Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

The life of an Uchiha

#11
Cap. 10 – Ce se întîmplă dacă un Uchiha moare

Vocea asta, le era foarte cunoscută. La fel şi chipul baiatului. Era unul dintre ei, Saikon.
-Stop!strigă Yuri.
Vînturile se opriră odată cu sunetul ferestrelor de lemn. Soarele însă nu se conformă şi lasase locul sau norilor de miazanoapte. Bruneta rîdea.
-Chiar crezi că ne poti prinde cu aşa ceva? Eşti jalnic pentru un Uchiha! Spuse Yuri.
Înainte să-şi termine vorbele, cam 100 de cutite kunai se îndreptară spre Saikon. El evită cam 99 dintre ele, însă al 100-lea îl nimeri în inimă. Acela era singurul cutit acoperit cu venin de şarpe mortal. Roşcatul se prabuşi şi nu mai era capabil să facă nimic. Murise.
Bruneta se întoarse. Restul nu îi urmară exemplul. Stateau şi se holbau la ea.
-Ce ati păţit? Întrebă ea.
-Pai, ştii, tocmai l-ai omrît pe varul tau, NightKid ce eşti! Spuse, evident, Sanosuke.
-Eu m-aş îngrijora mai mult pentru ce ar spune parintii, recunoscu bruneta.
Sakura fuse însă foarte blîndă cu ei. Sasuke la fel. Madara parea să nu fie interesat. Matuşa lor, mama lui Saikon, Sarya, plîngea cu disperare în coltul camerei. Ceilalti Uchiha, aflati în vizită nu pareau nici ei foarte interesati. Itachi, char, avuse impertinenta de a schimba subiectul, dar fuse pedepsit de sotia sa, Ryoko. Singurii care încercau să o liniştească pe saraca Sarya erau Samike şi Makoto, copii lui Itachi.
Copii stateau pe terasă, aşezati unul lîngă altul.
-Atîta mare pagubă că am omorît un Uchiha? Oh my god, ce oameni retard! Spuse Yuri.
-NightKidule de unde ai învăţat să vorbeşti aşa? Efectul de gaşcă îşi pune amprenta asupra unei fete liniştite şi necunoscatoare?întrebă Sano.
-Las-o acuma, Sanosuke,spuse Miko. Ştii la fel de bine ca şi mine că mai important era pe cine am omorît decît cine a fost.
-Traducere?întrebă Rina.
-Cred că încearcă să ne spună că reputatia lui e cea care ne va veni acum de hac, nu numele sau, spuse Kizuna mai serioasă ca niciodată. Şi dacă are aşa multe relatii cu şefi de bandă precum cred eu, suntem în mare pericol, Yuri-chan.
-Ştiu, dar ce pot face? Adică, e deja mort, nu?rasupnse bruneta.
-La culcare, copii! Urla Snosuke, împrăştiind multimea.
După ce toată lumea adormise, Sano încă se afla afară, citind scrisoarea ce i-o înmînase barmanul. Ofta. Din spatele sau se arată o fiinţă cu par rozaliu, lung, lasat liber, peste umeri.
-Asta înseamnă, că e de rau? Întrebă aceasta.
-Foarte rau. Nu ştiu dacă vom apuca sfîrşitul acestei poveşti! Spuse Sano trist.
-Dar, frăţioare, trebuie să putem face ceva!
-Nu putem. Nu noi. Dar ştiu pe cineva care poate....

*end*

muahahahaha.....iar am lasat suspans
stiu ca e scurt dar jur pe roz ca pun nextu luni
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#12
Cap 11 – Spionul scapă

-Te referi la Yuri? Nu o baga şi pe ea în asta!
-Trebuie, Miko! Ea treuie să ştie ce i s-a întîmplat prietenei ei. Şi dacă e cineva care ne poate ajuta ea este. Mîine e cuvîntarea lui Hokage în fata conducatorilor clanurilor. Sunt sigur că e un spion pe-acolo. Fă toate cele de trebuinţă ca Yuri şi Ren să afle ce s-a întîmplat cu acea Karin şi să vină să îi oprească pe acei spioni să divulge informatiile auzite.
-Desigur, frăţioare!
Fata disparu în negură. Sanosuke încă statea îngîndurat. Ştia că era imposibil să îl prindă pe acel spion, dar dacă cineva putea face imposibilul, erau cei doi. Satul era atacat din interior şi roa asemenu unui mar, odată sanatos.
„Yuri, surioară, tot ce îmi doresc este să nu-ţi fi dat o sarcină prea grea.Hokage, satul, toti sunt în pericol. Tu eşti singura ce-i poti salva! O vei face, nu-i aşa?” îşi spunea brunetul, care, la scurt timp adormise pe terasă.
Dimineata, la micul dejun, bruneta fu foarte surprinsă să-l vadă pe Ren, alaturi de Sano şi de Miko, povestind. Parintii ei pareau să ştie de brunet şi îl lasau să respire.
-Imoto-chan! Te-ai trezit, micuţă visatoare? Spuse Mikoto.
-Nee-chan, nu mai îmi spune aşa! Ştii că nu-mi place!
-Yuri, avem ceva serios de vorbit cu tine şi cu Ren, spuse Sano uitîndu-se fulgerator spre Sakura şi Sasuke care parasiseră încaperea. Adevarul e că prietena voastră, Karin e internată într-o stare deplorabilă la spital şi multi cred că va muri. Se pare că a fost drogată cu o supradoză. A intrat imediat în comă profundă şi nici mama nu a ştiut ce îi poate face. Deocadată viata ei atîrnă de un fir de aţă, un fir întins de un inamic al satului ce a mai atacat alte 6 persoane. Personal, pot doar să vă spun că are cu siguranţă un spion care pot să fac pariu că va fi la întrunirea clanurilor de după-amiaza asta. Tot ce am nevoie e să-l descoperiti.
-Nii-san, dar cum să facem asta? Întrebă Yuri. Şi apoi?
- Am cîteva informatii după care să vă ghidati. La ora 3 fix, eu şi trupele mele vom crea o diversiune. Voi va trebui să îl prindeti. A, e posibil să fie un Ambu care stă de pază aşa că fiti cu ochii în şaişpe, ok? Acum haideti cu mine.
Spunînd acestea, Sanosuke se ridică de la masă şi îi conduse pe cei 3 la el în dormitor. Avea o cameră mai mare, foarte frumos aranjată. Trebuia să umbli prin şifonier ca să-ţi dai seama că acolo locuia un baiat. Practic, toată odaia era alb-negru. Pe masă se afla un teanc de documente antice, documente pe care Sano le studia pentru şcoală. Toate lucrurile îi erau aşezate într-o ordine crucială, astfel încît îi era imposibil să nu gasească ceva. În stînga şi în dreapta patului erau 2 noptiere. Pe cea din dreapta avea o poză cu el şi Midori, iar pe cea din stînga era o poză cu familia sa, de cînd el avea doar 7 anişori. Brunetul scoare din spatele pozei cu el şi Mido o foaie mai veche, împaturită bine şi arsă pe la capete. Dadea impresia că e un document de-al lui, nimic interesant. Începu să citească:
„Uchiha Sanosuke,
E de datoria mea să-ţi spun că am identificat cîteva dintre caracteristicile spionului. Are cam 1,80 şi are pielea mai închisă. E sigur un copil de vîrsta ta şi am şi cîteva imagini cu el, bine mascat.
Hokage, Naruto Uzumaki”
Întinse poyele spre frati sai (şi Ren...). Era într-adevar bine mascat. Într-o poză i se vedea, însă sclipirea ochiului drept, roşu-caramizie. Yuri observă.
La ora două, biroul domnului Hokage ea plin, iar înauntru se discutau probleme foarte importante, sau, cum le zicea Yuri, probleme plictisitoare. Cînd ajunse sfatul la problema spionului, pe geam intră un mascat, cu o şuviţă lasată afară. Yuri îi remarcă parul brunet şi era sigură că e Sano. Ren, o trase de mînecă pe Yuri. Un Ambu lua drumul uşii. Senbonul brunetei îl opri.
-Nimeni nu pleacă de aici pînă nu lamurim ceva! Tună ea şi îşi arată fata, dealtfel mascată.
Spionul, sau cel care se presupunea a fi spionul scapă de baieti şi fugi înainte ca cineva să îşi dea seama. Remarcînd în cele din urmă, Yuri îi facu semn colegului ei şi amîndoi disparură în ceaţă.
Adunarea luă sfîrşit, dar 3 dintre ei mai ramaseseră. Hokage alaturi de Sasuke şi Sakura. Nimeni însă nu asista la acest moment, nici macar garzile de corp al lui Naruto.
-Sakura, a venit timpul,spunea el. Nu ţi-am cerut-o pînă acum, dar este datoria ta să te strecori printre copii şi să afli cine e spionul. Trebuie să o faci. Tu eşti cea mai bună spioană pe care o avem.
-Dar, Naruto-kun, fiul meu mă cunoaşte! Nu pot face un genjutsu, el le simte. Ce pot să fac?
-Ai putea, interveni Sauke, să-ţi decolorezi parul. Toti te ştiu ca Sakura, sotia mea, bruneta aia cu ochi verzi, nimeni, nici chiar Kakashi nu te mai ştie ca şi eleva lui, cea cu parul roz, numită Sakura Haruno. Ai, oricum, un corp ce poate apartine unei fete de maxim 20 de ani.
-Da....

deci...m-am saturat sa tot talking to myself....
Fac greva!!!!! Nu mai scriu pana cand nu da cineva un post, oricat de mic, si oricat de jalnic
hate my life.....
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#13
"deci...m-am saturat sa tot talking to myself....
Fac greva!!!!! Nu mai scriu pana cand nu da cineva un post, oricat de mic, si oricat de jalnic
hate my life....."


ai specificat ca nu conteaza cat de mic si cat de jalnic este postu si eu cred ca postul meu se incadreaza in descrierea de mai sus. Nu cred ca trebuie sa mai spun ca ador povestea ta tau si ca astept continuare pentru ca deja se stie. Imi place mult atitudinea lui Yuri si sincer si mie imi plac hainele de baieti(in special blugii). Ma intreb daca o va descoperii cine pe Sakura cand incearca sa descopere spionu.Pai cred ca sa descopar asta in urmatorul capitol.
P.S:Sper ca nu te-ai suparat pe mine ca nu am postat mai devreme dar la cat de aiurita sunt am uitat.

#14
for I'm_just_a_girl : ma bucur foarte mult ca ai postat si tu ceva :P... datorita tie nu voi mai trebui sa-mi fac prietenii sa astepte continuarea [vreo 3, 4]. sa stii ca sakura va descopri spionul care a omorat-o pe Karin dar va fi ea la randul ei descoprita de....nu-ti spun :D Dar hai sa mai spunem ceva..... jeans rulzz!!! and boyzz rulezz!!!!

Cap. 12 – Mda, el e fiul meu, dar nu am voie să-i spun că sunt mama lui

A doua zi, în sala de clasă unde îşi desfăşurau membrii Ambu şi jounini special lectiile de curs, intră o fată înaltă, cu un corp bine-facut, par roz şi ochi de culoarea smaraldului. Ea preferă să nu spună nimic, doar se aşează în ultima bancă, pe rîndul de la geam. Nu îşi dă seama că toti o priveau. Era într-adevar foarte frumoasă. Midori şi cea mai bună prietenă a ei, Kanna, au fost primele care au abordat-o.
-Hey, tu, cum te numeşti?întrebă Kanna, roşcata cu tupeu.
-Eu?!spuse rozalia mirată. Saionji... Katsura...
-Frumos nume. Eu sunt Uzumaki Midori, iar ea e colega mea, Myiako Kanna, spuse blonda.
Sanosuke o privea în departare, printre toate fetele aflate lîngă el. Era diferit de Sanosuke „baiatul de casă.” Pe lîngă că avea parul ciuflit, mai era preocupat şi de ţigara pe care nu apucase să şi-o consume înainte de şcoală. Noua eleva se uită la el foarte suprată, parea să îi pară rau pentru bunet.
-Ce e, papuşă? Nu ai mai vazut un baiat fumînd? Sau, mai degrabă, nu şti ce-i aia? Spuse Sano în batjocură.
-Copii ca tine nu ar trebui să fumeze! Ştii daunează plamînilor tai, de altfel negrii de cînd te-ai nascut, nu? Şi nu încerca să mă contrazici, sunt ninja-medical! Raspunse aceasta.
-Şi eu, şi ce-i cu asta? Fumez de la 12 ani, şi n-am de gînd să mă las acum!
-Şi ai tai ştiu?
-Că fumez? Logic! Am permisiune, pepushe. Şi vezi-ţi de viata ta! Nu cred că ai trage un fum nici să mori.
-Înceară-mă! Replică aceasta care luă ţigara din mîna baiatului şi trase şi ea un fum. Discutia aprigă a fost întreruptă de Hokage care a intrat ca un fulger în clasă. Nu a apucat să-i vadă pe cei doi, şi nici obiectul disputei lor, caci s-a apucat repede de scris ceva pe tablă. Copii au înteles că trebuia şi ei să scrie.
-Ţin să vă comunic, spuse el, citînd ce era pe tablă, că în fiecare clasă avem cîte un spion, care supraveghează clasele pentru un eventual atac al necunoscutului! Nu are rost să încercati să vă ascundeti caci la această actiune participă oameni de elită, precum Sasuke Uchiha, Itachi Uchiha, Neji Hyuuga sau Shikamaru Nara. Cine a ucis-o pe Karin Aburame ar fi bine să recunoască!
-Deci Karin a murit! Spuse înet Sanosuke.
-Da, domnule Sanosuke, a murit,spuse Hokage.
-Nu m-am casatorit încă, spuse el încet, dar pentru a-l auzi Naruto.
-Ziua asta veti face antrenamente pentru viteză şi rezistenţă cu clasa de chunini ai doamnei Anko Mitraishi precum şi cu clasa de jounini ai domnului Kakashi Hatake, aşa că, afară cu voi!
Copii nu aşteptară o a doua îndemnare, caci ieşiră repede afară. Katsura era singuira care ramase în urmă. .Hokage i se adresă imediat ce a fost sigur că nimeni nu ascultă.
- Deci, Katsura-chan, bun venit din nou la şcoală!
- Ah, Naruto-kun, nici nu ştii ce am descoperit! Dar are legatură strict cu viata mea.
De extempu, de unde vroiai să ştiu eu că Sanosuke fumează? Cred că dacă ar fi ştiut cine sunt, probabil nu şi-ar fi permis atîtea. Tu ce spui?
- Te corectez, nu probabil, sigur ar fi facut-o, Sakura.

Sa va spun sincer, ador parte asta si cele trei care vor mai urma [aproximativ] deoarece in sfarsit mi se permite sa vorbesc si despre viata Sakurei. Si daca ati stii voi ce va face.....

Sakura va fi de doua ori mai tupeista decat Yuri....va spune ceva???
daca nu, asteptati nextu de luni....sayonara la toti care s-au obosit sa citeasca ::*:*
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#15
just for World_Sasuke: doar atat imi spui?? sunt char asa de rea? ca sa te multumesc am pus azi doua capitole si astept alte posturi de la tine sa vad daca acum e mai ok. in rest nimic de comentat? chiar nu-ti place nimic din ce am scris??

Cap. 13 – Katsura se integrează

Rozalia ieşi repede afară, pentru a-i ajunge pe colegii ei. Zîmbea malefic. Ştia acum ce trebuia să facă, şi pe cine să urmarească. Pe scari se întîlni cu un brunet cu par rebel, ce o privea intens. Se opri în dreptul lui:
-Am aflat că Sano fumează şi şi că ar fi avea permisiune de la ai sai. Tare, aşa-i? Tu cum te descurci cu Mikoto, Sasuke? Întrebă Katsura.
-E adolescentă! Şi oricum, nu mai vorbi aşa de tare, Katsura. Macar spune-mi pe nume, Renji.
- Hai că trebuie să plec, să nu dau de banuit!
-Katsura! strigă brunetul după ea. Miroşi a ţigară!
Rozalia zîmbi şi fugi pe scari în jos. În curte erau strînşi toti la un loc, destul de multi, şi îşi aşteptau senseiul.
-Katsura-chan! Striga Midori. Ce te-a retinut de ai ramas în urmă?
-M-am pierdut pe scari, Midori-chan.
Din spatele fetelor aparu un barbat înalt, brunet, cu ochii de onyx şi faţă întunecată. Nu putea fi altul decît Sasuke Uchiha. Toate fetele se uitau la el cu admiratie, mai degrabă cu divinizare, iar baietii cu teamă, caci familia Uchiha era în sat mai respectată decît Hokage.
-Cine lipseşte?întrebă acesta, cercetîndu-i pe shinobi atent.
-Baiatul cel nou, Renji Kosoya lipseşte, domnule Uchiha! Spuse o colegă de-a lui Miko.
-Chiuliti de la asemenea vîrste? Începem fară el! De încalzire, 15 ture de teren! Mişcarea!
Copii se uitau ciudat la senseiul care parea să nu ştie ce spune. Nu puteai să alergi atîtea ture, nici macar dacă erai cel mai tare shinobi, în plus că membrii Ambu aveau maxim 5 ture. Terenul acela era, de fapt, o pistă de alergare creată în jurul satului ce, era destul de mare...
-Dar, sensei, nimeni nu a mai facut vreodată atîtea ture! Exclamă Ren. Şi dumneavoastră vreti să le şi facem fară oprire.
Sasuke îi aruncă o privire fulgeratoare.
-Te crezi sensei, Kyura? Tu taci şi faci ce-ţi spun eu!
-Dar ce ar fi să faceti dumneavoastră 15 ture, sensei? Dar nu, dumneavoastră stati şi vă uitati la noi cum alergam!spuse Yuri.
- Tu mai taci! Spuse el şi zîmbi. Şi eu voi alerga cu voi!
Katsura zîmbea. Sasuke se ridică de jos şi le dadu startul copiilor. El porni în faţă, alaturi de rozalie. După 3 ture, erau cu mult în fata celorlalti şi nici nu dadeau semne de oboseală.
-Ca pe vremurile bune, Sasuke!spuse Sakura.
*flashback*
-Aveti 15 ture de teren! Şi nu accept comentarii!
-Dar, Tsunade-sama! Numeni nu a mai reuşit asta vreodată!
-Sakura, eu am încredere în voi, veti reuşi!
*end of flashback*

După cele 15 ture, nimeni nu se simtea foarte obosit, doar aşa, în mare. Acum toti se credeau vedete, dar Sasuke i-a readus cu picioarele pe pamînt.
-Chestia asta am mai facut-o şi eu, şi am rezistat şi 30 de ture.
Urmară bineînteles elementele de forţă, inevitabile, precum şi alergarile de viteză la care nou-venita se descurca exemplar. Pînă acum, nu existase persoană care să-l întreacă pe Sanosuke la alergare. Katsura era o adevarată minune. Parea să poată face orice. Adevarata provocare venea însă în acea seară, pentru că ceva neobişnuit avea să se întample.


Cap. 14 – La întîlnire cu mama

În acea seară, Sanosuke o invitase pe Katsura la un suc. Se parea că era fascinat de rozalie şi voia să îi ştie secretele. Cum putea să facă totul bine, şi să mai şi fie cool pe de altă parte. Înainte de întîlnire, Sakura avu o conferinţă cu Naruto şi cu Sasuke în biroul blondului.
-Sakura, eşti sigură că vrei să faci asta? Cu ce te va ajuta? Întrebă Naruto.
-Nu întelegi, dacă e cineva care îmi poate da informatii despre acei copii, acela e Sanosuke. Ştiu că nu întelegi, dar el e singurul de la care pot sustrage informatii, fară să includem faptul că e fiul meu. Mă idolatrizează!spuse rozalia.
Cei doi tineri s-au întîlnit în piaţă, caci Katsura nu voia ca Sano să treacă pe la ea pe acasă. Erau îmbracati normal, de plimbare. Primul loc pe care îl vizitaseră fuse barul cu sucuri. Acolo avea de gînd rozalia să îl interogheze.
-Sanosuke-kun, mi-ai putea spune, dintre colegii tai, care e cel mai exagerat?întrebă aceasta.
-Cred că Shinsuke. El tot timpul vrea să ştie tot. La polul opus e Kioku, cel care nu se interesează de nimic.
„Bingo!”
-Aşadar, Sanosuke-kun, tu ce parere ai despre mine? Întrebă rozalia.
-Eşti ok, şi de gaşcă. Ochii tai, îmi aduc aminte de ceva....
Întîlnirea nu dură mult, maxim 2 ore. Apoi, Sanosuke o conduse pe colega sa pînă la lac. Acolo s-au oprit un minu, să asculte cîntrcul unui spirit al vîntului. Acel spirit a îndraznit să pronunte un nume, iar Katsura disparu în negură.
-Haruno...Sakura... spunea acesta.
-Katsura! Stai! Striga Sanosuke. Ce o fi apucat-o?
-Poate, o fi din cauză că se simtea rau să-şi înşele propria jumatate, continuă vocea.
-Ce vrei să spui? Katsura? Nu se poate!
-Katsura, Katsura...Ea nu e cine crezi. Îi recunosc ochii! Nu mă înşel! A fugit la jumatatea ei, acel Uchiha. El i-a sucit intile şi de atunci Sakura, oh! Spunînd acestea, spiritul disparul lasîndu-l pe Sano în ceaţă.
Pe drum, brunetul se gîndea într-una la spusele spiritului:
„Katsura! Care e secretul tau? După ce Uchiha ai fugit? Acel Uchiha, e doar unul singur, sau pe vremea cînd era unul. A fugit după tata! Jumatatea ei, imposibil! Tata e casatorit şi are trei copii. Spiritul minte! ”
Toată seara încerca să-şi scoată toate prostiile din minte, dar nu putea. Pentru a se mai relaxa, alegă să se ducă în camera cu vechiurile dormitoare, acolo unde fusese dormitotul tatalui lui şi al mamei lui pe cînd erau tineri. Dacă era ceva, acolo trebuia să fie. Da nu e nimic, nicio dovadă. Spusele spiritului acum înepeau să îi dispară şi, cînd să iasă, un jurnal cu coperta roz îi sari în ochi. Se apropie înet, îl deschise şi citi prima pagină. Suna cam aşa:
„Dragă jurnalule,
Ştiu că nu am mai scris demult dar am fost foarte ocupată. Azi am fost la lac cu baietii unde ne-am distrat de minune! Ne-am jucat toată dupamasa!

**************************************************
Cu multi pupici,
Sakura Haruno.”
În josul paginii era o fotografie ce înfăţişa o fată la fel ca şi Katsura alaturi de 2 baieti. Brunetul semîna leit cu Sasuke, iar blondul cu Lordul Hokage. Deschise apoi la ultima pagină.
„Tot eu sunt!! Mă aflu cu Sasuke în luna de miere, undeva departe de mami şi de tati!!! Se pare că sunt şi însarcinată şi cel mai probabil voi avea un baiat. Îl va chema Sanosuke, la fel ca şi pe strabunicul lui. Am cazut de comun acord cu Sasu ca eu să-mi vopsesc cositele brunete. De acum nu voi mai exista ca Sakura Haruno, ci ca Sakura Uchiha. Lovve,
Sakura Uchiha ”
Jos, se afla de data asta o poză cu tatal sau şi cu....mama sa.

*end*

nextul luni daca am timp....
va pup pe toti pupic:*pupic
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#16
Cap. 15 – El e

„Aşa ceva nu se poate! Imposibil...”îşi spunea Sanosuke în gînd în timp ce picioarele îl îndreptau spre camera surorii sale, Yuri. Era singura în care avea încredere. Trebuia să-i zică cuiva...
-Yuri-chan! Strigă el imediat după ce intră pe uşa dormitorului fetei. Dormi?
-Sanosuke! E 3 dimineata! Şi nu, acum nu mai dorm.
-NightKid! O ştii pe noua fată, Katsura?
-Logic, ce e cu ea?
-Ea, e mama! Vorbesc serios! I-am gasit jurnalul!
-Sano, du-te şi te culcă!!
Brunetul şi-a dat seama că sora lui nu îl va ajuta, aşa că se multumi să o informeze de intentiile sale. Plecă repede. Ieşi afară, în ploaia cea maruntă dar deasă. Cine oare îl va crede? Cine oare îl va ajuta? Exact, iubirea sa, Midori Uzumaki.
Ajuns în curtea fetei, îi aruncă cu pietre în geam. Blonda aprinse lumina şi deschise geamul. Îl vazu pe brunet şi zîmbi.
-Uchiha Sanosuke! Chicoti ea. Ce cauti la mine la ora asta tîrzie din noapte?
-Nu te mai gîndi la prosti, Mido. Am nevoie de tine! Katsura, prietena ta, e de fapt Sakura Haruno, sau mai bine zis, Sakura Uchiha!
-Nu se poate! Sano, ai febră??!!
-Vorbesc serios! Mă crezi?
-Desigur. De ce nu te-aş crede?! Şi am şi un plan, zîmbi blonda.
A doua zi, pe cînd Katsura se îndrepta spre şcoală, cei doi copii o priveau din umbră. Ea nu parea să-i fi remarcat. În a doua pauză, Rozalia se îndreptă spre baie. Acolo fusese prinsă la înghesuială de Sano şi de Mido, ajutati de un coleg de al lor, Hiroishi Yamanaka, fiul lui Ino şi Sai.
-Ce vreti de la mine, imbecililor? Ţipa rozalia.
-Taci, Katsura! Sau mai bine zis, mamă! Spuse Sano.
Rozalia se înfioră. Dintr-o dată, fata ei se albi şi ochii ei se înroşiră.
-Ce vreti de la mine?spuse ea cu vocea tremurîndă.
Ochii lui Sanosuke se mai liniştiră. O lasă pe mama lui liberă aproape, dar încă era orpită de mîna brunetului de orice actiune necugetată.
-Vrem să te ajutam!spuse Midori. Ştim că sunteti spion şi credem că ştim cine e vinovatul, Sakura-san.
Brunetul însă era încă putin zdruncinat. Spera să aibă doar un vis. A ieşit la întîlnire cu mama lui, i-a comentat şi i-a mai şi spus că el fumează, unul dintre secretele lui existentiale. Rozalia observă şi se apropie de el.
-Trezirea, Sanosuke! Nu sunt suparată pe tine, îi şopti ea.
A doua zi, Katsura se îndrepta spre şcală de data asta cu Sanosuke ţinînd-o de mînă. Nu era o eventuală despartire de Midori, era doar un plan ticluit de cei trei. De aceste momente de tristete pentru Midori, fosta prietenă a lui Sanosuke, se bucură celalalt membru al „noii echipe 7” (aşa au fost botezati cei trei membrii Ambu, cei mai valoroşi pentru sat) Hiroishi Yamanaka, sau pur şi simplu Hiro, care mereu se dadea la blondă. Fata, de nevoie, acceptă o întîlnire dupamasa aceea cu blondul ce i se parea acum atît de dulcic.
După şcoală, lîngă lac, unde era lucul de întîlnire al celor doi, Midori fuse atacată de un mascat, ce vroia să o ranească. Sanosuke şi mama sa erau pe fază, şi o salvară pe Midori, reuşind să-l prindă pe atacator. Era spionul. Blondi îi reveni sarcina să-i dea masca jos. Era....

*end*
short, nee?
gomene ca nu l-am putut face mai lung [especially for you, world_sasuke ]
da fiti happy, pun nextu luni!!!
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#17
Cap. 16 – Life...again

-Hiro-kun?! Exclamă blonda imediat ce îi vazu fata mascatului.
Blondul îşi lasă în jos capul. Nu putea să se uite la colega şi prietena sa. O ranise. Pe de altă parte, Sanosuke nu era atît de milos iar Hiro se trezi imediat cu un pumn în maxilar, ce îl facu să plîngă uşor.
După cam vreo saptamînă, toate lucrurile reveniră la normal. Sanosuke nu mai era nevoit să îşi ascundă ţigarile, Mikoto putea în sfîrşit să aibă un prieten iar Yuri, ei bine, Yuri ramase încă la statutul de „copil mic” şi nu era suparată pentru asta. Sincer, îi cam placea să-şi vadă surioara tradată în dragoste caci se distra copios pe seama ei.
Găştile de prin zonă treceau în raiduri pe lîngă locurile cu fete frumoase, pentru a face ceea ce numeau ei „agăţatul de toamnă”. Yuri era singura care îşi însotea gaşca pretutindeni şi uneori chiar le dadea sfaturi, dar ramînea în continuare un copil cuminte.
Într-o zi frumoasă, chiar după şcoală, toti membrii găştilor şi ajutoarele lor se întîlneau pentru a pune la punct situatia. Dacă nu ştiti despre ce e vorba, amintiti-vă că Saikon a fost omoît, iar gaşca pe care a lasat-o în urmă vroia cu orice preţ să ucidă tot. Bineînteles, Ren a fost acolo cu Yuri.
Într-un colţ statea pitit un baietandru destul de mare, cu o ţigară în mîna dreaptă şi lîngă el un baiat emo, cu parul prins, negru care îi şoptea ceva. Nu era altul decît Sanosuke, cel care conducea cea mai veche şi mai respectată gaşcă din sat, Rykers. Rykerii erau o gaşcă veche, întemeiată încî de pe vremea celui de-al cincelea Hokage de el, Sasuke Uchiha, astfel încît numai un Uchiha putea să fie conducator. Rykerii aveau nişte relatii bine legate şi splendide cu Onycşii, iar ei între ei erau ca nişte frati, în special Ren şi Sano care se întelegeau de minune. Brunetul era singurul din sat (mă refer din găşti) care vorbea cu Sanosuke cu „tu” şi nu cu „dumneavoastră”.
-Vă multumesc că ati raspuns pozitiv invitatiei mele şi aş vrea să ştiti că apreciez acest lucru! Spuse Sano, cel care parea să fi initiat toate astea. După cum ştiti, Suitonii ne caută în continuare, nu doar pe cel care l-a omorît pe Saikon, ci pe toate găştile din sat, iar eu unul şi toată gaşca mea nu ne temem. Dar ar fi bine să prevenim un eventual atac ce ar putea dce la victime. Pareri?
-Pai, domnule, se adresă un baiat cu par albastru, Să ştim cine l-a omorît pe Saikon şi să se predea, caci nu mai vrem alte necazuri. Deci, cine a fost?
-Eu! Spuse tare Yuri şi toti baietii îşi întoarseră capul spre ea.
Din spate se auzeau şuşoteli : „Ah, e o onyxsă!” sau „Nu mă aşteptam la aşa ceva! Nu onycşii!”
-Eu, întari ea, şi nu îmi e ruşine de ce am facut! Viata mea şi a prietenilor mei e mai importantă decît cea a unui tîmpit! Şi mie nu mi-e frică, şi nici vouă nu ar trebui să vă fie. Înteleg grija voastră, dar eu nu am de gînd să mă predau aşa, pur şi simplu, doar ca să fiti voi în siguranţă. Nu cred că em facut ceva greşit, astfel nu aveti dreptul să mă trimiteti. Dacă voi tremurati, atunci îi voi liniştii eu pe proştii ăia!
-Sunt de acord cu colega mea! Spuse Ren. Nu am fost de faţă, dar am aflat că inclusiv Sanosuke era să-i cadă în plasă, ceea ce ar fi fost o pierdere imensă. Lasati, aşadar, pe onycşii să se ocupe, că nouă nu ne e frică!

*end*

yoo!! miky-chan here!!
nu mai postez pana luni, marti deoarece ma duc la un turneu de handbal...[nasoool, ne?]
sper sa va placa chapterul si am adus si poze pentru voi!!!
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#18
Cap. 17 – Never

-Nu va fi nevoie! Spuse Sanosuke. Doar ca să fim siguri, membrii unei găşti să se protejeze mai intens ca niciodată. Ren, tu vei dormi la mine în seara asta, la fel şi Leon.
Brunetul încuviinţă scurt, apoi îi şopti ceva la ureche partenerei sale şi amîndoi se ridicară de pe betonul rece ca gheata.
-Îmi faci o mare onoare, Sanosuke, şi onycşii te vor rasplati pentru toate eforturile tale, spuse el. Din momentul acesta, noi vom intra în rivalitate cu toate găştile care se îndoiesc de această decizie şi care ne bîrfesc pentru ea.
-Şi se poate spune, completă Yuri, că noi nu suntem tocmai cuminti aşa că aveti grijă de blana voastră!
Cei doi îşi luară la revedere de la aliatii lor şi plecară spre strada lor, strada pe care ei se întîlneau de secole, cea care le era ca o mamă onycşilor. Vîntul se întetea pe masură ce ei înaintau prin ceata deasă care se lasa încet, încet. Nu semana cu vremea de după şcoală. Dar ei ignorau semnele şi continuau să înainteze...
Un ţipat îi trezi la realitate pe cei doi tineri care se avîntară spre locul de unde se auzea zgomotul. Era chiar acolo, pe strada lor, iar ei fuseră martori la un spectacol de groază. Aproape jumatate din membrii găştii Onyx erau macelariti şi cereau ajutorul conducatorului lor care, însă, nu se putea mişca.
După cîteva momente de repaus, Yuri azvîrli ea prima un kunai şi îi dadu semn colegului ei că trebuia să se mişte. Acesta prinse cutitul înainte să ajungă la ţintă şi îl lovi din plin pe cel care îi atacase prietenii şi îi omorîse cu atîta batjocură. Îl nimerise, dar nu suficient pentru a-l ucide. Se retrase deci repede.
Brunetul şi bruneta erau ambii în genunchi. Fata plîngea pe umarul lui Ren care nu mai reactiona, statea doar în batata ploii ce se pornise şi se uita la cele ce au fost odată trupurile prietenilor şi fratilor lui de cruce. Acum ramase din ei doar oase şi mult sînge. Unul din ei parea să îl strige în continuare. Celalalt se uita spre el. Al treilea se uita în gol. Iar cel de-al patrulea, şi ultimul, era cel cu care Ren şi-a împartăşit toate secretele, toate iubirile secrete, tot ce ţinea de toate şi care îi fusese cel mai apropiat frate, Leon. Cînd ochii îl vazură pe Leon stînd aşa, neînsufletit şi plin de sînge, trupul îi cazu pe beton şi ramase acolo preţ de cîteva ore.
Bruneta se uita dezorientată. Nu ştia. Blondul se parea că nu e mort încă. Zîmbea. El a fost primul de care s-a apropiat fata. Yuri se uita la el cu staruinţă, îl scuturase de cîteva ori iar blondul îşi deschise putin ochii. Putin, o fractiune de secună, dar bruneta observă. Îşi încleştă mîinile pe pieptul baiatului şi aparu o sclipire verzuie. Fata închise ochii.
Razele calde ale soarelui patrunseră adînc prin perdeaua fină şi subtire şi o facu pe Yuri să tresară. Fata se ridică uşor. Statea într-un pat facut din ceva tare, peste care erau aşezate nişte cearşafuri de un alb superb. Lîngă ea se afla de altfel o masuţă cu nişte chestii ciudat, înfăşurate într-o bucată de material alb, curat. Nu reuşi să se dezmeticească bine că şi vazu pe uşa de lemn intrînd o persoană cu halat alb şi nişte pantofi cu toc, lucru care îl decise după zgomotul pe care îl faceau, şi cu parul roz, prins în coc cu două şuvite rebele care îi stateau de-o parte şi de alta a fruntii. O recunoscu. Era Sakura.
-Mama, ce s-a întîmplat? Unde sunt? Spuse ea cu o urmă de oboseală în glas.
-Eşti la spital draga mea. După eforul depus alaltaieri, ai fost secată de puteri. Mikoto te-a gasit pe stradă cînd a venit să te caute. Erai alaturi de onycşi.
-Îmi amintesc...dar....Leon?! Ce s-a întîmplat cu el?! Spuse fata după ce îşi mai reveni.
-Va mai dormi putin, dar datorită ţie e bine. Nu pot spune acelaşi lucru şi despre Ren....
-Ren?!se sperie bruneta.
-Ei bine, el a fost lovit în inimă, acolo unde doare cel mai tare. Dar nu de un cutit, ci de amintiri. Pur şi simplu nu suporta să vă vadă pe amîndoi cazuti. L-au doborît amintirile.
-Dar el, traieşte, nu?
-Da, dar pentru cît? Diseară va sustine un fel de concert pentru Hokage, alaturi de o elevă nouă, Kikyo. Se pare că va cînta o piesă tristă. Are cea mai bună voce din şcoală....
Bruneta zîmbi. Îi placea cînd brunetul îi cînta tot felul de cîntece şi trebuia să recunoască că şi ei îi placea să cînte dar....
Deodată pe uşă au intrat membrii Onyx, cei care au mai ramas.
-Tu vi cu noi! Spuseră aceştia.
Seara, toată lumea se adună în fata cladirii unde Lord Hokage îşi petrecea activitatea, nerabdatori să îi vadă pe cei doi cîntînd. Multi ştiau de drama din gaşca Onyx şi veniseră doar ca să îl sustină pe Ren.
Brunetul se uita din culise deyorientat la scenă şi parea să nu-şi accepte soarta. Era indiferent la faţă, dar în sufletul lui se ducea o mare batalie. Îşi amintea cum muriseră toti cei dragi lui. Mama, tata, fratii, surorile, matutile, unchii iar acum, singurii oameni în care îşi mai puse încrederea şi pe care îi iubea ca pe nişte frati. Au murit. Şi Leon, şi baieti şi a murit şi ea... Toti s-au dus. Cu toate aceste probleme, avuse încrederea şi curajul minim pentru a urca pe scenă alaturi de pianistă care începu să cînte. El rosti versurile melodiei în amintirea prietenilor lui...

Once in a lifetime
means there’s no second chance
so I believe that you and me
should grab it while we can

Melodia îi înspira o nefericire, un abis în care se afla. Tacu pentru o secundă. Din public se auzi o voce feminină, foarte cunoscută lui, care îi continuă melodia.

Make it last forever
and never give it back


Continuă deci, şi el, pentru a o putea demasca pe cea care îi întrerupse amintirile de groază

It’s our turn, and I’m loving’ where we’re at

O vazu atunci clar pe Yuri, prietena sa, care se îndrepta spre el cu microfonul şi continuă să cînte. El cînta de data asta împreună cu ea.

Because this moment’s really all we have


Ren coborî uşor de pe scenă şi rosti versurile refrenului..

Everyday
of our lives,


Bruneta îl completă repede.

wanna find you there, wanna hold on tight


Continuară deci melodia tristă, tot mai tristă pînă cei doi se apropieră unul de celalalt. În una dintre pauzele melodiei, Ren o îmbrăţişă pe Yuri. Pe fata lui se citea acum altceva. Încredere, fericire, uitare. Toate acestea i le daduse bruneta iar cîntecul devenise vesel.
La sfîrşit, toti ţinură să ia parte le refrenul de final, toti, pînă şi Kikyo care de fapt fusese ţinută de onycşi să nu intre pe scenă.
Petrecerea se termină repede, Hokage fuse multumit de prestatia tinerilor, iar Yuri şi Ren, ei bine, Yuri şi Ren se aflau pe un deal şi se uitau la stele.
-Ştii, Yuri, spunea brunetul. Am crezut că ai murit, şi de atunci mi s-a spulberat ultima sclipire de viaţă. M-am speriat rau şi abia apoi am realizat că viata merge înainte, deşi cu un mic ajutor din partea ta.
-Ok, gata cu vorbitu serios că mă sperii! Deci, eu traiesc, Leon traieşte, vei sta la mine toată saptamîna, ce mai vrei??
-Leon?! Traieşte?! Scorpie mică! De ce nu mi-ai zis???
-Să nu fie cu suparare, îl tachină bruneta, ai întrebat?
-Termină cu chestia asta că imediat mă duc şi-l omor pe Sano şi apoi să vezi tu ce ţi-or zbura fulgii de suparare!
-Vezi să nu....
-Ah, apropo, spuse Ren. Asta e pentru tine.
Brunetul îi întinse un lantişor cu un medalion din argint cu diamante care se deschidea. Bruneta îl deschise şi vazu o poză cu ea şi Ren stînd în spatele ei. Citi ce se afla scris pe cealaltă parte.
-Forever. Like our friendship.
Era un mesaj scurt, dar care le spunea totul. Brunetul vazu ochii fetei scaldati în lacrimi sincere, dar nu de durere, nici de fericire, ci de uimire şi prietenie. Ştia că trebuia să o liniştească, dar o lasă să se descarce, apoi îi şopti uşor:
-Haide! Ai tai te aşteaptă!

Deci, am plans la capitolul asta de am dat pe-afara. Nu mai zic nimic, doar va trimit melodia sa simtit si voi ce am simtit eu.

http://www.youtube.com/watch?v=OkRQ7yXtRGQ

deci, prezentarile:
Gabriela (Vanessa Hudgens) - Yuri
Troy (Zac Efron) - Ren

atat azi....dar as vrea ca chapterul asta sa fie cel cu cele mai multe critici/pareri/chesti d-astea....
va roooooog muuuult

ah....uitasem....asta e medalionul
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#19
Cap 18
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]





#20
Cap. 19
아름다운 미녀를 좋아하면 고생한다
Heart aches when you fall in love with a beauty...

[Imagine: 127954537375290.jpg]







Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Iubirea dintre un Uchiha si un Trandafir stea Shadow. 18 15.302 19-06-2010, 11:56 AM
Ultimul răspuns: Shadow.


Utilizatori care citesc acest subiect:
1 Vizitator(i)