Ingerul iubirii[gravitation]

[Argenta]

capitolul 20 La apus



Asa cum nu se mai intamplase de ceva verme, Shuchi s-a trezit inaintea iubitului sau. A facut un dus rapid, s-a schimbat in hainele pentru drum si a mers in bucatarie sa prepare cafeaua si cateva sandwiciuri.
In dormitor Eiri s-a trezit deja si simte mirosul de cafea. Intotdeauna iubitul lui face o cafea groaznica si de obicei il cearta cand il apuca bucatareala, acum insa s-a hotarat sa incerca sa suporte chinul unei licori negre si cu gust cumplit. Zambi cand il vazu intrand in dormitor.
-Te-ai trezit?
-Cred ca da. Mmm miroase a cafea . . .
-Da.Am pregatit eu micul dejun. Mergi sa faci un dus, pana impachetez eu ultimile lucruri si fac patul. Apoi mancam si plecam.
-Ce harnic esti astazi . . .
-M-am saturat de ploaie, abia astept sa plecam de aici.
S-a amuzat privindu-l cum strage lucrurile pana a fost " gonit " la dus.

Avionul a decolat inante sa fi rasarit soarele si scriitorul regreta ca nu au plecat cu o cursa ceva mai tarziu, dar zborul pana in Los Angeles dureaza cam 6 ore si asta inseamna deja ca dimineata e pierduta pentru ei. A asteptat pana a sosit micul dejun si a cerut doar suc de portocale si un corn cu miere. Spre uluirea lui micul dejun preparat de Shu fusese foarte gustos. Nu-i spusese nimic, dar chiar i-au placut sandwiciurile si cafeaua. Se hotara sa-l lase mai des sa gateasca. A pirivit ceasul. Mai sunt cateva ore pana vor ateriza si vrea sa doarma putin.A cerut o perna si o patura.
-Tu nu vrei sa dormi putin?
-Nu. Ar fi pacat sa nu privesc pe hublou. Este zi si vom traversa America, peisajul este super.
-Cum vrei tu. Mie imi este somn.
-Somn usor, iubitul meu! ii spuse si il saruta pe gura.
Ar fi vrut sa fie un sarut scurt, dar celelalt se pare ca este de alta parere. Se sarutara indelung. De asta data cantaretul nu se inrosi tot, ci zimbi fericit.
-Ce curajos ai devenit,Shu! Suntem in public.
-Suntem in America!
Ii lua mana in mana sa si se intoarse spre hublou fara sa-i dea drumul. Isi lipi obrazul de geam si zambi. Abia asteapta sa ajunga in California si sa-i dezvaluie lui Yuki ultimul sau secret.

Pe cat de ingrozitoare fusese vremea la aterizarea in New York, pe atat de frumoasa este la Los Angeles. Scriitorul isi priveste iubitul care pare complet schimbat. Este iar plin de energie si aproape ca-l taraste prin aeroport. S-au oprit in fata locului unde se inchiriaza masini. Dupa ce au inchiriat o masina decapotabila, asa cum dorise cantaretul, acesta ii intinse iubitului sau o hartie pe care este scrisa o adresa.
-Ce este asta, Shu-chan?
-Este adresa unei agentii de voiaj. Nu numai tu te-ai pregatit. Eu am cautat pe internet cat ai fost tu plecat ieri la editura si am gasit anuntul acesta. Am rezervat doua locuri intr-o cruaziera de trei luni, sau cel putin asa cred . . . era o incurcatura. Sper sa fie in regula.

Micutul solist al Bad Luck nu se inselase. Rezervase doua locuri intr-o cruaziera, pe un vapor de lux si exista si incurcatura. Avusesera de fapt noroc: un cuplu tocmai se retrasese si au putut ocupa ei acele locuri.
Mai exista o singura problema. Plecarea este peste trei zile iar bagajul lor este complet insuficient pentru o calatorie de trei luni. Mai ales cel al lui Shuichi. Singura rezolvare l-a umplut pe zapacitul, care considerase ca se descurca numai cu cateva schimburi, de un nou val de entuziast. Vor merge la cumparaturi. Au cumparat toate hainele necesare in cruaziera, un troler si o geanta de voiaj-troler, pentru a le pune in ea.Toate incercarile lui Eiri de a-si convinge iubitul sa ia ceva mai elegant decat acea geanta,se lovise de acelasi rapuns:
-Chestiile alea sunt pentru tipi ca tine, eleganti si superbi, mie, care port doar pantaloni trei sferturi si tricouri imi ajunge o geanta de voiaj . . . Si nu inteleg de ce ii trebuie roti.
-Pentru ca o anumita persoana sa nu se care cu ea in spate.
-Ufff! Bine,Yuki!
-Iar acum vom merge sa mai cumparam ceva.
Au dus noile bagaje la masina, apoi au pornit spre o cladire impozanta. Este randul scriitorului sa-i tarasca iubitul dupa el. La incercarile disperate ale acestuia de a afla ce cautau acolo, au avut drept raspuns doar un zambet. Au ajuns in cele din urma intr-o sala in care Eiri a intrebat daca este gata comanda pe care a facut-o. Dupa raspunsul afirmativ al reprezentantei firmei, s-a intors spre cantaret:
-Te rog sa mergi cu doamna in camera de porbe. Ti-am comandat o tinuta noua.
-O tinuta noua de spectacol?
-O tinuta speciala.
Nu a avut prea mult de asteptat iar cand usa s-a deschis . . . Shuichi este imbracat intru-n pantalon lung, drept, cu talie joasa din matase mata, negra, si un fel de top scurt bleu pal tot din matase. In picioare are cizme scurte, cu putin toc, negre ,din piele fina, iar in maini manusi trei sfreturi, tot din piele neagra. Peste haine are un fel de pelerina lunga cu maneci scurte si lagi, facuta din matase grea, bleu-argintie, captusita cu negru, usor cabrata pentru a-i scoate talia in evidenta si ampla de la talie in jos.
Eiri il priveste amutit. A considerat, din prima clipa in care l-a intalnit, ca arata foarte bine, desi se imbraca mereu cu furca. Ii placuse mereu sa-l vada ceva mai elegant pe scena, dar de asta data chiar nu mai este in stare sa mai spuna nimic. Iubitul sau nu a aratat niciodata atit de bine.
-Nu este mult prea elegant, Yuki?
-Nu. Exact asa am vrut sa fie.
-Merg sa ma schimb.
-Nu. Vreau sa ramai asa.
Cat il asteptase sa se schimbe ii fusesera inmanate inca doua pachete, unul mare, care ruga sa fie dus la masina si unul mic pe care il puse in buzunar.

Dupa plecarea de la casa de moda a vrut sa porneasca in cautarea unui hotel, dar Shuichi l-a oprit.
-Vreau sa mergem in Santa Monica.
-E o idee buna sa stam la un hotel in Santa Monica pana plecam. Am stat acolo o data . . .
-Nu vreau sa mergem la hotel. Am sa-ti explic eu unde trebuie sa ajungem.
Ii urma indrumarile fara nici un comentariu. Prin minte ii trecu o intamplare din urma cu cativa ani. El avusese o lansare de carte, iar cantaretul un turneu de cateva comcerte in California. Hotarasera sa se intalneasca intr-un hotel din Santa Monica si sa petreaca vreo cateva zile impreuna intre un concert si o lansare de carte. Dorise sa-i faca o surpriza si ajunsese cu cateva ore mai devreme. Iubitul lui nu era in camera, iar cei de la receptie nu stiau unde este plecat. Aparuse mai tarziu cam plin de praf, dar foarte fericit. Motivase atunci ca s-a plimbat pe plaja si s-a ratacit. Stiindu-l atat de zapacit, il crezuse. Acum insa . . . se gandeste ca poate nu spusese adevarul atunci.

Au mers pe drumul paralel cu plaja un timp, apoi i-a cerut sa opreasca. L-a luat de mana si l-a dus prin nisip pana langa o cabana de lemn ridicata pe plaja. Este construita atat pe faleza, cat si pe stalpi de lemn inalti cam de un metru jumatate, infipti in nisip. Shuichi a urcat scara ce duce la veranda tinand mana iubitului in a sa. S-a oprit in fata usii si cu mana tremurand a scos o cheie cu care a deschis-o . Au pasit inauntru impreuna. Casa este destul de mare. Nu are decat un nivel, dar pare sa fie compusa din trei, poate chiar patru camare. Toata mobila este acoperita cu bucati de panza alba, care sa o protejeze de praf.
-Ai inchiriat deja o casa, Shu! Cand?
Il privi si-i zambi, dar vazu ca are ochii plini de lacrimi.
-Ce este aici, iubitul meu?
-Yuki, sopti,aceasta este casa in care au locuit eu inainte sa vin in Japonia. A fost casa mamei mele adevarate. E a mea acum. Vrei . . . vrei sa . . . locuim aici cat stam in America?
-Sigur ca da.
I-a sarit de gat fericit.
Au adus in casa toate bagajele, dar Eiri nu l-a lasat sa le desfaca si nici sa se schimbe de tinuta pe care o numise" speciala" .
-Vreau sa mai mergem undeva. Asteapta doar sa ma imbrac si eu, apoi plecam imediat.
-Credeam ca vom merge sa ne plimbam pe plaja. Este aproape de apusul soarelui...
-Nu conteaza. Asteapta-ma in masina.
L-a asteptat cuminte in masina pana s-a intors. Este imbracat intr-un costum negru, o camasa din acelas material cu topul lui si o cravata asortata. Aprecie ca este mai elegant si mai atragator ca niciodata. Au mers doar cativa kilometrii departare de cabana, tot undeva pe coasta intr-o zona unde faleza este foarte inalta si nu exista plaja. Au ocolit pe un drum care duce in partea opusa plajei si s-au oprit. Aici sunt mai multe masini oprite proape de locul unde incepe o carare pietruita ce urca sus, pe faleza. In jur nu pare sa fie nici macar o singura cladire.
Au urcat tinandu-se de mana, iar sus au ramas amandoi pe loc uluiti. Faleza este complet plata si dincolo de ea se vede marea luminta de razele soarelui ce se apropie de apus. Pe aceasta pajiste plata sunt aranjate atat o pergola de trandafiri albi combitati cu irisi albastri, cat si, ceva mai departe, aproape de buza rapei un mic altar shinto care are in fata un portic traditional. Sub pergola sta o doamna imbracata intr-un costum foarte sobru, iar langa altar se afla Tatsuha purtand roba de preot. In fata acestor doua structuri sunt toti cei care le sunt dragi amandurora: parintii si sora lui Shuichi impreuna cu sotul ei, componenti si stafful Bad Luck si Nittle Grasper, Mika, Ayaka, tatal lui Yuki, Hana si Seiren.
In momentul in care au aparut cei doi toata lumea s-a ridicat in picioare si a inceput sa aplaude. Shuichi si-a strans iubitul de mana aproape disperat. Intr-o secunda a inteles ce urmeaza sa se intample, dar parca i-se pare ca viseaza. Fara un cuvant inainteaza in acelasi pas cu Eiri. S-au porit in fata pergolei unde doamna ii asteapta zambitoare. A inceput sa vorbeasca, dar el nu aude nimic. Priveste doar chipul iubitultui sau, parca mai frumos ca niciodata. Ca prin vis aude, totusi , cand este intrebat :
-Vrei sa ta casatoresti cu acest barbat, sa fiti impreuna la bine si la rau pana cand moartea va va desparti?
-Da... Sigur ca da, a raspuns aproape gatuit de emotie.
-Inelele, domnule Uesugi!
Acesta scoase din buzunar caseta de la casa de moda si lua din ea doua inele simple, din aur alb si aur galben tors ca o sfoara. Ii puse unul in deget si il intinse pe celalalt, tremurind il strecura pe deget la randul lui.
-Atunci . . . in virtutea puterii cu care m-a investit Statul California va declar casatoriti. Va puteti saruta.
Simtii cum bratele lui Eiri il cuprind cu putere si il strang tare la piept.
-Ti-e bine, Shu-chan?
-Te iubesc, Yuki!
Urma un sarut lung, care paru ca nu se mai termina. Se dezlipira cu parere de rau unul de celalalt.
Tatal lui Eiri se apropie de ei si ii intinse fiului sau un kymono traditional negru. Scriitorul isi scoase haina de pe el si il imbraca. Mika il ajuta sa-l aseze corect, apoi ii conduse pana pe tatami din fata altarului.
-M-am gandit ca ar fii pacat daca nu am profita de acest loc atat de frumos si de minunatul apus pe care ni-l ofera stapana noastra Amaterasu Omikami si sa nu facem si un ritual prin care relatia voastra sa fie binecuvantata de zei, spuse Tatsuha si ii invita sa ingenunceze in fata altarului.
Ceremonialul se desfasura in lumina rosie a unui magnific apus de soare, iar la sfarsitul ei Eiri ii spuse iubitului sau:
- Acum esti numai al meu,iar numele tau este Uesugi Shuichi no Shindo.

[Argenta]

capitolul 21 Alte necazuri



Petrecerea care a urmat dublei ceremoni are loc tot pe faleza de deasupra mari. Toata lumea este vesela. Ca la oirice petrecere se rade si se vorbeste tare. Eiri sta pe un scaun ceva mai spre margine si priveste tot ce se intampla. Asa cum el a dorit, iubitul lui este in centrul atentiei. Seiren il observa stand intr-o parte si se apropie cu doua pahare de sampanie in mana.
-Iti place cum a iesit totul?
-Da. Iti multumesc foarte mult. A cui a fost ideea cu ceremonia religioasa?
-A fratelui tau, desigur. Si tu ai facut o treaba buna, zambi ea aratand spre Shuichi. Ai spus ca va fi elegant, dar nu ca va arata atat de bine . . .
-Iti place?
-O, Eiri . . . daca ar fi iubitul meu, nu l-as lasa sa iasa din casa imbracat asa. Straluceste pur si simplu. In locul unui nebun ai sa te trezesti cu o suta.
Eiri mustaci, de fapt este foarte mandru de iubitul lui, dar stie farte bine ca nu-l va mai convinge prea curand sa se imbrace asa. Nici nu ar vrea. A vazut inca de cand au iesit din casa ce moda ca mult mai multa lume intoarce capul si priveste admirativ dupa partenerul lui de viata. Se simte flatat de acest interes, dar este mult mai bine, cand iubitul lui este admirat doar pe scena nu si pe strada. Aventura cu Taro i-a fost de ajuns. Privi cerul plin de stele, probabil este destul de tarziu.Isi privi inca o data iubitul, este foarte dragut in seara asta si pare sa se distreze, dar este de fapt seara lor speciala si ar vrea sa plece acasa acum. Zambi. Acceptase repede ideea ca acea cabana poate insemna: acasa. Se indrepta spre locul unde tatal sau sta de vorba cu Thouma.
-Iti multumesc, ca ai venit astazi , tata!
Acesta ii zambi destul de rece:
-Am vrut sa fiu alaturi de tine si am vrut sa fiu eu cel care oficiaza ritualul, dar fratele tau crede ca nu as fi facut asta din tot sufletul.
-Si e adevarat? Nu te bucuri ca sunt fericit cu cel pe care il iubesc?
-Esti copilul meu si ma bucur ca esti fericit, dar as fi eu, daca planurile tale ar fi inclus o persoana pe care sa n-o iubesti atat de mult, dar care sa poata darui familiei noastre un mostenitor.
Ochii lui Eiri incepura sa sclipeasca periculos, asa ca Thouma ii puse mana impaciuitor pe umar.
-Ei, tata, problema unui mostenitor se poate rezolva in mai multe feluri. Sunt sigur ca Eiri s-a gandit deja la asta.
Scriitorul nu mai astepta comtinuarea. Isi zarise iubitul destul de aproape si se teme sa nu fi auzit discutia. Il urma si il prinse de dupa umeri.
-Ce zici, mergem acasa?
Shuichi ridica privirea spre el, staradui sa-i zambeasca si dadu din cap ca da. Au plecat dupa ce au multumit tuturor si si-au luat la revedere.

Cantaretul simti aproape ca se sufoca. Un soi de disperera a pus stapanire pe el in secunda cand a auzit ce a spus tatal iubitului sau. Stie ca acesta i-a cerut sa plece pentru a nu-l mai expune unor asemenea discutii si-i este recunoscator. Brusc nu mai putu sa-si stapanesca lacrimile. Ar fi vrut atat de mult ca toti sa-l accepte cu adevarat . . . Lacrimi fierbinti au inceput sa i-se rostogoleasca pe obraji. Nu se aude nici macar un suspin, dar durerea din sufletul lui este sfasiatoare.
Eiri este si el foarte suparat. Dorise mai mult ca orice sa nu fie dacat foarte putina lume la casatoria lui si in nici un caz tatal lui, tocmai pentru a evita asemenea discutii. Simtii ca ceva nu este in regula si isi privi iubitul cu coada ochiului. A inteles imediat ca a auzit discutia. Pentru o clipa a dorit sa intoarca masina, dar un scandal ar provoca mai multa suferinta fiintei pe care o iubeste. " Nu, tata! Nu-ti voi permite sa-mi distrugi viata! " A condus in continuare pana langa casa de pe plaja unde a oprit. A coborat si la tras de mana, ridicandu-l in brate peste usa inca inchisa. Il aseza pe nisip si ingenunche langa el.
-De ce plangi? intreba stergandu-i lacrimile.
Primi ca raspuns un suspin lung.
-Ai auzit ce spunea tata? E o prostie ce a spus!
-Nu, Yuki! Are dreptate. Tu meritai mai mult decat sa fi legat de mine. Esti atat de frumos . . . esti perfect, spuse mangaindu-i obrajii. Ai merita sa ai o familie adevarata si copii. Eu, oricat de mult te iubesc, nu-ti pot oferi mostenitorul pe care il merti, continua printre lacrimi. Poate tatal tau are dreptate si ai facut o gresala in seara asta.
Scriitorul il stranse in brate si-i mangaie parul. Fiecare lacrima ce se scurge pe obrazul lui Shuichi ii arde lui sufletul. Il saruta lung pe gura.
-Sa nu mai spui in viata ta asa ceva! Te iubesc si cred ca ma iubesti si tu! Asta e tot ce conteaza.
-Dar un copil este altceva . . . El vrea doar un mostenitor, pentru ca esti cel mai mare dintre copiii lui.
-Va avea chiar si un mostenitor.Vom infia un copil. Nu este nici o problema.
-Ai face asta ?
-Sigur. Am vorbit deja cu sora ta si cu sotul ei, daca ea va naste un baiat il voi infia la intoarcerea in Japonia. Atunci copilul meu va fi sange din sangele tau. Va fi perfect. E tot ce imi doresc. Nu mai plange! Te rog!
Ii stranse in brate si-l saruta indelung, apoi i-l ridica in brate si li duse in casa.

Il intinse incet pe pat si incepu sa-i mangaie incet pielea facandu-l sa tresara. Isi arunca hainele si-l ajuta sa sa dezbrace, apoi se opri o clipa si-l privi. Este la fel de fascinat, de faptura aceasta, ca in prima noapte cand s-au iubit. Pielea ii e parca satinata si abia asteapta sa o atinga si sa o apopere cu sarutari. Cantaretul il privi o clipa descumpanit si se ridica putin si-i cuprinse gatul cu bratele. Il saruta pe gat si il trase peste el.
-Yuki! A fost minunat ce ai facut astazi pentru mine! Ce as putea sa-ti daruiesc eu, pentru a fi la inaltimea gestului tau?
-Nu fi prostut! Am aici darurile pe care pe care tu mi le-ai facut, spuse is atinse usor cu buzele una dintre cicatricele lasate de gloante si de operatie. Uite, sunt o multime de cadouri aici!
Saruta incet fiecare cicarice si atingerea il face pe iubitul sau sa tresara si sa geama inebunit de placere. Urmele gloantelor sunt inca atat de recente si de sensibile incat senzatiile pe care i le ofera sunt mai puternice ca niciodata. Trupul incepu sa-i tremure apoape necontolabil cuprins de o dorinta inebunitoare. Il trase pe Eiri spre el si-i sopti fierbinte in ureche:
-Te vreau . . . Acum!

Afara s-a luminat de mult de ziua. Eiri se ridica incet din pat.Iubitul lui nu mai este langa el. Privi in jur si-l vazu stand pe varenda. Imbraca un slip si merse si el afara. Se uita peste umarul lui Shuichi care citeste din ceva ce pare un caiet vechi.
-Ce faci aici?
-Am gasit asta in noptiera. Citeste!
L-a ascultat si a ramas uimit cand a inteles ce a gasit.
"Am cunoscut in zilele astea ceea ce nu credeam ca mai poate exista pentru mine, cea obligata de traditie sa ma casatoresc cu cel ales
de familia mea. Am cunoscut iubirea si parca in viata mea a rasarit soarele. Nu stiu ce am sa fac mai departe, dar vreau sa lupt pentru
iubirea mea. Am sa fac tot ce am pot pentru ca soarele din viata mea sa nu dispara. Sper ca cei tret copii ai mei vor putea sa-si
urmeze inima atunci cand vor alege cu cine isi vor petrece viata, ca vor alege sorele. Maine plec spre casa si sper sa reusec sa-mi castig libertatea mea si a copiilor mei."
-E jurnalul mamei . . . Stiai ca a locuit si ea aici?
-Vag . . . eram mic.
-Hai! Vii in apa?
Aproape l-a dus in brate pana unde valurile lovesc nisipul. Nu vrea sa-l vada iar cuprins de triste gandinduse la "ce ar fi fost daca". L-a aruncat pur si simplu din brate cand au ajuns la apa mai adanca.
-Asa deci? Bine . . . a spus celelalt improscandul cu apa.
S-au balacit si s-au jucat in apa pana aproape de ora pranzului, apoi s-au apucat sa pregateasca bagajele pentru a doua zi, cand trebuie sa se imbarce pentru cruaziera.

Shuichi isi tranti bagajul pe patul din cabina. Priveste incaperea in care el si iubitul lui vor petrece urmatoarele trei luni. Ii sari lui Eiri de gat facandu-l sa scape manerul trolerului, care cazu cu zgomot pe podea.
-E minunat aici. Abia astept sa fim doar noi doi pentru urmatoarele trei luni.
-Zau? ! Atunci ar trebui sa incercam cat de bun este patul, ii raspunse luandu-l in brate si sarutandul.
-Ah! Yukiiiiii !

[Argenta]

capitolul 22 Prima cearta(dupa casatorie)


Ofta.Privi marea si un sentiment neplacut il cuprinse.Ceva lipseste si stie exact ce. Iubitul lui nu este langa el. Cu o zi inainte s-au certat , iar Shu si-a petrecut toata seara la cinematograful navei. Nu stie la ce anume s-a uitat , dar este convins ca, daca in cabina ar fi existat o canapea nu ar fi dormit noaptea trecuta in acelasi pat.
Dimineata avusese grija sa se trezeasca inaintea lui, isi luase laptopul si plecase la restaurantul frantuzesc, apoi direct la biblioteca, unde scrisese toata ziua,fara sa se intoarca in cabina nici macar la pranz.
Acum este seara si si incepe sa-l deranjeze faptul ca nu l-a vazut astazi deloc.
Sunt plecati de aproape o saptamana in cruaziera si a crezut ca va fi: " un fel de vacanta la mare in care te plimbi de pe o mare pe alta cu casa cu tot ", sau cel putin asa spunea iubitul lui. In parte fusese asa. De obicei marea are efecte diferite asupra fiecaruia dintre ei. Pe el destul de calm si linistit, atmosfera marina, soarele si valurile il umplu de o nestavilita energie,I ar pe Shuichi, atat de energic in mod normal, toate acestea il tuflesc de tot. Dupa cateva ore de stat la soare abia are putere sa se tarasca in pat si nu face decat sa doarma, cel putin timpul echivalent celui petrecut pe plaja, iar asta dureaza cateva zile la rand. De asta data lucrurile nu au stat chiar asa. Din cauza tuturor celor intamplate in ultimele luni efectul asupra lui Eiri fusese estompat, iar asupra lui Shuichi exacerbat. Dupa prima zi de plaja s-au simtit atat de obositi, incat au hotarat ca vor renunta sa mai faca asta, cel putin cateva zile. Prin urmare timpul lor se impartise intre dragoste, somn si masa. Abia ieri s-au hotarat sa viziteze facilitatile enormei nave. Are marimea unui cartier de locuinte si este dotat cu cateva restaurante, doua sali de cinema, biblioteca, multe magazine, sala de fitnes, sali de jocuri, piscine cu valuri si fara valuri, baruri , cofetarii, sali de concerte si cam tot ce puteau dori cei care plecau in cruaziera.

Marea e aproape pustie. Departe , la limita orizontului se vad doua nave abia conturate.Tarmul a ramas in urma si par a fi rupti de lume. In peisaj doar valurile se misca lovind coca navei. Uneori cate un pescarus ratacit se opreste pentru a se odihni, apoi pleaca iar spre mal. Alteori mai apare din valuri spinarea unui delfin,care urmeaza vasul. In rest, nimic din afara nu pare sa vrea sa stie de cei plecati in vacanta.
Soarele apune incet imbracand marea in voaluri de purpura. Pana si spuma valurilor este trandafirie. Un val de nostalgie cuprinse sufletul lui Eiri. In urma cu zece zile la ora apusului isi jurau credinta in fata soarelui. Rosteau cuprinsi de iubire promisiunea casatoriei...Iar acum sunt certati . . . Si nici macar nu-si aduce aminte de ce s-au certat. Un soi de durere sfasietoare puse stapanire pe inima lui.Ii este mai dor de el acum, dupa nici treizeci de ore, decat a-i fost atunci cand au fost despartiti saptamani intregi. O porni hotarat spre cabina.

Shuichi este complet deprimat, ca de fiecare data cand se cearta cu iubitul sau. Aseara, cand s-a intors de la cinematograf, Eiri dormea deja. Nu a avut curajul sa-l trezeasca pentru a-si cere scuze. Daca ar fi avut o canapea in cabina ar fi dormit pe ea. Nu aveau insa la dispozitie decat doua fotolii si chiar nu credea ca poate sa doarma intr-un fotoliu. Se ghemuise cuminte la marginea patului. A sperat ca-si va putea cere iertare dimineata, dar se trezise singur in camera. Iubitul lui plecase deja. A hoinarit toata ziua prin toata nava in speranta ca-l va gasi. Nu se intamplase asta.
Acum la revenirea in cabina a observat ca lipsesta laptoplul. Simti ca-i vine ameteala. " Oare a plecat . . ." Simtii ca lumea se invarte cu el cu tot.
Se tranti pe pat plangand. Sperase din tot sufletul ca dupa casatorie nu se vor mai certa, dar se intamplase ca de obicei. Se intreba disperat , pentru a cine stie cata oara, daca a fost parasit.
Continua sa planga disperat mai mult de o ora. S-a oprit doar cand a simtit ca-i plezneste capul de durere. Se apuca sa caute in sertar un analgezic, dar gasi intai un flacon cu somnifere. Il privi o clipa si se intreba daca nu ar fi cazul sa inghita unul si sa se linisteasca. Resprinse urgent ideea. Gasi analgezicul, inghitii doua pastile si putin mai tarziu adormi.
Eiri deschise usa cabinei si in prima secunda incremeni. Iubitul sau sta ghemuit pe marginea patului, cu ochii inchisi, iar pe noptiera este un flacon de somnifere si un pahar de apa gol. Puse laptopul pe podea si se repezi spre pat ingrozit. Shuichi respira normal si pare ca doarme linistit. Lua tubul de somnifere si-l desfacu. Se calma imediat. Este sigilat. Il aseza la loc pe noptiera, apoi se apleca asupra celui care doarme. Il saruta usor pe buze. Sunt sarate, ca de obicei cand plange si lacrimile ii uda gura. Il mai saruta o data, de asta data indelung, pentru ca sarate sau nu buzele lui au cel mai delicios gust intalnit vre-o data.
Se trezi si-i intoarse sarutul, apoi ii cuprinse gatul cu bratele. Ii zambi timid:
-Ma ierti. Yuki?
-Tu trebuie sa ma ierti. A fost o prostie sa ma cert cu tine aiurea.
Cantaretul il saruta iar, apoi se lipi de el.
-De ce ne-am certat?
-Nu mai tin minte.
-Nici eu.
.Se amuzara, continuand sa stea imbratisati, bucurosi ca sunt impreuna.
-Nu ne-am mai certat de mult timp ...
-E prima cearta de cuplu casatorit . . . Oamenii casatoriti se mai si cearta , nu-i asa?
-Da . . . Si atunci de ce ai plans atat de mult?
-Am crezut ca m-ai lasat aici si ai . . . ohhh!
S-a pierdut cuvintele intr-un geamat cand buzele celuilalt i-au sarutat gatul. A simtit ca se topeste de placere.
-Ah . . . Yuki
-Si unde credeai ca pot pleca? Suntem pe o nava , in largul oceanului.
-Nu stiu . . . M-am speriat.
-Of . . . ce prostut esti uneori, dar si tu m-ai speriat .
Shuichi se dezmetici si deveni atent. Il privi intrebator. Eiri zambi:
-Ce aveai de gand sa faci cu somniferele?
-A . . . am vrut sa iau unul, dar mi-am amintit ca medicul a zis ca ar fi mai bine sa le evit, daca se poate.
-Daca ai nevoie de un somnifer, iti pot oferi eu unul imediat.
In cateva secunde hainele lor zburara prin toata cabina. Incepu sa-i sarute umerii si gatul, primind de la iubitul sau acelasi delicios tratament.
-Ah . . . Yuki . . .Sunt al tau . . .Fa ce vrei cu mine.
Cu ultimile sclipiri de luciditate, inainte ca pasiunea sa-l imbete complet, scriitorul se gandi ca era complet invers. Ceea ce simte pentru micutul cantaret, combinatia de duiosie, nevoia de a-l proteja, iubirea fierbinte si focul pe care orice atingere il toarna in vene, fac sa fie robit iubitului sau fara drept de apel.

Mai tarziu au continuat sa stea imbratisati, savurand sfarseala cea urmat valurilor de placere care le-au strabatut trupurile.
Pe jumatate adormit Shuichi isi saruta iubitul pe umar:
-Yuki . . . in noaptea asta ma tii in brate?
-Sigur, dragul meu.
-Azi dimineata am vrut sa-ti cer iertare, dar plecasesi deja. A fost atat de trist sa nu te simt langa mine . . .
Eiri il cuprinse mai bine in brate si-l saruta pe frunte:
-Acum sunt langa tine.
-E atat de bine . . . Mi-e foarte somn . . .
Celalalt vru sa-i spuna ca ar trebui sa manance ceva, dar privirea ii este atat de incetosata si arata atat de epuizat, incat renunta. Trase patura peste amandoi si il mangaie pana simti cum trupul i-se inmoaie complet , cuprins de un somn profund.
Ceea ce micutul cantaret nu stie ,I ar iubitul lui nu are de gand sa-i spuna este ca, de fapt si cu o noapte in urma au dormit imbratisati.
Seara, cand s-a intors de la cinematograf , Eiri nu dormea. Suparat inca si foarte putin dispus sa asculte scuze si lamentari ,s e prefacuse pur si simplu. Nu reusise insa sa adoarma. Mult dupa ce iubitul lui adormise statea inca privind tavanul si gandindu-se la viitorul sau roman. Atunci Shuichi sau se intorsese in somn si se lipise de el. Ii rostise numele si-si incolacise bratele in jurul gatilui, punandu-si capul pe pieptul lui. Cam in pozitia asta dormeau de obicei.
O clipa se gandise sa-l respinga, dar se razgandise si-l luase in brate. Curand mirosul trupului, suflul respiratie pe gatul sau, si ritmul batailor inimii fiintei celei mai dragi din lume , ii alungasera insomnia. Dimineata plecase de langa el cu oarecare parere de rau.
Nu. In mod sigur nu are de gand sa recunoasca asta vre-o data asta. Si asa, Shuichi stie, sau cel putin simte ca doar cu o privire umeda si cu o mangaiere ii poate alunga orice suparare. Nu are de gand sa-i spuna ca nu poate dormi noaptea, daca nu-l tine in brate.

[Argenta]

Capitolul 23 Prieteni noi


Se intinse lenes in pat si se opri speriat cand nu simtii langa el decat perna. Se ridica si privi in jur. Pe noptiera sta o hartie. O citi: " Sunt la sala cu Val si Alex. Te iubesc! "
Zambi . . . Val si Alex . . . Cei doi au aparut doar de cateva zile in viata lor, dar este cumva ca si cand s-ar cunoaste de-o viata.
Savura clipele de liniste si singuratate oferite de noii lor amici. Situatia ii convine dintr-un punct de vedere, dar exista chestii mai putin placute.
Traversarea oceanului reduce destul de mult posibilitatile de distractie. Pentru Shiuchi restaurantele, magazinele si cinematografele sunt destul de plictisitoare si nici Eiri nu prea este adeptul unor asfel de distractii. Acest lucru i-a fortat sa-si petreaca timpul mai mult in piscina sau in pat.
Ideea de a-l avea pe iubitul lui doar pentru el ii place scriitorului la nebunie. Adora sa-l tina ore intregi in pat fara sa-i fie teama ca vor intarzia cine stie unde , sau ca va bate cineva la usa lor, sau mai rau,ca se va trezi cu Thouma in dormitor.
Nu crezuse niciodata ca dupa atatia ani de cand sunt impreuna va fi mai indragostit decat le inceput si-l va dori cu si mai multa ardoare decat in prima lor noapte de iubire, ca acel trup micut, parca mai fragil decat inainte, va fii o vesnica ispita irezistibila pentru el.
Adevarul este ca-i plac si aceste clipe in care poate sa fie singur si sa nu mearga cu micutul zapacit cine stie pe unde, doar pentru nu al vedea bosumflat si plictisit. E bine ca Shu are acum amici cu care sa se plimbe si sa palavrageasca.
Pe cei doi i-au vazut chiar din prima zi la piscina si pe coridor, pentru ca au cabinele pe aproape de a lor. Ar fi fost destul de greu sa nu-i observe, cei doi sunt un cuplu foarte reusit.
Ea este satena cu par ondulat , ochi caprui, migdalati si trasaturi regulate de o frumusete angelica. El este blond cu ochii verzi si este foarte dragut.
Se tin tot timpul de mana si iubirea li se citeste in priviri. Nici ei nu aveau prieteni si erau singuri la restaurant, la plaja si la plimbare.
Cu cateva zile in urma erau la piscina, iar Shuichi alerga spre trambulina si se ciocnise de ea, care tinea in maini doua cornete de inghetata. Evident inghetata ajunsese pe costulul ei de baie, pe jos si in parul cantaretului. Au urmat, desigur tone de scuze si de autoanvinuiri de neatentie, dar a fost si inceputul unei amicitii.
Eiri este incantat ca cei doi nu au dat navala in viata lor. Nu le-au batut la usa niciodata, si nu au spus chestii de genul "ne vedem in locul x la ora y", ci "maine la ora Y s-ar potea sa fim in locul X". Asta chiar ii place foarte mult, pentru ca s-a obijnuit sa nu aiba nici o restrictie temporala si nici nu vrea sa apara chestii de acest gen pana la sfrasitul cruazierei.
Se intinse in pat iar, cu gandul sa doarma sau macar sa mai leneveasca putin.
Shuichi intra incetisor in cabina , cu grija sa nu faca nici cel mai mic zgomot , pentru a nu-si trezi iubitul. Pasi pe langa pat cu gandul sa ajunga la baie, dar simti brusc cum ii este prinsa incheietura maini.
-Te-ai intors? inteba scritorul tragandu-l spre el .
Poarta un sort verde si un tricou albastru , larg care a alunecat , lasandu-i un umar gol. Parul ii este umed si cifulit, iar o picatura de transpiratie ii aluneca pe tampla dreapta. Este atat de atragator, ca iubitul sau simte ca-si pierde respiratia privindu-l.
-Ce aveai de gand sa faci?
-Un dus . . .
-Aha . . . murmura cuprinzandu-i talia cu bratul si lipindu-l de el.
-Sunt murdar si lipicios, Yuki! protesta cantaretul
Iubitul lui , insa, nu pare sa auda. Isi lipeste buzele de umarul dezgolit, inebunit de gustul pielii transpirate.
-Sunt ude si hainele pe mine . . . mai sopti neconvingator.
Celalat paru sa-si recapete luciditatea pentru o clipa. Zambi malitios:
-A . . . sunt ude . . . cu atat mai bine. Le scoatem!
Si hainele au zburat pe podea in urmatoarele secunde. Cantaretul a vrut sa mai spuna ceva, dar in acel moment senzatia pe care i-o da limba iubitului sau traversandu-i pieptul si abdomenul facu soapta sa se transforme intr-un geamat infundat de placere. Renunta sa protesteze si isi incolaci bratele in jurul gatului lui Eiri, cautandu-i flamand gura. Il saruta indelung facand gandurile amandurora sa se topeasca in pasiune.

A trecut ceva timp, iar Shuichi sta intins pe perna cu ochii inchisi. Exercitiile din sala de fitnes, urmate de portia generoasa de placere oferita de iubitul sau, pe nesteptate, l-au facut sa se simta toropit. Scriitorul sta intr-un cot si-l priveste. Il mangaie cu varful degetului , urmand conturul fetei,apoi profilul ,cand ajunse la buze il saruta usor.
-Se pare ca o ora de fitnes si o partida de amor au fost cam mult pentru tine. Nu mi-am dat seama ca esti atat de obosit. Iarta-ma!
-De ce? A fost grozav! Ii raspunse zambind si privindu-l printre gene.
-Oricum doar tu esti vinovat. Uneori cred ca Seyren a avut dreptate la petrecere.
-Seyren?
-A spus ca arati periculos de bine.
-Atunci . . . Imbracat in haine de firma . . . poate aratam bine, dar acum sunt ciufulit transpirat si . . .
- Si de o mie de ori mai atragator. Esti mult, mult prea atragator, ilegal de atragator . . . Iar ilegalitatile trebuie sa fie pedepsite, spuse si-l cuprinse in brate, aproape inabusindu-l in sarutari pline de o nesfarsita pasiune.

De data asta Shuichi se simte complet epuizat. Cu ultimul strop de energie incerca sa se ridice din pat, dar se prabusi iar in asternut.
Eiri il privi mirat
-Ce ai de gand?
-Sa fac un dus . . . sunt lipicios . . .
-Oh . . . ai o idee fixa cu dusul ala.Bine . . . spuse ridicandu-se cu parere de rau din pat.
Intra in baie, potrivi temperatura dusului si il lasa sa curga. Scoase dopul tubului de gel de dus, apoi lua un prosop si-l aseza pe pat.
-Ce faci , Yuki?
Nu-i raspunse , il ridica in brate si-l duse in baie. Il aseza in sezut pe podea si ingenunche in fata lui. Turna gel de dus pe un burete, apoi incepu sa-i spele trupul amortit de oboseala.
Se amuza observand cum apa calda si spuma fina si parfumata ii accentueaza si mai mult toropeala, pana cand somnul il cuprinde complet. Il clati bine de clabuc, apoi il lua in brate si si-l intinse pe prosopul de pe pat. Ii sterse apa de pe corp cu blandete, apoi il imbratisa si trase patura peste amandoi.
Acum are sa capete portia suplimentara de somn, pe care o dorise ceva mai devreme.

Au dormit pana aproape de pranz. Primul s-a trezit Shuichi si s-a apucat sa-si convinga iubutul sa mearga la masa, apoi la piscina, unde stie ca vor fi noii sai amici.
Alex sta intins pe un seslong, iar logotnica lui face pluta in piscina. Eiri se aseza pe seslongul de langa tanarul barbat:
-Deranjez?
-Nu, Val nu are de gand sa vina aici. Ii place sa stea tot timpul in apa.
-Ca si lui Shu . . . Par foarte fericiti.
Cei doi se joaca acum in apa si se stropesc. Brusc Shuichi aluneca pe fundul piscinei si nu mai iesi la suprafata.Speriata fata il prinse de mana si il scoase din apa ca pe un pisic. Il scutra ingrijorata :
-Ce gluma este asta? M-ai speriat!
Dupa ce s-a oprit din tusit tanarul a reusit sa ingaime:
-Nu stiu . . . sa inot . . .
O bomba daca ii cadea Valentinei in cap si nu ramanea mai traznita.
-Cum adica nu stii sa inoti ? ? !
Se intorse spre Eiri mirata:
-Acum fara gluma . . . Chiar nu stie?
Acesta zambi putin jenat;
-Nu . . . nu stie
-A . . . nu-i nimic il invat eu!
Prima lectie de inot luata da solistul trupei Bad Luck se dovedi un adevarat fiasco . Val se chinui sa-l convinga sa se relaxaze si sa-si lase corpul sa plutasca, pentru inceput in voia apei. Zadarnic. Temator el se incorda tot si nu reusea decat sa se duca la fund ca un bolovan. Tanara incerca de pomana sa-i explica ca desi l-a dus in partea adanca a piscinei, ea este acolo si nu poate pati nimic. In momentul in care nu mai simte fundul bazinului sub talpi, cantaretul intra in panica si toate eforturile ei de a-l calma se duc de rapa.
De pe malul piscinei Yuki ii priveste amuzat.
-Nu ai de ce sa te temi, spuse Alex. Ea chiar este o inotatoare de exceptie.
-Si se pare ca are o rabdare de fier. Eu renuntam de mult.
-Sa renunte? Nu! Cred ca nu stie sa renunte. Pana la finalul cruazierei iubitul tau va inota perfect. Sunt absolut convins .
Scriitorul il privi mirat. Tipul pare foarte serios cand vorbeste. El s-ar fi umplut de nervi si ar fi renuntat la aceea lectie de inot de mult, dar fata asta chiar nu stie sa renunte. "Oare chiar il va invata? "
Pana seara Shuichi reusi uluitoarea performanta de a face pluta, dar numai cu Valentina langa el daca ea se indeparteaza, el se scufunda urgent. Daca , odata cu inserarea nu ar fi venit si frigul, iar logotnicul ei nu ar fi spus ca ajunge, ar fi continuat sa incerce cumva sa-l faca sa se mentina la suprafata apei.
Au hotarat sa cineze impreuna la restaurantul frantuzesc. Totul a decurs perfect, sau cel putin asa credeau cei trei barbati, Val insa, desi zambitoare si aparent bine dispusa nu este, de fapt prea incantata. Pe tot parcursul diminetii o tipa imbracata intr-un costum de baie sumar, fardata ca o masca si cocotata pe tocuri enorme, poate pentru a compensa statura foarte mica, s-a tot uitat la ei. Ochii aceia conturati din greu cu sclipici s-au tot mutat de la unul la altul ore intregi. Nici unul dintre baieti nu pare sa o fi observat, dar ea a vazut. Se stramba nemultumita" Oh . . . Barbatii astia".
Acum tipa cea micuta si strident fardata este la restaurant si iar ii priveste insistent. O clipa simtii ca ia foc, dar isi tempera reactiile.
Putin mai tarziu un chelnar se apropie de masa lor cu o frapiera cu o sticla de sampanie foarte scumpa in ea.
-Domnisoara, spuse el foarte afectat, aratand spre cea care-i starnise suspiciuni Valentinei, vrea sa le ofere domnilor aceasta sticla de sampanie deosebita, provenita din pivnitele familiei ei.
Brusc ochii lui Yuki aruncara scantei, dar Alex ii facu semn sa o lase pe logotnica lui sa rezolve totul. Acesta zambi spre " domnisoara " , apoi se intoarse spre chelnar :
-Spunei domnisoarei ca domnii sunt cu mine si eu nu accept bautura ei.
-Dar dansa este mostenitoarea unui celebru lant de hoteluri si magazine. Ar trebui sa fie o onoare sa . . .
O furie rece se simtii in glasul tinerei.
-Iar eu sunt Valentina-Maria Avila si nu este nici o onoare sa suport o asemenea comportare.
Alex puse pe masa banii pentru ceea ce consumasera pana in acel moment si ii zambi celei pe care o iubeste.
-Las-o! Hai sa mergem!
La randul sau Shuichi simti nervozitatea sotului sau si-l prinse de mana. Stie ca gestul individei necunoscute l-a enervat si ca nu este obijnuit sa-i fie problemele rezolvate de o femeie, dar numai amica lor poate rezolva situatia asta. O femeie poate fi infruntata numai de o alta femeie.
-Ce ziceti? Mergem la o cofetarie?
-Buna idee, Shu, spuse fata.Si eu vreau ceva bun! Eventual o inghetata mare de caramel.
Fiecare isi trase iubitul de mana si-l scoase afara din restaurant.

[Argenta]

Acest capitol este scris Mitsukai Yoru, a fost postat de ea pe celalalt site, a fost de acord sa-l postez eu acum, dar ma simt datoare sa precizez ca este scris de ea. Profit de ocazie sa-i multumesc pentru ajutor!



Capitolul 24: Pe aripile mortii
Partea I

Straina ii urmareste cu privirea si zambeste siret. Stie ce trebuie sa faca pentru a pune mana pe ce doreste. Totdeauna a primit ceea ce a vrut si niciodata nu s-a dat inlaturi de la nimic. Yuki simte cum privirea apasatoare ii urmareste. Isi strange iubitul de mana si ies din restaurant alaturi de noii lor prieteni. Este vacanta lor si nu are de gand sa lase pe nimeni sa o strice. Ajunsi pe puntea vasului, se opresc putin sa admire trandafirul purpuriu ce-si revarsa suavele reflexii in undele nostalgice ale oceanului. Cele doua cupluri privesc pierdute acel apus celest, ce-si imbiba frumusetea in inimile lor. Parca amintirile le invadeaza mintea ca o briza ce scutura frunzele copacilor. Yuki isi priveste iubitul si zambeste. Shuichi este atat de pierdut in acel peisaj mirific, incat nu rezisti sa nu-i admiri chipul de inger.
-Yuki...O sa fim intotdeauna impreuna, nu-i asa? Pana cand moartea ne va desparti. Nu vreau sa pleci de langa mine niciodata. As muri fara tine...Pentru mine nimic nu e mai important ca tine. Tu esti totul...esti aerul meu...As renunta la tot, de la muzica pana la viata mea numai...nu ma parasi !
Romancierul ramane surprins de cuvintele cantaretului. De ce pomeneste de despartire? Desi nu a recunoscut niciodata in fata solistului si el il iubeste la fel de mult. Fara el , totul ar capata un alt sens. Inima sa ar fii din nou plina de cenusa din cauza iubirii ce s-a topit. Nu, in niciun caz nu se va despartii de singura persoana ce l-a invatat cu adevarat ce este dragostea.
Se apropie de Shuichi si-l cuprinde in bratele sale, lasandu-l pe baiat sa-si sprijine capul pe pieptul sau. Mana scriitorului se plimba prin parul rozaliului, facandu-l pe acesta sa tremure la fiecare atingere a degetelor iubitului sau. Ii prinde fata intre palme si-l priveste pierdut in ochii sai violeti. Doua lacrimi curg pe fata sa plapanda si cad pe pieptul lui Yuki. Acesta nu intelege ce se intampla cu iubitul sau.
-Hey, Shu, ce ai? Te simti bine? De ce plangi? intreaba Yuki mirat. Gata, linisteste-te. Nimeni nu o sa te abandoneze si mai ales eu ! Sti bine ca nu as face asta niciodata! Nu mai vreau sa te vad bolnav , asa ca sterge-ti lacrimile si vreau sa vad zambetul prostutului meu rasfatat!
Yuki isi apropie buzele de ale cantaretului si-l saruta apasat cateva minute, apoi il strange la pieptul sau.Shuichi se ghemuieste in bratele puternice ale scriitorului, stiind ca acolo nimeni nu-l poate rani. Este ca intr-un castel si el se simte printul de .
Insa ceea ce nu stiu ei este ca, de dupa coltul navei doi ochi ii urmaresc neincetat.
-Niciodata! Nu il voi lasa pe Shuichi in bratele idiotului de Yuki. El e al meu. Nu il voi da nimanui. Decat sa il vad cu altul sau alta, mai bine il ucid! se auzi o voce de femeie. Este aceeasi de la masa, aceeasi de pana acum.
Obsesia sa pentru solist s-a transformat de mult in nebunie. Si-ar fii dorit nespus de mult sa-l aiba langa ea. Chiar daca ar fi trebuit sa-i faca rau, ideea fixa de a-l avea numai pentru ea o transforma inr-o persoana fara suflet.
-Yuki, spune Shuichi, mi-am uitat telefonul pe masa din restaurant. Ma duc sa-l iau, asteapta-ma aici.
-Ametit, ca intotdeauna...zambi scriitorul
Il apuca pe Shuichi de mana si-l trase la el in brate.
-Intai vreau ceva ca te las sa pleci! Apoi vreau rasplata la noapte, ca m-ai facut sa astept. Doar asa poti sa te duci.
Shu se inrosii putin si il saruta pe Yuki, lasandu-l si pe acesta cu gura cascata.
-Am plecat, zambi solistul.
In restaurant este pustiu. Luminile deja s-au stins. Trebuie sa fie deschis iar la miezul noptii. Mergand printre, simte cum cineva ii cuprinde mijlocul cu bratele. Se opreste putin infricosat, apoi zambeste siret. Se intoarce incet si cuprinde corpul de langa el, sarutandu-l apasat. Cand cele doua trupuri erau lipite unul de altul ,Shuichi se opreste .
-Yuki, de cand...Nu se poate! spuse solistul pipaindu-i sanii acelei persone.; Yuki de ce nu mi-ai spus? Esti...femeie? Coboara mainile pana in zona intima a persoanei si ramane stuperfiat. Ia stai, tu nu esi Yuki. Cine esti? tipa solistul.
-Sunt persoana care te iubeste cel mai mult! Ma numesc Jessica McKenny si sunt cea mai mare admiratoare a ta. Am aflat ca ai sa vii in aceasta vacanta si am zis sa nu ratez o intalnire cu tine. Esti mult mai frumos in realitate! zice femeia mangaindu-i fata lui Shuichi. Paraseste-l si vino la mine. Am sa am eu grija de tine si nu te voi face sa suferi niciodata.
-Esti nebuna? Da-mi drumul! Sa ma despart de Yuki, ce te face sa crezi ca voi face asta pentru o necunoscuta ca tine, care nici macar onoare nu are? Pleaca din fata mea, mai zise Shuichi si o impinse fugind din restaurant.
Ceea ce nu stie el este ca ca sarutul lor a fost surprins de unul din body-guarzii femeii si reuseste sa-l compromita destul de mult pe cantaret. Fuge spre punte, unde il zareste pe iubitul sau. Cum are sa dea ochii cu el si sa-i spuna ca tocmai s-a sarutat cu cineva. Nu, fara nicio indoiala el nu trebuie sa afle asta. Se apropie cu pasi marunti de Yuki si se uita la el rusinat. Nu are de gand sa ridice privirea pentru ca aceasta il tradeaza, insa romancierul il cunoaste destul de bine si observa ca pe fata lui si-a facut loc o umbra de tristete. Nu-i zice nimic, ci il ia de mana, luandu-si la revedere de la celalat cuplu de indragostiti si plecand in camera lor. Pe drum niciunul nu scoate niciun sunet. Suspinul inecat al lui Shuichi il pune destul de mult pe ganduri pe scriitor. Ce s-a intamplat cu iubitul sau? Trebuie sa afle cine l-a adus in starea asta. Il va omori pe individ. Ajunsera in fata camerei. Yuki deschide usa si-si trage partenerul inautru.
-Ce a patit bombonica mea roz de e asa trista? Cine mi-a suparat iubitul? Lasa ca te fac eu sa uiti...
Shuichi nu-i raspunde nimic, ci sare in bratele sale plangand. Il tine strans de gat ca si cum ar face-o pentru ultima oara. Se simte atat de vinovat incat nici nu poate sa-l sarute. Il impinge pe scriitor si vrea sa iasa din camera, insa Yuki il prinde de mana si-l tranteste in pat.
-Unde vrei sa pleci? Nu mai tii minte promisiunea ta? Ca ai sa ma rasplatesti pentru ca m-ai facut sa astept? Acum vrei sa fugi de mine?
Yuki isi desface nasturii de la camasa si ii da jos tricoul baiatului, incepand sa-l sarute bland pe corp. Shuichi tremura sub atingerile pline de pasiune ale scriitorului. Insa nu poate. Tocmai s-a sarutat cu cineva si acum sa se culce cu scriitorul? Nu, in niciun caz nu are de gand sa faca asta, asa ca il indeparteaza pe Yuki si se intoarce pe marginea patului. Romancierul ramane un pic derutat. Insa cuvintele pline de durere ale cantaretului il reduc la o tacere profunda.
-Nu...Astazi nu vreau sa simt mangaierile tale! Imi pare rau, nu pot. Iarta-ma!
Yuki se uita la el si coboara din pat, luandu-si camasa pe el si iesind din camera fara sa zica nimic. Il lasa pe Shuichi cu lacrimi in ochi, abandonat. Solistul se simte pustiu. Are nevoie de atingerile scriitorului, de mangaierile sale. De ce trebuie sa i se intample asta numai lui? Inchide ochii incercand sa adoarma, insa este mult prea greu sa uite tot ce s-a intamplat in acea zi.
De cealata parte, romancierul merse la barul vasului asezandu-se pe scaunul din fata mesei. Inca se mai gandeste la respingerea din partea lui Shuichi ce-i provocase destul de multa suferinta. Nu suporta sa fie indepartat. Langa el se aseaza o domnisoara foarte bine imbracata. Este chiar fata ce i-a tot urmarit pana atunci si care l-a sarutat pe Shuichi. Ii intinde un plic zambind.
-Iubitul tau nu te mai baga in seama, poate pentru ca eu l-am satisfacut mai bine.
Yuki o priveste rece. Un fior teribil ii strabate corpul fetei, insa se abtine sa nu tremure.
-Sa nu uiti ce-ti zic acum. Daca te atingi de Shuichi chiar si cu un deget, te arunc in ocean si am grija ca trupul tau sa ajunga hrana la rechini si sa nu fie gasit niciodata!
-E prea tarziu. Deschide plicul si ai sa vezi de ce iubitul tau te respinge. Ce se intampla? Nu ai curaj sa vezi ca esti un mare idiot?
Scriitorul se uita la ea si deschide linistit plicul. Stie ca sigur e o minciuna, doar niste balmajeli de ale fetei. Scoate din plic o fotografie. O priveste si ramane ingrozit. Scapa paharul din mana, care la contactul cu pamantul face un zgomot ingrozitor. Ca inima lui Yuki, si acesta s-a spart in sute de cioburi imprastiate peste tot. Inca nu ii vine sa creada. Iubitul lui se saruta cu alta fata. Nu este adevarat, nu poate sa fie adevarat. Shuichi l-a inselat.Se ridica de la bar si pleaca fara sa zica nimic. Fata zambeste sarcastic ridicandu-se de la masa si plecand si ea la randul sau.

[Argenta]

Capitolul 24 patea a doua
aceas precizare ca in cazul primei parti, este scris de Mitsukai Yoru si postat cu aprobarea ei.


Pe hol Yuki merge ingandurat tinand in mana poza si privind-o deceptionat. Ajunge in camera si ezita sa intre. ll va intreba pe el daca ceea ce a vazut e adevarat; stie ca trebuie sa faca asta. Daca totul e doar o minciuna? Dar i-ar spune daca ar fi adevarat. Si chipul sau din poza, arata aceeasi satisfactie ca atunci cand se saruta cu el. Aceeasi fata nevinovata, gata sa cedeze in fata scriitorului. Il doare atat de rau. Intra in camera si se opreste privindu-l pe Shuichi. Acesta sta in pat si doarme. Pare un inger acolo. Luna isi revarsa razele pe chipul sau, luminandu-i parul si facandu-l sa para un rubin stins. Ochii sai inchisi sunt cufundati intr-un somn adanc. Mai misca buzele din cand in cand murmurand ceva, dar este cu neputinta sa intelegi. Deodata se aude un bubuit. Yuki tresare si iese pe hol. Nu se observa nimic Totul pare in regula. Shuichi se trezeste si el speriat. Sta la marginea patului cu fata cuprinsa intre palme tremurand, cand il observa pe scriitor. Se ridica si merge spre el, cu gandul sa-si ceara scuze pentru ce a facut, insa cand sa-si prinda mainile in jurul gatului acestuia, romancierul il respinge.
-Ia loc, ii mai zice acesta asezandu-se pe fotoliu.
Cantaretul il priveste si se aseaza in fata sa pe pat . Romancierul ii intinde plicul cu poza, privindu-l trist si dezamagit.
-Vreau sa-m explici ce inseamna asta. E adevarat Shuichi? Fotografia aia e trucata sau...?
Cand scoate poza, Shuichi inlemneste. Se uita la ea si simte cum lacrimile ii brazdeaza fata. Ce are sa-i spuna acum cantaretului? Din poza pare ca si el se bucura de sarutul acela. Da drumul fotografiei si lasa capul in jos. Nu stie ce sa-i spuna. Nu-l poate minti, pentru ca fata il da de gol, dar cum sa ii spuna ca s-a sarutat cu cineva, desi el nu a avut intentia sa faca asta.
-Eu..eu...Imi pare rau, zice acesta plangand si cazand in genunchi in fata romancierului, nu am vrut sa fac asta, te rog nu ma uri. Te implor...Yuki...
Scriitorul se uita la el dezamagit. Se apropie si ii da o palma peste fata. Obrazul i s-a inrosit. Ochii deja au inceput sa picure lacrimi ce isi scurg veninul peste fata inrosita a cantaretului. Nu il doare palma, in schimb sufletul sangereaza.
-Iesi! Sa nu-ti mai vad chipul deplorabil! Iesi, am zis! Mi se face scarba de tine.Nu-mi spune mie ca nu ai vrut. Dar in brate stii sa tii acea persoana, nu? Ochii stii sa-i tii inchisi.Si ma iei pe mine cu n-am vrut...Cati ani crezi ca am, trei?...
Din intamplare prin fata camerei trece Val. Aude tipetele pline de disperare ale lui Yuki si-l vede pe Shuichi iesind plangand din camera. Pare atat de trist. Lacrimile i-au invadat chipul, ca o ploaie de durere ce se scurge din sufletul sfasiat. Se simte atat de vinovat. Ce poate sa zica? Yuki are dreptate.
Val se uita trista la el si intra in camera lui Yuki. Il vede pe acesta in genunchi, dand cu pumnul in podeaua rece. Se apropie de el si il priveste deceptionata. Langa acesta vede poza cu Shuichi si acea fata straina sarutandu-se. O ridica si se uita atenta la ea. Cursurile de jurnalism pe care le-a facut ii permit sa vada adevarul din spatele aparentelor.
-L-ai dat afara, nu? L-ai jignit, presupun...Plangea cand a iesit din camera. Ma intreb daca tu esti idiot sau doar foarte gelos? Dar daca ai fi fost doar posesiv nu ai fi facut asa ceva. Te iei numai dupa aparente, care nu sunt ceea ce crezi tu.
Romancierul o priveste rece. Ochii sai sunt ca niste sageti de gheata, gata sa omoare pe oricine indrazneste sa faca ceva impotriva lui si a iubitului sau. Insa, oare se mai pot numi iubiti, dupa tot ce s-a intamplat? Daca Val are dreptate si tot ce s-a intamplat nu este decat o eroare de a sa?
-Uita-te! Se poate observa ca poza este facuta cu blitz. Priveste diferenta de lumina dintre centru si margini. Te crezi mare destept, dar n-ai observat ca obiectivul si imprejurarile in care a fost facuta poza au tente diferite de lumina? Mai mult ca sigur poza e facuta pe intuneric. Si asta inseamna ca Shuichi sigur a crezut ca esti tu. L-ai pierdut definitiv. Nu-l meriti...Mai bine te-ai duce dupa el. Daca acea femeie l-a sarutat, sigur e in stare de mai multe.
Pe puntea vasului solistul alearga, in speranta ca va reusi sa scape de acea durere imensa. De ce trebuie sa li se intample lor toate nenorocirile? Ar fi dat orice sa fie un baiat normal. Ar fi renuntat si la trupa, numai sa stie ca Yuki va fii alaturi de el pentru totdeauna. Stie ca acesta il iubeste. Dar el ce a facut? A distrus acea iubire, a transformat-o in cenusa. Insa nu a vrut sa o sarute.
Dupa ceva timp, in care gandurile i-au invadat mintea, a ajuns la piscina. S-a oprit si a cazut in genunchi. Suspinele sale se fac auzite. Deodata simte o lovitura in spate si se prabuseste ametit. Totul se invarte in jurul sau. In urmatoarea clipa, este luat de brate si aruncat in piscina. Apa il trezeste, dar simte cum se scufunda. Inaltimea bazinului este foarte mare. Are trei metri si este special construit pentru inotatorii profesionisti.Shuichi nu se agita, ci se da batut lasandu-se in voia sortii. Se scufunda parca intr-un cosmar.
Nu mai aude nimic, nu simte. Ii pare atat de rau ca nu a apucat sa-i zica iubitului sau cat de mult il iubeste, ca e viata sa si nu l-ar insela niciodata. I-a demonstrat de atatea ori asta, dar cantaretul inca mai crede ca nu e de ajuns. Sunt ultimele secunde, clipele mortii, in care mai poate sa isi aminteasca fata ingerului sau. Parul sau blond ce-si etaleaza splendoarea in lumina diminietii, ochii sai patrunzatori ce-i fac inima sa bata, mangaierile lui pasionante cel readuc la viata iar...si iar... .Acum insa accepta ca asta e destinul sau. De ce a trebuit sa se termine asa? Tot ce si-a dorit a fost doar iubirea lui Yuki. Nu are nevoie de nimic altceva. Oboseala incepe sa puna stapanire pe el, nu mai are putere si nici nu-si mai doreste sa se zbata. Isi merita soarta...si poate ca vedetei ii va fii mai bine fara el. Inchide ochii si se lasa prada mortii. Este inconstient si se pare ca va muri.
Insa simte cum doua brate cunoscute il scot la suprafata si il intind pe punte. Vede o lumina insa nu poate sa ajunga la ea. Simte buzele dulci ale iubitului sau. O forta necunoscuta ii strabate corpul. Ar vrea sa deschida ochii, insa poate ca ar fi mai bine sa moara. Simte un gust sarat pe buze. Sunt lacrimi. Dar oare ale cui? Mana sa este stransa cu putere si sarutata de nenumarate ori. Culoare galbena a fetei insa nu vrea sa dispara. Lui Yu8ki ii e atat de frica. ii apasa pe abdomen si ii face respiratir gura la gura. Shuichi misca mana si da afara toata apa ce o inghitise, insa tot nu deschide ochii.
-Shuichi...te implor...trezeste-te! Am fost un prost. Nu te-am crezut, te-am lovit. Iarta-ma! Te implor nu ma parasi. Tu esti tot ce am mai bun, tu m-ai invatat ce e dragostea si mi-ai aratat ca banii nu inseamna nimic. Cat timp ai stat langa mine m-ai transformat in alta persoana! Iti jur ca m-am schimbat datorita tie. Poate nu ti-am spus deseori insa...te iubesc.
-Cat a mai discursul...Si eu...te iubesc
Baiatul a miscat buzele si a spus doua cuvinte care i-au redat speranta scriitorului. Isi saruta dulce iubitul si-l ia in brate strangandu-l la pieptul sau. Vrea atat de mult sa-l apere. Se pare ca cei ce l-au impins in apa au fugit, dupa ce romancierul le-a dat o lectie in care a fost gata sa-i omoare. Yuki il ia pe Shuichi in brate si-l duce in camera. Doreste sa-l faca pe iubitul sau cea mai fericita fiinta din lume si faptul ca era sa-l piarda iar, acest gand ii da fiori.
Il intinde pe pat si il dezbraca de tricou, sarutandu-i abdomenul. Se opreste putin si-si priveste iubitul. Doarme. Este foarte obosit. Insa nu poate rezista tentatiei de a fi cu el. Il doreste nespus de mult, dar e mai bine sa-l lase sa se odihneasca. Incepe sa-i dea hainele jos. Sunt ude. Apoi se dezbraca si el si-si ia pantalonii in care dormea. Il priveste pe Suichi. Ii place sa-l vada asa cum e el, acoperit doar de cearsaful de matase. Se pune in pat si se lungeste langa el, asezandu-si capul pe pieptul lui si ascultand bataile inimii care, de curand, au fost gata sa se intrerupa pentru eternitate. Vinovatii au scapat, dar inainte sa faca asta a avut el grija sa-i faca sa regrete ce-au facut. Femeia ce i-a angajat a plecat cu un elicopter si nu s-a mai auzit nimic de ea.
Cei doi au adormit, devenind victimile iubiriinesfarsite si visandu-se unul pe altul.

Ei bine sper ca a fost in regua capitolul si v-a placut. Pwp all!!!

[Argenta]

Capitolul 25 Bolnav de ingrijorare
Valentina zambi vazand ca Shuichi reusesta destul de bine sa se mentina la suprafata. Se pare ca pericolul prin care a trecut cand era sa se inece in piscina l-a ambitionat sa invete sa inoate. Se gandi ca individa cea ticaloasa a scapat mult prea usor. A fugit ca o lasa si nu a primit pedeapsa pentru ceea ce a facut,iar asta o enerveaza cel mai tare. Insa in mod sigur povestea nu s-a terminat. Jessica este destul de cunoscuta pentru excentritatile si fitele ei . Stie perfect cu s-o pedepseasca pe individa si unde s-o gaseasaca.
Observa cum fata lui Shu devine brusc livida. Il prinse de umar si il sustinu la suprafata apei.
-Ce ai patit?
-Pri . . . priveste . . . Aia . . .
Fata se intoarse si ii urmari privirea .Miss Jessica ii priveste de pe mal. Intr-o fractiune de secunda se intoarse spre sezlongurile pe care Alex si Eiri fac plaja.Logotnicul ei l-a prins pe romancier de mana inainte ca acesta sa zvacneasca spre individa ticaloasa.
-Eiri, las-o! Nu poti lovi o femeie!
-As vrea sa pot sa o ucid , spuse celalalt prinre dinti.
-Sunt convins si ar merita asta, dar nu o poti face. Val va rezolva cu ea.
Ea a venit deja aproape de ei si se urca pe mal, ducandu-l cu ea pe cantaret. Acesta este palid si speriat . Aproape ca plange. Iubitul lui il prinse de mana. Il stranse in brate si-l saruta pe gura acolo, in fata tuturor. Amica lor ii priveste incantata. Este exact ce dorea de la ei.
-Vreti sa plecam?
-Nu, spuse scriitorul, nu cred ca trebuie sa fugim de ea.
-Asa va vreau, baieti! Cuconita asta e a mea si numai a mea.

Jessica ii priveste inrigata. Desi se aude perfect ce vorbesc, nu poate intelege nimic. Cei patru vorbesc in limba Japoneza, iar ea nu stie aceasta limba. Privi cum cei doi se saruta cu pasiune si simti ca turbeaza de furie. Ar da orice sa fie in locul lui Yuki Eiri. Cei doi se aseaza pe seslonguri tinandu-se in mana. Langa ei e tipa aceea nesuferita , care a jicnit-o la restaurant. Ar vrea sa-i stalceasca mutra senina cu trasaturi angelice,dar . . . Se apropie de ei cu un zambet perfid pe buze.
Valentina o vazu si se ridica in picioare ca intr-o lene. Miscarile ei sunt molatece . Zambi si facu un pas spre Jessica. Inainte ca nesuferita sa-si dea seama ce se intampla se trezi cu talpa lui Val la nici doi centrimetri de fata. Miscarea fusese uluitor de rapida, nici amici ei nu vazusera decat finalul miscari.
Shuichi se intreba cum poare sa stea in pozitia aceasta atat de mult timp. El cunoaste miscarea este, este o miscare tipica de karate, dar se executa rapid, piciorul nu ramane in aer niciodata, pentru ca necesita un potential muscular urias. Fata mentinu pozitia inca cinci secunde, apoi cobora piciorul pe podea cu eleganta.
-Data viitoare cand te apropi de noi iti zbor capul! rosti printre dinti, dar soapta ei paru o unda de furtuna.
-Eu sunt . . .
-Nu ma intereseaza cine esti. Stai departe de prietenii mei, daca vrei sa nu ai probleme. Stiu ce ai vrut sa-I faci lui Shu pentru ca te-a respins. Multumeste cerului ca Eiri l-a gasit la timp . . .
-Nu i-am facut nimic!
-Zau? ! Si vrei sa te si cred? Cu cine crezi tu ca vorbesti?
-Dovedeste ca eu . . .
-Nu am nevoie de dovezi . . . Stiu ce ai facut. E a doua oara cand te avertizez sa stai departe si nu stiu daca a treia va exista. Ai inteles, sau ai nevoie de translator?
Valentina se rasuci pe calcaie si reveni pe seslongul ei. Shuichi ii zambi, iar ea il mangaie pe obrazul inca palid.
-Nu te teme, ingeras! Nu va mai face nimic.
-Val, ai vazut ca noile ei garzi de corp sunt numai femei si sunt inarmate? intreba Eiri ingrijorat.
Pe buzele ei aparu un zambet cumva ghidus.
-Si eu sunt femeie si sunt inarmata. Le-a adus pentru ca nu a crezut o clipa ca eu o pot infrunta. Se teme de voi trei, baieti. Nu, nu puteti lovi o femeie, decat provocand un scandal media, care v-ar periclita amandurora carierele. Poate si agentia de detectivi particulari, de protectie si de paza la care este asociat Alex ar avea de suferit, dar eu . . . Sunt imuna! O tipa a batut alte tipe . . . si . . .
-Au arme albe si sunt probabil maestre in arte martiale,iar tu ai devenit tinta principala.
-Ce deliciu ! Nu m-am batut de mult . . . si arma mea e insetata de sange.
Cu un gest moale intinse evantaiul elegant de care nu se desparte niciodata. Are scheletul de metal, argintiu, lucios si aripa de vant din matase neagra, brodata cu o gladiola de argintie . . .Vazand-o cei doi au incremenit. Este un evantai cu scheletul din lame de otel . . . O arma cumplita, perfida, folosita secole la rand de in razboaiele din Japonia. Are finetea si elegant unei bijuteri nepretuite, dar este mortala.
Eiri intinse mana si lua evantaiul. Otelul este perfect ascutit si minunat gravat. A mai vazut asemenea arme in colectia de artefacte a familiei sale.
-De cand este?
-E destul de nou. A fost facut dupa modelul unuia primit de cineva din familia noastra de la o preoteasa luptatoare in urma cu sute de ani. A fost comandat special pentru mine atunci cand am implinit zece ani . A fost o recompensa.
S-a innoptat de mult. Shuichi sta linistit in bratele iubitului sau. Gandul insa ii este departe. Se simte cumplit de rau stiind ca Val ar putea fi in pericol. Ea este increzatoare si curajoasa, dar el se teme totusi. Nu auitat ce s-a intamplat cu luni de zile in urma, atunci cand Taro a vrut sa-I ucida iubitul. Privirea lui din clipa cand ridica arma sa traga , a regasit-o in privirile aruncate de Jessica Valentinei. E convins ca individa aceea ii urasta pe toti si nu ar ezita sa-I ranesca sau sa-I ucida. Cel putin Taro actionase el insusi, isi asumase riscul faptelor sale,I ndivida aia se ascunde in spatele garzilor ei de corp si loveste de acolo. Iar amica lor are dreptate, ei nu se pot bate cu niste femei, chiar daca arata a luptatori profesinisti. Probabil exact asta vrea tipa aia sa-I provoace si sa le strice imaginea publica . . . Eiri a adormit de mult,el insa nu poate. Ar da orice sa stie ca iubitul lui si noii prieteni sunt in afara pericolului. Isi lipi brazul de pieptul lui Yuki. Ar vrea sa planga, dar nu o face. Stie ca asta l-ar trezi pe celalat din sonm. Simte cum groaza pune stapanire pe el sufocandu-l. Simte cum tremura incontrolabil si are senzatia ca va muri si nu stie de ce. Tot ce-si doreste este sa nu-l trezeasca pe Eiri din somn.
Romancierul s-a trezit din somn cu senzatia ca ceva nu este in ordine. Il stapaneste o stare de alarma. S-a ridicat intr-un cot si priveste in jur. Langa el Shuchi sta intins pe spate si respira inretaiat, are chipul alb ca varul si scaldat in transpiratie.
-Ce cu tine?
-Te-am trezit . . . Iarta-ma . . .
-De ce nu m-ai trezit mai devreme?
Pe jumatae inconstient,c antaretul nu este in stare sa-i raspunda. Speriat iubitul lui suna la dupa cineva din personalul medical. I- se raspunse ca toti medicii navei sunt ocupati si vor fii nevoiti astepte, sau sa accepte serviciile unei studente la medicina aflate printre pasageri. Accepta, iar fameia de la capatul firului ii spuse ca vor ajunge imediat. Se auzi o bataie in usa si intra Valentina foarte ingrijorata. O clipa barbatul se intreba ca cauta ea aici , dar a inteles rapid. Uitase complet ca ea le spusese la inceput ca este studenta la medicina ,printre altele . Asta fusese expresia ei, dar lui i-a iesit complet din minte. E a nu mai pomenise de asta ,iar talentele de detectiv si de maestru in artele martiale ii umbresc imaginea de viitor medic.
S-a dovedit , insa , o profesionista adevarata . . . L-a comsultat si i-a facut o injectie intravenoasa , vorbind tot timpul cu o voce ciudata, ca de magician care practica hipnoza.
Shu a deschis putin ochii si a zarit ca prin ceata chipul frumos, incinjurat de suvite satene ondulate, si ochii migdalati, caprui. Vocea ei ii suna in urechi asemeni unui cantec ciudat. Nu ii mai este deloc rau, senzatia de sufocare a disparut. Simte intepatura , atunci cand acul ii intra in vena, dar nu simte nici un pic de durere, doar o presiune usoara. O aude spunand ca nimic rau nu se poate intampla. Imaginea ei si vocea il duc departe . . .In anul in care tatal lui l-a adus in Japonia sa si cunoasca rudele si s-o revada pe Midori. Atunci au fost el, Kenshin, Midori si Eiri in Yzumo si au vizitat templele de acolo. Au vizitat un templu ciudat. Se numea ''Tempulul printesei stelelor'' si era inchinat unei femei care colindase Japonia prin anii 1400-1600. Se spunea ca are parul si ochii de culoarea chihlimbarului. Era insotita de sotul ei , un barbat cu par de aur si ochii de smaragd. Luptau uluitor de bine pentru niste straini si nu au fost invinsi niciodata. Faceau lecuri pentru cei raniti in lupte si cei tratati de ei nu mureau. Iar ei nu imbatrneua. Oamenii i-au numit zei si le-au ridicat altarul acela, iar preoteasa ce-l ingrija spunea ca femeia aceea mai vine uneori si acum , in timpurile moderne, sa-si viziteze sanctuarul. Le spusese ca mai sunt doua temple, in Europa, dar nu stai unde.
''Oare de ce imi amintesc eu asta? De ce acum? Poate pentru ca ea are ochi si par ca de chihlimbar, iar iubitul ei par de aur si ochi de smaragd?...era doar o poveste . . . sau nu ea salveaza oameni . . . e oare o zeita?''
Ii veni in minte brusc o imagine. Evantaiul de lupta. Acolo pe altar era unul identic . . . Acolo il vazuse, doar ca acela era vechi si patat de sange. '' E facut dupa unul pirimit de cineva din familia mea'' asa spusese Val . '' Este ea urmasa acelei zeite ? ''
Ii auzi vocea spunad ca totol este bine, ca sunt in siguranta. O privi cu ochi mari si rosti incet, ca doar ea sa auda:
-Printesa stelelor, protejaza-l de iubitul meu!
-Voi avea eu grija de tot! Dormi acum linistit!
Se lasa cuprins de somn, convins ca totul va fi bine.
Eiri isi privi speriat iubitul cum murmura ceva , apoi inchide ochii.
-Ce este cu el?
-E bine , spuse Valentina zambind.Este efectul medicamentelor,a adormit.
-A fost in legatura cu anemia? Am crezut ca a scapat de asta.
-Nu cred. As spune ca este bine sa repete analizele cand ajungem la Londra. Cunosc eu un laborator bun acolo, dar nu cred ca a fost asta, ci un atac de panica.
-Se teme ca Jessica ne va face rau . . . Sarmanul de el . . .
Eiri lua mana iubitului sau si i-o saruta . Stie ce este in sufletul sau. Ii este teama ca scena de la acea lansare de carte s-ar putea repeata.
Valentina ii puse man ape umar si-I zambi:
-Ai grija de el. Are nevoie sa stie ca se poate baza pe iubirea ta ! Pe. . . aia las-o in grija mea. E lupta mea si eu nu pierd aproapa niciodata.

[Argenta]

Capitolul 26 Criminal in umbra



Eiri se trezi din somn mai odihnit ca niciodata. Shuichi doarme linistit langa el. Respira bine si are o culoare sanatoasa in obraji. Il mangaie bland fata, apoi il saruta pe frunte. ''Micutul meu inger . . . monstrul ala te-a facut sa suferi atat de mult. Ce chin a fost in bietul tau suflet . . . ''
S-a ridicat din pat, a facut un dus, apoi a comandat micul dejun in camera si a deschis laptop-ul. Nu a apucat insa sa scrie prea mult pentru ca s-a auzit o bataie usoara in usa. Iritat a pornit sa deschida , hotarat sa fie acid cu oricine este dincolo . Hotararea lui se topi brusc in fata zambetului Valentinei.
-Te rog sa ma ierti ca te deranjez! Vreau doar sa intreb cum se simte Shu.
-Intra, Val! Tu nu deranjezi. Shu doarme inca.
-Asta stiam. I-am dat o doza de sedative, care il va tine adormit timp de douazeci si patru de ore din momentul administrarii. Vreau doar sa intreb daca nu a facut febra sau altceva de acest gen .
-Nu. A dormit bine.
-Sunt incantata. Tu ce ai de gand sa faci astazi? Nu vrei sa vii la piscina?
-Si el?
-Imbraca-l intr-un slip si adu-l la piscina. Aerul curat ii va face bine. Am pregatit ceva special pentru el . Ai sa vezi! spuse ea zambind.

Eiri asculta cele spuse de fata. Se mira si el de ce o asculta pe tipa asta cu aspect angelic si temperament de spiridus. In mod ciudat simte ca trebuie sa faca asta.
Cam o jumatate de ora mai tarziu, iesi din camera ducadu-l pe iubitul sau in brate ca pe un copil. Pe marginea piscinei este asezat un pat destul de lat, cu salpi de lemn inalti de cam doi metri. Are un polg alb dintr-un material gros, care coboara pana la marginile saltelei la capul si la picioarele patului. Pe laturi sunt prinse bucati lugi de voal alb. Val ii zambi si ii iesi inainte.
-Iti place?
-Da , raspunse romancierul. Pare iesit din ''O mie si una de nopti''.
-Se foloseste pe plajele din Turcia. Pana acum le consideram un moft, dar pentru el este solutia ideala astazi.
Romancierul isi intinse iubitul asternutul de matase alba. Il inveli cu grija cu cearceaful racoros. Adulmeca in jur. In aer pluteste un parfum suav, floral. Cauta in minte aroma si o gasi repede: violete. Cu ani in urma aflase ca iubitul lui adora acest miros. O privi curios pe Val. Oare ea de unde stie acest lucru. Durase mult pana Shu ii marturisise lui acesta preferinta, pentru ca o considera putin cam prea faminina.
In somn cantaretul se intoarse si respire adanc, fara sa se trezeasca. Un zambet ii aparu pe buze si rosti incet :
-Amore mio . . .
Celalalt il privi uluit. Oare de cand stia iubitul lui italiana? Nu rostise in viata lui nici un cuvant in italiana. Isi alunga din minte gandurile acestea. Cine stie ce visa Shuichi. Aranja cu grija voalurile si se intinse pe cel mai apropiat seslong.
Alex auzise si el cuvintele rostite de cantaret in somn. Se intoarse spre logotnica sa:
-Nu crezi ca te-ai grabit?
-Nu. Vreau sa inceapa amandoi sa-si aminteasca inainte de a ajunge in Italia.
-Nu vom avea o oprire la Verona . . .
-Da . . . cred ca tu nu ai citit bine programul. Sigur ca ne oprim la Verona.
-Stii ca sunt lucruri pe care nu ai voie sa le faci?
-Cred ca te inseli . . . Nu am incalcat nicio regula.
Vorbisera in romana si Eiri ii priveste pe sub ochelari putin nedumerit. De obicei nu fac lucruri nepoliticoase. Imediat cei doi ii zambira putin vinovati:
-Scuze! Stii . . . probleme de familie . . . spuse ea in japoneza.
-A . . . nu-i nicio problema.
Valentina se aseza si ea pe un seslong. Pare ca sta cu relaxata complet, dar de dincolo ochelerii de soare, nu o sacapa din ochi pe Jessica. Tot ce s-a intamplat ieri i-a dat un sentiment foarte neplacut. Ar da orice ca nesuferita sa nu afle ce reactie i-a putut provoca lui Shu. A fost un noroc faptul ca toti medicii erau ocupati, iar asiatenta medicala este prietena cu ea si a chemat-o urgent. Stie ca este o persoana de incredere si nu va spune nimanui ce a patit solistul de fapt. In fisa medicala este trecuta doar o stare de epuizare colaterala formei de anemie a cantaretului.
Jessica ii priveste la randul ei . Imaginea lui Shuichi intins pe patul acela, inconjurat de voaluri ce se misca in ritmul brizei marine ii tulbura gandurile. Nu-si poate lua ochii de la el. Ar vrea sa se poata duce la el sa-l ia in brate si sa-l inabuse in sarutari. Dar asta nu se poate . . . Dincolo de acel pat din basme este Yuki Eiri si dincolo de el monstrul cu chip de inger: Valentina. Nu se indoieste nicio clipa ca daca s-ar apropia , de asta data ar lovi-o fara sa-i pese de consecinte.
O durere surda ii cuprinde sufletul. Regreta cumplit ca si-a pierdut cumpatul atunci si le-a cerut garzilor ei sa-l loveasca si sa-l arunce in apa. Ar fi suferit, daca se intampla ceva cu el. Ii este recunoscatoare acelui individ ca l-a salvat . Acum este libera sa continue jocul ei favorit: vanatoarea barbatilor frumosi. Nu-i pasa ca cel vizat este celebru si amantul unui barbat celebru, nici orientarea sa n-o intereseaza. Va fi al ei intr-o zi. Un alt trofeu in lista ei. Apoi il va abndona ca pe toti ceilalti. Dar inainte trebuie sa-l aiba , nu cu forta ci de buna voie. Trebui e sa-l simta topit de dragul ei, gata sa-o duca pe cele mai inalte culmi ale placerii. Pana atunci are de trecut de cei trei cerberi. Stie ca barbatii sunt amandoi usor de eliminat, cea care ii va crea probleme este nesuferita de Avila. Se hotara intr-o clipa. Va cere noilor ei garzi sa scape de individa. Cu orice pret . . . cu pretul eliminarii fizice a intrusei.
Intis pe un fotoliu plutitor Alex este uluit de puterea cu care gandurile Jessicai il lovesc efectiv. Ii simte ura amestecata cu o imensa dorinta pervesa. Femeia aceea nu stie sa iubeasca. In gand ii rasuna cuvintele pe care bunicul lui le-a spus in ziua logotnei cu Valentina: ''Nu uitati ca iubirea este puterea ce poate reaprinde toate stelele intr-un univers ucis de intuneric. Iubirea este suprema lumina. ''Ce are in inima tipa aia nu este lumina ci intuneric, patima, rautate pura. Ura ei il povoaca durere, atat de distrugatoare este. Ii simte gandurile ucigase, stie ca in curand va cere ca ei sa fie ucisi, dar acest gand il face sa rada. Cum poate o fata ca ea sa spere sa ucida o Pritesa a stelelor, o luptatoare perfecta, maestra absoluta a sapte forme de arta magica a luminii? Raspunsul este simplu: pentru ca nu stie cu cine s-a gandit ea sa se lupte.
Isi indrepta atentia catre Iubita lui. Gandurile ei sunt linistite, armonioase. E fericita ca misiunea ei a inceput sa capete contur. Ca a gasit cu adevarat fiinta cautata, fiintele cautate de fapt. Cu sute de ani in urma Claudia isi ratase misiunea liber asumata.J urase atunci ca la urmatoarea incarnare va avea grija sa nu se mai repete ratarea. Acum ea ii va implini juramantul si asta o face fericita. Iar proximitatea unei lupte, chiar a uneia cu adversari inferiori mareste sentimentul de incantare. Simte si ea, desigur agresiunea din mintea Jessicai, dar nu o ia in seama. Aproape ca-i pare rau de ea. O fata frumoasa si bogata ar putea face cava mai bun cu viata ei, decat sa se fuduleasca in presa cu amoruri de o zi. O clipa se gandise ca ar putea fi o karma urata, dar a inteles ca nu este. Fata aceea este rea pentru ca vrea sa fie asa. Raneste petru ca-i place, provoaca durere si asta este singurul lucru ce o face fericita. Ce trist . . . sa respingi tot ce ar putea sa insemne fericirea adevarata, doar pentru ca ai impresia ca banii pot cumpara tot. '' Oare o lectie adevarata ar putea sa o salveze? 'Privi cerul albastru lipsit de nori. '' Iubirea adevarata . . . hm ar fi o solutie. Am sa-i dau o sansa sa se schimbe. Am sa prezint cazul ei cuiva care o poate ajuta . . . Mda . Orice va incerca sa-mi faca la noapte am sa raman la hotararea mea.''
La randul lui Eiri este atent la fiecare miscare a iubitului sau. Se teme de o revenire a anemiei. Abia asteapta sa ajunga la o clinica si sa repete analizele.
Este trecut de ora pranzului. Alex a iesit in sfarsit din apa si sta pe mal . Dincolo de piscina nu mai este nimeni , urmaritorul lor malefic a plecat la masa. Sau s-a prefacut ca pleca. Ii asteapta sa vada la ce restaurant vor merge , pentru a veni si ea urgent, eventual pentru a provoca un nou scandal. Nu are de gand sa-i faca jocul. Se intoarce spre partenerii de plaja:
-Ce ziceti? Comandam masa aici?
-E bine ,spuse Eiri. Nu este nevoie sa-l trezim pe Shu.
-Atunci sa cerem o umbrela mare si un aparat de aer conditionat mobil. Va fii foarte bine. Nu am chef de mers in restaurant.
Au mancat in tacere, apoi romancierul isi trezise iubitul pentru a-l ajuta sa bea o cana de supa, iar putin mai tarziu un pahar cu suc de fructe. Val spusese ca ii introdusese in perfuzie destule vitamine , minerale si glucoza pentru ai tine de foame pana se va trezi, dar un supliment de hrana adevarata nu are ce sa strice. Shuichi nu se trezise complet. Ii zambise iubitului lui si bause ascultator tot ce era in acele recipiente. Vazuse ca prin ceata chipurile amicilor lui, dincolo de umarul lui Eiri le zambise si lor, apoi adormise fericit la loc.
De pe cea mai inalta punte a vaporului, acolo unde nu au voie de obicei turistii, o femeie priveste prin binoclu spre cei patru. A primit ordinul sa ucida trei dintre cele patru persoane pe care le priveste. Pentru asta trebue sa stie exact cum se misca, ce fac, trebuie sa le invete ritmul fiecarei activitati. Ea este un ucigas platit care-si onoreaza renumele. Nu va face nicio gresala si nu va fi prinsa. Nu a fost prinsa deloc pana acum , desi are zeci de crime la comanda la activ. Nici acum nu va fi. Nu exista in lume criminalist sa o invinga pe ea . . . Dar se insala. Una dintre viitoarele ei victime o cunoaste. Stie cine este si ce este. Alex a vazut o imagine a ei in dosarul cazului pe care parintii Valentinei, tatal procuror si mama celebru detectiv , se straduiesc sa-l rezolve de ceva timp. Interpolul o cauta pentru crime, multe crime. Dar el stie mai bine ca oricine, daca ea asasina cu numele de cod Natasa, este aici stie sigur ca va dori sa ucida. Sa ucida . . . sau sa fie ucisa . Din pacate cei de la Interpol nu vor avea pe cine aresta . . . Probabil doar o autopsie de facut . . .

[Argenta]

Capitolul 27 Narav de ucigas


Shuichi se trezi incet din somn. A simtit intai moliciunea cearceafului, apoi mirosul inconfundabil al iubitului sau. Cauta cu mana si atinse pielea lui moale si catifeleta. Cu ochii inca inchisi se rasuci si il cuprinse in brate, ii cauta gura pe care i-o saruta cu sete, ca si cum ar fi devorat un fruct delicios.
Eiri zambi si il lua in brate. Il ridica o clipa in aer. Il privi ca vrajit, apoi il rasturna pe perne. Se sarutara insetati de iubire si imbatati de pasiune. Pentru un timp totul paru sa dispara in jurul lor.
Cand romancierul s-a dezmeticit si-a vazut iubitul privindu-l zambitor. Si-a lipit buzele de umarul lui gol.
-Te simti bine, Shu?
-M . . . da . . . ma simt foarte bine. Am dormit mult?
-Douzeci si patru de ore.
-Ooo! Atunci e normal sa ma simt bine. Am visat ca dormeam intr-un pat cu voaluri, pe marginea unei ape.
Scriitorul incepu sa rada:
-Nu ai visat. Ai dormit pe un asemenea pat,langa piscina toata ziua.
Shuichi il privi uluit, asa ca a continuat:
-A fost idea Valentinei. A cerut sa fie instalat un bat cu baldachin si perdele de voal. Ai dormit tot timpul, mai putin cateva minute cand ai baut o cana de supa,apoi un pahar de suc.
-A . . . imi aduc aminte de asta . . . Nu visam deci . . . Si aia . . . ?
-Miss Jessica? Era acolo, dar nu s-a apropiat. Cred ca-i este o teama maladiva de Val.
-Tot ma tem sa nu-i faca ceva rau.
-Nu cred ca ai de ce sa-ti faci griji.
Eiri stie perfect ca grijile iubitului lui sunt intemeiate, mai mult, simte ca Val vrea sa lamureasca in seara asta problema cu nesuferita aceea. Nu-i poate spune, insa lui Shu acest lucru, ar risca o noua criza de panica. Se hotara sa-i indeparteze gandurile de la aceasta problema.Isi aseza mana pe abdomenul lui si incepu sa-l mangaie incet, coborand spre locurile intime. Reactia pe care o asteapta de la iubitul lui a venit imediat. A tresarit, a inceput sa geama inebunitor si respiratia i-a devenit sacadata. Ii simti bratele inconjurandu-i gatul si imediat gura ii este invadata de un sarut inebunitor. Romancierul se stradui sa se adune si sa nu-si piarda controlul. Fara sa se opreasca din mangaieri a inceput sa-i sarute abdomenul. A ajuns la prima cicatrice lasata de gloantele lui Taro si a atins-o usor cu varful limbii. Trupul deja plin de dorinta la cantaretului a tresarit ca strabatut de un arc voltaic, iar gemetele s-au intensificat . A continuat cu fiecare cicatrice in parte, pana cand a simtit corpul de sub el cuprins de valuri de placere intense. Il cuprinse in brate, sarutadu-l si mangaindu-l , bucurandu-se de aproape aceleas senzatii unice . Cand s-au linistit a simtit cum este mangaiat pe obraz. A prins mana care il mangaie si a sarutat-o tandru.
-Yuki . . . esti atat de bun cu mine . . .
-Nu sunt bun, prostutul meu . . . doar inebunit dupa tine.
-Ma iubesti?
-Ah . . . mmm . . . da . . . reusi cu greu sa raspunda scriitorul, prea ocupat sa-I sarute degetele .
Shuichi simti cum toata fiinta ii este cuprinsa de pasiune. Il cuprimse in brate si-l saruta pe gat. Se trezi rasturnat pe perne. Buzele iubitului sau rostira exact ceea ce lui ii place mai mult sa auda:
-Ohhh!Shu . . . vreau sa te iubesc . . . te vreau iar . . . trupul tau . . . ma scoti din minti.
-Iubeste-ma,Yuki!

Pe punte Val si Alex se imbratiseaza. Au fost despartiti toata seara. Ea a avut cateva problem de rezolvat la clinica navei. Unul dintre medici s-a imbolnavit si au apelat la ea. Celalat pasager , care este student la medicina si s-a oferit sa ajute , face parte din anturajul Jessicai si Valentina a facut in asa fel in cat oferta sa-I fie respinsa. Multumita relatiei de prietenie cu asistenta care o chemase si cu o zi in urma, atunci cand Shu se simtise rau, aflase la timp. Daca acel individ ar fi fost in clinica riscau ca in cazul unor alte probleme lucrurile sa iasa rau. Sacrificarea unor ore de vacanta nu putea sta in balanta cu siguranta iubitului si prietenilor ei.
Isi imbratisa logotnicul bucuroasa.
-Nu va dura prea mult situatia asta, Alex! Am aranjat ca la Londra sa se imbarce un medic cu norma intreaga.
-Nu-ti face probleme! Am facut ceva util cat ai fost la clinica. Am reusit sa discut on line cu Radu.
-Grozav! I-ai spus cu cine ne confruntam?
-Da . . . si nu a fost prea fericit. Ne-a trimis un profil complet al individei. Ar putea sa fie ceva mai periculoasa decat am crezut. Se pare ca este membra a unui clan de samani negri . . .
-Foloseste toxine natural . . .
-Le-a folosit deja?
-Da. Unul dintre cei care au debarasat masa noastra la pranz a fost in coma. Am reusit sa-I administrez antidotul la timp.
-Eram vizati . . . In ce era otrava?
-Nu stiu. Ar fi trebuit sa o simt, dar eu nu am bagat de seama nimic suspect.
-Sau a fost in ceva din care noi nu am mancat . . . dar sau tu sau eu am mancat din tot ce a mancat Eiri. Bine ca le-ai introdus programul de imunizare din timp, iar individa nu este chiar atat de experta in otravuri cum crede.
-Iar Claud si Lux au avut grija sa imbunatateasca sistemul de imunizare la otravuri generale. Tipul acela avea o groaza de toxine in sange.
Alex privi o clipa in gol , apoi zambi:
-Am aruncat o privire inapoi pana la masa si stiu in ce a fost. Salata de fructe . Eiri a refuzat-o din cauza ca bananele erau inegrite . . . In combinatia de arome otrava este greu de depistat. Desigur nu si penru noi,continua tanarul intinzand logotnicei sale cateva coli de hartie.
O privi si multumi in gand Creatorului ca mama lui este o experta in comunicari telepetice si ca ea la invatat cum sa-si ascunda gandurile de oricine, chiar si de o fiinta cu putere mentala si energetic a atat de mare cum este Val. Cand a vorbit cu Radu, tatal Valentinei, acesta i-a mai spus ceva, dar acest ultim amanunt este pe o pagina care a fost prinatata separate si se afla acum in buzunarul lui. Ce scrie pe ea fata nu va afla decat atunci cand nu va mai conta sau poate niciodata.
Brusc amandoi au simtit amplificandu-se agresiunea din partea Natasei. Valentina se intoarse brusc si prinse in mana un stilet cu maner greu, o arma special facuta pentru aruncat. Il arunca in sus, il prinse de lama si il arunca spre atacatoare. Stiletul trecu pe langa fata Natasei si-I lasa o taietura adanca pe obraz.
-Asta este tot ce poti, dedusca? intreba ea intr-o rusa destul de aproximativa.
Uriasa femeie se incrunta si sari inspre ei . Fata isi impinse iubitul in laturi si para lovitura cu piciorul intins. Rusoaica incerca sa-I prinda mainile, dar nu reusi. Valentina se strecura pe sub bratele ei cu agilitate. Furioasa ucigasa lovi cu piciorul in punte . Adversara ei rase amuzata, sporindu-i stare de frustrare, mai mult, rosti cu o voce dulce si insinuanta:
-Ce ciudat! In dosarele de la Interpol scrie ca esti o luptatoare grozava. Sa cred ca parintii mei s-au inselat?
-Parintii tai? Cine sunt parintii tai?
-Ai auzit de Adelina Mures-Avilla si de sotul ei Radu Avilla? Eu sunt fiica lor.
O ura cumplita paru sa emane din fiinta Natasei.
-Esti fiica vrajitoarei . . .
Rasul cristalin al fetei rasuna pe punte, ca o provocare.
-Da . . . Sunt fiica ei . . . Ea a invatat magie intr-o celebra scoala din Anglia, iar tu esti doar o nepriceputa ce a invatat acasa, de la familie, cateva notiuni magice. Acolo am invatat si eu , noi suntem vrajitoare adevarate.
Buzele femeii-saman incepura sa se miste incetisor rostind ceva ca o litanie si in fata ei aparu un glob de flacari ciudate portocalii si rosii. Cu un gest il trimise spre adversara ei. Alex se amuza vazand cu logotnica lui ridica doar mana si un manunchi de fulgere albastre zbura si inconjura globul portocaliu-rosu si paru sa-l topeasca. Natasa o privi nelamurita:
-Asta nu ai invatat-o acolo!
-Sigur ca nu. Credeai ca fara bagheta sunt moarta, dar te-ai inselat. Cunosc multe feluri de magie, dedusca.
-Atunci poate vrei sa lupti asa.
De undeva rusoaica scoase o enorma maceta. Valentina se stramba.
-Ce arma lipsita de eleganta, dedusca!
-E foarte eficienta.
-Zau?
In mana fetei aparu imediat evantaiul de lupta . Cu o singura miscare fluida para ucigatoarea lovitura a macetei. Ucigasa se trezi tinand in mana doar manerul armei pe care o folosise. Imbatabilul otel japonez retezase pur si simplu grosierul metal al cutitului de taiat trestia de zahar.
-Cum ai facut tu asta?
-Pai , dedusca , cu aia sa te lupti cu traficantii de droguri din America de Sud, nu cu mine. Eu pretind sa lupt cu arme onorabile. Nu sunt o biata criminal la ordin ca tine. Eu nu lupt pentru bani, plata mea este alta si tu nu poti intelege asta.
Pe puntea pana atunci pustie au aparut doi indragostiti. Nici una dintre ele nu poate risca sa-i fie pusa in situatia de a da lamuriri despre ce se intampla. Natasa ridica de jos lama rupta a macetei si o ascunse imediat. Apoi lua si stiletul.
-Nu am terminat cu tine, micuta vrajitoare!
-Nici eu cu tine, saman al intunericului!
Amandoua parasira puntea.
In cabina Valentina observa ca degetele de la mana ei dreapta sunt taiate adanc.
-Probabil te- ai taiat cand ai prins stiletul, spuse Alex. Vino sa te pansez! Ai in bagaje un cicatrizant rapid?
-Sigur ca da. Dar . . . nu imi place . . . Daca cineva atinge sangele care a cazut pe punte?
-Eu nu mi-as face probleme. Priveste ce este afara!
Fata privi pe hublou in cele cateva minute de cand a parasit puntea , afara s-a declansat o ploaie cumplita. Valuri intregi de apa spala acum puntea ducand in apele oceanului cele cateva picaturi de sange plin de toxine ucigatoare , care a curs din mana fatei.Diluata in apa sarata puterea otravii s-a pierdut. Intr-o alta cabina, in cealalta parte a vasului, Natasa tine in mana stiletul care a ranit-o pe obraz. Dar ea stie ca numai vatful i-a atins obrazul, iar lama este plina de sange chiar langa prasele .A inteles imediat ca sangele este al adversarei ei. Un ras malefic o cuprinse.
-A mea esti , vrajitoare ticaloasa!
Lua un pahar-sonda din bar si puse stiletul in el, apoi turna vin rosu pana ii acoperi praselele. Mesteca bine si se asigura tot sangele s-a dus in vin. Deschise hobloul si prin furtuna arunca stiletul in ocean. Se aseza pe fotoliu si bau incet paharul cu vin ciudat la gust, convinsa ca asfel va afla secretele dusmancei sale.
A doua zi , pe la ora pranzului, un stuard venit sa duca gunoiul , gasea trupul contorsionat al femeii pe podeaua cabinei. Murise de mult si dupa grimasa ce se pastrase pe fata ei parea ca a suferit cumplit. Paza de coasta a Regatului Unit al Marii Britanii, in apele caruia intrasera a fost chemata si trupul ridicat. Ancheta a fost discreta. Politia o recunoscuse imediat pe temuta ucigasa si patronii navei nu au dorit sa faca valva si sa se afle ce fel de pasager au avut la bord. Autopsia a aratat ca a murit otravita cu o toxina extrem de puternica. Au considerat ca este doar o reglare de conturi intre asasina si familia vre-unei foste victime, sau a unui client nemultumit. Desigur pasagerii nu au aflat nimic . . . sau nu toti.
Inainte ca nava sa acosteze in primul port englezesc Alex a aruncat in apa o hartie mototolita. Pe ea scria:

[Argenta]

Capitolul 28 Surpriza din Anglia


Fara sa stie nimic despre tot ce se petrecuse pe punte cu o noapte inainte, Eiri se trezi din somn. Intinse mana si mangaie umarul gol al sotului sau. Shuichi doarme inca. Se rasuci si-l privi. Este adorabil, asa cum doarme ghemuit cu obrazul lipit de perne albastra de matase. Contrastul dintre pielea alba si material face ca trasaturile lui sa para de o puritate angelica. Sub ochi are cearcane viori, urmele iubirii nebunesti din urma cu o noapte. Il lua in brate si-i saruta bland ochii inchisi. Micutul cantaret nu s-a trezit, a murmurat ceva prin somn si s-a ghemuit ca o pisicuta in bratele iubitului sau. Romancierul il stranse in brate si adormi iar, fericit.
Valentina il priveste necajita pe Alex:
-Ai fi putut sa-mi spui si mie ca individa bea sangele adversarilor.
-Nu ai fi avut ce sa faci . . . Sti care este legea Havillei, a murit asa cum o cere acea lege: a baut vin cu otrava la fel ca oricare persoana care a vrut sa ucida o printesa a stelelor. Sa nu spui ca ti-e mila de ea!
-Ba da . . . Sti doar ce dureri indura inainte de moarte cei care beau sange le celor tratati cu elixir impotriva otravirilor amestecat in orice fel de zeama de fructe si in primul rand in vin. . .
Isi privi palma brazdata acum de o cicatrice subtire. Ii pare nespus de rau pentru tot ceea ce s-a intamplat, dar probabil Alex are dreptata. Nu putea impiedica evenimentele. Daca Natasa nu murea exista riscul ca data viitoare sa-l atace pe Eiri, nu pe ei si atunci era mult mai rau. Isi intoarse privirea catre hublou . Geamul este udat mereu de picaturile care nu inceteaza sa cada din norii grei. Ofta si se indrepta spre dulap. Lua de acolo doua pelerine de ploaie, una i-o arunca iubitului ei, cealalta o imbraca ea. Il cuprinse apoi de mana si il trase dupa ea. Aproape il tara pana pe punte .Aici totul este pustiu nici un turist nu pare sa guste magia ploii ca ea. Nici personalul de bord nu este pe afara . Au strans mobilierul de plaja, au acoperit piscinele cu folie si acum isi fac de lucru prin interiorul navei. Razand Valentina ii dadu drumul maini lui Alex si incepu sa faca,fericita cateva piruete.Tanarul o piveste uluit, parca pentru prima data in viata lui. A vazut-o dasand in ploaie de sute de ori, dar niciodata nu conteneste se sa mire cum o fiinta minunata ca ea poate iubi cu atata pasiune stropii reci de ploaie si apa la modul general. El , nascut intr-o familie provenita de pe o planeta desertica, luminata de doi sori, nu poate intelege aceasta pasiune a ei. Doar o priveste pe ea, stropii ce cad din cer si cei ce zboara de pe pelerina in timpul piruetelor, iar senzatia ca se scurg direct pe spatele lui este cumplita.
La randul ei, fata il priveste cu coada ochiului cum sta zgribulit ca un pui se mata ud sub strasina corpului de cabine. Il iubeste atat de mult . . . ar dori din tot sufletul sa poata imparti cu el senzatiile minunate pe care ploaia i-le ofera ei. Dar nu se poate el este un copil al focului, caldura inabusitoare si soarele arzator sunt cele care il fac sa se simta in largul lui. Se opri din piruete si veni langa el.
-Stiu ca nu-ti place ploaia, dar aveam nevoie de o acoperire.Trebuie sa ajung la tarm.
-Acum! ? Nu poti zbura pe furtuna asta!
-Ba pot, dar nu vreau sa fac asta, ar starni multe suspiciuni. Voi face o teleportare magica . Nu incerca sa ma contrazici . Trebuie sa aranjez ceva inainte de a ajunge nava la tarm, spuse si ii zambi vazandu-l mirat. Incerc sa rezolv doua probleme in acelas timp. Am sa reusesc!
Tanarul ofta din greu. Nu-I convine situatia, dar nu are ce sa faca. Asa cum Alesander si Radu nu putusera in trecut sa le poreasca pe Claudia si pe Adelina, asa nici el nu putea s-o opreasca pe Valentina sa faca ceea ce vrea. Ii facu loc sa treca pe langa el, si in acelasi moment se auzii o pocnitura usoara. Ea disparuse pur si simplu.
Valentina reaparu pe tarm. A mers pana la o stanca usor scobita, care ofera putin adapost. Acolo sta un barbat care ii face semn vesel cu mana. Ii zimbi si ea indreptandu-se spre micul adapost.
Desi spatiul pare extrem de putin, in momentul in care ea a pasit langa cel care o asteapta, zona uscata s-a marit brusc si au aparut o masa plina de bunatati . Modesta stanca pe care sta barbatul s-a dovedit a fi un fotoliu comfortabil, anga care mai este unul gol. Valentina se scutura de apa si se aseza pe fotoliu.
Barbatul de langa are trasaturi minunate, ochii mari, negrii ce contrasteaza cu parul blond si ondulat creand o imagine minunata. Oricine il vede poate gandi ca nu este om . . . si de fapt chiar nu este. Pentru ca in spatele lui se vad doua aripi acoperite cu pene albe. Alaturi sunt asezate un arc si o cucura de sageti. O priveste pe tanara ce abia a venit cu dragoste si ingrijorare. In clipa in care ea s-a asezat , el i-a luat mana dreapta si i-a intors palma cu fata in sus. A privit cicatricea subtire care se vede inca.
-Deci este adevarat ce s-a auzit aseara . . . Ai fost ranita in lupta . . .
-O zgaiba . . . Cealalta insa a murit . . .
Barbatul o privi si-i zambi incurajator:
-E numai vina ei, micuto! Daca era un shaman adevarat stia ca sangele celor aflati sub protectia Havllei nu se bea.
Ii mangaie obrazul si-i puse in palma un fruct micut, alb argintiu.
-Mananca asta si spune-mi apoi de ce ai nevoie de mine.
Valentina il asculta , apoi incepu sa-i povesteasca tot ce se intamplase pe nava,punand accentul pe purtarea Jessikai.
-Stii ceva despre tipa asta? Voiam sa te intreb daca nu cumva o iubire nefericita a facut-o sa devina scorpia care este acum, unchiule Eros.
-Daca ma mai numesti unchi plec . . .
-Eros . . .
-Bine, micuta mea. Stiu cine este individa si nu are nici un motiv sa se poarte asa. Nu a iubit in viata ei cu adevarat, dar a fost un baiat care a iubit-o .Pe tipul acela l-a ranit cel mai rau.
-Si tu, entitatea care daruieste iubire nu crezi ca merita pedepsita?
Privirea Valentinei, de obicei sincera si blanda e plina de sarcasm . Zeul iubirii ii zambi:
-Si . . . cam ce vrei tu sa pateasca indezirabila individa?
Valentina intinse mana si facu sa zboare din cucura doua sageti, amandoua negre.
''Foc si venin . . . iubire neampartasita . . . a ei pentru cineva si a altcuiva petru ea'', gandi Eros.'' Schema clasica a razbunarii prin iubire . . . Oare la cine s-a gandit ?''
Fata ii zambi:
-M-am gandit ca Andy ne va intampina la prima oprire din Anglia. Cred ca ar fi o alegere buna. El ii poate rezista individei .
-Iar pe tine te va amuza sa-l vezi pe cel mai pedant si enervant var al tau asaltat de o nebuna.
-Nu este singurul motiv al acestei alegeri. Altul este principalul motiv . . . Vreau sa creada ca este normal ce va simtii dupa ce tu intrii in scena.
-Si cel care se va indragosti de ea? Cine vrei sa fie?
-Oricine . . . Cineva ca ea eventual...
-Am sa vad ce pot face cand ajunge nava in port. Cred ca ar trebui sa vorbesti cu Andy despre asta.
-Am sa vorbesc . . .

Pe nava , cam pe la ora pranzului Alex se indrepta spre unul dintre restaurantele navei . Pe coridor se intalni cu Eiri si Shuichi. Cantaretul zambi initial, apoi o umbra se lasa pe chipul lui:
-Unde este Val?
-Are cateva probleme de rezolvat . Sper sa vina si ea la masa cat de curand.
De fapt Alex doar spera asta . Val l-a anuntat ca va intarzia un timp, dar nu si cat. Afara vremea s-a inrautatit si el chiar isi face probleme. Teleportarea magica este o procedura usoara dintr-un loc stabil in altul si chiar de pe un vas aflat in plin mars spre tarm. Dar invers?
La restaurant cei trei s-au asezat la o masa si fiecare a comandat cea ce doreste pentru pranz. Un timp au mancat in liniste. Shuichi abia se abtine sa nu il intrebe ce face de fapt amica lor la ora asta . Nici macar nu a observant ca nesuferita lui admiratoare a venit si ea in restaurant. Sta exact cu spatele la ea si incearca, foarte entuziazmat sa le explice colegilor lui de masa despre cum vrea sa arate urmatorul lui videoclip. Ar vrea ca noii lui prieteni sa apara in filmuletul care va insoti melodia. Contrar obiceiului sau de a scrie melodi de dragoste, cea pe care o pregateste acum este despre prietenie. Inainte sa vina la masa il rugase pe iubitul sau sa scrie versurile.
Exact cand era mai prins in explicatii un ospatar se opri in dreptul mesei lor .Shuichi il privi mirat si nemultumit. Omul se apleca adanc si ii inmana un biletel frumos impaturit,asezat pe o tava de argint.
Solistul lua biletul si se stramba. Din el iese un miros pe parfum extrem de dulce. Simti ca se sufoca si desfacu biletul. Citi:
''Imi pare extrem de rau pentru tot ce s-a intamplat. Vreau sa ne intalnim si sa-mi dai o sansa dea ma revansa pentru comportamentul meu groaznic. Nu ma respinge iar! Te rog!
Cu toata dragostea
Jessika''
Destinatarul biletului de amor lua micuta bucata de hartie cu doua degete si o puse la loc pe servetelul de dantela de pe tava. Il privi pe chelner cu cea mai inocenta privire din lume.
-Imi pare rau domnule, dar sunteti sigur ca doamna mi-a trimis mie biletul?
-Absolut sigur, domnule!
-Atunci dansa s-a inselat. Nu o cunosc si nu am ce sa-I spun.
-Dar dumnaei . . .
-Inca o data regret ca poate am provocat o confuzie, dar eu sunt o persoana casatorita si nu cred ca infidelitatea in casatorie este o dovada de educatie si bun simt. Sunt convins ca m-a comfundat cu cineva.
Nici macar nu se uita sa vada ce reactie are Jessika la auzul mesajului lui. Sprancenele femeii urmara cea mai ciudata transformare posibila. Atitudinea lui Shuichi, care si-a reluat nepasator discutia cu ceilalti doi barbati o scoate din minti. Fusese de-a dreptul fericita vazand ca Valentina lipseste si sperase sa-l faca pe Shuichi sa-I vorbeasca macar. Nu poate accepta ca a pierdut lupta, ca frumosul solist a refuzat sa cada in plasa intrigilor ei. O clipa vru sa se ridicede la masa si sa mearga la ei sa le faca scandal, dar in acelas moment pe usa restaurantului aparu zambitoare logotnica lui Alex. Renunta sa se mai apropie de ei . Stie sigur ca aceasta tipa a eliminate-o atat de brutal pe Natasa, dar nu stie cum. Asta inseamna ca tipa chiar este foarte periculoasa. Renunta cu parere de rau . Asta spre norocul ei. Ea nu stia cat de periculos putea fi in situtii limita logotnicul cel dragut si linistit al Valentinei.
Vaporul acosta le tarm. Aproape toata lumea este pe covert si asteapta sa poata cobora in prima escala de pe teritoriul Europei. Anglia i-a intampinat cu o vreme intunecata, dar ceva mai buna decat avusesera in larg, pentru ca ploaia s-a oprit. Valentina cobora printre primii si sari in bratele unui tanar care o asteapta.
-Sa mergem si noi , le spuse Alex celor doi amici ai lor. Nu vom merge cu autocarul firmei de turism. Val are rude aici si au venit sa ne ia cu limuzina.
Se apropiare de cei doi si Valentina le spuse zambind:
-Permitati-mi sa vi-l prezint pe varul meu, lordul Andrew de Nolham.
Facu o mica reverent si continua:
-My lord, acestia sunt prietenii mei Shuichi si Eiri Uesugi.
Andrew zambi:
-Va rog sa poftiti! Limuzina ne asteapta.
Urcara impreuna intr-o superba masina argintie, lunga de cativa metri, care este parcata chiar pe dana de debarcare. In masina Eiri si Shu nu pot sa-si ia ochii dela noua lor cunostinta. La fel , pe chei Jessikai nu-I vine sa creada ce a vazut. Maisina superba nu a impresionat-o ci vorbele Valentinei ''Lordul de Nolham '' si mai ales chipul acelui tanar. Andrew este blond cu ochii albastri, are can aseas inaltime cu Alex si Eiri, dar trasaturile lui sunt identice cu ale lui Shuichi. In timp ce il privea o sageata de fum nevazut i-a strabatut inima, pornita din arcul unui preafrumos barbat cu ochii negri si par blond, pe care il vazuse doar Valentina. In sufletul intrigantei care credea ca totul este de vanzare nascu un sentiment nou, necunoscut.Il uitase deja pe Shuichi si se indragostea de Andrew.