Incercarile destinului

[Claribel]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

1.Prezentare.O schimbare...!


Numele meu este Ayera Okury,insa cei apropiati imi spun Aya.Am saisprezece ani,in curand saptesprezece,parul lung de culoarea carbunilor,iar ochii de-un albastru inchis.Puteti spune ca sunt ca voi,insa nu este asa.Inca din copilarie puteam citi gandurile oamenilor si puteam vedea spiretele celor morti.Poate ma credeti nebuna,doar sunt motive,insa nu este asa.Numai doua persoane stiu de darul meu.Fratele meu,Daniel,care are si el un dar si profesorul David Sangk,care cerceteaza supranaturalul.Poate va mirati ca parintii mei nu stiu,dar acesta e adevarul.Tatal meu este un politician foarte important in Statele Unite ala Americii.Cand eram mica l-am sunat.Vroiam sa-i spun ce mi se intampla.Cand a raspuns m-am blocat.Nu mai eram sigura daca era bine sa-i spun.In cele din urma i-am spus ca mi-e foarte rau si l-am intrebat daca vine acasa.Insa raspunsul lui a fost Nu.Mi-a zis sa ma duc la fratele meu,dupa care mi-a inchis.Atunci mi-am dat seama.Pentru el era mai important serviciul decat proprii copii.Nu stiam daca sa ma duc sa-i spun fratelui meu sau sa tac,insa pe altcineva nu aveam.Mama fusese internata intr-un spital de nebuni din Canada.Tata imi spuse prima oara ca mama vede lucruri care nu se afla acolo.Abia apoi am aflat adevarul.Si ea putea vorbi cu cei morti.Din cauza asta fusese inchisa.Tata o vazuse de mai multe ori vorbind singura.Insa nu era asa.Adevarul era cu totul altul.Dupa cum cred,v-ati dat seama.Tata este singurul normal,iar de asta nu i-am spus niciodata adevarul.Pe atunci nu stiam ce sa fac.Nu stiam in cine sa am incredere si in cine nu.Chiar si dupa atatia ani imi amintesc aceea zi.Ziua in care am discutat cu fratele meu.

********************

M-am dus la etaj,acolo unde era camera fratelui meu.Pe atunci aveam 9 ani,iar Daniel 14.Am pus mana pe maner dupa care am deschis usa si am intrat.Pe pat era intins un baiat cu par albastru si ochi de aceeasi culoare.M-am apropiat incet de pat dupa care m-am asezat pe el.Deodata fratele meu deschise ochii.Ciudat,chiar parea sa doarma.Acesta se ridica in fund si ma privi.Nu intelegea ce caut acolo.El se uita la mine,iar eu la el.Nu stiam cum sa-i spun.Nu stiam de unde sa incep.
-Vrei sa-mi spui ceva?ma intreba el.
-Da!spusem eu incet.
-Of!Spune odata.Nu am toata ziua la dispozitie,imi spuse el putin iritat.
-Poate o sa ma crezi nebuna,dar...eu...adica,vad,vad fantome si pot citi gandurile. oamenilor,spusem eu plangand si aproape tipand.
Daniel se uita la mine.Era uimit,insa nu cum ma asteptam.Lacrimile mele curgeau una dupa alta.Eram sigura ca n-o sa ma creada.Deodata Daniel se aseza langa mine si ma inbratisa.Imi spunea sa nu plang.Nu-mi venea sa cred.Nu tipase,nu ma facuse nebuna ci ma imbratisa.
-Nu mai plange.Nu este niciun motiv.Ai un dar,la fel ca mine,dupa ce spuse asta acesta isi intinse mana spre vaza cu flori de pe micul dulapior.Intr-o secunda,atat vaza cat si florile inghetara.M-am ridicat de pe pat si m-am dus unde era vaza.Ma uitam uimita.Chiar era inghetata.Dupa asta m-am intors spre fratele meu.Acesta era ridicat si imi zambea.Mereu crezusem ca eu si cu Daniel nu aveam nimic in comun.Tot timpul ne certam.Mereu mi se paruse un ciudat.Insa atunci intelesesem de ce se poarta asa.
-Ai spus cuiva de asta?am intrebat eu.
-Nu!Si nici tu sa n-o faci!Nu vrei sa ajungi acolo unde este mama,spuse el apropiindu-se de mine.
-Ce vrei sa spui?Tata mi-a spus ca mama ii acolo deoarece vede lucruri care nu sunt defapt,spusem eu in timp ce lacrimile incepura sa-mi apara.Simteam ca nu vroiam sa aud ce urma.Vroiam sa fug.
-Mama a fost dusa la acel sanatoriu deoarece tata a vazut-o vorbind de una singura de mai multe ori.Adevarul era ca ea vorbea cu spiretele celor morti.Incerca sa le ajute sa treaca dincolo,spuse Daniel dandu-mi un caiet.Se pare ca era jurnalul mamei.De acolo stia fratele meu asta.
-M-a mintit!Il urasc!Nu vreau sa-l mai vad niciodata!spusem eu in timp ce-l imbratisam pe fratele meu.
-Noi am mostenit aceste puteri de la ea.Tata nu este decat un om obisnuit.Du-te in camera ta si citeste jurnalul.Ai sa intelegi mai multe.Dupa asta sa te odihnesti.Maine vreau sa-ti prezint pe cineva ,ai inteles?ma intreba el uitandu-se serios la mine.
-Bine!imediat m-am repezit la mine in camera.

************************

Acel jurnal m-a ajutat sa inteleg foarte multe lucruri.Mama numise acele fantome �spirete fara liniste�.Acestea ii cereau ajutorul deoarece nu puteau sa treaca dincolo.Nu vedeau �lunmina�,fiindca mai aveau ceva de rezolvat in lumea celor vii.Deobicei vroiau iertarea unor persoane sau sa transmita un ultim mesaj.Noi,cei care ii ajutam,purtam numele de �calauzitorii�.Se pare ca si bunica si strabunica si tot asa aveau acest dar.Un lucru nu am inteles niciodata.In jurnal scria ca bunicul meu,tatal mamei,stia ca bunica poate vorbi cu spiritele.Ma intreb de ce mama nu i-a spus tatei.Nici Daniel nu intelese acest lucru.Poate nu trebuie sa aflam sau cine stie.O perioada de timp am incercat sa evit spiretele si citirea gandurilor.Insa ceva ma inpiedeca.Desi vroiam sa fiu cat mai normala nu ma puteam impotrivi.Pe perioada copilarii veneau la mine doar cateva spirete.Unul sau doua pe an.Insa de cand implinisem cinsprezece ani erau doar cateva zile in care ma puteam odihni.Hotarasem sa nu-i mai cer ajutorul fratelui meu decat in caz de urgenta.Vroiam sa ma pot descurca singura cu ele.Si am reusit.Pe la jumatatea anului a urmat o lovitura puternica pentru mine si fratele meu,desi el rezistz mai bine.Aflasem ca mama murise.Imi amintesc si aceea zi de parca s-a intamplat ieri.

************************

Se pare ca se sinucise.Asa ne-au spus politaii.Nu mai rezistase in acel loc groaznic.A preferat sa-si ia zilele decat sa mai stea inchisa acolo.Singura noastra alinare a fost ca am vazut-o inainte sa se sinucida.La inmormantare,tata nu venise.In acel moment imi venea sa-l omor.Nu putem intelege de ce nu venise.Insa am aflat cand am ajuns acasa.Statea pe fotoliu intr-o mana avand poza mamei,iar in cealalta un pistol.Regreta,suferea.Am inteles.Nu venise deoarece nu vroia sa-si ia ramas bun.Acum insa vroia sa faca o prostie.Aveam sa-i pierd pe amandoi.Il iubeam.Desi nu a fost aproape niciodata langa mine nu-l puteam pierde.Si nu l-am pierdut.Daniel il convinse sa-i dea pistolul.Il convinse ca mama nu si-ar dori sa faca asta.Era adevarat.Niciodata nu si-ar dori asta.Fratele meu il duse in camera de oaspeti sa doarma.Trebuia sa-si puna in ordine gandurile.Si eu trebuia.Stateam pe fotoliul pe care,daca eu si Daniel am fi intarziat,l-am fi gasit pe capul familiei mort.Deodata simt o adiere.Geamurile si usile erau inchise.Am acel sentiment.Este un spirit.Ma ridic si ma duc in biblioteca.De acolo se auzea un sunet ciudat.Deschid usa si o vad.Ea este,mama.Aceasta imi zambeste si se apropie de mine.Isi pune mana pe fata mea.Desi nu ma putea atinge,doar trece prin mine,ii simteam atingerea.
-Pe raftul al treilea,intre cele doua romane scrise de mine,sunt trei scrisori.Cate una pentru fiecare.Sa stii ca sunt foarte mandra de tine.La varsta asta nu ma descurcam deloc cu spiritele astea.Incercam sa le evit,spuse mama bland
-Te iubesc,spusem eu.Stiam ca o sa plece.
-Si eu scumpa mea,imi spuse ea dupa care se uita in spate.Vedea lumina.Aceea lumina pe care nu o vezi decat atunci cand pasesti spre a doua viata.Se mai intoarse o data la mine dupa care disparu.Ma indreptam spre raftul al treilea.Vazusem cee doua carti scrise de ea.Era scriitoare celebra.Al luat scrisorile.Pe fiecare era cate un nume.O deschisem pe cea ce-mi avea numele.In ea imi spunea ca-i pare rau pentru ce a facut si vrea s-o iert,insa nu am ce ierta.Un lucru insa ma nelinisti.La sfarsitul scrisorii ma ruga sa nu-i spun tatei despre aceste puteri.Niciodata.

***********************

A trecut un an jumate de la moartea ei si un an de la moartea Marchei.Marcha era o femeie in varsta care ne crescuse pe mine si Daniel de cand mama fusese dusa la sanatoriu.Fratelui meu nu-i prea convenea ca o babeta sa aiva grija de el,insa eu prinsesem drag de ea.II spuneam Nana.Mereu ma ajuta cand aveam vreo problema.Cand spun problema ma refer la haine,prieteni sau baieti.Pana acum nu am avut niciun iubit.Eram prea preocupata sa nu afle ceva despre mine.
Abia acum remarc.Multi au incercat sa fie cu mine sau doar sa-mi fie amici,insa pe toti i-am evitat.Nu am niciun prieten sau prietena.Situatia asta trebuie sa se schimbe.Daca fratele meu poate sa fie cu o mie de fete fara ca nimeni sa afle ce poate sa faca,eu de ce nu as fi?El umbla cu toate usuraticele din oras si le aduce pe acasa pentru a le �calari�,iar eu nu am nici macar o prietena cu care sa vorbesc.Telefon am,calculator am,bani am insa prieteni nu.As prefera sa renunt la aste a pentru a avea prieteni.As vrea sa-i cumpar,insa nu se poate.Prietenii adevarati nu se cumpara cu bani,numai cei prefacuti,iar eu am nevoie de niste prieteni adevarati.Niste prieteni care sa ma accepte asxa cum sunt.
-Karen...iar te-a bantuit vreo fantoma,ma intreba fratele meu care conducea.
-Nu!doar ma gandeam,insa daca vrei voi ruga una sa te bantuie pe tine,spusem eu ironic
-Numai daca este o papusa sexy,spuse Daniel razand
-Majoritatea sunt batrane,insa nu cred ca este vreo problema,spusem eu zambind
-Ha ha ha!Atata iti trebuie.Apropo...sper sa-ti placa noua locuinta.Dupa cum ti-am zis este un apartament,insa foarte luxos.Nu-ti fa griji.Si aici ati vei face prieteni,in plus sunt sigur ca te vei acomoda rebede,spuse el uitandu-se la Aya care privea pe geam.
-Da...prieteni.�Niciodata nu i-am spus ca nu am nicio prietena sau prieten�.Asa este.Imi voi face foarte multi prieteni,spuse aceasta cu o sclipire ciudata in ochi.Eram mai hotarata ca niciodata.Vroiam ca aceasta mutare sa semnifice un nou inceput.
Imi amintesc.S-a intamplat in urma cu o saptamana.Fratele meu a venit si mi-a spus sa ma asez jos deoarece vrea sa-mi dea o veste super.In aceea clipa eu eram catarata pe-o masa pentru a sterge prafu.In cele din urma m-am conformat si m-am dat jos dupa care m-am asezat pe-un scaun.Deodata el spune tare �Ne mutam!�.La inceput n-am stiut ce sa spun,ma luase pe nepregatite.Nu prea vroiam sa plec de-acolo.Aici,in acest oras,in aceasta casa s-au intamplat toate nenorocirile si bucuriile.Aici m-am nascut.Aici mi-au murit doua persoane dragi,insa cand am vazut fericirea de pe chipul lui Daniel mi-am zis �De ce nu�.Poate era timpul sa se produca o schimbare.Din cate intelesesem de la fratele meu,era un apartament nu o casa cum crezusem eu initial.Se pare ca acest apartement era in Tokyo.Tata cumparase acel apartament acum multi ani.Era un cadou de ziua ei.Cand mersesera acolo prima data mama fu impresionata de peisaj,insa nu locuira acolo.Locuiau acolo doar cand isi luau vacanta.Daca mamei ia placut trebuie sa-mi placa si mie.Tata a fost incantat de ideea mutarii in acel apartament.A spus ca asa va implini o parte din dorinta mamei,adica aceea de-a fi toti impreuna in acel loc minunat,insa nu puteam fi toti impreuna.
-Am ajuns,spuse Daniel trezindu-ma din gandurile mele.
M-am dat jos din masina rosie ca sangele si am privit in jur.Era...era uimitor.Blocul era inconjurat de-o padure.Se auzeau ciripitul pasarilor si sunetul asurzitor al unei ape,mai exact un rau mic care trecea pe-acolo.Intelegeam de ce-i placea mamei acest loc,de ce vroia sa vedem acest loc.Era o combinatie armonioasa intre creatia omului si natura.Erau trei blocuri,iar drumul care ducea spre restul civilizatiei din acest oras asfaltat si traversa o parte din padure.Era un loc linistit,ales deobicei de catre cei batrani.Din cate intelesem de la fratele meu liceul la care va trebui sa merg nu este decat la jumatate de ora de mers.Nu era mult,avand in vedere ca de fiecare data cand mergeam cu fratele meu la munte ma cataram peste tot.Imi placea sa merg pe jos.Ma linistea.Imi punea gandurile in ordine.Il vad pe fratele meu care ma astepta.Se pare ca se saturase sa ma astepte.Am fugit la el,dupa care am intrat in bloc si am urcat scarile care duceau l-a apartamentul nostru.Era tocmai la etajul 10.Cand am ajuns in fata apartamentului ne-am intalnit cu o batranica.Pentru varsta ei era foarte vioaie.Dupa ce ne-am salutat si i-am spus ca noi vom locui in acel apartament am intrat.
-Ooo!Era uimitor.Peste tot numai marmura,faianta si gresie.Mobilierul ziceai ca-i abia e cumparat.Am studiat toata locuinta.Adevarul era ca-mi placea sa-mi bag nasul peste tot.Camera mea avea toti peretii rozi,in afara de tavan care era mov.Pe peretii rozi erau flori de diferite movuri.Era calumea.Patul avea o forma dreptunghiulara si era lipit de perete.Pernele cearsaful si patura care il acoperea erau rosii cu trandafiri de aceeasi culoare doar ca mai inchis.Mobila avea o culoare maronie-visinie.Era tare.Insa ce ma dat gata a fost privelistea.Soarele asfintea.Am dat fuga la Daniel.Acesta era in camera in care trebuia sa fie a lui de-acum incolo.Camera era vopsita in albastru inchis si deschis.Perfecta pentru genul lui.Mobila era exact ca amea,iar privelistea tot la fel.Imi placea.
-Deci ce parere ai?Iti place?ma intreba el zambindu-mi
-Da!Este super!Chiar nu credeam ca este asa de frumos,insa mi-as fi dorit sa fie si mama si tata aici,spusem eu intristandu-ma un pic.
-Nu te intrista.Mama va fi mereu langa noi,iar tata va veni peste doua luni.A zis ca va sta cu noi doua saptamani,spuse fratele meu imbratisandu-ma.Apropo...de luni te duci la scoala.In astea doua zile vreau sa cunoastem locul cat mai bine,mai adauga el
-Bine!,Dany,ma duc pana afara,spusem eu indreptandu-ma spre usa.
-Ok!
Intr-o secunda am coborat scarile si am iesit afara din bloc.Ma uit in jur si observ ca pe una din banci statea batranica cu care ne intelnisem la etaj.Ma apropii incet de ea.Se pare ca ma observat.Aceasta imi face semn sa ma asez.
-Ma scuzati!Nu ne-am prezentat atunci.Numele meu este este Ayera dar imi puteti spune Aya.Baiatul cu care eram este fratele meu mai mare.Il cheama Daniel,spusem eu zambind
-Ma bucur sa te cunosc Aya!Toti cei de-aici imi spun Anne,dar spunem parintii tai unde sunt,ma intreba aceasta uitandu-se in ochii mei
-Mama a murit acum un an jumate,iar tata este o persoana foarte ocupata si importanta.Nu prea ne vedem.Fratele meu are grija de mine,insa peste doua luni tata va veni aici pentru doua saptamani.Vi-l voi prezenta,spusem eu un pic trista
-Care e numele tau de familie?ma intreba femeia
-Okury,spusem eu uitandu-ma la ea.Nu intelegeam de ce vrea sa stie,insa...
-Deci Maya a murit.Dumnezeu s-o ierte,spuse femeia uitandu-se inspre
-Ati cunoscut-o pe mama?o intreb eu uimit
-Da!Si pa mama ta si pe tatal tau Robert.In acel apartament nu a mai venit nimenea timp de 23 de ani.De atunci eu il ingrijesc.Cand i-am cunoscut pe mama si tatal tau nu eram o baba.Mereu i-am apreciat.Erau niste persoane care nu vezi in fiecare zi.Au facut acest loc ce este azi.Fara ei nu mai exista de mult aceasta parte de paradis.Au dat multe fonduri si inca mai dau.Abia astept sa-l vad pe tatal tau,spuse batrana
-Acum inteleg de ce este asa de curat apartamentul.Nici macar un fir de praf,spusem eu uimita de cele auzita.Deodata il vad pe Daniel.Cand soseste ii povestesc tot ce mi-a spus doamna Anne.Se pare ca avea dreptate.Mama va fi mereu langa noi.

Sper sa va placa!!!
Astept parerile voastre precum si criticile!

[raza-de-soare]

o observatie: atentie la detalii - incepi cu ,,Numele meu este Ayera Okury'' iar apoi, la un moment dat fratele personajului tau ii spune ,,Karen...iar te-a bantuit vreo fantoma,ma intreba fratele meu care conducea.'' Am inteles gresit?[post unit]Astept continuarea. Imi place ideea si merita sa incerci sa o continui. Pare destul de interesant ficul si abia astept sa vad cum se continua.
[post unit] ai renuntat? Ar fi rau ca ai inceput bine. Astept sa vad cum va contiunua.

[Flash]

1.Prezentare.O schimbare...!


Numele meu este Ayera Okury,insa cei apropiati imi spun Aya.Am saisprezece ani,in curand saptesprezece,parul lung de culoarea carbunilor,iar ochii de-un albastru inchis.Puteti spune ca sunt ca voi,insa nu este asa.Inca din copilarie puteam citi gandurile oamenilor si puteam vedea spiretele celor morti.

interesant, dar cam sec.Din unctul meu de vedere, aici toti au probleme [si eu de asemenea]. ASta consta in faptul ca incepem cu o prezentare, dar nu ne dam seama ca replica este seaca.In cazul tau, Prezentare nu un inceptut de fic.Cam asta ar fi de comentat.Nu mai comentez nimic findca este in regula/
Dar inceputul aici este sec.Remediaza...


Ca intodeauna, daca te-a deranjat cu ceva, chiar si cu ceva micut, da-mi un PM si am sa sterg cat de repede pot mesajul

[Claribel]

Scuzati intarzierea.N-am avut nici timp si nici inspiratie

2.O plimbare prin ploaie

Era ora 9 dimineata,insa afara era intuneric.Norii mari si negrii de pe cer prevesteau o furtuna,iar vantul batea din ce in ce mai puternic.
Imi deschid ochii dupa care clipesc de cateva ori.Ma ridic in sezut si-mi indreapt privirea spre fereastra.Dupa ce ma scoal din pat si-mi fac toaleta ma indreapt spre dulapul imens in cautarea unor haine.Aleg un maieu alb si o pereche de pantaloni sport trei sferturi.Dupa ce ma imbrac ma privesc in oglinda si-mi prind parul intr-o coada,lasand doua suvite libere.Ies din camera indreptandu-ma spre camera lui Daniel.Deschid usa usor dupa care o trantesc puternic.Daniel,care dormea linistii se ridica brusc si speriat.Il privesc cu niste ochi blanzi dupa care incep sa rad in hohote.
-Karen,de cate ori ti-am spus sa nu mai faci asta.Vrei sa ma omori?ma intreba acesta nervos uitandu-se la mine.
-Mi-ai promis ca mergem sa vedem locul,spun eu privindu-l cu niste ochi de mielusel.
-Ce vreme superba!Soarele e pe cer,pasarelele canta fericite,iar toata lumea e afara,imi spune acesta ironic
-Sa inteleg ca nu vii?il intreb trista
-Promit ca daca maine este vreme frumoasa merg numai unde vrei tu,imi spune acesta punandu-si mana pe umarul meu
-Bine!Insa eu tot ma duc acum,spun iesind din camera
-Vezi sa-ti iei ceva pe tine,spune deodata tanarul tipand
-Da!il linistesc eu
Ma indrept spre cuier unde ma incalt cu niste adidasi negrii cu cateva dungi albe,dupa care imi caut o geaca sau un hanorac.Negasind nimic,ies pe usa inchizand-o cu cheia.Cobor scarile rapid,dupa care ma avantur in padure.Vad o multime de flori specifice anotimpului si o multime de cuiburi de pasari.�E asa de frumos!Parca sunt in paradis.Mereu mi-a placut natura�.Continui sa merg neavand o tinta anume.Dupa cate minute ajung la o strada si observ ca pe partea cealalta este un parc.Traverses,asigurandu-ma ca nu vine vreo masina mai intai,dupa care intru in parc.Ma asez pe unul din leagane si ma clatin usor privin cerul.Deodata am un frison si privesc in fata mea.O fetita mica,cam de 8-9 ani,ma privea.Era imbracata intr-o rochita galbena,iar in picioare avea niste sandaluta galbene.
-Ma vezi...de ce?ma intreaba aceasta uimita.
O privesc in ochi nedandu-i nici un raspuns.Ma intreb cine ar fi putut sa o omoare pe aceea fetita.Numai un demon ar fi fost in stare de asa ceva.
-Asta-i meseria mea,insa spune-mi vezi lumina?o intreb privind-o in continoare
-Da,o vad si stiu ca trebuie sa intru in ea,insa vreau sa te rog ceva,imi spune uitandu-se la cer
-Spune!o indemn eu
-Am murit deoarece am fost calcata de-o masina.Mama mea este foarte trista si nu se mai concetreaza la servici.Nu vreau sa sufere din cauza mea.Vreau sa o ajuti sa treaca peste acest moment,imi spuse fetita trista
-Bine,insa spune-mi unde locuiesti
-Casa de langa parculet,imi spuse ea aratand cu degetul spre o casa plina cu flori rosii.
-Multumesc.Acum sunt gata sa intru in lumina,spuse aceasta dupa care disparu.
Ma ridic si ma indrept spre casa pe care mi-o indica fetita.Nestiind daca este cineva acasa bat la usa,insa nimeni nu raspunde.Observ ca usa este deschisa asa ca intru.Dupa cateva secunde,imi pun mana la gura pentru a nu tipa.Pe canapea,o doamna de vreo 30 de ani tinea un pistol in mana.Deodata,imagini cu tatal meu care vroia sa se sinucida imi trecura prin fata ochilor,insa sunt trezita la realitate de plansetul unui copil.Privesc in jos si vad un baietel de 4 ani care plange.Ma uit la femeia de pe canapea care isi indreapta pistolul spre tampla.
-Daca n-as fi ignorat-o n-ar fi murit.Eu sunt vinovata.Desi a trecut un an aceea zi mi-o amintesc ca si cum s-ar fi intamplat ieri,spune femeia privind in gol
-Poate ca sunteti vinovata,insa va puteti indrepta greseala.Mai aveti un copil...vreti ca si el sa sufere.Al cui o sa fie daca va veti omora,ii spun eu luand baietelul in brate.
Aceasta se uita la mine dupa care la baietel.Azvarli pistolul pe canapea dupa care veni langa mine.Dupa ce-i dau copilul femeia imi multumeste.Ies pe usa inchizand-o si ma indrept din nou spre parc.Ma asez tot intr-un leagan si privesc in jur.Totul este asa de calm,de linistit.Picuri de ploaie incep sa ude pamantul,iar un vant puternic se starni.Ploua din ce in ce mai tare insa nu-mi pasa.Deodata observ ca intra in parc doi baieti cu o fata.Primul baiat avea parul rosu si usor ciufulit,ochii erau verzi ca smarladul si reci,al doilea avea parul blond si ochi albastrii,chipul fiindu-i asemuit cu cel al unui inger,iar fata avea parul brunet si ochii negrii.Acestea se aproprie de mine si ma privesc,insa eu continui sa ma legan usor.
-Papuso,ai fugit de acasa,ma intreaba cel cu par rosu.
-Nu e treaba ta,ii raspund fara cel mai mic interes
-Nu stiu cine te crezi,insa eu sunt seful de pe-aici,iar daca mai continui sa-mi vorbesti pe tonul acesta s-ar putea sa o incurci,imi spune acesta nervos
-Ce ma interesaza pe mine cine esti,ii spun ridicandu-ma de pe leagan si vroind sa plec,insa acesta ma apuca de brat si ma priveste in ochi nervos
-Papuso...chiar vrei s-o incurci,ma intreaba acesta
-Da-mi drumul,ii spun nervoasa
-Ooo!Ti-e frica deja?ma intreaba acesta ironic
-Te-am avertizat!ii spun dupa care il lovesc cu piciorul in punctul sensibil.Roscatul imi da drumul la mana,iar eu ies linistita din parc indreptandu-ma spre casa.
Tanarul se ridica ajutat de prietenii lui.Scuipa pe jos dupa care injura ceva in gand.Fata de langa el zambeste usor dupa care se uita la iesirea din parc.
�Se pare ca m-au ajutat la ceva lectiile de karate la care m-au trimis Daniel�.Intre timp ajung in fata usei apartamentului.O deschid dupa care intru.Observ ca fratele meu nu era de gasit.�Creca iar sa dus la una din fufele alea.Bina macar ca nu le aduce aici�.Ma dezbrac de hainele ude si le pun la uscat,dupa care intru in cabina de dus.�Poimane va incepe prima mea zi de liceu in acest oras�.
Intr-o casa,o femeie statea cu un copil in brate pe canapea.Aceasta privea pe geam gunoierii care luara gunoiul din fata casai.
-Daca n-ar fi fost tanara aceea cine stie ce s-ar fi intamplat.Dumnezeu sa te apere copila.Promit ca voi avea grija de tine baietelul meu,spuse femeia mangaindu-si copilul.

[Apathy]

imi place ficul tau... presupun ca te-ai inspirat din serialul,,Mesaje de dincolo", nu-i asa?
deci... Aya e o fata interesanta:-?,imi place caracterul ei, desi sper sa isi gaseasca un prieten...
am observat doar cateva greseli de tastare,in rest nu prea vad mari greseli la ficul tau...
please trimite-mi un PM cand pui continuarea...
multa inspiratie si spor la scris:zuppy23: :bv:

[Claribel]

Cand incerci sa ascunzi cine esti...

3.Turul si sarutul

Ziua de duminica a fost cum ma asteptam.Dupa ce m-am plimbat alaturi de fratele meu aproape toata ziua,am mers in gradina pentru a hrani porumbeii alaturi de doamna Anne.Desi am o varsta destul de mare nu am incetat sa ma comport ca un copil.Fratele meu mereu imi zice ca ar trebui sa ma maturizez,sa nu ma mai comport ca un copil,totusi imi place sa ma comport asa.Daca Daniel ar sti ca la vechea scoala nu aveam nici un prieten si ca mereu eram rece si distanta sigur ar incepe sa rada.Voi incerca sa-mi fac cat mai multi prieteni,voi incerca si voi reusi.Acum trebuie sa plec la scoala,insa ne vedem diseara draga jurnalule!
-Karen,daca nu pleci acum vei intarzia,spuse Daniel
-Acum!spusem eu in timp ce ieseam din camera mea
-Domnisoara dar unde crezi ca te duci asa?ma intreba Daniel cand imi vazu imbracamintea
Eram imbracata cu o pereche de blugi trei sferturi si cu un maieu alb cu un decolteu adanc.Pantalonii de un albastru inchis imi puneau in evidenta ochii si buzele rosii.In picioare aveam o pereche de sandale albe cu toc,iar parul imi era prins la spate cu un cleste in forma de fluture cu doua suvite libere.
-La scoala sau liceu daca vrei s-o iei asa.In legatura cu imbracamintea...cred ca ma avantajeaza foarte mult,ii spusem eu luand un mar si punandu-l in ghiozdan
-Off!Numai la liceu nu zici ca te duci,ce sa ma fac eu cu fetele din ziua de azi?intreba el uitandu-se in sus cu o fata de mielusel
-Gaseste-ti un serviciu,tot nu ai ce face,ii spun in timp ce ieseam pe usa
Drumul a decurs normal si am ajuns chiar cand s-a sunat de intrare.M-am dus la secretariat si mi-au spus unde este clasa mea,dupa care mi-au dat orarul.Dupa ce urc doua etaje imi gasesc clasa.Stau cateva clipe si imi dau seama ca profesorul inca nu era venit,in clasa fiind o galagie uriasa.Pun mana pe clanta dupa care intru.Nimeni nu ma baga in seama,asta pana cand vazura ca ma asez intr-una din bancile de la fereastra.Baietii se uitau la mine facandu-mi ochi dulci,iar fetele ma barfeau invidioase.
-Inca una care va ajunge in patul lui Aren,spuse o fata roscata si cu mici pistrui
-Chiar asa!adauga alta cu parul saten
Imi propun sa nu le mai bag inseamna si-mi intorc privirea spre cer.Totusi ma intrebam cine este acel Aren.Din cate imi puteam da seama cred ca era seful clasei si ca toti erau la comanda lui,caci imediat cum auzira numele Aren toti baietii care ma priveau se ingrozira.Usa se deschide din nou,insa nu-i dau importanta.Aud urme de pasi care se indreapta spre bancile din spate,acolo unde erau acele fete care barfeau.Dupa cateva minute de susotiri,aud din nou urme de pasi care se indreptau insa spre banca unde eram eu.
-Deci tu esti fata noua.Ar fi bine sa stai in banca ta si sa nu-ti deschizi gura cand nu trebuie daca nu vrei s-o incurci,spuse o voce de fata
-Sa ghicesc,de la acel Aren o incurc,ii spun dupa care imi intorc privirea catre ea.
-Tuuu!spuse un tip cu parul blond si ochi albastri
-Se pare ca ma intalnesc cu voi si aici,le spun privindu-i in ochi.Erau chiar cei doi din parc.
-Tu esti fata de ieri,spuse bruneta cu o voce puternica
-Da!Unu,doi...erati trei,presupun ca tipul roscat este Aren,nui asa?ii inteb cu un pic de ironie in voce.
-Ma strigat cineva?intreba un baiat care tocmai intra pe usa.Acesta era imbracat cu o pereche de blugi si cu o camasa alba descheiata la nasturi,observandu-se astfel un corp bine lucrat.
-Aren...spuse fata roscata cu pistrui.Toata clasa facu liniste la auzul numelui.Toti se asezasera in bancile lor si il priveau pe “conducator”.
-Tu esti pustoaica de ieri,se pare ca a sosit clipa razbunarii,imi spuse roscatul cu un zambet viclean si cu o privire ca de gheata.
-Buna ziua copii!spuse un barbat cu catalogul in mana.
Se pare ca acesta era dirigintele clasei.Dupa ce ne-a spus sa ne asezam in banca,ne-a “povestit” ca peste o saptamana se va organiza o excursie.Toti elevii erau incantati de aceasta idee.Profesorul se uita in clasa,dupa care ma tinti cu privirea.
-Se pare ca avem o eleva noua.Te-as ruga sa vii in fata ca sa te prezinti,imi spuse barbatul cu un zambet pe fata.
Ma ridic din banca si cu pasi mici ma indrept spre fata clasei.Cand ajung,il privesc pret de cateva secunde pe Aren dupa care incep sa vorbesc.
-Numele meu este Ayera Okury,insa toti imi spun Aya,implinesc in curand saptesprezece ani si sunt venita din Canada de doua zile.
-Eu sunt dirigintele clasei,mai exact sunt profesorul de istorie.Fiindca nu cunosti scoala il voi ruga pe Aren sa-ti faca un tur.
-Va fi o onoare,spuse roscatul ironic
Dupa ce am trecut inapoi in banca,profesorul a inceput sa predea.Mi-am deschis caietul si am inceput sa scriu.Ora s-a terminat repede.Pentru mine era ca o eliberare deoarece parca ma sufocam.Intreaga ora am fost privita.Ma bucur ca pot sa-mi controlez puterea de citit ganduri ca daca nu,innebuneam de mult.
-La revedere copii,si Aren sa nu uiti sa ii prezinti scoala,spuse profesorul inaite de a iesi pe usa
-Desigur!ii spuse Aren dupa care ma lua de mana si iesi dupa profesor
Trecura deja minute decand ma tinea de mana si imi prezenta in fuga scoala.Era cel mai scurt tur din viata mea,timp record.Deja ma saturasem sa alerg intruna.
-Da-mi drumul,ii spun dupa ca ma opresc din mers
-Si daca nu vreau?ma intreaba cu acelasi ironism
Deschide o usa de la o incapere si ma trage dupa el inauntru,dupa care imi da drumul la mana.Privesc in jur si observ ca suntem in biblioteca.Era asa de liniste,mai bine zis nu era nimeni.Ma intorc spre el si il privesc.Acesta se apropie de mine si ma prinde de mana.Incerc sa ma eliberez,insa ma lipeste de el.Scot un mic gemat atunci cand sanii mei sunt presati de abdomenul lui.Acesta ma impinge intr-unul din pereti si-mi ridica mainele in sus.Cu o mana imi ia barbia si ma obliga sa-l privesc.Incepe sa-mi mangaie cu un deget buzele,facandu-ma sa rosesc usor.Isi coboara mana pe unul din sani si incepe sa ma sarute pe gat.Incep sa tremur usor insa nu las sa se observe.Aren isi ridica privirea in sus si-mi priveste buzele.Dupa cateva secunde isi apropie buzele de ale mele si ma saruta.Limba lui incepe sa se joace cu a mea.Simt cum exploreaza fiecare locusor al lacasului meu umed.Este prima oara cand sunt sarutata de cineva.Deodata incep sa ma impotrivesc.Aren opreste sarutul insa se indreapta spre gatul meu.Ii simt dintii care vor sa intre in carne,asemenea unui vampir.Dupa cateva secunde se opreste si-mi da drumul la maini.Acesta se departeaza de mine si deschide usa.Imi arunca o ultima privire dupa care iese.
Mai astept cateva minute dupa care ies si eu indreptandu-ma spre baie.Odata ajunsa acolo imi dau cu apa peste fata,dupa care imi privesc urmele de pe gat.
-Este nebun tipul.Ar trebui sa-mi dau drumul la par ca sa nu se observe urmele.
Imi dau drumul la par dupa care ma indrept spre clasa.Pe drum aud clopotel asa ca maresc pasul.Ajung chiar la timp,odata cu profesorul.Ma duc in banca mea si-mi scot caietul.Se pare ca acum avem chimia.
-Domnisoara Okury,te rog sa deschizi manualul,imi spune profesoara
-L-as deschide daca l-as avea.Abia dupa terminarea orelor voi primi manualele,ii spun eu calma
-Foarte bine!Aren te rog sa-ti unesti banca cu a ei si sa pui cartea la mijloc.
Imediat ce profesoara “porunci”,Aren se muta langa mine.Se pare ca nu era destul de aproape inainte.Profesoara incepu sa scrie un exercitiu la tabla.
-”Ce are asa de special pustoaica asta?Celelalte fete erau de mult la cheremul meu,insa ea,chiar si dupa ce am sarutat-o este la fel ca inainte.Ochii ei sunt ca ai mei.Plini de raceala si de durere.Chiar daca incearca sa ascunda acest lucru.Ce m-a apucat?Nimeni nu poate simti durerea pe care o am eu.Fata asta tot va fi a mea.”
-Ma scuzati,insa trebuia H2O nu CO2,ii spun profesoarei si atragand toate privirile asupra mea.
-Asta este imposibil,spuse profesoara dupa care se uita la foaia de pe catedra.
-E foarte adevarat,ii raspund uitandu-ma la cer
-Se pare ca ai dreptate,spuse profesoara si corecta.
Ora se termina intr-un sfarsit.Acum aveam sportul si ma indreptam alaturi de ceilalti colegi spre sala.Imediat cum intrasem ne intampina in barbat inalt cu mustata si cu multi muschi.
-Buna ziua!spusera elevii in cor
-Viermilor nu mai trageti de timp si incepeti cu incalzirea.Acum sa va vad cate doi,spuse profesorul urland
Toti isi gasise cate o pereche,Ma uitam in jur sa vad pe cineva care ar putea fi singur.Deodata observ o fata cu par verde prins in doua codite,care statea intr-un colt singura.Ma apropii de ea si o intreb daca nu vrea sa fie partenera mea.Aceasta accepta,dupa care incepem sa alergam.
-Numele meu este Yuki,imi spune ea
-Incantata de cunostinta.Apropo ai putea sa-mi prezinti colegii?o intreb zambind
-Desigur!Fata cu par rosu si pistrui este Karen,cea cu parul saten este Lucia,baiatul blond si cu ochi albastrii este Ikuto,iar cea cu parul brunet esta Harumi.Ikuto si Harumi sunt cei mai buni prieteni ai lui Aren,pe care l-ai cunoscut deja.Ceilalti sunt...
Trecuse deja jumatate din ora.Profesorul ma puse sa sar capra,sa fac roata si altele.Acum toti stateam jos pe saltele.Profesorul ne vorbea de un maraton.Deodata se aude un ciocanit in usa.Dupa ce profesorul spuse “Intra” isi facu aparitia nimeni altul decat Daniel.
-Buna ziua!Scuzati deranjul insa ati putea sa o invoiti pe Karen?Directorul stie deja,spuse el cu un zambet care facu fiecare fata sa lesine
-Karen...esti libera,spuse profesorul nu pra fericit ca i-a fost intrerupta ora.
Ma ridicam incetr cand o observ pe roscata aia ca se ridica si ea.Nu pot sa cred!Am uitat ca si pe ea o cheama Karen.Ma indrept spre usa,insa profesorul ma opreste.Toti colegii ma privesc,mai ales cei trei muschetari.
-Ayera nu ti-am dat voie sa pleci.Poate nu ai auzit bine insa am spus Karen,imi zice profesorul pe un ton tare
Fac un pas in spate,dupa care fac o plecaciune.
-Ma bucur sa va cunosc.Va informezi ca ma numesc si Karen.
-Draga si de unde stii tu ca tipul acesta te cauta pe tine si nu pe mine?ma intreaba roscata
-Simplu draga!Findca tipul acesta este fratele meu,iar daca te-ar cauta pe tine,cea ce este imposibil,ai putea deja sa-ti pregatesti mormantul si in plus are ghiozdanul meu in mana,ii spun eu nervoasa si cu o privire de gheata
-Karen inceteaza!Acum daca am lamurit lucrurile putem sa mergem,spuse el in timp ce ma lua de mana.
Toti se uitara la noi,asta pana cand iesisem pe usa,iar roscata se intoarse inapoi langa Lucia.

Sper sa va placa!

De acum nu stiu sigur cand voi mai pune continuarea!

[Claribel]

4.Complicatii

Eram pe scaunul de langa sofer. Fratele meu conducea spre iesirea din oras. Il priveam cu coada ochiului si imi dadeam seama ca este ceva serios. Am observat decand a venit la liceu. Mereu cand era suparat, mici cute ii apareau pe frunte.
-Ce s-a intamplat,frate,il intreb incet .
-Am primit un telefon de la profesorul David Sangk. A spus sa te iau si sa ne intalnim cu el in padurea de la iesirea din oras. Se pare ca un spirit a luat-o razna.
-Inteleg,dar cum adica a luat-o razna?intreb curioasa.
-Nu stiu, insa mi-a zis sa ne grabim,imi spune Daniel dupa care acceleraza. Dupa vreo jumatate de ora ajungem la padure. Iesim amandoi din masina si ne indreptam spre un barbat de 50 de ani care ne astepta. Acesta zambeste usor la vederea noastra.
-Ma bucur ca ati ajuns! Aya,de cand nu te-am mai vazut?spuse acesta si se uita la mine bland.
-Care este urgenta? il intreaba fratele meu
-Hai sa mergem! spuse barbatul intrand in padure. Eu si fratele meu eram in spatele lui si il urmam in tacere. Cu cat ne afundam mai mult, cu atat vizibilitatea era mai redusa. Linistea care domina padurea era apasatoare si nu prevestea nimic bun. Deodata profesorul se opreste si ne spune sa privim spre copacul din fata. Era un copac mare si gros, iar la baza acestuia statea sprijinit un tanar de vreo 20 de ani. Simt din nou acel frison si imi dau seama ca este un spirit. Incerc sa ma apropii de el si sa-i vorbesc.
-Buna!Te-ai ratacit prin padure?Stii cum ai ajuns aici?il intreb in timp ce merg din ce in ce mai aproape de el. Acesta isi ridica privirea si se uita la mine. Un zambet ii apare pe chip, dupa care incepe sa rada ca un nebun.Ma opresc si incerc sa inteleg de ce rade.
-Deci ai venit. Se pare ca a avut dreptate, spuse el in timp ce ma prinde de mana.
-Ma poti atinge, insa asta este imposibil. Esti un spirit si nu ai avea cum, spun eu in timp ce-l privesc uimita.
-Asa este, sunt un spirit, insa pot fi vazut si simtit de oricine. Am fost trimis de stapanul meu sa vad de ce sunteti in stare, mai ales tu,si incepu sa ma stranga si mai tare de mana.
-Da-i drumul acum! Spuse fratele meu in timp ce se indrepta cu toata viteza spre cel ce ma tinea. Daniel il lovi cu pumnul in fata, iar eu reusisem sa ma eliberez. Fratele meu se puse in fata mea si se pregatea de o lupta cu acel spirit. Tanarul se ridica de pe jos si incepe sa rada. Deodata prinde o culoare visinie si incepe sa creasca. Hainele de pe el sunt sfasiate de muschii ce-i apar, ramanand numai in pantalonii scurti. Dupa ce transformarea ia sfarsit un urlet ingrozito se aude in intreaga padure. Monstrul incepe sa-l atace pe Daniel. Il prinde intre palme si incepe sa-l stranga.
-Muritorii sunt asa de neajutorati, exact ca niste papusi in mainile papusarului, spuse acel monstru.
-Daniel,nuu! Da-i drumul acum, spun eu luand o creanga groasa de pe jos si lovindu-l cu putere. Daniel, vazand ca demonul isi pierdu-se concentrarea ii ingheta mainile, dupa care spuse un cuvant si se facura bucati, eliberandu-se astfel.
-Chiar credeti ca numai cu atat ma puteti invinge? Intreba demonul razand. Mainele incepura sa-i creasca din nou ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
-S-o crezi tu, spuse fratele meu punand mainile pe jos. Pamantul incepu sa inghete si odata cu el si monstrul, ramanand numai capul acestuia. Daniel spune din nou cuvantul si totul se sfarma in mii de bucati. Profesorul se apropie de noi si-l felicita pe fratele meu. „Chiar cred ca ma pot invinge?”. Ma uit la monstru si imi dau seama ca acele cuvinte erau gandurile lui. Il avertizez pe Daniel, insa prea tarziu, monstrul deja se regenerase. Acesta il lovi cu putere pe fratele meu de trunchiul unui copac, iar cateva picaturi de sange isi facura loc din gura lui. Fug la el, vrand sa vad daca este bine. Demonul se apropie de noi.
-Aveti grija, tipa profesorul atentionandu-ne.Monstru se pregati sa ne loveasca.
-Nuu! Tip eu. Deodata monstrul este trimis intr-n copac. Il privesc pe Daniel uimita.
-Surioara, tu ai facut asta?intreba fratele meu uitandu-se la monstru.
-Cred ca da, ina doar am gandit, spun privindul.
-Se pare ca poti misca lucruri numai prin puterea gandului, adica puteri telichinetice, spuse profesorul destul de uimit. Monstrul se ridica si vru sa-l atace pe profesor, insa sar eu in fata lui.Ghearele monstrului imi sfasie pielea de pe bratul stang si ma pune la pamant. Un tipat de durere iese din gura mea, precum si cateva lacrimi. Daniel il inghetata din nou, insa doar pana la mijloc.
-Karen,acum!tipa tanarul la mine. Cu ultimile puteri imi ridic mana dreapta si o indrept spre copac. Dupa ce reusesc sa-l scot din radacini il azvarl direct in inima demonului, reusind sa-l strapung. Demonul cade la pamant si revine la forma initiala.
-Pe mine ati reusit sa ma omorati, insa mai suntem multi. Nu ne vom lasa pana nu te vom aduce de partea noastra, spuse tanarul dupa care inchise ochii si disparu.Eu il privesc si ma intreb la ce se refera.
-Esti bine? Ma intreaba fratele meu. Acesta imi ia mana si se uita la ea. Profesorul scoate o batista si o pune pe rana. Din nou scot un scancet.
-Doare al naibii de tare,in rest sunt bine, spun eu incercand sa-l linistesc pe Daniel.
-Trebuie sa o dezinfectam cat mai repede, haide-ti sa mergem la voi. Eu stau la un amic. Imediat am ajuns in masina si m-am suit cu grija in spate. Fratele meu se sui pe locul din dreapta, iar David le volan. Pe drum nimeni nu scotea un sunet. Toti ne gandeam la cele intamplate. Asa ceva nu se intamplase niciodata.

Cand am ajuns in apartament, Daniel s-a dus repede sa aduca trusa de prim ajutor. I-o inmana profesorului care imediat incepu sa ma dezinfecteze. Fratele meu se duse pana la baie. In cateva minute eram bandajata. Dany s-a intors si el si-am observat ca se schimbase.
-Ar trebui sa ma schimb si eu.Multumesc mult profesore David, spun in timp ce ma uitam la hainele pline de pamant.
-N-ai pentru ce, draga, spuse David.
Cum am ajuns in camera mea, mi-am dat jos hainele si m-am dus sa fac un dus. Simteam cum picaturile de apa se zdrobeau de pielea mea catifelata si moale. Era destul de greu sa am grija sa nu ud mana bandajata, insa m-am descurcat. Am iesit de la dus si m-am imbracat cu un tricou rosu si o pereche de pantaloni scurti albi. Am atins usor zona ranita si am scos un scancet de durere. Durea foarte tare, insa David mi-a spus ca intr-o luna imi va trece. Mi-a spus si ca am avut noroc deoarece aproape ca mi se vedea osul.
Am iesit din camera si m-am dus in sufragerie. Acolo Danz si profesorul David discutau. Acestia ma observa si ma privesc intens. Simteam ca au ceva sa-mi spuna, si nu m-am inselat.
-Karen, cred ca ar fi bine daca pentru o perioada ai merge cu profesorul in Anglia. Stiu ca abia am sosit insa…
-Nu! Daca m-au gasit aici chiar crezi ca nu ma vor gasi si acolo? Nu rezolvam nimic daca fug si ma ascund,chiar e posibil sa agravez situatia. Ar putea sa atace oameni nevinovati. Nu uita ca pot fi vazuti si simtit de oricine, spun eu revoltata.
-Stiu asta, insa pe tine te vor, spuse Daniel ridicand vocea.
-Exact! Pe mine ma vor, insa nu pentru a ma rani. Sigur ati observat ca incerca sa scape de voi si ca atunci cand am sarit in fata lui David ar fi putut sa ma sfasie toata, insa s-a oprit. Stiu ca vrei sa fiu in siguranta, insa nu este o solutie sa fug.
-Of! Bine, insa imi promoiti ca ai grija cand esti la scoala si ca atunci cand simti vreun spirit ori il eviti ori ma suni imediat.
-Promit! Spun eu luandu-l fericita in brate si sarutandu-l pe obraz.
-Eu voi pleca acum. Se pare ca voi sta mai mult decat mi-am propus aici, spuse David in timp ce se indrepta spre usa.
-La revedere! Am spus si eu si fratele meu in acelasi timp.
Dupa ce a plecat, am mai stat amandoi putin de vorba dupa care ne-am culcat.

[* Luna *]

Imi place mult ficul asta , cred ca l-am urmarit si pe un alt forum , doar ca acolo nu a fost postat si ultimul capitol ( adica capitolul 4 ) , imi place mult de Aya si sunt curioasa sa vad cine o vrea de partea lui ( presupun ca acela va fi personajul negativ ) vreau sa vad capitolul 5 cat mai repede postat . Please , un mesaj cand pui urmatorul capitol .

[nemo-chii]

Incantator, este un fic extraordinar desi ar trebui sa fi mai atenta la cum scri
am observat cateva greseli
Nu ma sa le numar eu altcineva o sa se ocupe de ele .
Te voi ruga sa pui pozele personajelor si intampalrile alea paranormale cum ca spiritele se duc in alta lume ..ei bine te rog sa le descri mai mult ...
Astept cu Nerabdare urmatorul capitol.
Gambate!

[Claribel]

5.Umbre in intuneric – Prima parte

Nu stiu daca in aceea seara am putut sa inchid vreun ochi. Ma gandeam la cele intamplate. Gandul ca acum toti oamenii erau in pericol ma ingrozea, insa cel mai teama imi era de faptul ca eu eram singura care ii putea proteja. Imi era teama, teama de faptul ca ii puteam dezamagi, ca nu-i puteam apara. Ma tot intrebam ce trebuia sa fac de acum incolo. Imi intorc capul spre ceasul ce statea pe birou si care indica ora sase dimineata. Mai erau inca doua ora pana incepea scoala. Ma ridic incet in sezut si privesc spre fereastra, dupa care ma scol si ma privesc in oglinda. Se cunostea ca n-am dormit toata noaptea, eram atat de obosita. Mi-am luat un prosop dupa care am intrat in cabina de dus. Picaturile reci de apa care se zdobeau violent de trupul meu incins si obosit ma faceau sa imi revin cat de cat. Corpul inca imi tremura cand imi aminteam de cele petrecute. Am iesit din camera mea numai intr-o pereche de boxeri albastrii si cu un maieu alb. Intru in bucatarie si privesc in jur: ora devreme face ca incaperea sa fie cufundata in intuneric. Dupa ce dau deoparte jaluzelele, razele soarelui abia aparut imi intra in ochi. Imi iau un pahar cu apa si dau sa plec din incapere, insa ma opresc cand aud un usor cascat. Ma intorc si il observ pe Dany rezemat de perete. Cearcanele din jurul ochilor ma fac sa-mi dau seama ca nu sunt singura care n-a putut dormi. Simt cum corpul incepe sa-mi tremure usor si cum lacrimile vor sa iasa afara. Nu stiu ce se intampla cu mine, nu inteleg ce sunt cu toate aceste sentimente ce-mi invadeaza corpul. Imi aplec capul in jos si privesc podeaua, incercand sa nu dau drumul lacrimilor ce vor sa izvorasca din ochii mei albastri. Am jurat... am jurat la mormantul mamei mele ca nu voi mai varsa niciodata nicio lacrima. Deodata simt cum doua brate imi incolacesc talia si dau drumul la paharul ce-l tineam. Imi ridic privirea si-l vad pe fratele meu tinand ochii inchisi si o lacrima care I se scurge pe chip. Acesta ma trage in bratele sale si ma inbratiseaza.
-De ce te chinui atat? De ce vrei sa duci aceasta lupta singura? Ma intreaba inbratisandu-ma tot mai tare. Simt cum nu mai pot sa tin acel val de emotii in mine. Ma abtin cu greu sa nu dau drumul lacrimilor. Nu stiam ce raspuns sa-i dau si chiar daca vroiam sa-i spun ceva, cuvintele nu-mi ieseau pe gura. Mereu am incercat sa ma descurc singura, asa ca am ajuns sa ma inchid in mine. In fata fratelui meu si a celorlalti purtam doar o masca menita sa-mi ascunda durerea, suferinta dar in special slabiciunea mea. Toti cei care ma cunosteau ma vedeau ca pe o fata fericita, care are tot ce-si doreste si care isi traieste intens viata. Nu o cunosteau pe adevarata “eu”, ci doar o iluzie creata de mine.
-Nu ai de ce sa te temi! Voi fi mereu langa tine, spune Daniel sarutandu-ma pe obrajii rosii. I-am zambit usor dupa care am continuat sa mai stam imbratisati pentru cateva clipe. Cand ne-am despartit, am inceput sa strangem cioburile de pe jos. Dupa ce am terminat am vrut sa ma indrept spre camera mea, insa m-am oprit din nou.
-Iti multumesc, frate, spun in timp ce ma intorc spre el. Acesta se uita destul de uimit la mine, insa intr-un final imi zambeste. Pornesc din nou spre camera mea, iar cand ajung o inchid cu cheia si ma sprijin de ea lasandu-ma in jos. Imi aduc genunchii la piept si incep sa tremur, privirea devenindu-mi goala. Stau asa o secunda, un minut, o ora... nu stiu exact insa muzica de la telefon ma face sa revin cat de cat cu picioarele pe pamant. Ma ridic si-mi iau telefonul in mana. Privesc ecranul si vad ca scrie “Yuki”. Apas pe unul din butoane si-l duc la ureche.
-Buna Aya, te-am sunat sa te intreb daca esti bine, imi spune aceasta repede.
-Daca sunt bine? O intreb eu uimita.
-Da...poate ti se pare ciudat, insa am avut un sentiment ciudat si m-am gandit la tine, spune Yuki incet
-Inteleg..., spun la fel de incet
-Scuze de deranj! A fost o prostie sa te sun, imi spune aceasta vrand sa inchida cat mai repede, insa o opresc eu repede.
-Stai! Defapt ma bucur ca mai sunat. Nu vrei sa ne intalnim mai devreme la scoala? O intreb eu sigura ca ma va refuza.
-Sigur! Acum este ora sapte, hai sa ne intalnim la si jumatata, imi spune aceasta fericita.
-Bine! Ne vedem acolo, spun eu dupa care inchid. Ma uit pe hartia cu orarul de azi si imi pun pe rand manualele si caietele. Ma indrept spre dulap si ma uit dupa niste haine. Imi aleg o rochita alba si scurta pana la genunchi, imi pieptan parul si-l las liber pe spate si-mi dau cu putin fond de ten pe la ochi pentru a nu se observa cearcanele. Descui usa si ies in graba. Fratele meu se uita la televizor in living.
-Pleci deja? Ma intreaba acesta ridicandu-se de pe canapea.
-Ma intalnesc cu Yuki! Imi voi cumpara de mancare la scoala. Pe mai tarziu, ii spun eu sarutandu-l pe obraz. Vreau sa plec insa mana lui ma opreste.
-Ai grija! Spuse el uitandu-se la mana bandajata. Ii zambesc dupa care il mai sarut odata si ies pe usa.
Ajung in fata scolii in scurt timp si o observ pe Yuki care statea rezemata de un pom cautandu-ma cu privirea. O strig, ii fac semn cu mana si ma indrept spre ea. Dupa ce ne salutam ne indreptam spre iesirea din curtea scolii.
-Ce ai patit la mana? Ma intreaba aceasta ingrijorata uitandu-se la mine.
-Un mic accident, insa nu este grav. A fost cusuta si dezinfectata, ii spun uitandu-ma in ochii ei. Deodata se aude un zgomot. Era stomagul meu care parea foarte nervos. Ma inrosesc usor si Yuki incepe sa rada la scurt timp urmata si de mine.
-Presupun ca n-ai mancat dimineata. Ce zici, vrei sa mergem sa mancam impreuna? Nici eu n-am mancat nimic, imi spune aceasta incet.
-Desigur! Raspund eu repede. Acum ne indreptam cu pasi rapizi spre restaurant. Desi foamea era foarte mare nu vroiam sa intarziem la ore. Dupa ce dam coltul vad ul local micut. Intram inauntru si ne asezam la o masa de sase persoane. Dupa ce-i cerem chelnerului sa ne aduca doua portii de paste, incepem sa discutam despre diferite chestii. Amandoua aveam foarte multe in comun se parea si din acest motiv eram foarte fericita. Simt cum doua brate se pun in jurul gatului meu. Ma intorc si fac ochii mari.
-Ce faci papusico? Ma intreaba Aren cu un zambet pervers pe fata. Langa el mai erau Harumi si Ikuto.
-Bine... pana sa apari tu! Ii raspund dandu-i la oparte bratele. Chelnerul soseste cu comanda si o pune pe masa. Aren, alaturi de prietenii lui se aseaza langa noi.
-Mai adu trei portii de paste, spune roscatul uitandu-se in continuare la mine. Chelnerul da din cap, iar dupa cateva minute apare cu mancarea celor trei. Toti incep sa manance, toti mai putin eu. Stateam si ma uitam la betisoarele de langa farfurie. Habar nu aveam sa mananc cu asa ceva, adica vazusem pe la televizor insa nu incercasem niciodata. “Imi este asa de foame, insa cum sa mananc?”. Imi intorc privirea spre Aren si ma uit cum tine betisoarele si cum le foloseste cu atata usurinta. Acesta observa ca il privesc si ma intreaba:
-Pot sa iti dau o poza cu mine, daca vrei. Stiu ca sunt frumos asa ca nu trebuie sa-mi spui si tu asta.
-Idiotule. Nu ma uitam la tine ci la mainile tale, spun eu usor iritata
-La mainile lui? Ma intreaba Harumi uitandu-se ciudat la mine.
-Vreau sa spun... nu stiu sa folosesc bete pentru a manca, spun eu destul de rusinata.
-Asta era deci, spune Aren privindu-ma. Acesta ia betele de langa farfuria mea dupa care imi ia mana. Primul bat se aseaza la baza degetului mare si se fixeaza cu inelarul, dupa care celalalt bat se prinde cu celelalte doua degete si se fixeaza cu degetul mare si in final poti manca, imi spune acesta conducandu-mi mana in luarea catorva paste si ducerea lor la gura. Roscatul imi da drumul la mana si dupa cateva minute reusesc sa mananc fara probleme. II multumesc, iar dupa ce terminam cu totii de mancat ne indreptam spre liceu. Eu cu Yuki stateam in fata, iar Aren, Ikuto si Harumi in spatele nostru. Aud melodia telefonului meu si ma opresc sa raspund. Toti ceilalti se opresc si ei.
-Alo! Cine este?Alo..., ciudat spun eu inchizand telefonul si punandu-l in ghiozdan. Desi nu-mi dadeam seama cine putea fi mi-am continuat drumul. Yuki imi povestea despre familia ei, insa eu nu prea o ascultam. Ikuto ma intreba si el ce patisem la mana, atragandu-i atentia lui Aren si Harumi. Le-am dat si lor acelasi raspuns ca in cazul lui Yuki. Cand am ajuns in curtea liceului toate fetele venira in jurul lui Aren si a lui Ikuto. Karen ii sari in brate si-l saruta pasional. Sincer, mie mi se facea greata de ce vedeam. Imi intorc privirea si vad un barbat care se indreapta spre mine. Ochii mi se maresc si il privesc uimita.
-David, ce cauti aici? Il intreb curioasa, desi aveam o vaga banuiala.
-Buna si tie Ayera, apropo ce-ti mai face bratul. Ti-am spus ca intr-o luna iti va trece insa trebuie sa ai mare grija, spune acesta privindu-ma.
-Spune odata ce cauti aici, si nu pe ocolite, ii spun indreptandu-ma mai aproape de el.
-Pai sa vezi... Voi fi doctorul scolii, spune acesta frecandu-se in cap.
-Cred ca glumesti? Il intreb eu nervoasa.
-Chiar deloc, mai ales ca voi avea cabinetul chiar langa vestiarul fetelor, spuse acesta visand deja la fetele din liceu imbracate numai in chiloti si sutien sau si mai putin.
-Profesor pervers ce esti! Spun eu dandu-i un pumn in cap. Vom vorbi noi alta data, acum sa sunat. Hai Yuki, spun eu intrand in liceu. Ma gandeam eu ca fratele meu renuntase prea usor la ideea de a pleca cu profesorul in Anglia.
Mai aveam doua ore si puteam sa plec acasa. Aren nu s-a legat deloc de mine in ziua aceea, lucru care ma mirat putin. Roscatul statea pe catedra, cu camasa descheiata si sarutandu-se cu o fata. Telefonul incepe sa-mi sune din nou si-l duc la ureche neroasa. Deja ma saturasem de glumele astea proaste. Era a cincea oara cand suna si nu-mi raspundea nimeni.
-Nu stiu cine esti insa m-am saturat de jocul acesta, spun eu necunoscutului si atragand toate privirile din clasa asupra mea. Aren o dadu la o parte pe cea cu care se saruta si asculta atent convorbirea mea.
-Vino la vechile blocuri, imi spune vocea necunoscuta.
-Poftim! De ce as veni? Il intreb eu aproape tipand.
-Daca nu vrei sa omor pe cineva ar fi bine sa vii cat mai repede. Nu-ti dau mai mult de un sfert de ora. Aaa si sa vii singura, imi spune necunoscutul si inchide. Imi las mana cu telefonul in jos si raman impietrita. Yuki se apropie de mine si ma zgaltaie. Imi revin repede si o iau de umeri.
-Yuki, spune-mi repede unde sunt vechile blocuri! O intreb eu destul de panicata.
-Sunt chiar langa localul unde am mancat. Pe acolo isi fac veacul diferite bande, precum si cativa criminali. Nu este un loc unde sa vrei sa merhi, dar de ce ma intrebi? Ma intreaba aceasta uimita de atitudinea mea.
-Nu nimic, doar vroiam sa stiu. Trebuie sa plec, si Yuki daca vine cumva barbatul acela David spunei orice numai ca n-am primit acest telefon si unde am plecat, spun eu tensionata si iesind repede din clasa. Aren se ridica de pe catedra si iesi dupa mine. Alergam cat de repede puteam spre acel loc. Nu-mi venea sa cred ce se intampla. Cel care ma sunase sigur era un spirit ca cel din padure, si asta era de rau. Ma intreb ce vroia de la mine? Speram sa nu trebuiasca sa lupt, mai ales ca Dany nu era cu mine. Daca afla ca am plecat sa ma intalnesc cu un spirit ca cel din padure singura ma omoara cu mana lui. Bine ca acel loc este plin cu delicventi, daca vad ceva neobisnuit, politia va zice ca sunt nebuni. Cea ce nu-mi dadeam eu seama este ca eram urmarita de cineva.