The life of an Uchiha

[angeliqueVampire]

Cap. 20 – Becoming a shinobi

-Acum ar trebui sa vă odihniti, interveni Orochimaru. Mîine dimineaţă ne vom întîlni tot aici.
Yuri fu cea care plecă prima, poate şi fiindcă era obosită, sau poate doar ca să nu o mai audă pe Ai cu comentariile ei la adresa bruneei. Îi fuse foarte uşor să-şi gasească odaia. Intră înauntru foarte încet. Pe scaunul din dreapta statea o fată, uşor transparentă şi albastruie. Bruneta se sperie şi facu cîţiva paşi îndarat. Silueta aceea rîdea zgomotos.
-Nu trebuie să te temi de mine! Îi spuse. Numele meu este Mika.
-Um...ce eşti tu? Întrebă Yuri.
-O fantomă. Dar nu una rea. Orochimaru-sama m-a rugat să te ajut să te integrezi. Deci, ce vrei să ştii?
-Cum e construită această lume, dacă îi pot spune aşa?
-Casa fantomă exista de un veac aproape. Ceea ce s-a construit sub ea, pare imposibil, dar este o adevarată retea de tuneluri, cam cît padurea. Camerele sunt aparent mici, dar dimensiunile lor se reglează în functie de cererile dumneavoastră.
-Asta e magic! Exclamă bruneta. Dar uşile, de ce sunt aşa colorate?
-Pai, Orochimaru-sama aduce aici ninja de toate vîrstele, inclusiv copii, iar pentru ei este mai uşor să învete uşile după culori, rîse Mika.
-Copii? Nu am vazut niciunul!
-Nu mă mir. Ei ascultă tot ce zice Lordul Orochimaru... Uneori sunt parcă prea cuminti! Stapînul îi aduce din familii dezbinate, sau care pleacă la razboi, ori pur şi simplu copii fară de parinti. El ajunge să fie totul pentru ei.
Un moment de linişte se aşternu asupra celor două fete. Cea care sparse gheata fuse de această dată Mika.
-Tu de ce eşti aici?
Yuri fu destul de surprinsă de întrebarea fetei, lucru vizibil, dar pe fata ei albă se aşternu imediat un zîmbet cald.
-A fost acum ceva vreme. Familia mea era din ce în ce mai respectată în clan, chiar mai respectată decît însuşi Hokage. Eu eram mică atunci, dar îmi amintesc cum Lord Hokage îi chema periodic pe parintii mei în biroul dînsului ca să le vorbească...

*flashback*

-M-am saturat! Uchiha reprezintă stîlpul Konohai, spui? Sasuke, eu mă pot descurca fară voi! Dispareti din sat! Dispareti din vietile oamenilor! Urla blondul.
-E o greşeală, Naruto! Ai nevoie de noi, cît şi de armatele noastre! Spuse brunetul care o ţinea de mînă pe rozalie.
-Sasuke are dreptate. Ne-am saturat să facem noi totul şi tu să aştepti să primeşti laudele! Dacă vrei razboi, asta vei avea!

*end of flashback*

-Îmi amintesc doar armatele cum se ciocneau. Eu eram undeva pe un zid, departe de tot ce se întîmpla. În acel moment a aparut lîngă mine un barbat cu pielea albă şi cu parul negru lung, care mi-a propus să-l urmez, şi mi-a promis că niciodată nu voi mai vedea aşa ceva, dacă îl voi urma. Nu eram pregatită, aşa că l-am refuzat, dar am ţinut legatura. I-am promis că atunci cînd va avea nevoie de mine, voi veni negreşit!
-Nu mă gîndeam că ai trecut prin atîtea! Exclamă Mika. Ah, te voi lasa să te odihneşti!
Fantoma disparu într-o clipă. După plecarea ei, Yuri se întinse pe patul solid şi se acoperii cu aşternuturile subtiri. Nu putea dormi. Se întorcea de pe o parte pe alta, la final închizînd ochii. „Nu-ţi poti imagina prin ce am trecut!” gîndi ea.
În uşă se auzi o bataie fermă şi patrunzatoare, care fu menită să o trezească pe brunetă, urmată de una ceva mai uşoară. Yuri nu se temu, şi deschise uşa imediat ce se dezmetici. De partea cealaltă se afla Shin.
-Tu? Întrebă ea.
-N-ai vrea să vi cu mine la o plimbare prin padure? Întrebă acesta rînjind.
-Sigur. Dar avem voie?
Baiatul rîse şi o trase de mînă. Acesta era un semn că da.
Ceea ce i se paruse ei cu cîteva zile în urmă a fi cea mai îmbîrligată padure din cîte există, era nici pe departe aşa de încurcată cum credea ea. Shin îi explică punctele de reper, la nivelul copacilor, o învăţă să nu se învîrtî în cerc şi îi arată toate scurtaturile.
-Şi, întrebă Yuri, toată padurea este aşa urîtă şi batrînă?
-Speram că nu o să întrebi! Zîmbi Shin.
El o trase pe brunetă de mînă, semn să îl urmeze. Baiatul o purtă în adîncul codrului, şi cînd ajunse la ceva ce semana cu o piatră sculptată, se opri. Ridică bolovanul, iar de jos îi patrunse o lumină puternică. Shin coborî primul pe ceea ce semana cu o scară, pe urmă o ajută şi pe colega sa să coboare. La capatul acelor lemne înşirate pe verticală fură încîntati să vadă un lac cu apă curată, în care înotau feluriti peşti, precum şi vegetatie de padure şi animale salbatice.
-Îţi place? O întrebă el.
-Stai să înteleg! Spuse ea, uitîndu-se în sus. Noi tocmai am coborît din cer?
-Ţi-am mai zis! Aici totul sfidează legile lumii! Nimic aici nu e normal. E o lume care traieşte după propriile reguli!
-Atunci, îmi place!
Yuri remarcă animalele care se ascundeau după arbuşti şi priveau speiate. Îl lovi uşor pe Shin peste umar, apoi îi arată vietuitoarele.
-Nu trebuie să vă speriati! Se adresă el animalelor. E o prietenă.
-Ai gusturi destul de bune, prietene! Spuse cerbul ieşind dintre ai sai. E mai frumoasă ca fata pe care ai adus-o aici înainte!
-Se referă la Ai, clarifică Shin cînd o vazu pe brunetă dezorientată.
-Animalele...vorbesc?!exclamă aceasta.
-Da ce crezi tu, cucoană! Se repezi bursucul. Că om sta noi toată ziulica aici fară să scoatem un cuvintel? Frumoasă, frumoasă, dar pretentioasă nevoie mare!
-De te mai iei de Yuri, te fac sos de chili! Îi spuse Shin. Acuma ia faceti paşi, sau mă duc şi scriu în ziar că n-aveti ce face numa să bîrfiti oameni toată ziua!
Animalele îl vazură pe baiat destul de nervos, aşa că se retraseră în linişte. El o prinse de talie pe Yuri şi o duse lîngă apa lacului. Acolo statură ei vreo 2 ore, doar povestind.
-Şi, ce element stapîneşti? Întrebă Shin.
-Nu ştiu. Nu am încercat niciodată....
-Zi-mi zodia.
-Scorpion.
-Foc sau apă, raspunse clar Shin. Eu sunt Capricorn. Mai mult cu lumina.
-Tu de cînd eşti aici? Întrebă bruneta.
-Orochimaru-sama m-a adus aici cînd aveam 7 ani, adică acum 10 ani. De atunci eu am fost mereu cu ajutatul celor noi şi sunt cel mai bine antrenat din tabară, numai nu cel mai puternic...
Discutile au continuat aşa, încă ceva vreme, dar nu vă mai retin cu lucruri inutile

***************************************************************
-Eşti sigură că poti face asta, Yu? Întreba o voce sumbră, de femeie.
-Stai liniştită, Ai. În fond, suntem partu.
-Nu ar trbui să te bazezi pe asta, iubire....
-Ştiu, Shin. Dar imaginează-ţi toate acele urlete de durere....
-Nici nu vor şti ce i-a lovit....
*end*

Ok, de aici ar trebui sa intelegeti care o fost faza cu venitu la Orochimaru, si etc....
P.S. din faza finala nu ma astept sa intelegeti mare lucru, asta era si dorinta mea :D

@ world_sasuke - stiu ca am zis ca il vom face impreuna, da lasa ca il facem pe urmatoru :))

@ your_dream - ma bucur ca-ti place si sper ca chapteru asta sa te scoata din ceata :)

[angeliqueVampire]

Cap. 21 – „Ea e!”

Ploaia rece de septembrie se aşternuse şi peste padurea mintii, aflată în vecinatatea satului sunet. Copacii, altadată drepti şi de neclintit, se unduiau în bataia vîntului precum trestia cea firavă. Aura întunecată a padurii disparuse demult, iar singurul lucru ce ramasese intact parea să fie sentimentul de teamă pe care ţi-l exprima codrul. Oamenii încă îşi aminteau de acele vremuri în care shinobii experimentati încercau să incendieze zonele, în speranta că vor gasi trupele Lordul Orochimaru. Inutil însă, caci padurea se regenera, şi practic, era invincibilă.
Acelaşi loc, aceeaşi casuţă abandonaţă şi aproape darîmată, dar trei personaje total diferite. O fată cu parul de culoarea noptii fară lună, nu foarte lung, şi cu ochii albastru-închis, aproape negru, gonea nebuneşte pentru a-l prinde pe cel de-al doilea, un brunet la fel de sumbru la prima vedere, cu ochii de culoarea cerului fară nori. Lîngă ei, o fată blondă, se pare că era destul de încercată de vopsele de par, dar avea aceeaşi ochi negrii, reci.
-Yu, Ryo, încetati! Strigă ea.
Cei doi se opriră ca la comandă, iar din casuta darapanată ieşi un tînar înalt, cu ochi verzi şi par alb. Privi fetele speriate ale brunetilor, iar apoi rîse vreo cîteva minute, după care redeveni serios şi le spuse:
-Orochimaru a acceptat misiunea noastră! Spuse uitîndu-se la brunetă. Ce este, Yuri? Ar trebui să fi bucuroasă să-ţi revezi rudele...


Konoha...satul perfect pentru o viaţă liniştită, de pace şi linişte. Nimic nu se putea compara cu maretia atinsă de această localitate, mai nou foarte populată şi bogată. Totul începu de la organizare,împartirea sarcinilor odată atribuite doar lordlui Hokage, dar acum executate de cei mai de seamă şi mai de încredere oameni ai satului, sub denumirea de . Urmă apoi o revolutie interesantă în domeniul educatiei tinerilor shinobi, şi în multe alte domenii, mai mult sau mai putin importante.
În această splendidă zi de duminică, Naruto Uzumaki se multumise să privească din biroul sau spre sat. Era multumit. Totul era perfect, sau aproape perfect. Cruda realitate facea acel paradis un loc foarte des atacat de grupuri de mercenari, toti trimişi se pare de acelaşi mare shinobi, Orochimaru.
„De ce această osteneală? Ce vrea de la noi. Recunosc, averea satului a scazut, nu mai suntem bogati, astfel încît să cumparam shinobi de pe alte meleaguri. Ne descurcam cu ce avem, chiar dacă asta înseamnă putin. Oare...” gîndi Naruto, dar înainte să termine un Ambu dadu navală în birou.
-E ea! S-a întors! Ţipă el disperat.
La acest avertisment, blondul îşi strînse trupele şi porni el însuşi spre poarta principală. Acolo îi fu dat să vadă patru oameni, acoperiti în totalitate de nişte pelerini negre.
-Deci e adevarat! Exclamă Hokage. Te-ai întors...Yuri...
La auzul ultimului cuvînt, unul dintre shinobi şi-a dat jos gluga, care îi acoperea fata. Lasă la vedere un chip alb precum spuma laptelui, bine îngrijit şi frumos. Ochii nu îi mai erau aceeaşi. Frumoşii ochi negrii fuseră înlocuiti de nişte picaturi albastru-închis. Privirea ei nu mai exprima încredere şi curaj, ci doar rautate pură. Un singur lucru mai ramase la fel. Parul negru, lasat în vînt, curgînd pe umerii fini.
-Nu m-am întors! Spuse ea cu voce fermă, dar cu un ton pierdut. Nu mai sunt aceeaşi, Hokage! Asta o vei afla pe pielea ta!
Pelerina cazu uşor pe pamîntul cald, lasînd la vedere un trup bine construit, foarte frumos, acoperit de nişte haine mulate pe corp, care îi accentuau formele bine definite. Înainte să-şi poată începe ataul, frumoasa brunetă îi şopti ceva pe o altă limbă colegului din stînga ei, ceva ce putea fi înteles doar de ei. Mascatul dadu ferm din cap, aprobînd spusele fetei. Lupta începu.

heyya minna! miky's back cu forte proaspete :P
new chapter so, sper ca nu va doare mana...
nextu...in curand...

[Kido]

Heya ^^ etto... sorry ca nu am mai postat ^^" but timpul ma omoara >>' whatever... sa revenim la oile noastre ^^... am vazut cateva greseli de tastare ^^" le remediezi tu ^^... etto... in afara de greseli eu nu prea am ce sa-ti reprosez >.<... totul mi se pare atat de perfect ^^... imi place cum descri, cum incepi capitolul si cum il sfarsesti ^^... etto... nu ma lasa sa astept mult dupa next-ul ^^ so... Ganbatte kudasai!

[angeliqueVampire]

Cap. 22

[Kido]

T.T Miky >_> baka de mine... am uitat sa mai trec pe aici T.T... sa revenim ^^'... greseli? hmm, m-am uitat dupa ele, dar nu am vaut nici una ^^ imi place cum ai descris O_O si ce tupeista e Yuri :)) imi place de ea :> dialogul nu este sec ^^... ai cam grabit partea aceea cu sarutul T.T, dar merge ^_^... so... astept next-ul ^_^ Ganbatte! >:D< :*

[angeliqueVampire]

@ Kido - welcome back! ai venit la timp pentru ceea ce urmeaza :P ma bucur ca ti-a placut Yuri, si merci de comentariu :P

@ Sakura_Haruno95 - ma bucur ca-ti place :X

guys, stiu ca e trist [cred] dar asta e capitolul final al povestii mele :( am incercat sa il fac cat mai frumos, iar la cererea fanilor voi face o continuare, dar doar daca voi avea mai mult de 5 posturi [cate n-am avut toata viata mea :))]

so, enjoy the and:

Cap. 23

[Kido]

T.T s-a terminat T.T :(( de ce l-ai terminat? T.T fic-ul asta a fost genial :X cel putin mie mi-a placut ^^ m-a indus in eroare, apoi am inteles, din nou m-a indus in erore si din nou aminteles ^^ m-a tinut in suspans si toate cele ^^ greseli de tastare?... nu am vazut nici una ^^ nu vroiam sa se termine T.T... sper sa-l mai continui ^^ si Yuri de ce nu a ramas cu Ren? T.T... ah.. numai cunvinte de lauda am pentru acest fic ^_^

[:XDark~Sakura~Angel:*]

NUUUU!!!!!!!!!!NU RENUNTAAAA!!!!!!!!! daca faci asta o sa vin dupa tn si o sa te bantui1
Super tare continuarea dar......ceva ma nelamureste cum de Narutoeste mai matur si cu capu pe umer?=))) glumeam asa e cum au fost asa milosi? Iar ei au aceptat fara sa se opuna. Ei pot ori cand sa plece la Orochimaru nu? O sa imi explici u dupa ce vezi mesajul ;)
apropo
AM FOST PRIMAA!!!!!!!!!!
=)))))))))
stiu sunt nebuna
pop:*si mult noroc in continuare[posturi unite]
bn sunt a doua =)))
scz Kido nu team vazut
;)
Ja ne! kido-san

[Hitman]

Ma...ma...ma ce imi aud mie urechile?
Ai terminat ficul? :?? ...nu nu nu vreau :yada: ...continua-l te rog! :pls: .
Fa-o pentru noi...cei care iti cititm ficul si imi pare rau ca nu am venit si eu cu un comentariu mai pe la inceput. Dar te rog continua-l...pentru ca mie una imi place foarte mult si vreau vreau vreau capitolul urmator!
Daca il continuii da-mi un PM...ca sa stiu si eu, da?
:bye:
Continua-l te rog!
:bye:

[angeliqueVampire]

staati ca nu s-a terminat :))
comeback cu resurse noi si cu o imaginatie pe full option, dar cu gramatica undeva mai jos de iad :D
greselile de tastare sau de gramatica... am zis ca va dau satisfactie saq aveti ce comenta :P

Cap. 1 – A new beginning

Dimineata se lasă împrăştiind mireasmă de iasomie peste satul cufundat încă în somn. Încet, şi soarele îşi face drum spre bolta de azur ce se deschide parcă la mîngîierile razelor maretului astru. Un anotimp cu totul nou îşi instaurează puterile peste lumea de deasupra, vara...
Undeva mai la marginea Konohai, într-un vechi bloc de locuinte proaspat renovat, o tînară cu pielea albă asemeni zapezii privea departe... Parul ei negru cadea rebel peste fata rotundă, lasînd ochii să privească atent fiece mişcare de pe spatiul terestru. În spatele ei se aflau trei paturi, acoperite cu cearşafuri albe, brodate, în care dormeau nestingheriti doi baieti. Bruneta zîmbi utîndu-se la cei doi şi coborî de pe pervazul de lemn. Trupul ei puternic, dar elegant, era acoperit doar de o camaşă barbatească ce îi atîrna pînă aproape de genunchi.
Pregati repede micul dejun pentru toti trei, îi trezi pe somnoroşi şi se grabi să se îmbrace, deoarece constată că erau în întîrziere. Parasiră împreună casa, dar pe drumul catre şcoală nimeni nu scoase un sunet.
Acea cladire mareaţă, destul de impunatoare, în jurul careia roiau copii, tineri ninja, de toate vîrstele. De la cei mai impunatori lideri de clasă, la cei mai pricajiti şi lipsiti de aparare copii, supravegheati îndeaproape de un chunin.
Toate acestea se împleteau perfect cu amintirile fetei legate de primele ei zile de şcoală. Ar fi cuprins-o nostalgia de-a binelea dacă o minge grea nu ar fi lovit obrazul ei catifelat, ce capatase o culoare trandafirie.
-Scuzati-mă domnişoară! Spuse un copil nu trecut de vîrsta adolescentei, şi îşi recuperă mingea. Nu a fost cu intentie! Mai adaugă el.
-Ştiu, raspunse bruneta. Data viitoare să fi mai atent!
-Aşa voi face, confirmă baiatul, tratînd-o pe frumoasa necunoscută ca pe o prietenă. Cum vă cheamă?
-Yuri. Pe tine?
-Yoru, Namadeshka Yoru, încîntat de cunoştinţă!
-De asemenea!
După această scurtă conversatie purtată cu roşcatul, Yuri le şopti ceva prietenilor ei şi continuară să meargă, pînă cînd intrară în şcoală. Pe interior, cladirea nu mai era aşa de placută, iar uşile mari ce se loveau cu zgomot pareau a fi facute din otel ruginit. În a doua sală de asemenea fel de la etajul secund fuseseră toti trei repartizati. Nu le fu greu să o gasească.
Bancile erau murdare şi pe marea majoritate erau scrise înjuraturi. De altfel, nici catedra nu scapase de furia elevilor pe care Yuri îi recunoscuse. În a doua bancă de la fereastră statea Saya. Hainele ei erau total nepotrivite pentru o zi de şcoală. Fusta mini în carouri era asortată cu nişte şosete lungi în dungi galbene şi argintii, iar în partea de sus afişa o camaşă descheiată la primii trei nasturi, foarte transparentă, şi agăţată ici-colo cu nişte lanturi inestetice. Ca totul să fie şi mai oribil, în pricioare purta nişte cizme scurte, cu toc cui. Şi nu era singura...
Yu luă loc în penultima bancă din mijloc, alaturi de Shin. Ryo îşi gasi un loc în spatele lor, singur. Abia după ce se instalaseră remarcară că toată lumea tacea, un lucru foarte neobişnuit, ţinînd cont că de obicei zarva pe care o faceau aceşti copii ajungea pînă la urechile lui Hokage. Finnd uşor iritată de situatia în care se afla, bruneta reuşi să-şi gasească forta interioară necesară, îşi trînti pumnul de masă şi spuse:
-Ati putea face bine să nu vă mai uitati la noi? Nu am crescut în muzeu şi nici nu mă simt operă de artă!
Baietii rîseră la auzul acestor cuvinte. Primul care sari cu gura pe tupeista asta nouă fu vechia ei cunoştiinţă, un baiat şaten cu ochi :
- Ascultă, ducleaţă, nimeni nu ne zice nouă ce să facem, clar? În schimb, eşti destul de sexy în blugii ăştia care lasă la vedere...gleznele! rîse Ren.
-Ah, scuză-mă că nu iti pot da un raspuns usturator, doar că mă gîndesc că nu are rost să te înjur, oricum nu vei întelege! Replică, destul de calmă, Yuri.
- Ai venit din închisoare şi mai şi ai tupeul să comentezi? Ţipă şatenul.
- Uhm...cum saă-ţi zic eu....DA!
Baiatul a tacut, ştiind că nu rezolvă nimic cu insultele. La fel şi bruneta, totuşi nu-şi putea închide gura în fata prietenilor ei. Vorbea destul de mult cu Shin, iar toti se simteau deranjati deoarece cei doi vorbeau într-o limbă pe care nimeni altcineva nu o mai întelegea. Ei nu voiau să se integreze, aşa că nu trebuia să se straduiasă foarte tare şi să fie politicoşi cu toti. Sigurul sentiment care nu îi lasa să sară la bataie era mila fata de cei mai inferiori, caci nivelul ninja al strainilor era peste toate nivelele din casă.
Într-un moment de neatentie al brunetei, de sub tricoul roşu se ivi o inimioară de argint pe care şatenul o recunoscu foarte bine. Era medalionul pe care i la dat fetei acum trei ani. Deci, îl pastrase...
-La ce te uiti aşa, Kyuura? Întrebă Shin.
-La fata asta de aici... Mai pe scurt, la iubita mea! Spuse Ren, rîzînd.
Shin se ridică din bancă, enervat, dar Yu îl trase înapoi, spunîndu-i că se va ocupa ea de şaten.
-Care e problema ta, Ren? Tot ceea ce a fost între noi a fost acum prea mult timp încît nici nu mai îmi amintesc! Replică enervată Yuri.
Baiatul zîmbi şi se apropie de fată. Îşi bagă mîna în bluza acesteia şi, înainte ca fata să reactioneze scoase medalionul şi îl deschise. Aceeaşi poză, acelaşi scris, asta înseamnă şi aceleaşi sentimente...
- De asta ce zici, Uchiha? Nu îţi mai aminteşti ce ţi-am zis pe atunci? Ce mi-ai promis? Încă mă iubeşti, nu? Rîse batjocoritor baiatul.
O posibilă lupta între cei doi tineri fuse evitată de intrarea profesorului în clasă, urmat de un copilandru micuţ de înaltime, cu parul blond şi ochii stralucind caramiziu. Era acelaşi baiat care o lovise pe Yuri cu mingea. După ce salută întreaga clasă, barbatul de la catedră îi dadu cuvîntul baiatului:
-Bună! Mă numesc Namadeshka Yoru. Sunt venit din satul cetii şi sper să îmi fac multi prieteni.
Pe tot timpul discutiei, blondul o ţintui cu privirea pe Yuri, care roşise uşor. Shin observă şi o prinse de mînă pe iubita sa, semn că nu voia să o piardă. În cele din urmă, Yoru se aşeză în banca din spatele cuplului, avîndu-l ca şi coleg de bancă pe Ryu. Toată ora ce urmă, bruneta îi simti în ceafă privirea blondului, ce nu putea să se stapînească şi îi admira corpul.
Lectia trecu foarte greu, iar toate celelalte cursuri se desfăşurară normal, iar pauzele erau cufundate în aceeaşi galagie obişnuită şi cabinele baii pline ochi de cupluri ce doreu să experimenteze adevarata placere la şcoală. Printre ei se aflau şi Ren, împreună cu noua sa achizitie, Saya.
-Mi se pare dezgustator să faci aşa ceva la şcoală! Remarcă Yuri. Poti să o faci neliniştit acasă, într-un pat confortabil, cu o atmosferă romantică...
-Şi pot să pun pariu că niciunul nu se protejează, completă Shin. Aşa era la voi la şcoală şi înainte să pleci tu?
-Doamne fereşte! Dacă era aşa, plecam mai devreme!! Spuse pe un ton ironic bruneta.
-Rîdeti voi, dar Konoha are nevoie de moştenitori. De asta îi şi lasă pe tineri să facă asta! Îşi dadu cu parerea Ryu.
-Mdah... ce tare! Rîse Yuri. Lucrezi atît de mult pentru un copil, ca apoi să faci avort... Sau cel putin aşa am auzit de la medicale...Atîtea schimbari, atîtea reguli noi...dar pentru ce?...

nextul: cand nu o sa ma mai doara mana de la atata scris :D