Pagini de jurnal

[alexandraofe]

Varsta minima:-
Gen: fictiune
Observatii cu privire la continut:-
Tipul de critica dorita: simpla


Confesiune



A mai trecut o zi, iar eu nu i-am spus nimic si-l vad in fiecare zi. In fiecare zi ma gandesc la moduri in care as putea sa-i spun ce simt pentru el, dar cand e momentul ma blochez si nu mai pot vorbi. Am incercat sa uit de acele sentimente pe care le nutresc pentru el, invatand si citind. Stiu ca nu e cea mai buna solutie pentru ca, realizez ca in curand vom termina liceul.Putin probabil sa ne mai intalnim dupa in aceeasi situatie.
Dar cine sunt eu? Eu sunt fata timida care sta in ultima banca si despre care toti stiu ca invata, doar atat.
Acea fata nu s-ar potrivi deloc cu baiatul vorbaret care stie totul despre masini dar caruia nu-i place deloc sa invete.
Intr-o ora de fizica, fiind foarte plictisita,am privit spre locul unde sta el, langa fereastra, pe randul de langa perete. Am observat ca se uita undeva si nu eram sigura daca ma privea pe mine sau mi se parea. L-am privit o data, i-am zambit, dar am intors repede privirea spre profesoara. N-am reusit sa fiu atenta foarte mult timp lectia era prea complexa pentru mintea mea obosita. Din nou, m-am simtit privita, asa ca m-am intors spre el si i-am raspuns cu o strambatura. Reactia mea l-a facut sa rada si am continuat sa facem schimb de zambete pana la sfarsitul orei.
Acel schimb de priviri mi-a umplut mintea de idei nastrusnice, de vise irealizabile. Era chiar asa de greu de inteles ca vroiam sa ma priveasca doar pe mine? Cu siguranta el nu putea intelege asa ceva, asadar, n-am fost foarte uimita cand l-am vazut stand in banca cu o alta fata.
Daca ar sti adevarul,s-ar schimba? Raspunsul la intrebarea aceasta s-ar putea sa nu-l aflu niciodata. In orele de biologie ma pot declara cea mai fericita deoarece, bancile in care stam sunt foarte apropiate. Cu toate acestea, cel mai frumos lucru pe care i l-am adresat a fost: Ma enervezi.
Iubirea e cu doua taisuri, cu cat te incanta mai mult acum, cu atat te va face sa suferi mai tarziu. Ii invidiez oarecum pe cei care au curajul sa-si declare iubirea fara sa se gandeasca la consecintele unei eventuale dezamagiri.
Eu ma multumesc cu putin si mi-e deajuns sa-l vad in fiecare zi, fericit si zambitor stiind ca exista posibilitatea ca el sa ma fi observat.
Imi amintesc ca prima data cand am stat in aceeasi banca a fost intr-o ora de engleza cand am fost ascultata, iar el m-a ajutat. Nici atunci n-am reusit sa-i spun mai mult de doua cuvinte.
Intr-o zi, cand imi voi aminti, voi zambi spundu-mi: A fost odata...

[BloodyInnocence]

Heya! ;)
Incep cu greselile:

in curand vor termina liceul

= vom sau voi, nu stiu sigur dar in orice caz nu e vor
In afara de aceasta mica greseala de tastare, ai o foarte mare problema cu virgulele, care, unele sunt puse acolo unde nu trebuie, iar altele lipsesc total de la locul lor cuvenit. Si mai ai o problema cu propozitiile. Inteleg ca nu vrei sa faci propozitii scurte care sa dea impresia ca ti-ai taiat pur si simplu idea brusc, dar la tine nu este vorba de asa ceva si sunt multe locuri unde in loc sa pui virgula ai fi putut sa pui punct. Ar fi sunat mult mai bine si i-ai fi dat o fluiditate textului tau, fluiditate care lipseste.
Este okay aceasta scurta poveste. Titlul o descrie perfect. Este confesiunea unei adolescente asupra timiditatii sale. Totusi as fi vrut sa dau peste o descriere mai amanuntita asupra unei ore in preajma sa sau a unui incident, ceva mai tangibil. Asa cum se prezinta textul acesta este foarte vag, obscur si lasa cititorul in aceasi stare in care era atunci cand s-a apucat sa citeasca.

[alexandraofe]

Multumesc pentru sfaturile date. Sper ca pe viitor sa vin cu idei mai bune si cu mai putine virgule puse aiurea. Sper ca modificarile sa se vada, iar daca mai sunt lucruri care trebuie schimbate sper ca cineva sa le sesizeze.

[alexandraofe]

Despre inima se spune ca are capacitatea de-a se autostimula si ca in sistola este inexcitabila, oricat de putenic ar fi stimulul nu se poate obtine un nou potential de actiune. Anatomic vorbind, inima noastra ar trebui sa fie perfecta, dar exista abateri de la regula. Desi in pieptul nostru functioneaza cel mai complex aparat, noi suntem departe de ceea ce ar trebui sa fim. Se spune ca iubirea e doar o reactie chimica, iar ceea ce simtim e doar efectul dopaminei si oxitocinei asupra creierului nostru. Suntem doar un sir de reactii chimice, asa pare... atunci de ce durerea, dorul si tristetea par atat de reale?
Am plecat de acasa linistita, in piept mi se zbatea inima apoi isi urma ritmul normal. Era ultima zi de liceu, dar natura nu stia asa ca a plouat intreaga zi. Stropii mari de ploaie se spargeau de geamul masinii ma rugau parca sa ma uit la ei si sa le inteleg durerea, dar inima mea ramanea neatinsa. Firea mea mandra n-a vrut sa accepte faptul ca voi regreta mai tarziu toate lucrurile pe care nu le-am facut. In mintea mea nu era ultima zi de liceu ci doar o zi in care aveam sa ne luam ramas bun. Cum putea ceva sa se termine atat de frumos? Credeam ca vom ramane colegi o vesnicie si ca vom continua sa strigam ca ne-am saturat cand de fapt sa ne fie frica sa ne despartim.
Pasind in sala in care aveau sa se tina discursurile, inima isi rari bataile, intra intr-un ritm atrioventricular din cauza fricii si a dorintei mele de-a fugi de ceea ce avea sa urmeze. Cuvintele profesorilor imi stropeau inima ca stropii de ploaie si abia atunci am inceput sa simt fiorul trecerii timpului. Cea care statea si se prefacea ca asculta discursul de despartire era cea care in urma cu 4 ani asculta discursul de inceput de clasa a 9 . Ce esti tu, timpule, de-ai reusit sa transformi niste copii in adulti? Ce esti?
Cum ar putea fi toate aceste sentimente simple reactii chimice? Atunci definitia vietii care ar fi? Viata e cel mai frumos lucru care ni s-a dat, dar, de ce ne ia timpul tot? Dupa finalizarea discursurilor am parasit sala si m-am alaturat colegilor mei. O ploaie marunta mi-a lovit fruntea si am ridicat ochii spre cer. Vroiam sa strig si sa recunosc in sfarsit ca timpul m-a luat prin surpindere si ca regret deja ceea ce am pierdut.
Abia mai tarziu am inteles ca nimic nu era asa cum crezusem atata timp si m-am trezit iarasi singura, inecata de neputinta de-a ma exterioriza. Simteam ca ma scufundam intr-o mare fara fund si-i priveam pe toti zambind in timp ce eu imi traiam ultimele clipe de viata. Poate ca ceilalti ar fi inteles daca as fi vorbit mai mult despre mine, dar cum puteam vorbi despre ceva ce nici eu nu stiam ce e. Mintea-mi era un vapor cuprins de-o furtuna teribila ce astepta sa piara in lumina celui mai feeric asfintit. Spune, timpule, ce mai ai pregatit pentru inima mea care bate acum intr-un ritm ideoventricular?
[Posturi unite]
Nu i-am gasit inca un titlu potrivit dar sper ca ma veti ajuta sa gasesc unul. Imi cer scuze pentru greselile facute si sper ca ideea mea putin ciudata sa va para interesanta.