depind acum de tine. Nu putem risca nici macar o secunda viata ta. Inaltul Consiliu ne-a ordonat sa avem grija de tine.
Valentina se incrunta . Stie bine ca nu poate spune nimic daca e vorba de un ordin venit de la cel carora si ea se inclina. Nu o bucura prezenta lor, dar stia ca vor fi aici si este bine ca macar nu sunt decat ei. Singurul lucru care o deranjaza cu adevarat este prezenta Juliei. Fetita nu este pregatita de prima ei lupta adevarata. Simtii constiinta micutei invadandu-i mintea si ii citi supararea ''Am 12 ani , tu erai cavaler la varsta mea! '' Nu are ce sa-i spuna fara sa o jicneasca.Trese adanc aer in piept si isi intinse gandurile in jur in cautarea dusmanului, care sigur se ascunde in apropiere.
Cautarile sale au fost incununate de success . . . sau cel putin se poate spune ca a descoperit prezenta a douazeci de persoane pline de ura si cruzime.
Se intoarse incet spre locul unde acestia se afla,chiar in mijlocul pietei. Acolo stau douazeci de persoane imbracate intr-un soi de uniforme militare de culoare pamantie. Toti sunt inalti si masivi, iar doar privindu-i nu poate spune daca sunt barbati sau femei, ea insa stie ca sunt doar doua femei si opt barbati. Profilul lor mental este foarte asemanator cu cel al Natasei, si sunt, desigur, rudele ei. Zambi rautacios. '' Se pare ca nu le-a ajuns pierderea pe care au suferit-o. Mai au de pierdut niste oameni. '' Stie bine ca a incalca un ordin al Inaltului Consiliu este o sinucidere curate, atat fizica, cat si spirituala. Nu multi sunt cei care au puterea sa comande distrugerea spiritului unei fiinite, dar Consiliul poate. Fara ca zambetul sa-i dispara de pe buze, pasi spre ei. Isi dadu jos de pe cap gluga si atat Shuichi si Eiri, cat si neamurile Natasei incremenira. In fata lor nu sta fata de pe vapor, draguta, independenta si amuzanta. Fiinta ei a suferit cateva transformari dramatice: parul, scurt inainte, este lung pana dincolo de talie, foarte ondulat si e prins pe frunte cu un cerc de argint, urechile au lobii superiori putin alungiti si ascutiti, iar ochii ii sunt mai mari si mai migdalati. Poarta pantaloni de piele neagra si un fel de kimono tot negru, de matase, legat in talie cu o panglica argintie. In picioare are cizme lungi pana la genunchi, iar in maini are manusi. Infatisarea ei este uluitor de frumoasa, dar si periculoasa.
-Cine esti tu? intreba cel mai masiv dintre cei din mijlocul pietei.
-Eu? Sunt Valentina-Maria, fiica Adelinei si a lui Radu si sunt cea de a treia aleasa din Neamul Avilor. Voi . . . cine sunteti?
-Suntem familia Natasei,cea asasinata de tine pe vapor. Am venit sa-i indeplinim misiunea si sa-i pedepsim asasinul.
Valentina ii privi dispretuitoare:
-Imi pare rau pentru voi, dar nu va puteti indeplini misiunea. Rudele mele nu sunt prada nimanui . . . cat despre Natasa . . . un shaman cu porniri vampirice ar trebui sa stie sa nu duca la gura tot ce crede ca este sange . . . si bine ca a murit asa . . .vanatorii de vampiri sunt pe urmele ei de mult . . . eu am invins-o si ea s-a comdamnat singura la moarte, dar . . . cine stie ce ii puteau face cei ce vaneaza bautori de sange . . .

Fara mai spune un cuvant cei doazeci de shamani intunecati atacara, dar rudele Valentinei se miscara mai repede. In doar cateva fractiuni de secunda Athena, Liviu, Cristina, Andrew si Alex au ocupat cinci puncte ala pietei, evacuand cu un gest toate persoanele ne implicate aflete aici. Eros si Julia se plasara in fata si in spatele pe Shuichi si al lui Eiri, iar Val se aseza putin mai in fata, dar tot in asa fel incat sa-i protejeze. O clipa Eiri se intreba cum de a ajuns in aceasta situatie si de ce are impresia ca nu este pentru prima data cand trece prin asa ceva. Shuichi inchise o clipa ochii si imaginea unui alt timp ii veni in minte, aceasi piata, poate cu alte cladiri in parte, dar acelasi loc, o alta lupta. Acelas Eros, dar cu aripi mari de pene albe protejandu-i de arme, alte persoane , trei fete atunci, una blonda, si doua brunete, luptand sa-i apere si o alta fata aratand ca Val ,ca Val cea de pe vaporstand la fel ca azi in fata lor. Iar atacatorii erau si ei la fel ca cei de astazi, acelesi mutre si acelasi comportament, dar hainele erau din blana netabacita complet ce putea cumplit. Stie cumva ca atunci ei si cele trei fete au murit, iar " Val" a fost capturata. E tot ce isi aminteste. Deschise ochii pentru a vadea lupta incrancenata din ziua de azi. Cei cinci care au ocupat colturile pietei infrunta cate doi shamani fiecare, trei shamani vor sa ajunga la ei si sapte o ataca pe Valentina.
Fantomele invocate de cei ce slujesc intunericul incearca sa rupa cercul din jurul piatei, dar nu le este asa usor cum au crezut. Athena , Cristina si Andrew ii infrunta cu jeturi de lumina ce ies din baghete le lor magice, Liviu si Iulia au in mana sabii laser ce taie fara greutate fiinte de carne sau fiinte de eter, iar Alex are doar ambele maini intinse in fata. Adversarii lui nu au apucat sa-si cheme spiritele, caci putesc in aer zvarcolindu-se disperati, prinsi de gat ca intr-o menghina de fier.
Cei ce o infrunta pe Valentina au in fata o sabie facuta din metal alb, cu lama inconjurata de flaceri albastre ce topesc trupul eteric al fantomelor ce o ataca.
Infruntarea este cumplit de violenta si, desi totul este foarte rapid ei vad fiecare miscare in parte si asta este infricosator. Luptand in doi Julia si Eros au reusit, cu spada laser si arcul ce arunca acum nu dragoste, ci moarte sa scape primi de atacatorii lor. Micuta se intoarse zambind spre cei pe care i-a protejat si le spuse:
-Ei . . . totul este bine. Avii nu pot fii infranti!
Exact atunci gestul ei este observat de unul dintre adversarii Valentinei si acesta lansa o sulita de facari spre fetita care si-a lasat spatele neprotejat. Un val de sange tasni din pieptul copilei si un altul ii iesii pe gura, inainte de a cadea la pamant. Lupta se opri o clipa. Chipul Fiicei Avilor se albi si din ochii par sa-i iasa flacari. Desi cu spatele, stie ce s-a intamplat cu Julia si cu un singur gest lua viata celui ce a atacat-o miseleste pe copila. Apoi vru sa se intoarca. Shuichi a incremenit si priveste cum din trupul prietenei sale ies fascicole de lumina de toate culorile, dar intreaga sa fiinta pare cuprinsa de o suferinta cumplita.
Nu mai este atenta la nimic. Un alt shaman vru sa o atace, dar atunci manat de nici el nu stie ce forta , micutul cantaret cu par de culoarea zmeurei coapte se arunca inaintea ei . Intinse mainile in laturi dorind din tot sufletul sa o apere pe fata.
-Gata! rasuna in piata tipatul sau. Eu si sotul meu nu mai suntem marionete prin care intunericul sa loveasca in cei ce ne iubesc si ne apara!
Ati facut asta atunci, dar acum eu nu mai permit asa ceva!
Din ochii lui ies flacari violet si nu pare cu nimic mai slab sau mai nehotarat decat ceilalti. Primul fulger negru ii lovi umarul drept, el nu se misca si un scut de lumina trandafirie se intinse intre bratele sale deschise, respingand orice alt atac.
Lupta paru sa renceapa, dar brusc un raget-muget cu forta unui tunet rasuna in piata si acum toti incremenira. Un nor albastru paru sa umbreasca soarele si Liviu facu o miscare ciudata cu bratele, parca maturand in fata lui. Toti shamanii, taferi, morti sau doar raniti parura sa zboare spre mijlocul pietei si ajunsi acolo se prabusira la pamant. Tipatul Valentinei rasuna acentuat de cladirile de care se lovi:
-Nu,Azur!!!!!!!!!!!!!
Dar in zadar. O palalaie de flacari aurii si albastre strabatu aerul si-i lovi pe shamanii adunati gramada. Miros cumplit de carne arsa se raspandi si cand focul inceta in mijlocul pietei mai este doar o gramada de cenusa.
Cu miscari line o fiinta venita din povesti ateriza in piata Del signiorii din Verona. Un dragon albastru oprise lupta si indeplinise sentita data celor ce traiau pentru a ucide.

[Argenta]

Scuze...capitolul a iesit cu prea mult dialog,dar nu am vrut sa transform ce spune Claudia in vorbire indirecta,ar fi fost prea sintetic.Sper sa ma ietati si sa cititi cu placere.


Capitolul 33 Amintirea altui timp


Shuichi simti ca-i vine ameteala.
In fata sa sta un dragon pe care Valentina il cearta.Nu aude ce spun ,dar cumva stie exact.
Fata ii spune ca nu trebuia sa ucida,iar el argumenteaza ca e dragon si nu putea face altfel.La argumentul ei ca si-au pus in cap tot clanul dragonul pufnise dispretuitor: ''Sunt ultimii. Pe ceilalti i-am terminat acum o ora. ''
Din ce spunea uriasa reptile cu aripi el si sora sa isi rugasera rudele sa-I ajute sa distruga un clan de shamani ucigasi. Familia de dragoni gasise sediul clanului si ii vanase pe toti shamanii negrii. Valentina parea paralizata de uluiala. Nu intelegea de ce au facut asta si cine le premise, dar dragonul era ferm: facusera rau familiei cavalerului ei de multe secole si fusesera agresivi si cu familia cavalerului surorii lui, asa ca fusese singura optiune. Cerusera sa duca la bun sfarsit sentinta rostita de Marele consiliu si obtinusera asta.
Micutul cantaret isi duse mainile la frunte.Pentru el este prea mult. Se prabusi in bratele iubitului sau.

Se trezi incet, si privi mirat in jur. Se afla intr-o camera inalta cu mobilier ciudat.El se afla intins pe un pat foarte inalt.Ceva mai departe,pe un alt pat idemtic doarme Yuki.Ferastra ,care este deschisa si o perdeade panza alba flutura usor.A coborat din pat si a mers spre fereastara . Din colo de ea se intimde o livada de portocali. O clipa pivi vrajit prisajul din fata li, apoi sari peste pervazul ferestrei si se apropie de un portocal.Trase o carca spre el si rupse o floare, pe care o mirosi cu nesat. Un ras cristalin s-a auzit :
-Vezi. . . sunt lucruri care nu se schimba nici dupa doua mii de ani.
A rpivit putin speriat in jur.Pe o patura,la poalele unui pom sta o femeie satena imbracata in haine albe.Seamana foarte bine cu Valentina, dar in mod sigur nu este ea. In mana tine o cupa cu un lichid rosu-sageriu. Ii intinse si lui una asemanatoare.Timid de aseza langa ea si isi inmuie buzele in lichid. Este suc de portocale rosii.
-Probabil ca tu nu mai stii, dar asa faceai si atunci. Sareai ferestra si rupeai flori sa le mirosi.
Intr-o fraciune de secunda intelese cine este acea femeie-prietena lui Midori, cea pe care o intalnise pe munte, la Tempulul Printesellor Stelelor,cea despre care mama lui eiri spunea ca este zeita. Dar in acelasi timp este aceiasi persoana pe care o viseaza de cava vreme. O priveste putin speriat, dar ea ii zambeste:
-Ti-e frica de mine?
-Nu . . . Ar trebui?
-Sigur ca nu . Am fost prietena ta ,mai tii minte?
-Stiu ca te-am intalnit in Mizuno, ca esti zeita unui templu, dar uneori te visez. Visez ca sunt tot cu Yuki, dar eu sunt fata. Am parul lung si ciocolotatiu . . . si vin cei care ne-au atacat in piata si vor sa ne ucida . . . incercam sa luptam, iar tu si cateva fete ne protejati, apoi Yuki moare lovit de ei. . . prietenele tale la fel . . . si cad si eu, iar tu plangi si strigi si apoi nu mai sunt cu tine, nu mai am corp, dar te vad. Te-au intins pe o cruce. . . iar tu nu ai zis nimic. . . esti cu alte doua femei si ele sunt rastignite, dar nu pare sa le pese de ele, ci de tine. Una dintre ele striga disperata ca sunt nebuni si ca tu nu esti crestina, ci preoteasa unui alt cult, dar cei care va vor moartea nu asculta . . . nici nu le pasa, caci nu vor sa te ucida pentru ca ai fii crestina, ci doar pentru ca asa vor. Chinul tau de atunci . . . ele au murit, dar nu si tu . . . tu ai rezistat trei zile si trei nopti, nu ai murit acolo. Un inger a stat langa tine si ti-a sustinut corpul si nu ai murit, dar ei nu il vedeau si nu intelegeau de ce nu mori, apoi a venit un barbat si te-a coborat de pe cruce. Criminali au fost pedepsiti . . . apoi nu mai stiu. Tu . . . numele tau este Claudia . . .
Vazu lacrimi pe obrazul frumos al femeii si le sterse cu blandete.
-Nu plange! Te rog . . .
Lua mainile ei in mainile sale si le mangaie cu blandete, apoi se opri in central palmelor ei sclipesc cruci de lumina si in central fiecareia dintre ele este un mic cerc sangeriu. A auzit candva de asta . . . semnele se numesc stigmate si sunt urmele unei rastigniri. Ridica privirea spre ea si o privii in ochi:
-Nu sunt doar vise . . . a fost adevarat!
-Da, micutul meu. . . sau poate ar trebui sa-ti spun micuta mea. Nu sunt doar vise, dar eu speram ca tu nu mai tii minte aceasta cruda poveste. Asa s-a intamplat, exact asa cum tu ti-ai amintit.
-Dar de ce? De ce eu si Yuki nu ne puteam iubi, daca eram fata si baiat? De sa ucizi pe cineva care iubeste?
Claudia ofta si-l mangaie pe frunte. Turna in pahare inca o portie de suc pe portocale rosii.
-Da . . . de ce sa-i ucizi pe cei ce se iubesc? Este o enormitate de cruzime, dar vremurile asa erau, din pacate, inca sunt si acum. Nu ar fii contat daca ati fi fost si stunci amandoi baieti, in Roma imperiala nu prea conta asta relatiile intre persoane de acelas sex erau acceptate. Voi ati facut o crima mai mare in conceptia comunitatilor din care faceati parte. V-ati indragostit desi, faceati parte din comunitati religioase diferite. Suna stupid si stiu ca este asa, dar asta a fost ceea ce s-a intamplat cu voi, ofta ea si continua. Erati doar niste copii, tu aveai 16 ani, iar el 19 . . . dar familia ta era crestina, a lui se inchina la zeii. Nici unii nici altii nu au inteles iubirea voastra. Pentru ei era un blestem nu o binecuvantare . . . Erau atat de inversunati, iar voi va iubeati atat de mult . . . Nu puteam sa-i fac sa inteleaga. Singurele care au inteles au fost matusa ta, Sabina si sora mea Iulia si nasa ta de botez, purtai numele ei, te chema tot Iulia. Iti mai amintesti?
-Nu . . . Poti sa-mi povestesti ce am patit atunci?
-Da,este dureros,dar trebuie sa stii, ofta Claudia. Am sperat ca, cel putin comunitatea crestina va intelege ca iubirea este mai presus de orice, dar nici ei nu au inteles. Erau atat de inversunati . . . de cuprinsi de fanatism,incat nu au inteles. De familia lui ce sa spun?. . . Am incercat de pomana.Pe vremea aceea eu eram doar un om si credeam ca Eros este doar un tip foarte frumos,nepotul lui Alecsander .L-am rugat sa ma ajute sa-i conving,dar cu toata puterea lui nu a reusit. Am rugat-o sip e o prietena a mea, cu mare influanta in comunitatea crestina, care a inteles ca iubirea voastra, a incercat sa-I lamureasca, dar nu a reusit nici ea.
-Poate ca nu era bine ca ne indragostisem . . . poate iubirea noastra a starnit mania zeilor!
-In niciun caz!Chiar daca atunci nu stiam, eu obtinusem binecuvantarea iubirii voastre..Problema a fost ca dusmania dintre familiile voastre a fost observata de cei care voiaiu sa distruga familia mea si au considerat ca se pot sa se foloseasca de aceata oportunitate nesteptata. Au crezut ca ma pot distruge pe mine. Aproape au reusit . . . Pe voi ,pe Silva,Maya sip e Myra v-au ucis ,eu ,Sabina si Iulia am fost capturate si crucificate. Ele au murit pe cruce . . . erau crestine siau murit pentru credinta lor eu insa . . . nu am fost botezata,eram preoteasa a cultului zeitei Bendis si,de sigur ei stiau.Nu voiau sa ucida crestini,eu eram motivul. Eu trebuia sa mor, dar aveau nevoie de un motiv.Apartenenta la crestinizm a surorii mele si a unei bune parti dintre prietenii mei nu era decat un pretext. Le-a mers la inceput, dar nu au reusit complet. Eu nu am vrut sa mor, trebuia sa raman in viata ca sa-i pot pedepsi pentru ce au facut. Nu puteam sa-mi permit luxul de a muri rapid si sa-i las pe ei vi. Afara de Iulia mai aveam un frate si nepoti si mai erau si cei din comunitatea crestina.I-ar fi ucis pe toti doar ca sa se amuze.
-Dar suferinta ta?
-Nu a contat. As face-o iar pentru cei pe care ii iubesc. Nu support idea ca cei pe care ii iubesc sufera si mor.Si tu ti-ai dat viata pentru el atunci si acum ai facut asta iar.
-Il iubesc! sopti Shuichi,apoi in mintea se ivi un alt gand.Claudia, dar am inteles bine? Romeo si Julieta . . .povestea lor a fost inspirata de povestea noastra?
Claudia incepu sa rada :
-Da . . .englezul acela aiurit . . . Am incercat sa pastrez vie povestea voastra de iubire, sa o fac sa treaca mai departe prin secole. Am crezut ca daca ii povestesc acelui tip despre voi, el va scrie povestea voastra asa cum a fost.Dar el . . . a facut o aiureala.Imi venea sa-l omor!A intors totul cum a vrut el, cica nu era destul de palpitanta povestea asa cum a fost cu adevarat si a facut din ea piesa aceea de teatru.Abia daca mai pot recunoaste povestea initiala.
-Eu cred ca facut o treaba buna, Claudia!A facut din povestea naostra cea mai celebra poveste de iubire.
-Nimeni nu mai stie, insa adevarul . . .
-Nu este nicio problema, stiu ca ne-am iubit si asta este tot ce conteaza.
Femeia il cuprinse cu bratul si il stranse la piept:
-Ai aceasi dulceata si bunatate ca atunci. Am vrut atat de mult sa revi in viata mea, de data asta in familia mea.Stii, ar fii trebuit sa te fii fata Athenei, am fost disperata cand am inteles ca toate sperantele mi-au fist destramate iar.Apoi te-am regasit si nu-mi venea sa cred ca te-ai nascut baiat si cand te-ai intalmit cu el ,atunci cand erati copii am presupus ca povestea de iubire se va suspenda pentru aceasta viata, ca veti fi doar frati. Nu trebuia sa fie asa.Nu vroiam sa moara Midori si Kenshin, nu ar fi trebuit sa-ti pui viata in pericol aparandu-l tu pe iubitul tau. Am promis ca va voi proteja si nu am facut-o!
-Ba da! Suntem aici si suntem impreuna, pentru ca fii tai mi-au salvat viata, iar nepoata ta ne-a aparat.Nu-ti face griji! sunt viu si iubesc . . . asta este tot ce conteaza.

[ryuichi_alexa]

WOW ^_^ E superb :X:X:X nu am citit de mult timp si am cam pierdut firul povesti, dar acum am inteles totul :X:X:X E extraordinara ideea sa combini cea mai celebra poveste de iubire cu un SF si cu anime-ul Gravitation :X Abia astept continuarea..... cand o postezi sa imi dai un buzz pe mess :P

Greseseli:
- De tastare:"O clipa pivi vrajit prisajul din fata li
trebuia: "O clipa pivi vrajit prisajul din fata lor"
"uluiala" - sper ca nu te superi pe mine dar nu am mai auzit cuvantul asta :)
parca am mai vazut vreo doua, dar nu le gasesc nici cum :|

-De exprimare: nu exista :P

ce pot sa spun... multa inbspiratie pentru continuare :)

bye bye :*

[chrissta]

Buna!
Este superb totul. Cum ai inceput, cum ai continuat actiunea, totul. Descrierea despartirii celor doi m-a intristat si pe mine, iar cum s-au impacat... la spital. Grozav!
Totusi,. nu ai mai pus de mult o continuare. Iar eu o astept nerabdatoare.

:) bye

[Argenta]

Capitolul 34 Visul

Shiuchi o privi pe Claudia ca ametit. Povestea spusa de ea pare fantastica, dar el simte ca este adevarul pur. El stie ca a fost cu adevarat Iulia, prietena Claudiei, iar cel pe care il iubea acum si atunci se numea Romulus.
Desi este convins de toate acestea nu poata sa nu aiba impresia ca este inca un vis . . . unul din multele pe care le-a avut de un timp incoace . Ciudata femeie ii mangaie bland obrazul:
-Este cam mult dintr-o data. Nu?
-Putin . . . dar cred ca va fii totul bine . Eiri . . . el stie?
-Da. Am vorbit cu el in timp ce tu erai inconstient. Era cam nelamurit si mai putin dispus sa ma creada decat tine. Dar cred ca a inteles ca nu va vreau raul.
-Ma iubeste . . . si uneori este foarte protectiv cu mine.
-Stiu. In totdeauna afost asa. Nu pot sa ma supar pe el , pentru ca te iubeste atat de mult. S-a trezit din somn . . . du-te la el. Te asteapta!

Shuichi sari peste pervaz si intra in camera. Intr-adevar Yuki s-a trezit si sta pe marginea patului. Cantaretul se apropie timid de el, dar fu tras de mana si luat in brate. Se sarutara indelung. Scriitorul il ridica in brate si-l aseza pe marginea patului.
-Unde ai fost, iubitul meu?
-Am stat cu Claudia de vorba in livada,zambi intinzandu-i o portocala.
Eiri o lua si o aseza pe masuta de la capul patului, apoi il lua pe Shu si-l intinse pe asternut. Ii ridica incet tricoul si-I saruta usor pe abdomen, urcand incet spre piept si gat. Isi strecura mainile spre umerii lui si-l dezbraca. La randul sau micutul solist isi ajuta iubitul sa scape de haine. La randul sau incepu sa-I sarute pieptul si umerii. Romancierul ii lua capul in maini si-l privi in ochi:
-Stii ca nu te-am mai iubit de trei zile?
-Da?. . . Atunci ce mai aste? intreba incolacind bratele in jurul lui si lipindu-se compet de el mai cald si mai dornic de iubire ca niciodata.
Yuki zambi si il stranse la piept , apoi ii saruta umerii si ceafa inbatat de mirosul pielii iubitului sau. Trupurilor se contopira conduse de o dorinta inebunitoare, apoi valul de placere ii lasa epuizati.
Shichi saruta umarul iubitului sau, apoi isi lipi obrazul de el. Acesta zambi doar cuprinse in brate micuta fiinta adormita. Ii mangaie parul, apoi cand el se misca auzi clinchetul slab al baratari. Ii ridica mana si atinse cu buzele atat metalul, cat si pielea fina si calda de dedesupt.Un sentiment uluitor de fierbinte de iubire il cuprinse.Atinse balmd obrazul acela dulce si apoapa ca ochii i-se umplura de lacrimi.Dragostea pe care o simte acum nu are legatura deloc cu sexul.Stie foarte bie ca la inceput dorinta a fost cea care l-a legat de cel ce astazi ii este sot, dar incet, incet o iubire profunda a luat loc acelor senzatii carnale. Pur si simplu este indragostit de acest tip micut si zapacit, asa cum nu credea ca poate exista iubire. Stioe ca este o parte din el. Toate evenimentale di ultima timp, povestea incredibila in care au fost implicate dupa aparitia Valentinei in viata lor si destinuirile de domeniul fantasticului facute de Claudia nua u facut decat sa-I intareasca sentimental acesta de iubire.
La randul sau Shuichi il priveste printre gene. Ii place atat de mult cand iubitul lui este tandru . . . as a tanjit sa fie in zilele cand se certau sil arunca far ape usa aprtamentului, cand lacrimile lui pareau ca nu mai au sanse sa se opreasca, atunci cand iubirea era pentru el doar placer de scurta durata urmata de chin si zbucium, de nesiguramta si agonia ideii ca-l poate pierde oricand. Atrunci idea de tandrete I patea un vis nerealizabil, astazi tot ce fusese atunci pare un cosmar ireal, rezultatul unei nopti fara sfarsit, ce s-a spulberat cand soarele a rasarit.
Ii zambi iubitului sau:
-Ai vorbit cu Claudia . . . ?incerca el timid sa inceapa o discutie.
Yuki ii raspunse cu un zambet si-l saruta pe frunte:
-Am vorbit cu ea, desigur. Ai fost inconstient destul de mult timp, asa ca am avut destul timp sa stam de vorba. Mi-a explicat o multime de lucruri pe care nu le intelegeam.
-Nu-o asa ca pare incredibil?
-Doar pare . . .Am stiut de la inceput ca este adevarat, doar ca nu intlegeam tot ce se intampla,rosti radicand din umeri si sarutandu-l pe frunte.
Shuichi il privi mirat,asa ca iubitul sau incepu sa-i povesteasca incet si bland:
-Am stiut, pentru ca. . . ei bine, am visat povestea asta.
-Cum?!? Credeam ca doar eu visam . . .
-Tu cand ai inceput sa visezi?
-De mult . . . cand am fost in spital dupa accidentul in care au murit Kenshin si Midori.Atunci am crezut ca era de vina coma in carea am fost . . . s-au indesit visele dupa ce te-am regasit pe tine . . . si dupa povestea cu nebunul acela, apoi a inceput cruaziera si totul ainceput sa capete contur. Am inteles greu de ce visam ca sunt fata si de ce ma temeam atat de mult pentru viata ta . . . doar stiam cum este . . . te mai pierdusem o data.
Eiri il mangaie. Si el patise cam la fel. Ani de zile visase ca tine in brate o fata cu ochi violet si par ciocolatiu, cu un chip de o frumusete uimitoare. Crezuse ,eronat ca este un fel de previziune a casatoriei cu Ayaka . . .Intelesese ca s-a inselat atunci cand il reintalnise pe Shuichi, dupa prima noapte petrecuta cu el intelese ca ''fata'' aceia pe care o viseaza este iubitul lui, dar nu intelegea de ce viseaza ca fermecatorul sau iubit este fata, atata timp cat el nu are nicio problema in a accepta ca are o relatie amoroasa cu un baiat.Visele devenisera , pas cu pas tot mai intense si mai pline de ciudate amanunte. In mintea lui se contura o poveste de dragoste uluitoare , nu intelegea de unde vine aceasta poveste si nu putuse sa se hotarasca sa o puna pe hartie.Nu stia de ce, de fiecare data cand ajungea in Italia visele se inteleau, iar in Verona totul o lua razna. Intelesese greu ca se intampla, doar lamuririle Claudiei au facut lumina in aceasta poveste. Acum stia ca este adevarat, era povestea lor de iubire, povestea pe care un scriitor englez , care o auzise de la Claudia si o transformase in cea mai celebra poveste de dragoste din lume.Valentina spuse ca miile de oameni care inca viseaza la povestea lui Romeo si a Julietei . . . de fapt la povestea lor , a lui Romulus si Juliei, le-au dat energies a renasca si gaseseasca drumul unul spre celalat prin hatisurile caudate ale sortie, incurcate si mai mult de adversarii Claudiei, care ii voiau cu orice chip despartiti si morti. Dar se pare ca iubirea lor si incapatanare Ficei avilor fusese mai puternica decat raul, ura si moartea. Acum au invins si totul pare in ordine, desi se itreaba inca de ce prietena lor zambea si spunea ca inca nu s-au terminat surprizele.
Shuichi asculta cumite ce-i povestea iubitul sau, apoi pentru prima data dupa ceva timp adormi lin si usor in bratele lui.
Era in livada de portocali ,aproape de marginea ei in partea care das pre mare. Se aseza pe banca de marmura alba si privi valurile ce se ingramadesc inspre malul abrupt si pietros.Cerul este senin,plin de stele si luminat de luna.Florile de portocal rosu miros imbatator,zambi cerului superb si lunii, iar din lumina ei paru sa apara o silueta.Aceasta prinse incet substanta si se dovedi a fii Claudia.Ea ii zambi si il lua de mana:
-Vino sa iti arat pe cineva.
Il conduse intr-un fel de poienita din mijlocul livezii.Aici se aud rasete vesele.Locul este luminat de o lumina aurie si pe iarba matasoasa se joaca doi copii.Sunt o fetita si un baiat , el are parul deschis la culoare, iar el intunecat, dar amandoi au trasaturi frumoase, ca de inger.Nu par sa-i observe si isi vad de jocul lor.
Nedumerit Shuichi o privi pe Claudia.
-Cine sunt?
-Iti plac?
-Sunt foarte frumosi, parca ar fii inger . . .
-Ma bucur ca iti plac,pentru ca sunt copii tai.
-Ai mei . . . ?!?
-Ai tai si ai celui pe care il iubesti. Nu-ti aduci aminte? Cand te-au ucis atunci ii asteptai sa se nasca . . . Acum ei s-au intors la voi.

Eiri il privy pe iubitul sau speriat. Acesta suspina in somn''Copiii...copiii mei... sunt ca niste ingeri...cand vin la mine???''
Brusc Shuichi deschise ochii si privi speriat in jur.Yuki il mangaie pe par si il stranse la piept.Nu-I spuse nimic despre cuvintele pe care le auzise rostite in somn.
Nici cantaretul nu spuse nimic. Stie ca el nu va putea sa faca visul sa devina realitate si atunci de ce sa-l faca sa sufere povestindu-I visul, cand stie cat de mult isi doreste un copil.

[Yaku-chin]

Cat de frumos capitol , desi pe mine nu prea ma fascinat povestea lui romeo si a julietei ai dat un contur mult mai frumos acestei povesti transformando in ceea ce este acum, este superb mai ales k e si cu gravitation o face foarte frumoasa, este magnifica, sincer mia placut foarte mult si astept nexu cat mai cuurand! pwps si bafta la scris:X:D

[Argenta]

Am revenit cu ultimul capitol.
Va fii un capitol mai lung...asa ca va fii postat in doua parti.Prima parte acum,urmatoarea in cateva zile.

Capitolul 35 Cand visele se implinesc

Couaziera a continuat fara alte evenimente importante.
Evenimentele petrecute in piata din Verona ,lupta cu samanii intunericul lui si executia lor de catre dragonul Valentinei au fost cu grija sterse din mintile tuturor .Chiar si din mintile lui Shuichi si lui Yuki disparuse aceasta amintire .Claudia hotarase caultimile imtamplari putea sa le dea complet viata peste cap ,asa ca din tot ce se intamplase ei isi mai aminteau doar ca s-au cunoscut intr-o viatat anterioara si ca Val a fost si atunci prietena lor .Stiau ca iubirea lor se nascuse atunci si fusese una cu totul speciala .Destinul ii adusese impreuna si impreuna trebuie sa ramana.
Din toata povestea din Verona isi mai aduc aminte doar ca au fost atacati de garzile de corp ale Jesikai si acestia fusesera pusi la punc de Val si Alex ,apoi arestati de politie.
Acum stau impreuna cu Val si Alex pe seslonguri,pe punte ,langa piscina .
-Ce mai stii de Jesika? intreba Eiri.
-Pai a fost luata acasa de taticu si i-au fost anulate cardurile. Nu mai iese din casa neinsotita si nu are voie la evnimente mondene …Adica exact ce merita sa pateasca.
-Si-a facut familia de ras …spuse Shuichi ,apoi se amuza. Va dati seama cum se descurca fara carduri si fara evenimente la care sa vaneze noi victime!
-Si asa nu era hotarata daca te vrea pe tine ,pe Val sau pe Andy … poate o pauza o vindeca de prostie!
-Prostia nu se vindeca ,Alex!
-Poate se amelioreaza …
-Ma indoiesc ca se poate.
Au inceput sa rada toti patru. Brusc telefonul lui Eiri incepu sa sune si acesta raspunse.
-Alo! ... Da eu … Buna Myka …
Brusc se incrunta, apoi deveni mirat.
-Nu intelg ce spui tu acolo, dar vom ajunge la L A cat se poate de repede. La revedere!
Inchise telefonul si il privi pe Shuichi. Acesta este speriat. Il mangaie pe obraz.
-Mika vrea sa me intoarcem de urgent la L.A.cat mai repede. A spus ca nu este nimic rau ,dar vrea sa venim acolo cat mai repede.
Cantaretul dadu din cap dar ochii ii sunt plini de lacrimi. Iubitul sau il mangaie si il saruta.
-Stii ca nu imi place sa te vad ingrijorat. Orice problema ar fii se va rezolva.
Continua sa-si tina bratul protector in jurul umerilor lui si incepu sa dea telefoane. Dupa un timp se opri nacajit.
Valentina il privi intrebatoare.
-Nu gasesc cu niciun chip locuri libere in nici un zbor spre
America,explica el frustrat.
Tanara zambi:
-Ma lasi si pe mine sa incerc, poate am mai mult noroc …
Lua telefonul si se indeparta putin.
-Ma indoiesc ca va reusi sa faca rost de locuri la vre-un avion de linie. Am sa inchiriez un charter,spuse scritorul.
-Pai un charter cauta si ea, dar nu chiar orice charter …zambi Alex. Vrea sa vada daca este disponibil avionul pe care il foloseste de obicei Andy.
Valentina reveni zambitoare.
-Am reusit. Hai sa strangem bagajele.
-Mergeti si voi? intreba Shu.
-Pai sigur ca da …noi vom pilota. Ma gasit avion, dar abia a venti din cursa si pilotii sunt prea obositi ca sa zboare iar. Pe noi vine sa ne ia un elicopter. Va fii pe helioportul navei peste o jumatate de ora. Ne va duce la Londra si acolo ne asteapta avionul pregatit. Sa ne grabim!
Au zburat cu elicopterul pana la Londa. Valentina le zambi la urcarea in avion :
-Acesta este avionul … din pacate nu este chiar cel mai comod … dar vom ajunge rapid la NewYork , apoi la Los angeles. Ei asta este …
Au urcat inpreuna in avionul nu prea mare dar foarte luxos. Interiorul este tot tapitat in piele maron, are trei separeuri, in fiecare fiind cate o canapea , un mic frigider , un telefon si un televizor.
Alex aseza geanta de voiaj pe care el si Val o au cu ei in compartimentul de bagaje. Eiri facu acelasi lucru cu bagajele lui si ale lui Schuichi. Se instalara intr-unul dintre separeuri.
-Cum echipajul este la bord… Va rog sa va puneti centurile, domnilor! spuse Valentina zambind. Pana la New York voi pilota eu, de acolo la Los Angeles va prelua Alex.
-Sigur nu este prea obositor?
-Nu ,Shu. Dimpotriva, este un neasteptat noroc… Nu am mai pilotat de un car de vreme si abia astept sa fac asta. Alex va sta un timp cu mine in cabina apoi seva odihni putin. Daca vreti sa vorbiti cu noi aveti doar de apasat pe butonul albastru.
Se asezara comod pe camapea si si-au pus centurile de siguranta si in curand motoarele pornira si avionul se ridica de la sol.
-Puteti sa va desfaceti centurile ! se auzi vocea lui Alex in difuzor.
Cei doi se relaxara, sau,mai bine zis Eiri se relaxa, pentru ca Shuichi isi stranse picioarele la piept. Scriitorul il privi ingrijorat . Il cuprinse cu bratul pe dupa umeri si il simtii tremurand.
-Ce este cu tine?
Cantaretul il privi si ochii lui sunt plini dedisperare.
-De ce vor sa venim asa repede la L.A? Daca s-a intamplat ceva rau?
-Mika a spus sa nu ne speriem , ca nu este nimic grav.
Shu ofta si isi lipi capul de umarul lui. Nu se poate linistii de loc. Sufletul ii este plin de ingrijorare si nu poate sa creada cele spuse de Mika.
La randul lui Yuki se incrunta. Nu detesta nimic mai mult decat sa-si vada iubitul cuprins de ingrijorare. Apasa pe butonul care il pune in legatura cu Val si Alex.
-As putea sa da un telefon?
-Sigur ca da. Poti suna oriunde, toate legaturile sunt directe.
Ridica receptorul si forma un numar. Telefonul suna un timp, apoi se auzi vocea lui Touma.
-Alo!
-Buna ,Touma!
-Buna Eiri! De unde suni?
-Din avion …Vreau sa stiu ce se intampla .De ce trebuie sa venim atat de urgent la L.A?
-Nu este nicio problema grava.
-Touma, Shu este in pragul unei crize de panica.
Vocea lui Eiri suna atat de dur incat Touma se hotatra sa-i spuna macar o parte din adevar.
-Nu este nicio problema, dar am crezut ca ar fii bines a fiti si voi aici la nasterea copiilor.
Eiri isi aminti de intelegerea cu Mako si sotul ei despre adoptarea copilului ce se va naste in curand.
-Aha …am inteles. Multumesc ,Touma!
-Cand ajungeti?
-Am sa te sun cu o ora inainte sa aterizam.Ne astepti la aeroport?
-Sigur ca da.
-La revedere atunci!
-La revedere!
Eiri inchise si il privi pe Shu.
-Ai auzit?
-Vom avea un copil… Mayko va naste un copil si il vom adopta… Esti fericit?
-Ce pot dori mai mult decat un copil care sa fie sange din sangele iubitului meu…


Promit urmare cat mai rapid.
Lectura placuta