You are just my boy[shonen-ai;yaoi]

[Yaku-chin]

buna uite-ma din nou...doar nu puteam lipsi chiar yo...:D deci ce pot spune e k ren imi da dureri de cap...saracutzu desi mereu am zis k nu-l inteleg si am crezut chiar il inteleg....pot spune k si eu am trecut intr-un fel sau altu prin o faza asemanatoare si e foarte greu sa alegi..mai ales persoana "potrivita"daca u nu stii ce simtii ....si uneori nu pottzi sa itzi ascultzi inima in totalitate dar nici ratiunea...k ambele gandesc diferitt....Ren credema ca imi pare rau de tine...rau de tot...eu sper sa nu faci alegerea gresita...k odata ales greu va fi sa dai inapoi si sa-ti indreptzi greseala...va fi greu dar nu imposibil...pentru mine a fost imposibil dar eu sper ca tu sa iei decizia corecta oricum tot o persoana va suferi din cauza deciziei tale...si cred k si u vei suferi ...in fine sa trecem peste si sa asteptam sa vedem ce se va intampla....sunt foarte curioasa acu sa comentez oleak faza cu mitsue adik "dragutza"aia nu avea altundeva sa se duca tocmai la ren acasa..mm...da .....dar cine stie ce se va intampla...sunt foaret curioasa sa vad nexu.....astept cu nerabdare....dar nu mai PPPOOOOTTT astepta :(( :X:X: succes si bafta multa insipratie :X pwps

[myuu]

Eh in sfarsit am reusit sa citesc capitolele asta. Imi pare rau ca nu am putut comenta la fiecare dar am avut cateva probleme cu calculatorul si probabil voi mai avea:(...Revenind la fic...ai spus ca iti lipsesc criticile asa ca o sa te ajut eu sa nu-ti mai fie dor de ele.
In primul rand mi se pare ca actiunea din ultimele capitole se intinde prea mult. Sentimentele sunt descrise destul de bine insa apar cam multe referiri la ele. Nu spun ca ar trebui sa nu mai descri niciun sentimen, dar eu una astept sa citesc decizia lui Ren si ce va face Yuzi acum ca Mitsue sta la el.
In primul capitol in care nu am comentat am gasit o repetitie a cuvantului "cer" "Soarele nu mai era pe cer iar picaturile de ploaie incepusera sa coboare din cer." -puteai sa nu mai spui "sa coboare din cer" ci pur si simplu "sa coboare" asta daca nu gaseai o alta formulare pentru ca oricum era evident de unde. Apoi "Sgomotul" se scrie de fapt "zgomotul".
In urmatorul capitol nu am vazut greseli prea mari, doar cateva cratime care au fost inlocuite astfel "a'l putea" si "luat'o".
In sfarsit ajung la zi...in ultimul capitol am gasit mai multe greseli printre care cele mai multe de tastare cum e cuvantul "frums" in loc de "frumos" . Iar in structura asta "Da , nu stia ce urma sa ii spuna." cred ca ai vrut sa spui "Dar nu stia ce urma sa ii spuna." si atunci nu mai este nevoie de virgula. Apoi este iar problema cu cratima "de'ar", iar in propozitia "Fata incerca sa se ridice iara" acel iara nu cred ca exista. Din cate stiu corect e "iar" sau "iarasi".
Acum cred ca ti-au ajuns criticile:))...sper ca voi reusi sa citesc capitolul urmator la timp si succes cu nextu' bye:-h

[nolazy]

Acum am un zambet foarte mare pe fata care s-a mentinut cat timp am citit acest capitol :). Si asta pt ca aceasta continuare m-a binedispus.
Sa incepem cu inceputu :)). Cand am citit mai sus ca vrei sa fi criticata ma gandeam "eh, lasa ca a venit baba cloantza si o sa te critice bine", iar acum, ca am ajuns la final mi-am dat seama ca nu am chiar nimic de spus.
Adica schimbarea e de la cer la pamant...bine, bine nu e perfect capitolul, insa am vazut acea evolutie pe care o asteptam.Repetitiile sunt din ce in ce mai putine iar greseli de exprimare nu am vazut. Si daca totusi or fi fost vad ca le-a aratat deja sweetangel_miwako.
Deci nu pot decat sa te felicit.Ma bucur ca ai tinut cont de ce ti s-a spus si drept dovada acum eu nu mai am ce comenta.Insa laudele sunt doar pentru acest capitol..sa speram ca vor fi si pentru celelalte, insa te anunt ca daca vor reveni greselile, nu voi ezita sa ti le spun . Asta ca sa sti dinainte :))
Buun..acum ca am terminat sa te laud ( :)) ) sa spun si despre actiune... o ador :X . Ce mai frate... eu vreau ca Ren sa ramana cu Larry. Stiu ca ar fi frumos sa fie un sfarsit plin de iubire si fara suferinta iar Ren sa-si dea seama ca a avut doar o ratacire de moment si bla bla bla..dar in cazul fic-ului tau nu sunt adepta acestui sfarsit :)). Poate ca sunt singura de aici care crede asta insa nu pot sa ma abtin.Iar acest capitol sustine ceea ce imi place mie..adica faza cu blondul in centru si satenul undeva intr-un colt e mai mult decat tare.Ah ce rea sunt :))
Da, deci asta e...mi-a placut..ai facut o treaba buna. Aaa..sa nu uit...s-ar putea sa nu comentez chiar la fiecare capitol, insa voi citi si cand voi considera ca este cazul imi voi spune si parerea :D
bye bye :bye:

[Teh]

Deci am venit cu urmatorul capitol.

<< Prin picaturile ce se revarsau din Cerul involburat de nori pe solul inecat de lacuri fugea un baiat cu parul albastru. Avea o privire atat de inocenta si de atragatoare, chipul sau parea a fi acela a unui inger pierdut printre gandurile reci ale simtiri Iadului. Fugea cu niste pasi repezi si foarte hotarati, fara a privi inapoi. In mintea sa se amestecau multe ganduri si intrebari, si totodata atatea cuvinte sigure si o decizie de neclintit. Mintea sa era ca un labirint intunecat, ascuns printre vorbele incerte ale insusi umbrei nascute din gandurile nefaste ale colturilor de minte pierdute in abis.
Am decis, am gandit acest lucru. El nu merita sa ii fac asta, merita un viitor mult mai bun decat acela pe care l-ar putea avea alaturi de mine. Dar ce pot face eu? Sa il parasesc? Nu intra in discutie, acest lucru nu il pot face nici daca mi se impune. M-as gandi doar la mine, poate chiar eliberat m-as simti, plutind liber printre frumusetile lumii, fara a fi legat de o relatie. Asta nu sunt eu, si nu ii voi face asta. Voi merge acolo..il voi saruta, iar restul va decurge de la sine. La sfarsitul acestei povesti vom fi plecat deja din acest loc, si nimeni nu va mai stii cine am fost. Impreuna pentru totdeauna
Aceste vorbe se miscau prin mintea naiva a baiatului. Toate acele ganduri ce constau in parasirea satenului disparura din cutia sa craniana si fusesera sterse din sufletul sau.
Grabea pasi cu fiecare secunda iar picaturile de ploaie parca incepusera sa se inmulteasca si ele, unele tunete il faceau pe baiat sa tresare si ii faceau inima sa cutremure si sa se agite, acceleratiile acesteia fiind mult mai rapide.
In timp ce acesta se lupta cu picaturile de ploaie, si lumea nefasta de afara in apartamentul celor doi se intamplau lucruri mai mult decat neprevazute.
Roscata se afla de aceasta data pe canapeaua aflata in living, privind televizorul. Desi parea ca a ei privire era de mult pierduta in vid, iar gandurile sale parca erau aruncate intr-o prapastie fara fund. Tacerea isi spunea cuvantul in acest apartament iar nici unul dintre cei ce se aflau in el nu fagaduiau sa rosteasca vreo vorba. Intr-un final, parca de mult asteptat, satenul decide sa deschida o discutie :
- Si Mitsue, l-ai vazut pe Ren azi? Adica, nu inteleg de ce poate sa intarzie atat de mult..
In mintea fetei au trecut parca intr-un interval de 3 secunde, un milion de ganduri. Mintea sa diabolica incepuse sa lucreze, lasandu-i cale libera imaginatiei, de a se dezlantui. Stia ce urma sa faca, cum sa o faca..si cum totul, se va fi sfarsit probabil. Urma sa aiba acea victorie de care avea atat de multa nevoie.
- Stii Yuzi - spunand asta se ridica de pe canapea, lasand telecomanda pe aceasta fara a mai rosti altceva, prin niste miscari lente si pline de naivitate inchipuita se misca spre barbatul ce se afla mai departe, de aceasta data in fata ei, ajungand aproape de acesta isi ridica mana peste obrazul acestuia si incepe sa il mangaie. Spre marea sa surprindere acesta se lasa mangaiat de mana sa dulce si totodata atat de calda, ce ii inspira incredere. Se apropie de acesta fara alte cuvinte si isi duce buzele catre buzele celuilalt. Fara sa isi poata da seama trupul sau a fost invaluit de doua brate puternice ce parca doreau doar sa o protejeze. A urmat un sarut pasional si fierbinte, ce nu parea deloc a fi acel fals pe care tanara si-l pusese in minte sa il infaptuie. Parea mai degraba actul inconstient a doi indragostiti, ce nu voiau sa se opreasca doar la un sarut inocent.
Desprinzandu-se din sarut roscata il priveste in ochi, dar acesta nu incetase sa o imbratiseze. Bratele sale erau inca imprejurul soldului sau, iar privirea lui ii atingeau adanc ochii, parca puteau citi prin ei. Intr-un moment de inconstienta barbatul ii da drumul tinerei si da un pas inapoi fara a spune vreun cuvant. In mintea sa se miscau diferite ganduri si posibile intrebari fara raspuns. Cea mai frecventa intrebare din mintea lui parea sa fie : De ce am facut asta? .
Fata il privi inocenta, in ochii sai nu se vedea nicio urma de indecenta sau ganduri ascunse, si nici in mintea sa nu pareau sa fie. Cu cateva secunde in urma planuise un atac incredibil prin care sa stearga totul, sa distruga existenta acestuia.. Dar ce se intamplase apoi? Cazuse in bratele cui nu trebuia, nu trebuia decat sa mai astepte cateva minute in acel loc si acea scena fierbinte ar fi reinceput, fara a se opri. Nu stia de ce, dar in mintea sa totul se schimbase. Vroia sa fuga, sa se ascunda si sa nu priveasca inapoi caci ale ei ganduri nu mai puteau trai in pace, ceea ce facuse era demn de dispret iar prapastia in care cazuse, parea sa nu aiba cale de iesire. Era pierduta pentru totdeauna, nu avea niciun gand sa ramana in continuare aici.
- Imi pare rau Yuzi.. Nu a fost intentia mea sa fac acest lucru, sincer... eu - dar fata nu reusi sa duca vorbele sale la capat caci tanarul se apropia de ea, fara a spune nici macar un cuvant. O privea seducator iar ochii sai ii patrunsesera pe ai ei, erau prinsi de o dorinta ce nu se putea stinge nici de cele mai responsabile ganduri din mintile lor, doreau parca sa para, macar un moment iresponsabili.
Mitsue se agata de gatul fierbinte al satenului, printr-o miscare lenta si plina de pasiune lasandu-si buzele sa se strecoare deasupra gatului sau. Acesta o imprejmuie cu bratele sale, apucand-o de trup si luand-o in brate, fara alte cuvinte. O saruta pasional si o duce pe canapeaua ce se afla cu doar cativa pasi in fata lor. Asezand-o acolo trupul sau parea un glob de cristal fragil ce putea fi spart la cea mai mica greseala, o inocenta si naivitate nemaintalnita, amestecata cu o putere magnifica de seductie. Atata puritate si salbaticie intr-o singura creatura, nimeni nu ar fi putut crede aceste combinatii posibile, insa in timp ce o privea isi putea da seama ca acela era adevarul.
Buzele lor se atingeau iar, lasand gandurile de o parte, smulgandu-le din ei si lasandu-se condusi de puterea dorintei ce era mai mare ca orice altceva in acel moment.
Satenul isi misca bratul ducandu-l spre incheietura blugilor tinerei, deschizandu-i usor. O privea pe roscata, parca adresandu-i - Am voie? , dar aceasta incuviinta printr-un geamat cand cealalta mana ii atinse un san, masandu-l cu pasiune.
Acestia fiind prinsi intr-o scena fierbinte fara cale de iesire, nu au putut auzi usa apartamentului deschizandu-se. In cealalta parte a locuintei se afla tanarul cu parul albastru, care de abia sosise si care dorea mai mult ca oricand sa il vada pe iubitul sau. Avea sa fie cu el, odata pentru totdeauna. Ajuns in living priveste pe cei doi tineri ce stateau lungiti pe canapea, in acel moment in care Yuzi ii deschidea blugii adolescentei iar una din mainile sale se afla pe sanul aceleia. Gemetele de placere ale fetei erau mult prea evidente iar zambetul malefic al barbatului, ce ii era parca intiparit pe chip, nu puteau fi sterse din mintea tanarului. Nu a stat sa priveasca mai mult, intelegea - locul sau nu mai era aici.
Baiatul fuge pe usa apartamentului iar doua lacrimi se puteau zari izvorand din ochii lui. Fugea, nestiind unde, fiind purtat de inconstienta. Satenul privea fuga iar roscata statea uimita, lacrimile incepand sa ii curga, parca din suflet. Probabil amandoi ar fi vrut sa fuga dupa el, inca il iubeau. Simteau cum, parca, amandoi il folosisera si ii tradasera increderea, pentru totdeauna.
Barbatul fara a mai spune alte cuvinte o imbratiseaza pe fata ce se afla in aceasi incapere ca si el. O saruta iar bratele sale o impresmuisera cu totul. O consola? De ce pe ea? Pentru ca deja il pierduse pe acel tanar...
Dupa cateva momente in care imbratisarea nu a putut fi desprinsa, satenul pune mana pe telefon apeland un numar. O voce indiferenta se aude dincolo de micutul aparat.
- Ren a fugit, nu stiu unde. Cauta-l !
Spunand asta, cel ce raspunsese apelului dat de Yuzi, inchide telefonul lasandu-l pe celalalt sa vorbeasca singur.
Unde se afla tanarul si ce urma sa se intample cu acesta? Era singura intrebare ce parca ii framanta pe toti.
* Gropile sadite de oameni si cele create de maltratatiile naturii erau cu totul diferite. Naturaletea si distrugerea acesteia din cauza propriilor mijloace era lucrul obijnuit ce inca nu reusise sa sfarme Universul in milioane de bucati, dar naturaletea distrusa de cei ce nu se pot numi apti, ce nu pot avea titlul de fiinte capabile de a trai in pace, nu este un lucru normal, iar Universul insusi tremura la faptele involuntare, inconstiente si poate chiar cu rele intentii ale oamenilor. Viata atarna intotdeauna de un mic fir de ata, ce la o mica greseala poate fi rupt, si niciodata putand fi legat la loc, de nimeni si de nimic... <<

[nolazy]

Sunt prima si ma bucur ca e asa :D
Pur si simplu nu-mi vine sa cred ca e acelasi fic pe care il citeam acum cateva luni.Si la care ma gandeam la inceput ( si bine ca m-am inselat), ca nu mai exista cale de remediere.Esti pe drumul cel bun...tine-o tot asa :D
Iar actiunea..huhuuu...ma speriasem cand am citit ca s-a hotarat sa se intoarca la saten..insa cand am vazut ca Yuzi "calca stramb" si nici nu se simte foarte vinovat din cauza asta,m-am bucurat foarte mult :X
Oh abia astept sa ii vad pe Ren si blond impreuna :X...Un fic original..bravo tie :bv:
Asta e..n-am ce sa zic, ce sa comentez.
Abia astept nextu' :bye:

[Teh]

Well vă multumesc mult pentru comentarii. Nolazy mă bucur că îţi place şi sper să continue să îţi placă. Well, Raluca c'est la vie :)) Yuzi a preferat roşcata de data aceasta. Să vedem continuarea. ( am decis să scriu acest capitol cu diacritice, sper că nu este nicio problemă în asta. )

-- Pe strazile cufundate în minciuni şi picaturile aspre ale ploii purificatoare, credinta în lucrurile care deja au fost pierdute şi ce, cu siguranţă, nu mai au cale de întoarcere. Este pura placere de a trada, a fi tradat şi a gusta lupta crâncenă a umanităţii dure, ce nu acceptă greşeli. Iubirea în acest moment parcă se sfarmă în mici parti, asemenea unui puzzle, ce nu va mai fi niciodată reasamblat pentru că odată piesele cazute din întregul creat, cu multă trudă şi voinţă, nu vor mai putea fi lipite la loc... Lucrul pierdut nu mai poate fi câştigat.
Baiatul cu parul albastru fugea printre farâmele de apă ce cadeau din cerul negru, ploia încp nu se oprise şi nu datea semne că o va face. Se întetise aşa cum şi inima tânarului batea mai tare. Încearcă să se calmeze în timp ce paşii sai încetinesc. Dar nu putea, inima îi batea chiar mai tare acum, şi nu se putea gândi decât la acea şcenă pe care o vazuse cu câteva minute în urmă. Deşi odată renuntase la acel baiat, la frumuseta şi dragostea lui, nu putea să nu îl doară acea tradare. O facuse şi el, tradase cea mai dragă fiinţă pe care se presupunea că o avea, dar nu mai conta asta pentru că şi aceea îl tradase.
Se opreşte pentru un moment întinzând mâinile în gol şi lasânduşi palmele la iveală, în timp ce picaturile de ploaie se aşterneau pe ele încercând să le spargă, să dispară, sa le crute de suferinţă. Baiatul îşi ridică privirea la cer, parcă privind spre singura lumină din viata sa, în timp ce lacrimile înduioşate i se aşterneau în ochi. Nu avea chiar niciun drept să reproşeze ceva cuiva, era el acela care distrusese totul cu ceva timp în urmă, şi tot acesta încerca să facă pe victima. De ce? Ca toti cei din jur să îl compatimească? Pe el şi nu pe altii? Se ura doar când aceste gânduri îi treceau prin minte, mereu urâse ca ceilalti să privească cu milă asupra lui. Era o fiinţă plină de mister şi sentimente întunecate ce se ascundeau după mantia falsă a inocentei. Mintea sa parcă exploda în mii de expresii jignitoare la propria-i adresă în timp ce o migrenă îngrozitoare parea să pună stapânire pe capul sau. Probabil din cauza ploii grave ce se aşterna pe tot trupul sau, ce îl racea şi îl facea să se gândească la propriul sau sfârşit.. Cum toată lumea îl va uita.
Asta era, descoperise. Nu era atât de deranjat că fusese înşelat de acel şaten, cu una din prietene sale. Era faptul că nu dorea să fie uitat, de nimeni, niciodată. Voia ca el să fie în mintile şi inimile tuturor, pentru totdeauna. El şi nimeni altcineva, iar ca persoana sa să salăşluiască în amintirea fiecarei fiinte cu care îi este dat să se întâlnească. Ce gânduri infantile putea să aibă, ce minte copilaroasă şi fară o logică socială. Era egoismul pur din inima sa, şi insensibilitatea care puneau stapânire pe existenta sa.
Îşi întoarce privirea, încercând să zarească printre picaturile de ploaie macat o siluetă, dar nu zarea nimic. În inima sa încă spera ca şatenul să fi alergat după el, să îi spună că regreta şi că îl voia înapoi. Dar nu era nimeni, deja se saturase de el şi nu îi mai dorea prezenta alaturi de acela. Era distrus pe plan sufletesc iar inima sa dorea să se poată taia singură în două, lasând să curgă tot sângele din vene prin nefasta crapatură, un lucru imposibil.
Baiatul era demoralizat complet, astfel încât cade în genunchi, strângându-şi palmele şi schimbându-le forma în pumni, apoi aruncandu-i peste solul plin de lacuri. Pantalonii sai erau udati încât dacă ai fi vrut ai fi putut scoate apă din ei, iar acum cazuti în lacurile murdare şi reci, pareau uzati şi vechi de ani de zile. Acesta loveşte de câteva ori solul, destul de agresiv apoi ţipă :
- De ce sunt oare atât de egoist? De ce nu mă vrea nimeni? De ce greşesc mereu şi nimeni nu mă caută după greşelile mele enerervante? Mă urasc... Mă urasc!!!
Ţipetele sale au fost oprite de o voce blândă ce se aude printre sunetul înecacios al picaturilor, tot mai dese, de ploaie. O siluetă bine lucrată, înaltă şi foarte atragatoare îşi face aparitia între apa ce se revarsa pe Pamânt. Ceea ce purta el nu se putea destinge, dar umbrela pe care o ţinea în mână ieşea în evidenţă, era o umbrelă neagră şi destul de mare. Acesta spune:
- Cum poti spune asta? Eu mereu voi fi alaturi de tine. Continuă printr-o mişcare lentă, trupul sau înaintă catre baiatul ce statea amortit sub veşmântul transparent al aerului. Se apropie de el, se aplecă lasând umbrela să îl acopere pe tânar, şi cu o mână îl apucă de braţ ridicându-l cu o mişcare blândă. Ren nu protestează, chiar îi facea placere să fie salvat de acest barbat al carui chip a putut să îl destingă în momentul în care s-a aplecat catre acesta, să îl ridice. Ba chiar dinainte ştia că era el, pentru că vocea sa nu putea confundată niciodată. Era atât de dulce şi protectoare, vocea pe care dorea să o audă de atîta timp, bratele după care visase să îl îmbrăţişeze şi buzele după care tânjea să le sarute, toate urmau să fie ale lui. În inima sa a început să crească o nouă pasiune, noi gânduri şi sentimente ce nu i le putea smulge nimeni. Credea că este doar un joc copilaresc şi nu sunt mai presus aceste sentimente decât acelea pe care le avusese pentru tânarul şaten. Cât de mult avea să se înşele.
Se lasă purtat de acel om ce venise în salvarea lui, acel blond cu privirea seducatoare şi curpinzatoare, obrajii adolescentului parcă luaseră foc iar lacrimile sale ce începuseră cu multă vreme în urmă să curgă, erau acum istorie, ochii lui pareau un lac secat, un deşert ce ardea de o dorinţă necunoscută până acum.
În câteva momente cei doi se aflau într-o maşină neagră ce în scurt timp acceleră. Ren se afla lângă Larry, ce conducea maşina. Nu îl privea în acest moment, fiind atent la drum. Era o ocazie minunată de a patrunde în ochii lui şi a vedea ce se ascunde dincolo de coperta transparentă ce învaluia ochii, în imaginatia tânarului.
Blondul constată în scurt timp că trupul sau, chipul şi întreaga sa fiinţă era urmarită de o privire ce murea de o dorinţă arzatoare, mai mult decât atât, o nouă iubire începea să crească. Larry nu mai stă pe gânduri, oprind maşina şi învaluindu-l pe cel ce statea alaturi de el cu un sarut patrunzator. Buzele lor erau de această dată unite, se intersectau. Limbile celor doi explorau locuri noi, după ce un geamat se aude din partea adolescentului când barbatul îndrazneşte să muşte din acele buze carnoase şi roşii, din care curgea acum un mic firicel de sânge, roşu aprins.
- Nu aici.. te rog.
Auzind aceste vorbe, barbatul se întoarce la volan şi accelerează. Mergea cu o viteză destul de mare, însă unul din bratele sale se aflau pe capul tânarului. Îl mângâia, dorea să fie sigur că era acolo şi că nu va disparea, cumva prin magie. Simtea nevoia să îl protejeze, cum niciodată nu simtise până acum. Să fie al lui, să îl simtă înauntrul lui.
* Ajunşi destul de repede în fata unui complex de apartamente, blondul iese din maşină luându-şi umbrela şi scoţându-l cu mişcari lente şi blânde pe adolescent din maşină. Îi acopere capul, încă umed, cu umbrela nevrând ca trupul sau să mai fie lovit de acele picaturi agresive de ploaie.
Baiatul cu parul albastru îi acaparează bratul stâng blondului, îmbrăţişându-l cu cele două mâini ale sale. Se simtea protejat acolo, şi nu vroia ca acel sentiment să dispară, niciodată.
Ajunseseră de această dată înauntrul unui apartament destul de spatios, se puteau zari putine lucruri în cameră din cauza întunericului ce salăşluia acolo, era dormitorul. Al cui? Bineânteles, al blondului. Deodată o lumină puternică acaparează încaperea şi în faţă se poate zari un pat dublu, foarte interesant şi primitor.
- Baia este la stânga, în capatul coridorului, imediat ce ieşi din dormitor. Mă gândeam că poate vrei să faci o baie caldă, sau ceva de genul. Eu sunt în bucatarie, mă poti gasi acolo în caz de orice. Poti folosi orice din dulapul meu, eu voi pregati ceva de mâncare.
Ren fară a mai sta pe gânduri merge în baie, pentru a face o baie rapidă. Chiar avea nevoie să îşi purifice trupul..
* Trecuseră aproximativ 30 de minute şi adolescentul se afla în acelaşi dormito purtând un tricou destul de larg, de culoare albastră la fel ca şi parul lui. De asemenea purta o pereche de pantaloni de trening care nu îi veneau prea bine, erau mult prea largi şi mult prea lungi. Aceştia aveau o culoare neagră, înecacioasă. Cu toate că hainele nu îi veneau prea bine, blondul ramâne uimit când intră în dormitor şi îl zareşte pe adolescent îmbracat aşa, acel aspect neglijent îl facea să pară atât de atragator şi de sexi, aproape că nu se putea controla, dorea să sară peste acesta.. Să îl sarute, să îi muşte gâtul apetisant.. Apoi să continue prin a-i scoate acele haine. Dar nu putea visa, vroia să îl lase în pace. Totul avea să vină cu timpul, nu avea de gând să îl forteze. Nu ştia însă că a lui dorinţă îi era împartăşită.
- Doreşti să manânci ceva? Spuse tânarul blond dregîndu-şi glasul.
- Nu îmi este foame.
- Ok, atunci te voi lasa să te odihneşti.. Presupun. Poti dormi în patul meu, dacă este ceva..orice ar fi te rog să strigi. Voi veni, orice ar fi.
Privea şi parcă nu putea crede, acea voce şi lucrurile care i le spusese. Urma să plece, dar el nu voia asta, nu voia să doarmă. Îi era foame, dar nu acel tip care constă în hranire.. tânjea după trupul lui. Fară a mai sta pe gânduri fuge catre blondul ce urma să plece, îi înconjoară spatele cu bratele proptinu-şi capul pe acesta şi spune :
- Nu pleca.. Te rog, stai cu mine.
Nu a mai trebuit să spună un singur cuvânt că barbatul se întoarse.
Iubirea este asemenea unui labirint fară întelesuri, multe cuvinte greu de explicat şi multe persoane ce semnează contracte fară a le şti continutul. Nu ştii finalul, trecutul deşi continuă să persiste este deja uitat, viitorul este total neimportant, doar prezentul poate fii trait. Lumea este asemenea acelui mic glob de cristal ce la cea mai mică greşeală, dacă este trântit, se sparge... Buctile ramase din acesta nu sunt importante, odată spart nimic nu îl va mai reface.. singura solutie posibilă este aceea de a face rost de un alt globuleţ. Acesta era scopul, o nouă iubire... --


Nu ştiu ce să zic. Nu sunt prea multumită de acest capitol :|, nu mi se pare cine ştie ce. Oricum aştept criticile, sfaturile şi parerile voastre :|

[Yaku-chin]

ok vrei critica asculta aici la mine eu dak pun mana pe yuzi il decapitez il tai si cum potzi spune k a aleso pe roscara si nu pot accepta ca asa e viata deci vezi ce te bat pe mess am inceput sa plang:(( glumeam nu te bat dar meritzi ...sincer nu prea imi pica mie bine larry dar acu sa spunem k pot sa spun k imi e simapticutz...saracu ren:( saracutzu cat de mult il inteleg cred k l-a durut asa tare.....si yuzi te omor totusi eu vroiam k ren si yuzi=love dar nah..nu tot se face cum vreau eu.....imi place cum se dezvolta lucrurile si deabea astept sa vad ce ai tu in capusor si cu ce ma mai surprinzii data care vine....poate faci ceva rau k o patzesti cu mine...si ai grija de ren e asa asa asa dragutz si firav....vezi ce faci cu "brutele"alea doua( ma refer la yuzi ,raul,si la larry) a si cred k mosneagu de tata a lui yuzi e multumit ticalosu iuuuu....:(((( astept nexu cat ma curand sa aflut ce se intampla k dak ma mai tii multe pe jar eu mor.......tocmai de 8 martie ai facut si u un capitol asa trist pt mine si poate asa fezel pt ren...si larry...sper ca ai inteles ceva din comul meu:D:D
Succes si bafta in continuare!!!!!!!!!!!!!!!!!

[myuu]

Ei sunt prima din coada ca intotdeauna:))...sper ca nu incep sa-mi fac un obicei din asta...Acum in legatura cu ficul vreau in primul rand sa te felicit pentru faptul ca scri cu diacritice. Pentru mine este un lucru ireal sa scriu un capitol atat de mare cu dicritice fara sa pun in loc de "z", "y" sau alte greseli. Ai avut si tu cateva scapari dar oricum nu ma simt in stare sa te critic:D..deci de data asta scapi fara nicio critica din partea mea; minune, nu?:)) Totusi nu asta e singurul motiv pentru care nu am nimic de criticat ci si faptul ca ultimile doua capitole au fost absolut superbe. Eu mai aveam putin si cadeam de pe scaun in timp ce gura imi era cascata de jumatate de ora ca la desene animate:)). Desi m-am asteptat la ambele reactii, si la cea a lui Yuzi, dar si la cea a lui Ren tot nu m-am putut abtine sa nu raman surprinsa. Pentru Ren chiar ma bucur pentru ca a ramas cu Larry...neah ii mai schimba si el:))... Bine, nu ma refeream la asta, dar Larry il iubeste atat de mult (sau cel putin asa cred) si se pare ca sentimentul e reciproc. Iar daca Yuzi o vrea pe Mitsue s-o ia la el acasa si sa-l lasa in pace pe Ren daca nu a stiut sa-l aprecieze. O ultima dorinta mai am si eu: te rog sa nu incepi urmatorul capitol cu "e dimineata" sau ceva in genul. Vreau sa citesc despre o scena fierbinte intre Ren si Larry onegai :pls:..dar daca nu se poate nu ma supar:(..bine, poate ma supar dar sigur nu pe tine ci pe ei:))
Hai ca deja am deviat prea mult de la fic (cred) oricum gambate si astept nextu'...saptamana viitoare:D..pwp si ja ne:*:-h

[nolazy]

Nah ca de la prima am ajuns sa fiu ultima care comenteaza :)). Nu ca ar fi rau, insa nu prea mai e nimic de spus.
In sfarsit Ren si Larry sunt impreuna.Cat am asteptat asta...Si mai mult de-atat, abia astept sa citesc si capitolul urmator, care, cum a spus si sweetangel, nu vreau sa inceapa cu o dimineata linistita.Vreau in schimb o noapte salbatica si plina de pasinue :)))) :-".
Sunt foarte curioasa cum o sa reactioneze fiecare personaj dupa ce o sa treaca aceasta noapte.Oare ce o sa simta Ren si Yuzi? Singurul la care nu e greu sa-mi dau seama este Larry, care mai mult ca sigur e foarte fericit. In schimb ceilalti....oh abia astept.
Ah si ma bucur ca ai postat asa repede continuarea :). Iar la partea cu diacriticele felicitari.Stiu cat de greu e sa scri cu ele, uneori chiar enervant, asa ca bravo tie pentru efort.
Cam atat...grabeste-te cu nextu'
:bye:

[Teh]

Să vedem, am venit cu urmatorul capitol. În sfârşit am scapat şi eu de olimpiada de la istorie, şi mă pot relaxa pentru moment. Să vedem ce ne rezervă această parte din fic. Lectură placută.
Tot cu diacritice, şi să îmi scuzati greşelile că nu mai controlez, sunt cam obosită.


Gândurile bune sunt asemenea acelor petale roz de trandafir al caror scop este indentificarea proprie cu persoanele existente în comunitate, pe Planetă şi în tot Universul. Singurele gânduri frumoase pe care ţi le poate aduce o persoană pe care de abia o cunoşti sunt acelea : Nu ştiu cine este, deci nu mă interesează , dar ce se întâmplă când persoane pe care le cunoşti de o perioadă îndelungată de timp şi care par să te ştie mai bine ca orcine, persoane îndragite de fiecare persoană, când aceştia se comportă ca un strain cu tine, te doare şi nu poti face nimic să scapi de acest lucru, de aceea singura cale este să iubeşti şi pe cei ce îţi dau importanţă şi nu doar pe cei ce crezi că îi iubeşti, pentru că în clipa urmatoare iubirea lor pentru tine, sau acea închipuire, poate disparea şi singurul ce va suferi vei fi tu.
În încapere se aflau cei doi tineri, adolescentul cu parul roşcat şi barbatul cu parul blonduţ. În momentul în care baiatul îşi înfăşoară mâinile în jurul blondului şi îi rosteşte acele vorbe, acela se întoarce spre el strângându-l în brate, parcă nevrând să îl slabească vreodată, să poată trai amândoi îmbrăţişati ca acum. Inimile celor doi bateau cu acceleratie şi sângele parcă le clocoteau în vene, vrând să iasă afară în oricare moment, respiratiile lor erau parcă greoaie şi încercau să se abtină acelei imense placeri de a fi împreună, dar asta era mai presus de acel gând responsabil, iar în cele din urmă, de ce aveau nevoie să se abtină? Obstacolele din calea iubirii lor disparuseră.
Larry se simtea eliberat, pentru că acum avea cea ce îşi dorea, şi chiar mai mult de atât. În momentul în care fusese anuntat de plecarea agresivă şi inconştientă a tânarului, sufletul parcă îi sarise din trup pentru a fugi în cautarea lui, nu voia să îl oblige pentru nimic.. Dar nu o facea, singur cerea acest lucru. Fericirea lui era pe departe ca în Rai, se simtea atât de bine încât simtea că putea muri.
Din acea îmbrăţişare au început să evolueze lucrurile spre nişte saruturi fierbinti. Larry începe să îi mângâie parul şi să îi atingă uşor buzele cu mâinile sale. În momentul urmator îşi apleacă capul catre fata tânarului şi cu o mişcare lentă şi foarte blândă îl sarută. Limba sa începe să exploreze colturile gurii celuilalt, lasându-i inima să accelereze şi mai tare de această dată. Aproape că nu dorea să respire, era ceva prea puternic pentru că dorinta pusese stapânire pe simturile sale. În acest timp se juca cu buzele lui fară a da vreun semn de a continua altceva, îşi lasa trupul să reactioneze de la sine, iar în acest moment tot ceea ce dorea era să îl sarute, sau cel putin asta era ceea ce credea el. Un firicil de sânge începe să se prelingă pe barbia barbatului blond, se pare că tânarul devenise atât de excitat în urma unui simplu sarut că simtise nevoia de a muşca din acele buze roşiatice şi carnoase. Accentuează astfel un sarut salbatic şi fară ieşire lasânduşi simturile să reactioneze. Condus de pasiune îşi strecoară mâinile în pantalonii celui ce se afla în fata sa, cu o mişcare lentă începe să maseze umflatura pe care o descoperise în învelişul blugilor, şi mai adânc al boxerilor. Această mişcare continuă şi lentă îl face pe cel ce era supus tratamentului ucigator să tresare. Placerea era imensă, la fel ca şi uimirea. Tânarelul timid ce nu facea decât să se supună lua de această dată atitudine şi se impunea. Dorea să fie la înaltimea aşteptarilor partenerului sau, şi mai presus de asta să descopere noi tehnici de seductie sexuală. Masa în continuare zona aceea intimă facându-l încă pe prietenul sau să geamă, un sunet placut pentru orice ureche. Dar acest lucru nu a durat mult, în timp ce se sarutau pasional barbatul îndrazneşte să facă acelaşi lucru cu adolescentul. Îşi strecoară mâinile în pantalonii aceluia şi începe, cu mişcari continue, să pipaie zona intimă ce era destul de umflată. Asta îl face pe baiat să îşi scoată mâna din blugi şi să îi înconjoare şoldul cu bratele proprii. A scos un sunet grav prin care îşi exprima dorinta de a merge mai departe, în timp ce strângea de tricoul aflat pe trupul amantului sau. Îi scoate, prin multe sunete scoase din cauza a ceea ce se întâmpla încă în zona sa intimă, tricoul lasând gol abdomenul foarte mine lucrat. Muşchii erau destul de vizibil, iar atunci când îi zareai, singurul gând care îţi putea trece prin minte ar fi putut fi Ce nu aş da să îl ating . Dar mai presus de asta, adolescentului îi veneau în minte urmatoarele gânduri, în subconştientul sau : S-a schimbat de când am facut asta ultima oara, este altfel. Abdomenul lui s-a schimbat, oare a mers la sală? Saruturile lui sunt altfel, mai fierbinti şi mai blânde ca odinioară. Sau este altceva, m-am schimbat eu? Nu e vorba doar de placere, sufletul parcă tinde să îmi iasă afară..Oare? M-am îndragostit?, dar acestea au trecut rapid prin creierul sau caci în momentul urmator pipaia trupul lasat gol. Este purtat în brate de catre prietenul lui care îl pune uşor în pat şi îl învaluie cu mii de saruturi arzatoare ce îl faceau să tremure în extaz. În clipa urmatoare începe să se joace cu tricoul aceluia şi i-l dă jos printr-o mişcare ce parea ieşită din filmele exotice, acela aterizând pe jos, printr-un colţ al camerei. Saruturile începuseră să se revarse peste trupul acela fragil facându-l iarăşi să tremure, de parcă nimic nu îl putea satisface decât el. Mâinile lui Ren se aflau pe capul lui Larry mângâindu-i capul şi strecurânduşi degetele printre firele sale de par, în timp ce limba lui se plimba pe trupul iubitului sau, fară să îl scape din vedere nici macar o secundă. Momentele acestea au durat parcă ani, dar erau scurte. Pentru ei timpul se oprise în loc şi dorinta pusese stapânire pe ei şi corpurile lor, pe mintile şi sufletele lor. Pantalonii amândurora parcă disparuseră prin farmec, fiind lasati de această dată goi, ca şi atunci când se nascuseră, pentru că şi lenjeria lor intimă plecase în voiaj, lasându-i goi pentru a putea parcurge singuri drumul dorit. Era un moment plin de pasiune, Ren îl cuprinse pe cel ce se afla deasupra sa cu mâinile de gât în timp ce el dorea să meargă mai departe. Îi adresează o întrebare înainte de a continua drumul ce trebuia parcurs, nu voia să îi facă rau.
- Sigur vrei asta? Eu pot aştepta...
Dar baiatul nu raspunse, tacea..însă expresia fetei lui îl dezvalui, expresia ce spunea : Nu mai e rost de această întrebare, te doresc , însă obrajii sai roşiatici, plini de sângele ascuns de vene nu îl lasau să spună, ramasese acelaşi baietaş timid ca odinioară. Astfel blondul stă putin înainte de a continua, ceea ce îl face pe celalalt să strige destul de tare :
- Larry te vreau!! ....
Asta îi facu o placere imensă încât în clipele urmatoare tot ceea ce putea fi auzit era sunetul placerii scos de adolescent, gemea. Acum îl patrunsese, se puteau simti uniti unul de celalalt, de placere, iubire.. şi singurul fapt că erau împreună.
*
După câteva ore de la fercicitul eveniment, în patul în care se întâmplase întreaga actiune se mai afla un singur tânar. Printre cearceaf se putea zari ochii sai minunati apoi parul sau albastru ce nu parea altceva decât un simbol al purităţii. Se ridică din pat, constatând că este singur lacrimile încep să îi curgă, credea că este parasit şi lasat în urmă, nu voia să se întâmple iar asta. Era fericit pentru ceea ce se întâmplase şi tot ce îşi dorea pentru moment era să fie alaturi de fratele şatenului. Suspinând şi printre lacrimile ce i se scurgeau în palemele ataşate de ochi acesta sopteşte :
- Dar oare ce mi-am imaginat? A fost doar pentru placere.
Dar vorbele acestea au facut pe cineva, ce parea să se afle în cameră, să spună destul de blând :
- Dragoste, placere şi devotament. Doar nu credeai că te voi parasi, nu?
Din partea stângă a patului, de jos, se ridică un barbat. Parul sau blond se putea zari printre cearceaf. Se pare că în timp ce dormeau acesta nu a mai putut sta în pat, rostogolindu-se pe podea.
Se apropie de adolescent, îl ia în brate şi îl sarută pasional muşcându-l agresiv de buză, astfel o mică pată de sânge se vedea izvorând din buza lui Ren.
- Te-ai întins în tot patul şi m-ai trântit din pat, de aia sunt eu pe jos.
Ren începe să râdă însă consideră că ar trebui să nu o facă, nu ştia dacă vorbeşte sau nu serios, iar ceea ce îşi dorea cel mai putin era să îl ranească. Aşa că acesta spune printre dinti, cu rasuflarea un pic taiată:
- Eu.....nu am ..vrut, scuză-mă ... te rog.
- Ok, cu o singură conditie. Aceea că trebuie să stai cu mine pentru tot restul vietii tale, sau până te plictiseşti de mine. Ren.. ai vrea? să locuieşti cu mine şi să devii iubitul meu? Ştiu că ţi-am facut multe rele, şi că.. eu sunt vinovat de suferinta ta. Îmi pare rau... dar eu te iubesc sincer, şi orice ar fi...nu pot renunta la tine şi la dragostea ta. Te rog.. Fii cu mine.
Adolescentul era uimit de această întorsatură, însă într-un mod placut. Nu dorea să vorbească despre Yuzi sau altceva în acest moment, era fericit.
- Da.... Larry învaţă-mă să te iubesc şi eu...
Nu ştia încă de ce spusese asta, doar nu avea oare să îl uite pe Yuzi? Credea el... dar de mult îl uitase, iar tot ceea ce se întâmpla era pentru o singură persoană. Să îl învete să iubească? Deja era totul pentru el.
Aceştia se sarutară timp îndelungat după care adormiră împreună. Ceea ce urmă au fost doar visele adânci create în imaginatia fiecaruia.
* Uneori apar lucruri neprevazute, ce nu vrei să se întâmple, sau ţi le doreşti aşa de tare
încât atunci când se realizează nu îţi mai dai seama că le-ai vrut, pentru tine şi pentru cei din jur. Se întâmpla ca ceea ce ţi-ai dorit tu , a fost doar un presupus şi că adevaratul vis a fost paralel cu ceea ce parea să vrei. Departe de a mai spune altceva de conformezi, ori dragostea este aşa de mare că nu vrei să dai urme de speranţă... Atunci când îţi vezi visul împlinit.. tinzi să te înclini spre urmatoarea etapă, urmatoarea realizare...deci urmatorul vis.